Gazeta Transilvaniei, martie 1891 (Anul 54, nr. 48-73)
1891-03-01 / nr. 48
îAtiwa juflv iiiraîlMîs TiDograva: 3RASQVU, pietni msra Ir. 22 Scrisori nsfranoata nn is primea an. Hapasoriptw nun» trimita ' Birourile ae aiudvn: Br« ovű, p «ţa mare Nr 22 Xnsorate mai primeian tn Vlana Enaoi/ü 'Sostt Haaeenstein Ak Volyer (Otto Maas), tnrt Sokatok, Alois Bornă IM.Dikes. A.Oppelik.J Dtmntbtrp'lr Bu iapesta 4. V.dolăberger in on Mesei Scksiein 3e-%at: la Frankftirt; ff. L. 3aubt;1n Hamburp: 4. Stetnsr Fretală in‚orţiuniord;o vemă garuonda pe o solena 8 or. şi 30 or. timbru pentru o publicare. Publicări mai dea* după tariff şi învoială. Beilame pi pagina ni-a a ■ereă 10 or. ▼. a. sen 30 bani. .Caaeta iese în fiăcare dl. iwimeitB mm Asstr ■ Ungaria Pe ană ană 12 fl., pe sesiunî 6 fl., pe trei Ioni 3 fl. Fsntn România si străinitate: Fe ană ană 40 franci, pe ș0se Ioni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate oficiele poștale din intra şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul pentru Braiovă: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiula I.: pe ană anu 10 fl., pe şase ioni 5 fl., pe trei Ioni 2 fl. 50 cr. Ca dasalu în casă. Pe ană ană 12 fl. pe lése Ioni 6 fl., pe trei Ioni 3 fL ună esemplară 5 cr. ▼. a. sen 15 bani. Atâta abonamentele câtfi şi inserţionile sântă a se plăti înainte Nr. 40 Braşovt, Vineri 1 (13) Martie 1831. Braşovu, 28 Februarie v. Politica fatală a adversariioru noştri merge înainte de-a rupturu capului pe calea prăpăstiosă, pe care a apucată mai alesă dela 1879 încoce, când guvernul tiszaistă a fostă rupt’o definitivă cu tradiţiunile politicei conciliante de naţionalitate, pe care o inaugurase partida deakistă la 1868. Metoda de procedere, ce au practisat’o politicii unguri dela 1879 încoce, în contracjicere făţişă cu principiile de guvernare mai liberale stabilite la 1868, nu mai lasă nici o Indoela despre aceea, că planulă loră a fostă şi este de a face încetulă cu încetulă superfluă legea de naţionalitate adusă în acelă ană, ca acel mâne se potă 4i°e •’ cunoscinţa limbei maghiare s’a lăţită în aşa mesură şi s’au luată disposiţiunî atâtă de estinse, ca se se lăţăscă pretutindeaî, încâtă nu mai este nici o nevoiă de legi deosebite pentru naţionalităţi. Unulă din corifeii erei de maghiarisare, Episcopulă Schlauch, a vorbită în camera magnaţiloră de „ideia, ce trebue se predomnesca în vieţa de stată ungară şi în care trebue se se unesca ca într’ună focaru atâtă naţionalităţile câtă şi interesele individuale.“ Idea acesta, pe care Episcopulă şi soţii sei de principii o numescă „ideiă de stată“, nu este în realitate decâtă idiia şovinismului certră dela putere, şi se cuprinde adî în cuvintele atâtă de desă repeţite în discursurile miniştriloră, lăţirea limbei maghiare. E clară, că acestă ,,lăţire nu se pote uni cu nici ună felă de combinaţiune, ce i-ar pute pune stavilă, ci după firea ei şi a celoră, cari o sprijinesc, şi o promoveză în totă chipulă dela cârma statului, nu vrea se scie de nici o piedecă, tinde a delatura toate deosebirile în viaţa popoarelor statului şi a nivela acestă viaţă prin contopire. Cu alte cuvinte „lăţirea limbei maghiare“, aşa cum o propoveduescu apostolii de actî ai maghiarizării, nu cunosce margini, pe când legea de naţionalitate dela 1868 n’a avută altă scopă decâtă de a stabili marginea estremă pană la care poate merge acesta „lăţire“ sub eticheta de „limbă a statului“. Se ’nţelege de sine, că îndată ce este vorba de ună cercă de libertate ală naţionalităţiloră, în care se-şî poata desvolta liberă limba şi cultura loră, acestă cercă trebue se fiă clară definitivă şi bine mărginită, căci la din contră dispare, devine ilusoriu şi încâtă de a mai fi ceea ce vrea se fiă. Una din cele mai mari scăderi a legei de naţionalitate dela 1868 are fostă tocmai faptulă, că acestă cercă de libertate, despre care trateza paragrafii ei, n’a fostă clară şi neîndoiasă definită. O margine însă totă s’a pusă în genere lăţirei „limbei statului“ prin disposiţiuniie acelei legi, a căreia raţiune —după ce nu tractază decât de egala îndreptăţire a limbilor — consistă numai în mărginirea predominaţiunei „limbei statului.“ Necesitatea acestei mărginiri au recunoscut’o Deakiştii la 1868, or cei de acum nici că mai voră se scă de ea. Ministrul Csaky de pildă când e vorba de lăţirea limbei maghiare ca „limbă a statului“ nu mai cunosce margini şi cumpeti. Cerculă de libertate ală naţionalităţilor, ce l’a trasă legea de naţionalitate, pentru cârmuitorii de acei nici că mai esistă. Numai aşa au putută se ajungă adversarii noştri, pe povernişulă nenorocitelor, uneltiri de maghiarisare, pănă la Kisdedovurile obligatore cu limba maghiară. Numai aşa putem înţelege vorba ciudată a episcopului Schlauch, că zone naţionale limitate sunt imposibile în statură ungară. Esistenţa unor asemeni zone, fie pe teremură politică ori culturală, ar eschide a priori o politică, care nu are de scapă decâtă nimicirea deosebirilor naţionale în favoarea elementului ungurescă şi a supremaţiei sale. Dar planurile forţate de nivelare şi centrafisare ale maghiarizătorilor o vor face aşa de sigur fiasco, pe câtă de sigură este că deosebirile naţionale dintre popoarele acestui stată nu voră înceta, de-a vă mai vota dieta încă câteva sute de legi de maghiarisare. FOILETONUL: „GAZ. TRANS.“ Gintea latină. (Urmare.) Europa presintă e dominată, putemă efice, de trei rasse mari: slavică, romanică şi germanică. Nu se scie sigură ala căreia dintr’aceste este viitomla; nu se scie care rassă esercită a e fi egemonia asupra statelor europene. Niştinţa, ce şi o dă fiăcare din acestea, dar mai cu semă rassa germanică şi slavică, pentru a eşi odată pe faţă cu egemonia şi a o concretisa, se manifestă în înarmările, cari nici pe timpulă lui Xerxes n’au fosta ca aji, atâta în numărulă omeniloră, câta şi în iscusinţa de inventare a armelor, cu care se potu omorî mai iute şi mai cu grămada pe bieţii ostaşi. Se vede, că fiăcare rassă se simte cu ambiţiune, şi de câte ori din bucinarea acestei ambiţiuni naţionale a eşu si multa reu şi a cursa multă sânge!? Vedemă, că în lupta de concurenţă între aceste trei mari rasse europene s’au formata alianţe şi grupări compuse din elemete eterogene, ală cărora efecta finală este ascunsa dinaintea privirilora noastre. Ce nu e ascunsă, e faptulă, că aceste trei rasse sunta acii într’o mişcare şi nedumerire faţă cu viitorula. Viitorula va fi ala acelei rasse, a cărei familia şi elemente de rassă sunta pe una şi aceeaşi posiţiune topografică şi geografică. Decă privimă la harta Europei, vedema posiţiunea geografică a fiăcărei rasse, a celei germane, slave şi romane. Dintre toate e mai compactă şi mai adunată laolaltă,—rassa latină. Estmodfi computânda naţiunea francesă plus naţiunea italică, plus naţiunea spaniolă cu cea portugesă, avemă suma unui mare colosa de popoare mari şi puternice. Bine se considerăma, că acestă pămenta ală gintei latine e cela mai împopulată, cetăţile şi fortăreţele cele mai bune şi naturale, posiţiunile strategice—avantagioase. Totă ce a fosta folositoră, a lăsata natura se fiă pe pămentul a latina. Rîuri mari şi frumoase, munţi şi văi minunate, coline şi configuraţiunî colnice, ce sciu se producă minunatula vină şi gustoasele pome, şesuri fructifere, er jura împrejură de pămentula latină — marea, care este una elementa de comerciu şi câştiga însemnata pentru una popora. Acestea şi alte avantage— nu le au celelalte rasse. Rusia de pildă îşi are împrăştiate elementele înrudite ale rassei sale mai prin toate părţile Europei. Bulgaria, Serbia, Muntenegrul şi alte ţărişpre mici slave suntă nisce insule în meciula altoră popoare, sunta nisce icuri între statele mai mari. Astfelă ca se se formeze slavismula într’o unire politică, ar trebui ca ela se poarte resboiu cu totă lumea. Ar fi de lipsă mai întâiu se nimicescă barierile, ce stau ca deluri și muri între statele slavice. Câta de cu multe sacrificii ar fi o asemenea uniune! Der slavismulă seu ideia panslavismului nu doarme, ea spere să se învingă. De altă parte este însă rassa latină, care dacă ar fi vorba să facă o alianță, ar fi aceea, care ar dicta Europei, arătându-i avantajele ei. Și Napoleonii cela mare punendă pe aceste două rasse față în față, rassa slavică și romanică, neghîcinda care din ele vora fi triumfătore, s’a îndestulita să dică, că Europa seu va fi republică, seu va fi cazacescu. Afară de aceea statele și terișorele cele mici sunta asemenea mărului lui Iride, — e mai rău de cela, care la ia, ca de cela, care nu la ia. Aceste state mici de multe ori sunt scutite de ocupaţiune mei mult ca cele mari. De multe ori pentru o ţerişorâ neînsemnată şi fără nici ună interesă sociala a cursă sângele mai mulţi ani şi s’au nimicită oamen! şi averi. Statele mici, fiinda astfel, nici unăstata nu cuteză aşa, îndată, a pune mâna pe ele, temendu-se de vecinii săi, cari încă ară vre a le ocupa. Rottek au drepta cjice, că statele şi popoarele mici trăiesca din graţia puterilora, cari nu se potă împăca, cum şi în ce moda să le împartă între sine. Când însă statele mari se înţelega, cum să împartă pielea unui stată mica, — atunci vai şi amară de bietulă stată, nu mai rămâne nici umbră din ceea, ce a fosta odată. Esemplu Polonia. S'a descoperita una secreta politicoistorica de pe timpul lui Napoleonă Bonaparte, care constă în plănuia ce la avea acesta mare cuceritora. Ela se cugeta la dominaţiunea Europei. Alexandru I ala Rusiei, nesciinda cum să-i împedece acesta poftă, s’a învoita să facă preliminările pentru împărţirea lumei în două părţi, între ela şi Napoleon. Dar lucrula a rămasă baltă. De aici nu se poate admite, că rassa germană şi latină, la o eventuală anexare a insulelora slavice de cătră colosală nordica, arasta locului. Și aici s’ar pune în practică vorba lui Rottek, din motivula, căt fiă care poate și-ar vedea pericli- Protei io contra BjfleJomloflL (Telegramă part. a „Gaz. Trans“.) Aradu, 12 Martie n. Lume imensă. Peste 2000 de alegători la „Crucea Albă“. Preşedinte : d. Popoviei, protopopulă Şiriei. Discursură alesă ală d-lui Dr. Popa fu primită cu ună entusiasmă fară margini. Enunciatură conferenţei este următorulă: Proiectulă de lege în causa asileloră de copii nu are pentru sine nici o raţiune de necesitate, ele este contrară cu desvoltarea istorică a educaţiunei, mai vertosă este contrară cu educaţiunea creştină când se atinge de drepturile şi de cerculă sacru ală familiei. In deosebi nouă Româniloră ni se pună pe deci noue şi sarcini extraordinare pe calea civilisaţiunei. Nu dorim s să devină lege şi protestăm în contra acestui proiecţii. După conferenţă manifestaţiune grandioasa pentru Episcopulă Meţianu la residenţa episcopală. Aradu, 12 Martie. După Dr. Popa, a vorbită între aplausele generale protopopulă Gurbană, recomandându proiectul de resoluţiune spre primire, ceea ce a şi urmată cu unanimitate, face apelă la conferenţă pentru încheierea solidarităţii naţionale şî curmarea tuturoră diverginţelor şi neînţelegerilor din trecută. Advocatului Veliciu între aprobări generale esprimă recunoscinţă Episcopilor români pentru atitudinea românescă, în specială Episcopului Meţianu prin esmiterea unei deputaţiuni din sînulă conferinţei. Preotul Sturm propune şi conferenţa unanimă aduce mulţămită convocatorului conferenţei, d-lui Dr. Popa. Români şi Maghiari. Sub titlul acesta, scrie „Le Memorial Diplomatique“ din Paris, următorulu remarcabilă articulu: De când opiniunea publică europena urmaresce cu atenţiune ceea ce se petrece în Transilvania o evoluţiune importantă s’a făcuta în spiritul Maghiarilor. Precând mai înainte nu se arătau de loc, îngrijaţî de dreptele reclamaţiuni ale naţionalităţilor slave şi române, pe care nu se sfiau a le ignora, acum de câteva luni ei şi-au schimbata tactica lor şi politică: Iotă ce se publică în străinătate în pressa germană şi mai alesă înfiarele francese, pare a mişca forte durerosa şovinismul a lora. Astfelă, după ce în zadara au încercata a se închide într’o tăcere despreţuitore, întră acum în luptă, cu toate fiascurile ce li voră fi reservate, causa Românilora şi a Slavilora fiinda multa simpatică ca aceea a stăpânitoriloră loră. Ţinta Maghiariloră este acum ca să dobândescă bunăvoinţa pressei parisiane. Pentru aceea ei au inundata birourile diferitelor redacţiuni, cu o broşură politică apărută la Brest (Francia) în luna trecută. Acestă broşură (care nu costă