Gazeta Transilvaniei, iulie 1890 (Anul 53, nr. 147-171)
1890-07-22 / nr. 164
Braşovîi, 21 Iulie st. v. Diferitele rapoarte, ce le primimă din multe părţi despre interesula celu viu şi zelulu, pe care, în mânia tuturoru greutăţiloru şi piedeciloră, îlu desfăşură o parte din cărturarii noştri pe terémurț literaro, socialâ, didactică şi economică, face se ne salte inima de bucurie. Ici se ţine o adunare de despărţămentuală „Associaţiunei transilvane“, dincolo se întrunesce o reuniune de învăţători, într’o parte se înfiinţeză ună corn de plugari, în cealaltă se înfiinţăză ună institută economică, aşa că în cele mai multe ţinuturi locuite de Români vedemă începutul unei mişcări multă promiţetdre în lavorea culturei şi a înaintării intelectuale şi economice a poporului nostru. Ce lucru minunată ar fi — m-amă cjisit nu numai odată, — când acesta escelentă disposiţiune a poporului nostru, setos de sciinţă şi de progresă, ar întâmpina sprijinul şi îmbărbătarea de lipsă de cătră acei factori, cari ar trebui să formeze centrală mişcării noastre culturale. Ceea ce vedem, însă în privinţa aceasta, nu ne poate mulţămi. Adevărata mişcare, încâtă esistă ea, se produce mai multă din iniţiativa unor bărbaţi zeloşi din anumite ţinuturi, mai alesă din cele mărginaşe, cari se grăbescă a satisface dorinţei poporului, aspeiându-se pentru scopurile arătate. Şi unde se află bărbaţi de aceştia harnici, preoţi şi mireni, acolo se şi vădă resultate frumose. Avem esemple, cari ne dovedescă, câtă de multă a putută face energia şi numai a unui singură bărbată pentru realizarea celor mai frumoase întreprinderi culturale în anumite ţinuturi. De astă-dată voi mă se vorbimă despre activitatea desfăşurată de cătră despărţămintele Associaţiunei transilvane pentru cultura română şi literatura poporului română, mai alesă aflându-ne în ajunulă adunărei generale a acestei Associaţiunî. In ce privesce despărţămintele Associaţiunei nóstre, amă văzută cu bucuriă, că unele din acestea îşi înţelegă totă mai bine marea loră chiămare, încuragiândă activitatea pentru deşteptarea şi cultivarea poporului şi sternindă în diferite moduri zelulă celoră, cari se dedică acestei rodnice activităţi. Aşa de pildă vedemă, că se înfiinţază diferite premii pentru încuragiarea înveţătorilor, a meseriilor, a industriei de casă, a grădinăritului şi pomăritului, se facă paşi pentru întemeiarea de biblioteci poporale ş. a. Trebue se recunoscemu, că în fruntea acestei folositóre mişcări stă despărţămentulă Selăgiană, dintre ale cârui mesuri lăudabile, luate la diferite ocasiunî, ne-a bucurată cu deosebire mesura, de a se trimite anumiţi comisari, cari se asiste la esamenele din şcolele nóstre poporale, situate în cerculă acelui despărţementă, şi se raporteze despre succesulă, ce l’au observată pe teremură învăţământului, despre starea diferitelor şcoli, despre pe-. : decile caii eventuală stau în calea progresului loră, cum şi despre acei I factori, cari contribue mai multă I la prosperarea loră. Unu asemenea controlă din par- I tea bărbaţilor, pricepători şi conscienţioşî ai societăţii de cultură române e de natură a esercita o influenţă morală din cele mai binefăcătore, deşteptândă ambiţiunea nobilă pe de-o parte, or pe de altă parte delăturândă nepăsarea şi redicândă curagiulu celoră ce datori suntă a lupta pentru înaintarea învăţământului nostru poporală. Dar şi resultatele practice ale acestei procederî nu potă fi decâtă imbucuratóre, pentru că cea dintâiu condiţiune a înaintării învăţământului nostru poporală este ca să cunoscemă bine pretutindeni starea lui, căci numai cunoscându-o bine putemă să stăruimă cu succesă pentru îmbunătăţirea ei. De aceea nu putemă decâtă să recomandămă căldurosă tuturoră despărţăminteloră Associaţiunei transilvane, ca între alte măsuri folositóre, ce le iau după trebuinţele loră locale, se nu uite de a se interesa, după esemplulă Selăgeniloru, în deosebi de starea învăţământului poporală din cerculă loră, care este temelia culturii nóastre. Societatea nóastrá românéascá nu se poate mulţămi numai cu ceea ce facă şi potă face consistoriele nóastre pentru şcolele poporale române, ci trebue să se intereseze nemijlocită de sartea loră, şi mijloculă de a face acesta cu succesă este, pe lângă pressă, Associaţiunea transilvană pentru cultura poporului română cu despărţămintele ei. Aici, în acesta asociaţiune, trebue să ne concentrămă cu toţii stăruinţele noastre pentru înaintarea poporului şi să lucrămă cu zelă şi cu bărbăţie la aşezarea temeliei culturei nóastre naţionale. FOILETONUL: „GAZ. TRANS.“ Din lumea visurilorn... Din lumea visurilor nóastre s se deslipescu câte odată Vedenii cu aripi de auru, Ce bătu la inima ’ntristată. Noi le cuprindemu cu sfială Şi ’n altă lume ne trezimu. — Ce bine ar fi să nu mai sbeare, Ca vecinicii fericiți se fimț. Tu serutându a loru aripe MS faci sé me cutremură dulce, Căci ochii tei robescu o lume Când sufletu-mi vrea se se culce Pe sfânta visului iconă, Ce-am sugrăvit’o amândoi In clipa dragostei dintâiă — Scutiți de griji şi de nevoi Apropie-te lină de mine Se te privescă cu ’nduioșare, Se’ți sorbă din ochi a ta privire, Se-mi vină gândurile clare. (2STTTlv££]^“Cr XDE IDTns/CIUSTIE C JL) „(iazeta“ ese în fiăcare 4imaraie jemrt Austro-imne'Pe unu anu 12 fl., pe se«- inni 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Pemrt România si striinitau : Pe unu anu 40 fraudi, pe acaa Ioni 20 frânai, pe trei luni 10 frinot. Se prenumără la tóaté oficial« poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul pentru Braşovi: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etogiula I., pe unu anu 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusula la casă. Pe unu anu 12 fl. p* fese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplara 5 cr. v. a. seu 15 bani. * Atfttu abonamentele efttu ^ tnsorțiunile suntu a se plăti înainte. Ufotor. iimlilitratiura si .Mj/iV Tipojtratii: \ SRASOVI», plate mare ir. 22 ri netranc&t* nn o o priqfSston. în a j.u§*tvj.pfce nuia re trimitu I Birourile *e eancUri: Bra ovu, p ata mare Nr 22 Inferate mai t rimomu înVlena Kuáol/n Koste Kaasensteín & Taigo -i Otto Maas), «nr» Schaik, Alois Htrndl M. Díket, J. OppeUk, T. Donn«ling:\n Bu apesta: 1. V. Qollbergh in on Mez$t Eckstem tie nat : în frsnkfu’t: C. L. D(mbr;\n Hamburg: A. Stei ner. Preţuiri incerţianilor; o seria jarmonda pe o ca 16nA flor şi PO er. îmbra pentru o publicare. Publi ari mai dcao dap tarifă şi favoîală. R^mino p* pagina Ill-a o Berea *0 c. ▼. a. seu 8 ani. Nr. 164.—Amilii LIII. Braşova, Duminecă H Iulie 13 Augustă) 1890. Vedenii cu aripi de aură Se ne atingă’nbrăţişaţî; Din lumea visuriloră nóastre Se ne trezimă mai luminaţi. Traiana JET. Popii. Floarea din. Bienta. Novelă de F. de Gaudy. (Fine) Ună ană fără bucurii trecu dela despărţirea nefericiţiloră ampresaţi. Emidio şedea totă diua în biroul unui advocată cetindă cu luare aminte atâtă codulă penală, cât şi codulă civilă. Epistolele sale cătră Eufemia rămâneau fără răspunsă, și poate că le prindea tatălă său bănuitoră. Odată afla, că amanta sa e bolnavă de o lună, apoi nu mai audi nimică despre densa. In statulă vecină, Tirolă, în timpul acesta se întemplau scene sângeroase. Andrei Hofer esi din fundulă prăpăstiiloră în valea dela Passelt și ridică stegulă pentru vechiula său domnă și pentru eliberarea patriei sale. Poporulă ținea cu el, or străinii fură alungați din ţară. Pregătirile pentru continuarea luptei erau făcute de ambele părţi cu celă mai mare zelă. Numai în regatul Italiei fură recrutaţi 15.000 de omeni. Sortea îlă nemeri şi pe Emidio cu totă necazul bătrânului Castell-Viscardo şi al celor trei pisici din insomniile familiei sale. Fericită, că poate scăpa din cancelaria nesuferită şi de actele pline de prafă şi îngălbenite, aruncă călimarulă de părete şi punendu-şi puşca pe umerii, plecă veselă cu cele dintâiu transportă de recruţi la regimentul său de Voltigeur. Vestea despre recrutare nu produse în prăvălia măestrului Pantaleone același entusiasmă ca în inima juristului din Vicenza. Chiar Torna, fratele geamănit ală Eufemiei, arendă etatea potrivită, fu silită să se presenteze la sorți. Torna cu mărelă neobosita învățase meșteșugulă tatălui său, voia să umble bine cu foarfecele şi cu pămătufală de săpună, cu aceeaşi dibăciă ca şi densulă, vcia să spună câte în lună şi’n sere, ca şi tatălă său. Elă avea de gândă, ca la etatea de 24 de ani să conducă prăvălia tatălui său, or acesta să se retragă la vila sa şi să’şi petrecă zilele din urmă ale vieţii sale în pace şi în odihnă. Este lesne de înţelesă, ce mâhnire şi supărare aduse recrutarea în familia Pappagalli. Mama Santa, mai ’nainte de a merge Toma la tragerea sorţilor, îi cusu în mâneca de la mâna dreptă o bucată din rufele Sf. Rochus, dete trei liturgii la biserică pentru scăparea lui, apoi rugă pe părintele Eudemie să’lă stropască cu apa sfinţiloră. Deja dela începută l’am numită pe Toma ună gligană molatică, şi nu pot să’mî tragă vorba înapoi, deşi sămena cu somsa forte tare; ceea ce însă la femei poate fi frumosă, pentru ună bărbată este urîtă, şi viceversa. Intrega înfăţişare a tânărului Toma era o prostă parodie a surorei sale. Afară de acestea elă era unulă dintre aceia, cari mai bine prefera foculă dela bucătăria, decâtă foculă cartuşelară, şi orice întrebuinţare a focului, afară de briciu şi forfeci, o ţinea de ună abură neiertată. Cu faţa palidă ca cerasta Torna în sala cea mare a palatului justiţiei, unde avea locă tragerea la sorţi şi fiindă cuprinsă de frică, nu audia suspinele celor înrolaţi nici bucuria celoră ce scăpaseră. Când fu strigată pe nume, credu, că se cufundă pămentul, sub picioarele sale, băgă mâna stângă în urnă, apoi o scoase dinpreună cu o bilă nagră ca pecura. In- □BeTz-ista, politică.. Dinăuntru. Foile unguresc! începu din nou a se ocupa cu spirea despre retragerea ministrului de resboiu Bauer. In același timpii se ocupă și cu cestiunea urmaşului contelui Pejacsevici, a comandantului de corpii din Pesta, care a încetată din viață în cjilele trecute. Etă ce ar dori foile unguresc!: în loculii lui Bauer se vie ministrulu de honvecil Fejervary ca ministru comunii de resboiu, or decă nu se va putea acesta, atunci se fiă numita comandanta de corpu în Pesta în locuia lui Pejacsevici, or! dacă nici aceasta nu s’ar putea, atunci se fiă numita comandanta de corpu prințulu Lobkowitz, care e membru ala camerei magnațilora, ori divisionarulă Kovács. In fine lucrula stă așa: foile unguresci ara voi, ca armata comună să aibă șefi unguresci incependu dela ministerula de resboiu. Durerea gazetarilor unguri ruse este, că afară de cei numiți mai susfi, oriunde’șî întorefi ochii în armata comună nu mai găsesefi oficeri unguri de rangă înaltă. „In Austria se vorbesce mereu, că noi Ungurii maghiarisămă armata şi acum reiese, că armata n’are nici măcară ună generală superioră ungură. Acum e trebuinţă de unulă şi nu’lă putemă afla“, scrie „Budap. Tagblatt“ dela 30 Iulie. Noile fişpanu din Lipto, Ludovică Kirtby, a găsită cu cale să-şi inaugureze suirea sa în scaunulă fişpănescă cu o vorbire, care se poate considera ca o ameninţare făcută la adresa poporaţiunei nemaghiare. Adisă adecă între altele fişpanulă, că „va trebui să lupte cu toate puterile, de care dispune, pentru lăţirea ideii de stată maghiară“ şi arăşi cu toate puterile de care dispune va lupta în contra „inimicilor“ regelui şi patriei sale.“ Cu alte cuvinte, va lovi în toţi aceia, cari nefiindă Maghiari ţină la limba şi naţionalitatea lor, deoarece toţi aceştia suntă consideraţi ca duşmani ai patriei, căci ce priveste vorba de „inimici“ ai dinastiei, acesta nu poate privi pe altcineva, decât pe Kossuthisti, deși fișpanulă totă la adresa Nemaghiarilor a esprimat’o. O veche apucătură, prin care, vrând se loveascâ în poporațiunea nemaghiară, a lovită în Kossuthisti. Rău s’a friptă fișpanulă. Dinafară, țiarele franceze publică o telegramă din Constantinopolu, care pricinuesce precari îngrijiri. Se scie că* Turcia, la cererea guvernului1 bulgară, »'încuviinţată se fiă trei episcop! bulgari pentru poporaţiunea bulgară din Macedonia. Acestă succesă ală guvernului bulgară a