Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1891 (Anul 54, nr. 1-24)
1891-01-28 / nr. 23
íí«eu»M» a Biamí Híis-Tlpofiiafl. . ’•»ASOVU, plat* mare fr 22 Scris in acfraneat«' -v pil* mes ‘ft ’•fm .uaa/ipt» *® trimită dlTQinlB .6 «Utili ara ovi, pata mare «r 22 Inse?at>* <aai primeai inVIana Xosae ffaattnsiein ék ?*Âq* Otto Maas), tnri SchaUk. Hoit BUrrnd IM.D hat, A, Oppelik,J iM&ry:1n Buiapeata: A. Y.Ocliberger zn on Vmi Echutm 3e~*at: I« Frankfirt: 9. L. Doubt; In Hambarg: A. Sterner Prenia injertianiioră. o seria gar nondu pe o coloana 8 er și 80 or. Imbru pentra o publicare. Publi ari mai laa« 3 pâ tarifă și învoială. Bell me p« pagina lil a •ereă 10 er. ▼. a. atu 31 bani Nr. 23. Brașovu, Luni, Marți 29 Ianuarie (10 Februarie) -AJiTTTX TT X_«IT7\ »tfrazeta* eso în UA-oare 41. iMinmaite peMU ahsa Ungaria P* une ane 12 fl., pt* lim 16 fl., Pe rf«l luni 3 fl PBîtri Mânia »1 stritai te: Pe unu anu 40 franci, p seso Ion? 20 franci, pt txei luni 10 franci. se prenumără la toate »11 • iele poştale din întru şi din ** ar& şi la dd. colectoriileMiaeiiuli pentru Brworn: ia administrațiune. piaţa mare Nr. 22, otagiulu I.: pe um anu 10 fl., pe şese luni 5 fl., pt trei luni 2 fl. 50 or. Ou dusa» în oas» Pe unu anu 12 fl. pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl* ■nü ssemplarii 5 er. a sen 15 bani. A-Ata abonamentele oAt* şi inserţiunile suntu « se plăti înainte 1891. împărţirea păşuniloru comunale. I. Comassarea şi regularea proprietăţii în Ardealu în scopu de a înlesni posibilitatea unei culture raţionale şi mai intensivă a pământului, a făcută pănă acum numai puţină progresi, şi legea comassărei deşi de două ori modificată şî-a câştigată păn’ acum forte puţini aderenţi între poporă şi pretutindenea ea n’a dată resultatele dorite. Din contră atâtă legea câtă şi aplicarea ei a întărîtatu şi mai multă pe poporă în contra ei şi prin abusurile strigătore la ceru comise de organele chemate ca se reguleze proprietatea,a compromisă pentru multă timpă ideia bună în sine a comassărei. A41 în ochii poporului muncitoră română, sasă, ungură, secuiu deopotrivă „comassaţia“ însemnată în generală şi peste totă ruina poporului şi ajungerea lui la sapă de lemnă. Cunoscemă şi scimă apreţia pe deplină din esperienţă avantatajele comassărei ca unii, cari amă luată parte directă atâtă la noi câtă şi în străinătate la lucrări de comassare, dar dreptă se o spunemă, că atâtă legea câtă şi modulă de aplicare a ei de păn’ acum lasă forte multă de dorită. Legea în sine n’a putută prinde rădăcini între poporă şi în ţară, fiind-că ea dela începută a fostă făcută în favorulă de clică ală proprietăţii mari sau ală statului apoi a câtorva bogătaşi cu desconsiderarea desăvârşită şi în dispreţuia intereseloru comunei şi a obştei locuitorilor. Este în deobşte cunoscută casula din Stena sau Ungra unde una săteană fruntaşă singură a cerută comassarea, dar imediată a luat’o la sănetosă trecândă în Bulgaria ca se scape de furia poporului agitată prin cataclismulu şi spesele ce le-a adusă pe capulă loru. Mai întâiu de tote statulă (fisculă) ca mare proprietară, apoi aristocraţia a începută şi a introdusă cu forţa comassarea în contra comuneloră, făcându-o esclusivă numai în favorulă loră, luându şi pretutindenea partea leului atâtă cu privire la întindere, câtă şi ca terenă, situaţiă, calitate etc., cr interesele comunei şi ale locuitorilor, negligându-se cu totulu, lăsându-le fără păşuni, fără păduri sau numai cu unele higiuri şi tuferişuri în loculă lemnului de bradă şi stejară de construcţiă cehlă aveau mai înainte, şi în loc de ţârine numai cu nişce rîpî şi coste sterile, frunfiişuri şi alte terenuri improductive. A fostă legea în sine nedreptă şi defectuosă, deşi scopulă în sine poate a fostă bună, ea a devenită pentru poporă şi mai aspră şi mai insuportabilă prin modulă cum s’a aplicată, căci a lipsită ună personală technică capabilă spre acesta şi apoi greşelile şi abusurile adesea revoltătore ale personalului operatoră se tolerau şi se făceau muşama, căci sau ele erau făcute directă în favorulă statului, ori a elicei, sau inderectă,interesulă acestora fiindă ca se se efectueze comasarea iute şi fără multă vorbă şi gălăgie. Şi în alte state, ca de pildă Germania, se face şi introduce comassarea forţată, dar statulă mai întâiu s’a apucată de a-şi crea şi recruta ună personală technică specială, „cultur-technicî“ şi geometrii capabili în cele 2 şcole de ingineria agricolă ale sale de la Poppelsdorf şi Berlină, or geometrii şi inginerii agricoli — „culturtechnikerii— suntă funcţionarii statului şi rigurosă controlaţi, pentru cea mai mică abatere suntă pedepsiţi îşi perdă dreptul de pensie etc. La noi însă statul, fără de-a avea la disposiţie forţele technice competente, a introdusă comassarea încredinţându-o pe preţuri întregi câte unui patriotă patentată despre a cărui cunoscinţe technice şi diplomă de ingineră de multe ori nici ună politechnică sau şcolă de inginerie din Europa nu stia nimică, or elă avândă câte 8—10—30 comune deodată în lucrare, îşi angaja ca ajutore şi geometrii totă felulă de scribi şi esistenţe problematice, cari erau în stare se scrie şi desemneze ceva, foşti căprari în armată şi la honvezi, ofiţeri degradaţi, oameni alungaţi din diferite funcţii sau certaţi cu justiţia etc. Aceştia formau personalulă technică ală comasărei de pe la sate şi se intitulau domni ingineri ai stăpânirei. Astfel, în întrăga ţara Oltului comassările introduse cu forţa au fost făcute de cătră ună fostă căprară la geniu, ună oficeră degradată şi vr’o 3—4 alţi indivizi fără căpătâiu, toţi absolută fără cunoscinţe technice şi agricole speciale, precum cerea comassarea se aibă atâtă inginerulă anteprenoră câtă şi personalulă seu. Neapărată, că încredinţândă pe mâna unor n atari individî şi viitorulă comunei şi ală poporului, era inevitabilă ca comassarea se nu’şi ajungă scopulă, greşelile şi abusurile de totă feliulă se curgă ca plaia , pe lângă greşelile intenţionate şi neintenţionate, făcute cu ridicarea planului, cu măsurarea, classificarea şi împărţirea terenurilor, tote făcute fără pricepere, apoi pe lângă spesele şi tacsele specificate, şi provăcute în contractă, luarea de plocane de totă felulă dela fiecare proprietară şi locuitoră ală comunei. De ordinar inginerii (??) operatori scoteau de la poporă de 2—3 ori suma prevăzută în contractă și de multe ori fruntașii mergeau cu exemplu rău înaintea poporului. Ca resultată finală ală comassărei comuna și locuitorii pe lângă spesele enorme avute cu purtarea procesului, cu inginerulă, timbre etc. se pomeneau în fine cu nisce rîpî şi surupături sterile ori găuri, băltace şi prunduri în rocă de ogoare, fără de păşune, fără de livede, oi cu pădurea constândă numai din nisce higiuri şi tufişuri de arină, alună şi mestecănă în locală lemnului de stejară,fagă şi bradă, dar şi aceste în condiţiunile cele mai rele ca situaţiune, formă, depărtare etc., încâtă să nu pota fi folosite nici ca pădure şi nici ca păşune, căile nouă trase peste delurice şi râpele cele mai prăpăstiase şi făcândă ocolurile cele mai mari, luândă dreptă base, puncte fictive, pe când cele vechi ţînându contă de natura şi inclinaţiunea terenului erau tote făcute ca raze cu centrulu în sată, ca pe calea cea mai scurtă şi fără pedeci şi ocolă să ajungă în sată. Ei încolo apele curgatore îşi urmau şi d’aci înainte cursulă loră neîmpedecate şi neîntrebuinţate de nimeni, băltacele rămâneau băltace, ca să’şî degajeze şi împrăştiă şi mai departe miasmele loră peştifere, rîpele şi dealurile să se surpe şi dărîme şi mai departe, trimiţândă nisipul şi petrişulă loru ca să acopere ţărîne şi fânaţe. Nu este deci mirare deca comassarea a devenită atâtă de urîta şi a făcută atâtă de puţină progresă între naţiunile Ardealului, şi cu deosebire între micii proprietari. Ei nu consideră în comassare alta decâtă mijloculă şi forma efisă legală dér nedrépta de ai frustra de ogoarele şi avutulă loru, er nicî-decum ca o formă şi lege care ar fi menită de a le aduce oarecari foloase reale şi înlesniri la cultura pământului. Şi d’aci se şi esplică faptului că odată, o comună a unei preţuri ori regiuni friptă cu comassarea, celelalte, deşi silite şi puse între alternativa comasărei ori necomasărei mai bine facă totă posibilulă şi aducă toate sacrificiile întru îndeplinirea pretensiuniloră proprietăţii mari şi comassariştiloră, numai ca să rămână cu ogoarele şi fânaţele loru în pace şi neturburaţî în posesiunea loră cu tata FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Din istoria muntilor apuseni. . (Urmarea 10) Varga Catalina ceru revista. Etă şi sentinţa tribunalului de apel : 4456/1851 füi-üiide flei* It. k. siebenlmrfflselieii OberffcrielitB-Conimisglon. X. 44/8ăl. Die Thathandlungen, welche der Beschuldigten Katharina Varga aut Grundlage der vorliegenden Untersuchungs- Akten als strafbare Gesetzübertretungen zur Last gelegt werden, sind im wesentlichen folgende: 1) Dass sie die Vertretung der 3 Gemeinden Abrudfalva, Butsum und Kerpenyes in ihrer Angelegenheit gegen die Organe der Kameral-Herrschafit wegen verschiedenen Bedrückungen derUnterthanen übernommen, und zu diesem Behüte von den einzelnen Gemeindegliedern mehrere Geldbeträge bis zu einer Summe von 600 fl. W. W. eingesammelt habe. 2) Dass sie zu dreiverschiedenenmalen vor der Kirche au die betreffenden Gemeinden Reden abgehalten habe, des Inhaltes: die Wälder seien Eigenthum der Unterthanen, es stehe ihnen frei in denselben zu eigenem Gebrauche Brenn und Bauholz mit Ausnahme der zum Betriebe des Bergbaues erforderlichen Stämme zu fällen, es sei niemand berechtigt die Unterthanen in der Benützung der Wälder zu hindern, sie seien nicht verpflichtet ihre Gründe mit Wald - saamen besäen zu lassen, und hätten, dem vom Waldamte ergangenen Befehle mit ihren Häusern auf andere Plätze zu übersiedeln, keine Folge zu leisten, sie seien vielmehr berechtiget, die auf ihren Gründen angelegten Waldpflanzungen zu zerstören und ihr Vieh in den Wäldern weiden zu lassen.—DieRobothen hätten die Unterhanen nur nach Massgabe des Vertrages, und ihrer Privilegien in der Art, wie es auch ihre Voreltern gethan haben, zu leisten, und es stehe jedem derselben frei, zu eigenem Gebrauche Wein und Brandwein ungehindert einzuführen. 3) Dass sie den herschaftlichen Waldgorniken untersagt habe, die Unterthanen in der freien Benützung der Waldungen zu hindern. 4) Dass sie den Dominical und Ortsrichtern verbotheu habe, die Unterthanen zur Leistung mehrerer Robothen zu verhalten, als wozu ihre Voreltern verpflichtet gewesen sind, ja dass sie sogar dem Dominicalrichter gedroht habe, ihm Eisen anlegen zu lassen, falls er ihren Befehlen zuwider handeln würde. 5) Dass sie die bey der Detonata von der Grundherrschaft angeorduete, und in Angriff genommene Waldpflanzung mit mehreren Leuten gehindert habe. 6) Dass sie den Unterthanen untersagt habe, die Geldstrafen zu entrichten, welche ihnen das Spanatamt iür die angerichteten Waldschäden auferlegt hat. 7) Dass sie mit ungefähr 50 Leuten das Haus des Kleinrichters Dants Iuon Pleschan habe umringen lassen, ihn bei der Brust gepackt, und von demselben die Quittungen über die eingehobenen Gemeindegelder abverlangt, ihm sofort des Amtes entsetzt habe, das sie 8) bey dieser Gelegenheit das Kind der Schwester des Kleinrichters mit einem Stocke erschlagen habe. 9) Dass dieselbe die Arretirung einiger Unterthanen, welche sie zu dem Hause des Kleinrichters begleiteten, nicht zugebeu, sondern die zu diesem Behufe erschienenen obrigkeitlichen Personen zurückgewiesen habe. 10) Dass sie die Comitatsbeamten verdächtiget habe, als hätten dieselben ihren Befehlen falsche Verordnungen zu Grunde gelegt, dass sie dieselben Betrüger, Diebe und Räuber geschalten, und die Unterthanen aufgefordert habe, ihren Befehlen keine Folge zu leisten, da sie sich in Kamera!-Angelegenheiten, nicht zu mengen hätten. Da über die vorliegende Untersuchung von den frühem Gerichten noch kein Urtheil gefällt worden ist, so unterliegt es keinen» Zweifel, dass die Strafbarkeit dieser der Katharina Varga zur Last gelegten Vergehungen in Folge der Gouvernements- Verordnung dtto 13 März 1850 Z. 3881. und dato 30-ten Juli 1850 Z. 15731. nach den österreichischen Strafgesetzen beurtheilt werden müsste, zu welchem Ende jeder einzelne Fall in Erwägung zu ziehen ist. Die Thathandlung. ad. 1. begründet weder ein Verbrechen, noch eine schwere Polizeiübertretung, insbesondere keinen Betrug, denn die Beschuldigte hat die Unterthanen der früher genannten drei Kameral-Herrschaften weder in einen Irrthum geführt, noeb Ihre Unwissenheit in der Absicht benützt, um ihnen au ihren Eigenthum oder andern Rechten einen Scha den zuzufügen, vielmehr geht aus der Untersuchung unbezweiflt hervor, dass sie von der Überzeugung durchdrungen war,