Gazeta Transilvaniei, octombrie 1891 (Anul 54, nr. 217-241)
1891-10-24 / nr. 236
'•«tiUiSt iíateinraíTO ílíOíiEls: iMSQVUt piata mar* tr. 22 '»rí nwíTanoati» ac. ao pri**«en. *aaau8Miptj« au Bor* trimite 1 dsue.a* ese Ic flă-ear* 4* noiamente tain iuti:Ungaria ?# unu anu 12 fl., pe ac«v Iuti 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Peatn România :1 itriinitata: Pe unu anu 40 franoT, pe sest luni 20 franoT, pe trei luni 10 franoT. Se prenumără la toate oficiale poștale din întru și din afară și la doi. colectori. noamemii peiin Bratori: la administrationi. piața mare Nr. 22, etagială I., pe unu ană 10 fl, pe jese luni 5 N., pe trei luni 2 N. 50 er. On dnmb in sasa: pe unu anu 12 5. pe ,ese luni 6 N., pe trei Iuni 3 fl. Unu e.emplarii 5 or. T. a. sen 15 bani. Atfttu abonamentele p&tă ei inserționile annta a se plăti Înainte. uimirii c u a talin: af« ovii, pata maro Sr 22 «.aserst« diai primecou in Vigna Xmdolfu MosneEiiru4hstâin & Talger Maas), 'inra Sehalak. Aloi* Himdl M. Énekes, i., Oppel«k,J. Doui*birg; în Budapesta: i. V. Goldberpar iin on Manet Eckstein Bernat. |l Frankfurt: G. L. Daube;în Hamburg: A. Steiner. j*r«tulâ in»»rtiojiiioTu:o aeră j&rmoada pe o soianá 8 er. 0 80 er. zimbru pentru o publicare. Publicări mai dest după tarifă ţi învoială, rewlamenta pagina ni-o oasă 10 or. ?. a. rău 80 bani. Nr. 236. Braşovii, Joi, 24 Octomvre (5 Noemvre), 1891. Braşovii, 23 Octomvre st. v. Eri s’a deschisu pe Capitoliu din Roma aşa numita conferenţă de pace interparlamentară. In mijloculu celora mai desperate încordări ale stateloru europene de a se înarma în totă chipul, acesta conferenţă are de scopu a pleda pentru marea ideiă a păcei universale, pentru acestă ideală ală filosofiloră marinimoşî şi ală nobilitară filantropi ai timpului de faţă. Conferenţă de pace interparlamentară va întruni membri din parlamentele întregei lumi, care aderă la ideia de a aplana toate certurile internaţionale prin tribunale de arbitri. Preşedintele comitetului pregătitori ală acestei conferinţe este preşedintele camerei italiane, Biancheri. După scriea ce o primimă astăci, acestă comitetă va propune conferenţei de pace se se înfiinţeze ună comitetă permanentă compusă din amen! de încredere ai tuturoră parlamentelor, care se esamineze caşurile de certa, ce tăie în sfera dreptului internaţională şi se stăruescu a le aplana pe cale pacinică, printr’o directă influinţare asupra parlamentelor interesate. ţiarul „Popota Romano“ salută pe membrii conferenţei şi dă espresiune speranţei, că pacea va eşi dintrensa mai întărită. Nu tată de acesta părere suntă aceia, cari privescă cu neîncredere la modulă cum s’a constituită congresulă de pace dela Roma. Adeverulă este, că acesta e compusă în cea mai mare parte din membri contrari ai triplei alianţe şi din irredentişti italiani, ca Cavallotti, Bovio, Canzio, Barzilai şi alţii; împrejurarea, care a insuflată mari îngrijiri mai alesă şoviniştilor noştri unguri, îngrijiri, carî au fostă potenţate în urma scriei, că la acelă congresă au sosită şi o mulţime de Şerbi radicali, carî au în program dic ţară „marea Serbiă“, precum şi vreo 56 de senatori şi deputaţi români, carî se înţelege, că pentru şoviniştii Unguri nu potă fi acolo decâtă iotă atâţi representanţi ai ideei „daco-române“. Dela o asemenea întrunire foile şoviniste ungurescî nu aştaptă nici decum o resolvare mulţămitoire a cestiunei naţionalităţilor, şi nici resolvarea sântei cause a păcii. Piresce, că aceste foi suntă de părere, că nu se pote face nimică pentru binele obştescă în cjiua de azî, fără scrrea şi concursulă măritată politici şi diplomaţi, cari se scaldă în apele iioiano-maghiare. Din parte-ne suntemă de părere, că ori din ce felă de nuanţe politice s’ar compune marele congresă de pace din Roma, acesta prin însuşi faptulă întrunirei sale servesce marea causă a libertăţii şi a păcii popoareloru din intrega lume. In starea de ţaţă a lucrurilor, acestă congresă nu va pute aduce nici o schimbare, dar celă puţină pregătesce viitdrea realisare a măritată idei ce lă conducă. E lucru învederată, că pacea nu se poate dobândi decâtă numai prin libertatea şi mulţămirea poporelor, şi în astă privinţă le credemă pe cuventă şoviniştilor noştri, că ei, carî porta necontenită resboială celă mai crâncenă în contra libertăţii şi a drepturilor noastre, a celor neprivilegiaţi din partea de dincoace a monarehiei, nu va adera niciodată la marea şi nobila lucrare, care are de scopă de a pune capetă despotismului de orîce soiu şi de a pregăti astfel lu era adevăratei împăciuiri între popore. ________ lui la demnitatea de primate n’a corespunsu aşteptărei diferiţilor corifei şi corporatuuul unguresc!, acum însă, după-ce prin stăruinţa Scaunului Apostolion, numirea de primate s’a săvîrşită, toate foile unguresc! pare că suntu împăcate cu acestă numire şi despre noule primate Vaszary se esprimă cu simpatiă, atribuindu-i multe merite şi însuşiri frumoase. In ce priveste caracterulu, noula primatese (1100) este una barbata buna la inimă, generosa şi cruţătură. Faţă cu „cultura naţională“ a manifestata una interes deosebită, în cei şese ani, câtă a statu elü ca abate ala claustrului din Panonhalma, a ridicată mulţime de instituţiun! culturale, fără de a mai face înse nici unu svona. In loculu gimnasiului din Győr, elü a ridicată unu altu gimnasiu, care în privinţa arangiamentului e aprópe fără părechiă între gimnasiile unguresc!; sub elü s’a edificată şi gimnasiula din Strigoniu; a înfiinţată una Kisdedovo în Sântmărtină (între Slovaci), pe care l’a pusă în legătură cu claustrula de-acolo, postândă la o sută de mii fl.; sub elü s’au clădită şi re’noita diferite biserici, precum şi stabilimentula de băi dela laculu Balaton. Pe malulu acestui lacu, în comuna Keszthely, s’a nascute noulu primate la an. 1832. In etate de 6 ani, elü rămase orfană şi fără avere. La şcolă a fostă susţinută cu ajutorula unoră rudenii ale sale. In comitatul Vesprimului, Vaszary era cunoscuta ca unii oratorii de frunte. Ela s’a născută maghiară şi, după cum spună foile unguresci, nici odată n’a simţită altmintrelea, decâtă unguresce. La 1869 fu numită directoră ală gimnasiului din Győr şi sub direcţia lui au fostă inscrişi la acestă gimnasiu amândoi fiii archiducelui Iosifă. In fiăcare ană, depunerea examenului micilor archiduci era succedată de o mare serbare. In politică, lui Vaszary nu i-a pre plăcută să se amestece, dar pentru aceea asigură cunoscuţii lui, că este ună bună naţionalistă ungură şi suntă siguri, că noul primate va conlucra cu zelă la „propagarea culturei naţionale maghiare“.... .................. 0 declaraţiune contra „Kreuzzeitung“. Eri am amintitu de o declararaţiune, ce au publicat’o domnii Babeşă şi Mocsonyi în „Kreuzzeitung“ ca respunsă la insinuările ce li se făcuse într’unu articolu publicată în numita față la 8 Octomvre a. c. în care se vorbesce de posiţiunea monarchiei austro-ungare faţă cu România. In acestă articolă se efi0iă între altele: „Faţă cu posiţiunea ameninţată a Austro-Ungariei, Kossuthiştii, cari au luat în arândă patriotismul maghiară, nu se sfiescă, de a întrece chiar şi pe Cehii tineri în duşmănia contra statului şi în planurile de înaltă trădare. Acestă partidă spre a ajunge odată la putere şi spre a rupe odată Ungaria de Austria, a încheiaţii mnă pudii cu cei doi conducători ai partidei române naţionale, cari trăescă în Pesta, dnii Vincenţiu Barbeşă şi Alexandru Mocsonyi, după care la viitoarele alegeri dietale toţi alegătorii români din Ungaria vor avè se sprijinescă candidaţii partidei independente, precum deja a fostă alesă Ludovică Mocsary cu ajutorul lui Mocsonyi la Caransebeşiu. Deoarece Românii prepondereaza în 150 cerouri electorale ale Ungariei, în modul acesta Kossuthiştii ar dispune în viitoarea dietă peste 200 de mandate şi deoarece de curenda s’a declarată şi oposiţiunea „moderată“ de sub Apponyi în sensă duşmănosă Austriei, deja periodulă legislativă celă mai de aproape, ară aduce der ruptura intre Austria şi Ungaria ! — Kossuthistii au promisă d-lor Babeşă şi Mocsonyi pentru acestă ajutoră eventuală, de a introduce în Ungaria ruptă de cătră Austria, ună felă de dualisma maghiaro-română, spre a ţine sub călcâie pe temeiulă acestuia împreună cu Ungurii, pe Germanii, Serbii, Rutenii şi Slovacii din Ungaria. D-lă Babeşă, precum a declarată în Ardeală conaţionalilor săi, nu dă nimică pe acestă promisiune a Kossuthiştilor, ci speculază la aceea, că declararea de independenţa a Ungariei va avèa ca urmare o luptă sângeroasa între Austria şi Maghiari, care ocasiune o vor folosi-o apoi . Românii, FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Diferinţa între reputaţiune şi consideraţiune. După Mmc de Lambert1) Consideraţiunea este o urmare naturală a împresiilor transpuse, în puterea calitâţilor nóstre personale, asupra altora, hiindă in posesiunea unoră calităţi mari, cari trecă peste gradulă comună ală prestaţiunilor escelente, acestea escită admiraţiune ; de suntă plăcute şi atragetóre, ele stimuleză în omă sentimentală amiciţiei. Consideraţiunea ne oferă mai multă plăcere adevărată, decâtă reputaţiunea seu numele bună, cea dintâiu e strânsă legată de noi, cea din urmă se formează în depărtare. Cu toate, că reputaţiunea reclamă o periferiă mai mare, totuşi ea nu se poate simţi aşa de intimă şi foarte arare ori o putemă considera ca o comoră sigură şi adevărată. Consideraţiune ni se dă din partea acelora, cari cunoscă în modă nemijlocită prestaţiunile noastre, în timpă ce asupra reputaţiunei decidă persene, cari nici nu ne cunoscă. Meritele noastre au dreptă urmare cosideraţiunea oamenilor nobili şi conscienţioşi; or decă publiculă are o opiniune favorabilă despre noi, acesta o putem mulţumi numai planetei, în care neamă născută. Consideraţiunea este resultatulă meritului din întrega noistră viaţă, reputaţiunea e de multe ori numai răsplata unei întreprinderi norocase. Acela, care umblă după reputaţiune, trebue să scie întrebuinţa orî ce momenta, ori-ce ocasiune, care ar favorisa esoperarea întreprinderilor strălucite; şi pe când reputaţiunea reclamă astfelă de întreprinderi, le răspândeşce, ba uneori le şi înfrumseţeză, pe atunci totă ea le răpesce din cercală de activitate ală unui individă şi le transpune într’ună locă forte îndepărtată. Consideraţiunea cuprinde o sferă mai mică, dar de orece se baseză pe meritulă nostru internă, ea ne oferă o plăcere nouă şi sentimentală. Prin consideraţiune ni se recunosce întotdeuna moralitatea; reputaţiunea remunereză de multe ori numai întreprinderi bine chibzuite şi seducătoare, chiar şi visuri bine reuşite. Consideraţiunea nu e condiţionată de calităţi, cartescită admiraţiune şi svenă mare ; pe când reputaţiunea e de natură mai multă superficială, şi decă e vorba să dureze mai multă timpă, suntem necesitaţi a-şi da nouă forme, nouă variaţiuni. Acţiuni splendide escită mai multă invidie, decâtă admiraţiune; oamenii privescă în mărimea întreprinderilor străine o deteriorare pentru dânşii; admiraţiunea în sine e pentru cei mai mulţi ună sentimentă forţată, de aceea îşi dau silinţa, ca câtă mai curândă să se elibereze de ele. Pentru a pune o basă solidă consideraţiunei noastre şi de a o susţine cu atât mai sigură, trebue să fim foarte cruţători în manifestarea calităţilor nóastre escelente şi să observămă oare cari gradaţiune. Spaniolul Grácián într’una din maosimele sale (fi°e2): „Concede să te „cundscă, dar nici de-cum să te pătrundă. „Lumea să nu-ţi cunoscă celă mai înaltă „gradă ală meritului tău; ca nici-odată *) L’homme de Cour, Max. CXIV. comp. Héros, Chap. I. „să nu te potă esploata, căci lucrurile „cunoscute nu o mai înteresază“ şi totă GráciánificesDacă meritulă tău e mai „mare decâtă renumele, e bine să apari „în totă splendoarea ta, pentru ca lumea „să-ţi simtă valoarea. Din contră, de e „meritulă tău mai mică, decâtă renumele, „ascunde-ţi adevărata ta valoare, căci „presupuneri împreunate cu oarecare nesiguranţă, facă pe unii om“, pe care „nu-l cunoscem pe depline, cu multă „mai onorabilă, decâtă totala cunoscinţă „a mărimei lui şi a spiritului lui de întreprindere.“ Persifragiulă lumei stă de regulă în dosulă consideraţiunei, căci pentru elă calităţile escelente suntă incompatibile. Erorile şi defectele suntă trecute cu vederea, de orece acestea suntă răspândite în totă lumea şi oamenii suntă deplină înţeleşi să le sufere şi să vădă necesitaţi a le ierta reciprocă. Fiă-care seculă își are vițiulă său și în fiă-care seculă esistă câte ună omă universală, care dă tonulă, statoresce ridiculositatea și acrediteaza erorile răspândinte în societate. Toate defectele au de urmare grația, ce li-o ofere secululă respectivă. *) Sur la difference qu’il y a de la reputation â la consideration. Paris, 1785. Noulü primate alü Ungariei. Claudiu Vaszary, noulü primate alü Ungariei, a fostă abatele claustrului benedictina din Panonhalma. Deși ridicarea