Gazeta Transilvaniei, mai 1892 (Anul 55, nr. 97-120)
1892-05-01 / nr. 97
In era a un-spre-decea. III. Braşovu, 30 Aprilie v. f)is’amu, că legea se calcă de cei mici ca și de cei mari fără de nici o stiéla, ori de câte orie vorba de unu dreptu seu de unu favori ala nostru. Cei mici se îndémna prin esemplulu celoru mari și suntu mai șoviniști decâtu șoviniștii, cari sedă pe fotoliurile de catifea roşie în camera deputaţilor. Deca unui Maghiară i se atinge numai unu firii de porii din capă, ţipă şi strigă cu toţii, că se calcă legea; când înse se violeaza legea, în modul cele mai sfruntate, în paguba dreptului de limbă şi a culturei naţionale a Românului, aceiaşi omeni găsesc el, că s’a făcută unu lucru priinciosu pentru pretinsele „interese ale statului“ şi nimeni nu-şî ridică glasul, ca se sbiciuiescu şi se condamne ilegalitatea. Lucrurile au ajunsă aşa de departe încâtu între Maghiari este privită, ca unu lucru firescu şi neîncungiurabilă călcarea de lege, când se întemplă în interesul maghiarisării faţă cu noi Românii. S’a dedată opiniunea publică maghiară a privi pe Români, pe Slovaci, Şerbi ş. a. ca pe nisce iobagi ai ideei de stătui maghiare, cari în cestiuni politice naţionale şi de cultură naţională suntu supuşi cu legi cu tot la graţia şi disgraţia elementului dela putere. Şi ce credeţi, a cui este mai mare vina, că s’a putută crea acestă nenorocită curentă de vederi, a foiloră maghiare şi a oameniloră stăpânirei, cari au aţîţată şi aţîţă necontenită în contra popoarelor nemaghiare, ori a nóstru, cari, stândă pasivi faţă cu ilegalităţile comise şi lovirile, ce ni se aplică, nntrimă indirectă cutezarea contrariloră şi-i face să se spereze în isbenda planuriloră loră nebune de maghiarisare ? Mai poate fi îndoiéla, că celă mai mare duşmană ală nostru şi ală înaintării nóstre este firea nostră îngăduitore, este lipsa de energiă în apărarea drepturilor nóstre, suntu concesiunile, ce le facemă necurmată turbatului şovinismă, retrăgendu-ne pasă de pasă dinaintea lui, fără de a primi lupta pe faţă cu elă? Plângeri şi remonstraţiuni neputinciose, neamă convinsă, credemu, de ajunsă, că nu mai folosescă aciî nimică. Nu ne folosescă şi nu ne potă folosi, când resultatul este aproape totdeuna ună nou desastru, o nouă îngăduire din dreptulă nostru, o supunere umilită la noue ilegalităţi ori violenţe. Se ne ajutămă noi înşine! Se înveţămă a ne face luntre şi punte pentru ca se iese totdeuna victoriosă dreptulă nostru! Dar cum va eşi elă victoriosu, déca ne vomă totă retrage, vomă totă ceda, lăsândă cu încetulu tóate ale nóstre: autonomiă, seolă, dreptă de limbă, pradă forţei brutale, care tinde a ni-le nimici? Toate au o margine în lumea aceasta — trebue se aibă o margine şi şovinismulă violenţă maghiară. Esistă şi faţă de elă ună punctă, unde trebue se ne oprimă şi se-i opunemă acelă aut-ant, fără de care suntemă şi vomă fi pierduţi pentru totdeauna ca naţiune. In faţa necurmatelor, prigonii şi călcări de lege, ce se severşescă în detrimentulă bisericeloră şi ală şculeloră nóstre, trebue se esiste şi pentru Archiereii noştri, cari stau în fruntea acestoră biserici şi şcule, ună punctă, o margine, unde, ne mai putendă trece peste ea cu îngăduirile şi concesiunile silite, se se oprésca şi se strige contrariloră culturei nóastre românesci ună, pănă aici şi mai departe nu! Aceasta margine estremă, pănă la care poate merge iubirea de pace, moderaţiunea şi precauţiunea Archiereilor noştri, oare nu este deja atinsă de evenimentele petrecute pănă astî, în prejudiţiulă drepturilor şi a esistenţei noastre naţionale ? FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Din istoria munţiloru apuseni. Tractată despre faptele Românilor şi săvîrşite la anulu 1848/9 sub conducerea lui Avram Iancu. Apreciare de losifa Sterca Şuluţiu. (Urmare) O constată altcum acesta, cu multă iubire de adevără şi cu rară obiectivitate, mă domnă „T. G.“ în „Pesti Napló“ din 31 August, 1881 N. 238. Acesta domniți, precum am mai cjisit eu, în „Memoriile“ mele, se vede a fi avută misiunea de-a staveri, la faţa locului, adevărulă cu privire catastrofa din Abrud. Dnia sa cjice : „Astăcjî, după decursul tragediei, „posteritatea judecă în multe feluri des„pre causa catastrofei; dar ori cum amă „cumpfiri dovedite, suntemă siliţi a ne „conforma la generala convingere, ce „domnesce la cei de acolo, că catastrofa „a fosta provocată prin Hatvani, prin „purtarea lui pripită și milităresce nepregătită*). „Una judecătoră nepreocupată, nici *) Cine l-a chiamatü pe Hatvani la Abrud, vedurämü. „când nu va pute, să facă Iancului „imputare, ca și când catastrofa ar fi urmată pe basa unui plană demainainte „statorita. Apoi, d-sa termină, cu una frumoşi şi căldurosa apelă de înfrăţire, la adresa Maghiarilor şi a Românilor. Astfel, ar fi trebuită să facă şi Rákosi Iozsef, er nu să se pună, să batjocuresca totă ce e românescă, în munţii apuseni. Ce voră cu 106 unii omeni, despre principiile mele şi ale tatălui meu, politice şi naţionale, nu mă geneza, dar ceea ce cjice cineva despre principiile noastre umanitare, aceea nu-mi este indiferentă. Sub domnia legilor marţiale am scăpată de brutalitatea Nemţilor, de temniţă şi furci, chiar cu risiculă posiţiunei mele, pe mai mulţi Maghiari. — Mă provocă cu plăcere şi la articululă din „Magyar Polgár“ Nr. 34 din 17 Iulie 1867. Şi fiindcă e vorba despre Abrudeni, voiu istorisi o păţaniă a mea cu Pitzi Iozsi, fiinlă preotului unitară din Abrudă. Credă, că trăesce, întrebaţi-lă. După catastrofa Abrudului, la doi, trei ani, întră Füzi Iozsi la mine, în D. Szt. Márton, unde eram funcționară. — Plecăciune spectabile d-le, 41s© ©luta vedită sfiélá. —■ Măi, dute dracului, ce mă complimentezi ; decă tu ești Füzi Iozsi, dară noi am fostă prietini ca băieți. — Așa e dar eu sunt, mă pribeagă nefericită. M’a costată multă pănă ce m’am decisă să intru la tine. — Bine ai făcută ! Tocmai în nefericire se arată pretinia.“ Când s’a depărtată dela mine, era la finea lunei, și nu avusemă decâtă 10 fl. Cinci i-am dată lui, apoi i-am umplută toate buzunarele cu tăbacă — contrabandă — ,tăiată fină. O raritate pe acelă timpă, erelă mi-a taisă cu ochii lăcrămâncjî: — ’Ți mulțumescă! aceasta nici frații mei n’au fâcut’o cu mine“. 13 „Căpitani renumiți în jurulă acesta au fostă: Bedeu Iacob, Hublea,N.Anca, Iorgoş şi Chemeşoi, omenii controlorului Şuluţă, cari au ucisă pe foarte mulţi Unguri. Iorgoş a primită în 9.seu în 10 Maiu 1849 o puşcătură. Românii de frica Unguriloră l’au târită, l’au hăţită peste deluri şi văi, până şi-o dată sufletulă său celă murdară. cad. 13. In timpuîă, când curgea măcelulă în Abrudă, întrega nostră familiă, ne aflamă ca fugari cătră Câmpeni. Nu potă face deci nici da, nici ba. Atâta vădă și eu, că Iorgoș n’a putută să ucidă nici pe ună cetățână maghiară, din causă, că densulă era deja mortă. Sufletă murdară? Nu! Celă ce mare cu arma în mână, în fața dușmanului, pe acela îlă numescă toate popoarele, chiar și cele barbare : omă bravă. Sufletă murdară a fostă Hatvani, care în 8 Maiu seara, când se pregătea de fugă și damele maghiare, în aurulă nostru ala tuturora, l’au rugată că : „deca elă n’ar fi în stare, ca să-i scape de ostea română, să-i lase în pace, să nu-i silesca să meargă cu elă. Avemă amici între Românii din locă, ne voră apăra ei, precum ne-au apărat pănă aici“. El Hatvani le răspunse cu trufiă: — Pănă ce vedeți sabia aceasta maghiară, n’aveți să vă temeți de nimeni. Der abia eșită din cetate afară. Românii l’au atacată, er elă a strigată în gura mare: — „Cetățeni nu vă mai potă scăpa, să se scape fiesce oare cum va pute“. Densulă a fugită, er pe cetățeni i-a lăsată pradă furiei poporului. CRONICA POLITICI. — 80 Aprilie v. (12 Maiu) Deputaţii dietei dalmatine, Biănchini, Buzolici, Liubici, Fastrovici, Ferici şi Sarici, publică în „Narodni List“ din Zagratin o declaraţiune, în care spune, că se alătură la partida lui Starcevici. Aceşti deputaţi au constituita una „club croata“, care urmăreşte următorele scopuri: 1. Unirea Dalmaţiei cu Croaţia pe baza dreptului publică croata. 2. Corespunzătorii caracterului cetăţenilor ei şi a ţării, poporaţiunea în Croaţia întregă este unitară naţională croată. 2. Dreptulă esclusivă al limbei croate in tote oficiile ţării. 3. Legarea Dalmaţiei cu Croaţia prin o cale ferată şi întrepunerea pentru promovarea intereseloră negligiate ale Dalmaţiei. * In Boemia se ţină mereu adunări poporale, precum şi alte întruniri, cari proenteaza în contra acunosftatei ordonanţe a ministrului de justiţia. Caracteristica este, că de astă dată Cehi tineri în multe locuri au ţinuta adunări cu Cehii bătrâni, accentuândă, că representanţii celor două partide trebue să se unesea. Unulă din matadorii Cehiloră bătrâni, Dr. Matuss, a vorbita asupra situaţiunei într’o întrunire din Nimburg. „Punctaţiunilor dela Viena, dise ela, li se dă o interpretaţiune falsă din partea germană, mai alesă in ce privesce delimitarea cercurilor judecătoresci. Acesta era prevăzut să se facă după interesele locale şi economice; din partea germană însă se are în vedere numai momentulă etnografică şi voescă să ridice intre cele două naţionalităţi una părere despărţitoră. Teritoriil de limbă compactă germană nu e permisa să se înţelegă aşa, ca să fie închisa pentru cealaltă naţionalitate. Numai egala îndreptăţire a celor două limbi ale ţării, garantată prin lege, poate să aducă în ordine raporturile de limbă. Procedarea guvernului privitoare la Wekelsdorf a fosta necorectă. Propunerea Cehilor, tineri privitoare la apusa ministerială a fostă greşită, deoarece acestă partidă şoia, că propunerea loră va fi respinsă cu mare majoritate şi prin aceasta încă sa sancţionată procedarea guvernului. Oratorul o aşteptă, ca dieta boemă să afle mijloace pentru susţinerea dreptului ei, apoi trmise următoarele: Politica nostră trebue să fie slavică, ca să se garanteze tuturor popoarelor slavice, dinăuntru şi din afară de Austria, desvoltarea liberă şi independentă a puterilor lora. Asta e garantată astăcil numai unui poporă în Austria. Eu nu mă gândescă la panslavismă, pe care trebue să-lă califica de o fantomă, de o utopiă. Noi Cehii nu voimă să ne subordinamu altui poporă, fiă acesta germană seu ună altă poporă slavică. Politica nostră însă trebue să se baseze pe dreptul publică, căci acesta e cementulă, care rugă între sine pe cei ce se ţină de poporală cehoslavica. Oratorulă combate teoria de ciocană şi nicovalmă şi asigură, că egala îndreptăţire făcută pe basa dreptului publică nu va face nici o deosebire între drepturile ambelor naţionalităţi. (Ville aplause). Deputatul Iuliu Gregr, conducătorulă Cehilor, tineri, ţinu, într’o adunare o vorbire mai lungă în care accentua, că deputaţii Cehilor, tinerii sunt convinşi, că nu vor ajunge la nimică, faţă cu compunerea actuală a parlamentului. Ei prin vorbirile, ce le ţină acolo, rosscă să înfluinţeze asupra poporului cehi, ca acesta să ajungă în dieta boemă, singurulă locă pentru Cehi, la aceea ce ţintescă ei. * Ministrulă preşedinte francesă Loubet e forte norocosă. Când a primita „Gazeta“ ese în fiecare di. Atronamente pentru Austro-Ungarîă. Pe unu anu 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România și străinătate. Pe unu anü 40 franci, pe sese luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentului pentru Braşovu: a administraţiane, piaţa mare, Târgula Inului Nr. 30 etagiulu I., pe unu anü 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusula în casă. Pe unu anü 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele câtu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Macim, Mministraţiunea şi Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare, Tergula Inului Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primescu. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de avunciuri: Braşovu, piaţa mare, Tergulu Inului Nr. 30. Inserate mai primescu în Viena R. Mosse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), E. Schalek, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J.Donneberg; ín Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Bernat; ín Frankfurt : G. L. Daube ; ín Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiuniloru: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 80 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a III-a o seriă 10 cr. v. a. seu 80 bani. Kr. 97. Braşovt, Vineri, 1 (13) Mai 1892.