Gazeta Transilvaniei, septembrie 1890 (Anul 53, nr. 196-219)
1890-09-01 / nr. 196
Máciluea RslslftiatliMari îipoiraili;: 3RASQVU, piaţa mars Mr. 22 tVffifori ngfranoat© nu a® p?imeaou. ftfaAURGfipt« nu saretximitfi ! Bírerile se «merni: Bre ove, pata mare Kp. 22 Xnaarp.t© «nai prixnfitseatnYlan« Hutioifa ötössé Haaunsain »& Volgei'Otto Maas), renyit Schaiek, Alois HtrndM. JUkes, 1. Oppenk,J.Dc*utktrg'ln Bu Upcrta: A. V. Gold- Iwgw An on Mezst Eckstein Bem at: Vr Frankfurt: G. L.Daubs;ln Hamburfl: A. Steiner. jPremla imertumilorn; o seria #&rmonán pe o coloana 8 or. ii SC cr. timbra pentru o publicare. Publicări mai desa după tarifa și învoialfc. Reclime pe* pagina IlI-a o sere A 10 o«, v. a. ecu SG ani. II. 196. Br&șovt, Sâmbătă 1131 Septemvre iedamenteiBatii iMtm-OiwW Pe uni ană 12II., pe ac»c luni 6 II., Pe trei Inni 3 II. Peiin România ii străinătate. Pe unu ana 40 franol. pe else Inni 20 franoi, pe trei ioni 10 franol. Se prenumără la toate ofieieie poștale din titm și din atari și la doi. colectori. iDonamentul pentru Brașov: la administrations, piața mare Nr. 22, etaginla I., pe ună ană 10 D., pe șase luni 5 N., pe trei luni 2 N. 50 or. Cu dusula In casă. Pe unu ana 12 N. pe șese luni 6 N., pe trei luni 3 H. Inn exemplara 5 or. T. a. len 15 bani. AtAta abonamentele putu fi InserţiUnile suntu a ae pliti / Înainte. Braşovu, 31 Augusta si. v. Abia trecură patru septapiâni dela procesulu nostru de presă şi oraşii s’au jertfită molochului nesăţioşii ală şovinismului, ce bântue acei ţera nostră, doue victime din cerculă cjiariştilor noştri români. Curtea cu juraţi din Cluşina osândită era la cele mai grele pedepse pe unii colaboratori esterni şi pe redactorului responsabilă alu cjiarului „Tribuna“. Colegii noştri de la „Tribuna“ au fostă de astă-dată amândoi victimele acelei faimoase ,,császári osztrák pátens“, care spre ruşinea civilisaţiunei moderne este atţipusă în aplicare cu mai mare patimă, decâtă pe timpurile absolutistice ale lui Bach-Selnitzky de „constituţionalicescii“ noştri ocârmuitorî. Numai cu ajutorulu legei absolutistice nemțesc! a putută fi trasă înaintea tribunalului colaboratorulă anonimă ală „Tribunei“, căci numai pe temeiulu acelei legi s’a putută face, într’ună modă ne mai aucjită, cercetare domiciliară la redactorulă foii, unde s’au aflată scrisorile private ale autorului anonimă, cari îlă descoperiră şi îlă espuseră urmăririi judecătoresc!. Şi drăşi numai legea escepţională absolutistică austriacă a făcută cu putinţă, ca pe lângă autoră se fiă urmărită totodată şi redactorulă responsabilă ală foii. Şi totuşi mai au foile maghiare neruşinarea de a vorbi de „libertatea pressei“ în Ardély ! In primavéra anului 1885 aceste foi cereau în gura mare se fiă strămutată jurială pentru delictele de pressă dela Sibiiu la Cluşiu, ca se fiă mai siguri, că verdictele în contra triariştilor român! se voră pronunţa după pofta inimei loră; ele cereau acesta sub cuvântă, că în acestă oraşă ungurescă „ideia de stată maghiară“ va fi apărată multă mai energică din partea „societăţii naţionale“. Jurială din Sibiiu îl priviau ca periculosă „ideei de stată“, dar patenta absolutistică austriacă dela 1852 o găsiau nu numai compatibilă cu acesta „ideiă de stată maghiară“, ci încă forte la locă şi folositóare. Organele stângei estreme maghiare strigă necurmată în contra a totă ce e austriacă şi ce amintesce timpurile dominaţiunei „Bezirkerfloră “ nemţi, dar despre „csásári osztrák patens“ din Transilvania facă tăcerea peşcelui şi le place, că cu ajutorul ei potă fi loviţi far’ de milă cei de la pressa română şi numai aceştia. Ce respectă mai poate avèa cineva în asemeni împrejurări de pretinsele inştiinţe de „libertate“ şi de „independenţă“ ale acestoră omeni? Cine mai poate crede asigurăriloră celoră dela putere, că scopulă loră este de a face din acestă stată ună stată „liberă“ şi de „dreptă?“ Déca guvernanţii unguri ară păşi pe faţă la realisarea scopuriloră loră despotice, déca ară introduce în Ardeală legea statală şi ară redica fure! pentru toţî câţi cuteza a se opune atotputerniciei loră, atunci celă puţină ar sei lumea cu cine are de a face, cum seia sub absolutismulă declarată ală Nemţiloră austriac!; dar a te lăuda în parlamentă şi în străinătate, că eşti guvernulă celă mai liberală şi dreptă şi apoi a te pitula acasă la spatele patentei absolutistice austriace, ca se poţî lovi din ascunsă în libertatea poporului,este ună lucru ruşinătoră şi în gradulă celă mai mare imorală. Nu cunoscemă încă decursulă procesului de pressă, ce s’a pertractată erî înaintea curţii cu juraţi din Cluşiu, dar din modulă nemilosă, cu care au fost osândiţi preotulă Ioană Macaveiu şi redactorulă Septimiu Albini, vedemă cu durere, că aţîţările necurmate ale pressei maghiare au făcută, ca urgia şovinismului, duşmană desvoltărei noastre naţionale, se ajungă la culme. Picea alaltă er! foia guvernamentală din Cluşiu, că statulă acesta încă nu e pe „deplină consolidată“ şi de aceea trebue se fiă loviţi „agitatorii“ români cu toporulă în capă. Dar când s’a putută consolida vr’ună stată cu sumuţăr! şi aţîţări, cu suspiţionărî, denunţări şi prigoniri, ca acele ce le facă şi le ceră cele mai multe din foile maghiare cu limbă de focă în potriva clasei culte a elementului română ? Le aducemă aminte foiloră maghiare ceea ce a crisă în tomna anului 1885 o foia din Cluşiu (Magyar Polgár) în faţa atitudinei pressei maghiare, care nu mai înceta cu suspiţionările ei în contra Românilor : „Joculă acesta e urîtă jocă. Concetăţenii noştri români ne urăscă, precum amu urîtă noi pe Nemţi după revoluţiune. Sistemulă de suspiţionare a avută urmări grozave!. . . .“ FOILETONULU „GAZ. TRANS.« (3) Torda város és környéke de Orbán Balázs. Budapesta, 1889. 4°, 479 p. Dare de semă, de Silv. Moldovanu. Capitulele XIX—XXXI sunta de cuprinsă istorică, ocupându-se cu cetăţile Turdii, cu satele, cari s’au contopită cu oraşul Turda, cu privilegiile şi constituţia veche a oraşului etc. In capit. XXXII este vorba despre târgurile Turdii. Autorulă ne comunică aici unele notiţe istorice, referitoare la originea târguriloră Turdii şi date statistice(oficiale)(despre mişcarea terguriloră de vite de pe anii 1883—88, crcapitululă îlă încheiă cu următorul pasagiu la adresa Moţilor şi în genere la adresa Românilor: „De altcum este forte mare şi circulaţiunea târgului de bucate şi de mărfuri în Turda, căci nu numai în împrejurimea apropiată, ci şi locuitorii români ai Munţilor-Apuseni, cari n’au industrie, aici se prevădă cu vestminte, bucate şi artieri de intremântă, până la cea din urmă cupă, căci Românulă nu e aptă nici pentru prăsirea acestei legumi, care îi constitue mâncarea sa naţională favorită. „Cu ocasiunea târgurilor, se pogoră din munte Moţii, aducândă pe micii loră cai ciubere, coveţi (trace) şi alţi articlii de lemnărie, pe cari îi dau în schimbă pentru bucate şi pentru articlii de industrie şi de intremântă. Astfel, e acest poporă, care carte n’a vădută în viaţa lui, în sălbătăcia sa originală, cum a fost atunci, când pe străbunii săi, pe Daci, îi siliau legiunile romane să muncescă, ca sclavi, celeYOOO de ani, ce au trecută de atunci peste capetele loră, succesele libertăţii şiiale civilisaţiunei i-au lăsată neatinşi; ei mă pasă n’au progresată, ci decă n’ar fi imposibilitate, dară ară fi chiar regresată. Ei nu consideră de locă resultatele eluptate de civilisaţiune şi cultură, cari fructificândă spiritulă poporului ungurescă şi săcuiescă, ce locuiesce împrejurulă loră, au produsă între aceştia bunăstare, curăţeniă, firmitate de caracteră şi eroismă şi astfelă i-au promovată de factori activi ai progresului omenirii. Ei neavândă nici ideiă despre toate aceste, vegetază într’o stare de semidobitociă. In Europa abia ai pute afla ună poporă, pe care să-lă poți asemena cu ei, celă multă se poate afla între sălbaticii din Africa. Der căușele acestoră stări nu suntă de căutată în poporă, ca atare, care e blândă, aplicată spre bine şi supusă, ci în puţina sa inteligenţă şi cu deosebire în răutatea şi egoismul preoţilor săi, cari se pună sistematică în calea civilisaţiunii şi ţină în prostie pe acestă poporă, ca cu atâtă mai uşoră să-l pată esploata şi folosi spre ajungerea scopuriloră loră. Lăcomia acesta pune stavilare şi instiinţeloră statului, căci de-o parte ei negligă de a-şi ridica şcole confesionale, de altă parte împedecă, prin netoleranţa loră, organisarea şcoleloră de stată. Nici nu va fi acestă poporă susceptibilă pentru civilisaţie pănă atunci, pănă când statură nu se va îngriji de educaţiunea lui şi cu radele calde ale luminii nu va topi crusta de ghiaţă a stupidităţii în ţinuturile gheţose ale munţilor noştri apuseni.“ (pag. 167.) Nu voia să reflecteză la aceste calomnii şi absurdităţi superficiale, aruncate pe hârtiă într’ună stilă bombastică, care caracteriseză pe auroră în toate scrierile sale; nu voia să spună, că Moţulă e silită să’şi cumpere unii articlii de intremântă de prin oraşe, nu pentru că n’ar fi capabilă să prăsescă bucate şi legumi, ci pentru că solulă şi clima nu’lă ajută, ca pe Românulă dela ţeră; nu vreau să-i spună, că se află în contrazicere cu sine, susţiindă, că Moţii n’au industriă şi câte va şire mai în josă ,ficândă, că aducă de vânzare la oraşă artfeli de lemnărie, deşi primitivi, dar buni şi trainici; nu vrău să-i spună, că afirmă ună neadevără, susţiindă, că soţii nu’şi ridică şcole confesionale, căci din contră prin multe sate şi orăşele ei au şcole, cari rivaliséza cu cele de stată, cu învăţători cualificaţi după cerinţele moderne, nici nu voiu să calomniezi pe nimeni, pe nici ună poporă, dar în faţa calomniilor, cuprinse în acestă pasagiu, Maiestatea Sa în Oradea-mare. (După „Egyetértés“ şi „P. Lloyd.“) La 10 Septemvre. Maiestatea Sa a fost primită în Oradea-mare cu mare pompă şi însufleţire. Biarele unguresci din capitală aduc rapoarte lungi şi amănunţite despre primirea ce i s’a făcută Maiestăţii Sale. Pe la 8 ceasuri diminaţa fiăcare aştepta cu încordare la loculă sau apropierea momentului, în care Maiestatea Sa avea să sosescă. Pe peronulă gărei, unde numai cu biletă putea se stea cineva, se presentară încă după 7 ore contele Szapáry, br. Orczy şi Fejerváry, metropoliţii Vancea şi Miron, episcopii Mihályi, Meţianu, Pavelă, Szabó şi Popea, apoi deputaţiunile diferitelor autorităţi. Trenulă a sosită în gară la 8 ore a. m. Maiestatea Sa îndată ce s’a dată josă din cupeu s’a îndreptată cătră grupulă miniştrilor, întimjândă mâna lui Szapáry, Fejerváry şi Orczy. Maiestatea Sa apoi • l-'-i . • -a păşită spre d-lă Colomană Tisza, i-a întinsăjmâna și a vorbită cu era mai multă. După aceea monarchulă a întinsă mâna metropolitului Vancea, a vorbită mai multă cu metropolitulă Mironă și în fine s’a îndreptată spre episcopulă Schlauh, cătră care a zisă, că se bucură, că poate se petrece la dânsulă. După acestea monarchulă aruncând o scurtă privire peste arangiamentală și înfrumsețarea peronului, păși în mica sală de așteptare, ornată frumosă, de unde eşindă în curtea gărei după câteva minute se urcă în trăsura episcopului Schlauh şi pleca spre palatul acestuia urmata de strigătele neîntrerupte de „éljen!“ Trăsura în care şedea Maiestatea Sa mergea numai în paşi. In curtea palatu lui era postată regimentul 4 de honvedi. I Musica militară întona imnulă poporală, iar monarchuilă a cerută să defileze înainte-i acesta regimentu. Maiestatea Sa apoi se retrase în coridorului palatului I episcopală, unde a fostă întâmpinată cu , strigări de „elten“ de cătră preoțime și I seminariști în fruntea cărora stau epis- I copii Schlauh şi Nogal. Monarchulă I apoi plecă în susă pe trepte spre apartamentele ce i s’au pusă la disposiţiune ! de episcopulă rom. cat. din Oradea. Aici fu întâmpinată de o grupă de fete îmbrăcate în albă; una dintr’acestea a predată Maiestăţii Sale ună elegantă buchetă. Puţină după acestea monarchulă a primită într’o lungă audienţă pe contele ministru Szapary. La 9 ore s’a începută primirea diferitelor deputaţiuni. Antâiu s’a presentată clerulă romano-catolică în frunte cu episcopulă Schlauh. Răspunsulă, ce Maiestatea Sa a dată clerului rom. cat., este următorulă : „. . . Nu me îndoiescu, că clerulu romano-catolicu corespuncţendu aşteptăriloru mele prin fidelitatea şi patriotismulu seu tradiţionalu şi de-aicî înainte va ţine în armonia datorinţa lui faţă cu biserica şi faţă de statu în interesulu propriu alu religiei nóastre şi alususţinerei păcei interne a ţerei; în acésta firmă convingere Ve încredinţezu din