Gazeta Transilvaniei, septembrie 1892 (Anul 55, nr. 192-215)

1892-09-26 / nr. 212

Pag 2 gura adusă Ungaria l* revoluţia şi care a strămutată dieta în Debreţinii, ca să enunţe în 14 Aprilă 1849 detronarea casei de Habsburg, prin ceea ce Ungaria a călcata de jure şi de facto sa acţiunea pragmatică. In comitate şi în oraşe, Kossuth a fost alesă cetăţână de onoare, la toate întrunirile festive a fostă glorificată de martiră, în toate 4‘ar0le s’a prâmărită, activitatea lui — în toate soolele i s’au închinată. Decă toata acestă onoare ar privi pe marele bărbată și înflăcăratură patriotă, noi bucurosă amă participa la ea, chiar și aceia, oari odinidră iau fostă contrari în răsboiară civilă provocată de patimile surescitate, dar cari pentru acesta recunoscă şi stimeză marile facultăţi ale lui Kossuth. Dar toate aceste espresiuni de veneraţiune sunt numai mijloace pentru ajungerea scopului, care în consecenţele sale este antidinastică pănă la revoluţiune. Decă şi în Ungaria s’ar purta cu cinste, şi înainte de tóte, cu lealitate cavalerescă, atunci de multă ar urma esemplulă măreţă alăregelui încoronată, care de ună păcrară de vâcă, de când a pusă pepapulă său porona sfântului Ştefană, a trăită în pace cu poporulă său, a eserdiată cu nemărginită bunătate şi iubire nobila virtute a iertărei, şi increderii sale a dată de nou espresiune prin aceea, că a ridicată la rangul ă de reşedinţă capitala ţării. Ficţâ de acestea însă vedemă contrariulă întristâtoră, care dă ansă la seriose îngrijiri. Ei nu lasă nici o coastă, ca să nu deştepte în inima poporului amintirile neplăcute din 1848/49... Cubtulă lui Kossuth nu este o amintire de însămnătate istorică, ci pregătirea consoientă a evenimentelor viitoare ; ea nu încape absolută de locă pe lângă onoarea faţă de rege şi nu poate fi decâtă o mişelâscă adulaţiune, care este cu atâtă mai respingetore, cu câtă mai sunatere suntă frasele de lealitate, ce se buciră în lume cu atâta abundenţă, dar din pari lipseşce chiar şi aparenţa lealităţii. Intr’adevără, de multă trebuia pusă oprelişpe acestoră uneltiri antidinastice şi revoluţionare Nu este semnulă tăriei, decă îngăduimă mereu şi suferimă fără pedepsa meritată insultele îndreptate în contra coloră mai însemnaţi factori şi instituţiuni. Că acăstă gingăşie a nostră apare într’adevără, ca o grozavă slăbiciune, o dovedesce îndeajunsă sporirea agitatorilor; fiindcă deşi ei sunt puţini şi cu toate că partea prepondentă a poporului este fidelă regelui, totuşi e celă puţină necorectă a suferiaceste agitaţiuni, căci bine 40e Mingheoti, care e competentă în astfel de lucruri: „Istoria şi esperienţa dovedescă cu regretă, că o minoritate cutezătore, ori câtă de neînsemnată a fostă ea, adeseori a poverşită puternica majoritate“. Vremă noi să ajungemă aici ? Spre ţînta acesta mergem pe cea mai bună cale şi, că câtă de departe emă ajunsă deja, că câtă seriosă şi primejdiosa a devenită situaţia, o dovedescă acesta foile maghiare, cari înregistăză cu bucurie faptulă, că mare parte din subofiţerii şi soldaţii regimentului Mollinary au subscrisă o adresă de felicitare cătră Kossuth. Noi în genere, nu credemă acestei sclii,ţinemă de imposibilă ca ei să se fi gândită la o demonstraţia eminamente politică, ce este atâtă de ilegală şi constradictoriă cu jurământulă militară ; chiar nici în pasulă acela n’o credemă, când ne gândimă la ignoranţa „recrutului“ maghiară şi la naivitatea lui, fiindcă nici ună sub-ofiţeră nu poate fi aşa de prostă, să nu cunoscă numele lui Kossuth şi însămnătatea acestuia, nici nu poate fi aşa de scelerată, ca o astfelă de încercare, o astfelă de agitaţie, să n’o aducă la cunoscinţă. Fapta aceasta pretinsă, ca pe-o absurditate, o trecemă cu vederea şi nici nu spunemă mai departe, câtă orbă cutezare pentru atâtă trebue, ca foile maghiare să calomnieze fiii propriei lor patrii, pe soldaţii săi. Asta e o stara tată aşa de seriosă şi întristătore, câtă şi ruşinătore! Socialismul este ună perioadă deopotrivă seriosă pentru stată şi societate, dar mai periculosă decâtă acesta este, când se premaresca infidelitatea şi trădarea în interiorulă cercuriloră puterii armate, fără de a se ridica contra loră furtuna scandalisărei şi fără ca factorii competenți să se amestece conformă datoriei loră. Cumcă pănă aici amă ajunsă, o mârturisesce mai alesă cultură antidinastică ală lui Kossuth cu tendinţă revoluţionară ; dar o dovedesce şi aceea, că realitatea anumitor factori nu este decutat o adulaţiune josnică şi că în urma acestora lumea este îndreptăţită a identifică „fidelitatea punică“ cu „fidelitatea maghiară.“ Insă pentru că înfiinţarea acestoră carantine va întârzia încă câteva (’10) s’a hotărâtă, ca pentru momenta să continue cu aplicarea măsuriloră următore, însă cu mai multă rigoare ca pănă acum. O rigurosă revistă sanitară a tuturora călătoriloră: desinfectarea tuturora obiecteloră loră; respingerea tuturora bolnaviloră şi a vagabonziloră, şi în fine o obsevaţie de cinci zile a călătorilor şi în judeţele unde se vor stabili, făcândă la graniţă o declaraţie în acestă privinţă. Lucrările pentru înfiinţarea carantineloră au începută deja. D. Călinescu, architectă pe lângă ministerul de interne, a primit o ordină de a face imediată planurile pentru construcţia baraceloră, ord. dr. Blasiană se găseşte la Predeală pentru a închiria casele trebuincioase la înfiinţarea carantinei de acolo.“ Nu, trebue să-lă iai în casa ta, se întrebuințezi totă arta, elă trebue să fiă mântuită.“ Adâncită în aceste gânduri, alerga Dr. Viguer la loculă indicată. Elă afla pe fratele său zăcândă sub ună arbore din alea de castani. .Emil, de ce mi-ai făcut’o acesta— 71 ' de ce n’ai rămasă în capitală?“ gâfăi nenorocitură medică și se arunca lângă fratele său. „Am voită să-ți ajută, Flix, — am studiata colera — fundamentală — ah!“ răspunse bolnavulă cu o voce secă și răgușită. „Ia acesta!“ crise Dr. Viguer, și-i turna tremurândă o beutură. îndată vărsa bolnavulă aceea ce înghiţise. „Cum te simţi, Emil?“ „I-ţi mulţămescă — nu aşa rău, după cum credi. — Ai mulţi bolnavi?“ „Nicî unulă măcară — şi totuşi! Tu trebue să vii cu mine. Nu. Felix — nu poate fi — tu scli zor însuţi. — In câteva ore.“ „Atunci voiu muri cu tine!“ esclama Dr. Viguer plină de desperare şi îmbrăţişa corpul fratelui său. „Epaminonda a lăsată patriei sale două fiice — Leuctra şi Mantinea, eu îţi lasă o soră, pe care amândoi o iubimă ferbinte — soiinţa. Acesta mă va suplini în inima ta.“ Multă — multă povestiră fraţii, câtă putu să mai răsufle bolnavul. Dr. Viguer duse pe fratele său la sore, dar acesta tremura de frigă şi m arşiţa soarelui. Fratele său îl învăli cu propriile sale haine, îi dete feliurite medicamente — dar fără succesă. După două ore îşi dete duhulă te nărură medicinistă. Pe piaţa orăşelului Amidon ardea foculă obicinuită cu paie, lemne şi păcură, când Dr. Viguer apăru în orașă. Ună omă păşi spre elă şi ei schimbară câteva cuvinte. Dr. Viguer dispăru într’o casă şi îndată după aceea păşi spre focă cu o legătură de rufe şi de haine. Arunca legătura în flăcări şi plecă apoi înceta cătră casă. Amidon în adevâră fu cruţată de poleră. Numele lui Viguer fu vestită în toate părţile din giură şi din depărtare, măsurilor sale profilactice li se atribuia depărtarea periculului. Elă fu onorată cu oferte strălucite şi cu înalte distincţiuni, dar totuşi râmase în Amidon tată acelaşi, blândă, dar fugea de omeni. Preumblarea sa j’lnică era pe sub alea de pastani în partea estică a oraşului. Acolo ’lă vedeau în fiăcare sera pe la 6 ore atâtă vara, câtă şi iarna, cu o carte ’n mână preumblându se în susu şi în josă. In mijloculă acestei alee era ună măreţă monumentă, care lă ridicase comuna „Amidon“ „fratelui binefăcătorului ei. “ X. GAZETA TRANSILVANIEI. 301HILE PILES. — 25 Septemvre. Căsătoria principelui moștenitorii românii. Data căsătoriei A. S. Regale a principelui moștenitoră română cu principesa Maria d’Erlinburg, este irrevocabilă fixată pentru 10 Ianuarie st. n. Căsătoria se va face la Sigmaringen. Peste crece 4:10 după căsătoriă, părechia regală se va întorce în Bucuresei unde se vor face mari serbări, spune „Timpulă.“ —x— Mesuri in contra Colerei. Cetimfi în „Timpulă“ de Joi: „Consiliulă de miniștri, ocupându-se esclusivă, asară, cu măsurile sanitare pentru apărarea ţărei în contra polerei, a hotărită înfiinţarea de carantine la Vârciorova şi Predeală. —x — România şi Italia. După „Escroito Italiano“, avisulă „Galileo“, în viitoarea sa călătorie la Constantinopolă, va merge şi în România, unde comandantul îi va remite regelui României o scrisore a regelui Humbert, ca răspunsă la aceea, pe care regele Varolă i-a adresată cu oca- zia serbărilor dela Genua. —x — Comisarii guvernialț. Ministrulă ung. de culte şi instrucţiune publică a numită ca comisară pe anulă şcolară 1892/3 pentru gimnasiulă română din Braşovă, pe directorulă de studii din Sibiiu, Dr. Iosifă Elischer. — x — Viitorulu congresu ala orientaliştilor el se va ţină în Bucuresei. La congresulă actuală, care s’a ţinută în Londra, ilustrulă savantă Max Müller a comunicată congresului, ca aceasta este chiar dorinţa regelui României. —x— Sânţire de biserică. Senatură bisericescă şi poporulă gr. cat. română din Şomcuta-mare învită la serbarea consacrărei bisericei nou edificate, ce se va săvîrşi în 16 Octomvre u. a. după programulă următoră: 1) La 9 ore a. m. consacrarea bisericei nouă şi liturgiă solemnă ; 2) La 2 ore d. a. banchetă ; 3) La 7 ore sora concertă şi bală. Preţulă întrărei la concertă şi bală florină de personă. —x— Aniversarea morţii lui Boulanger s’a serbată la 2 Octomvre a. c. la Bruxel, unde s’a împuşcată eră anulă trecută. Aniversarea s’a serbată cu anumită solemnitate, luândă parte număroşi soţi de principii, printre cari şi Rochefort, care a pronunţata şi o cuvântare, primită cu strigări de: „trăiască Boulanger!“ „trăiască Rochefort!“, „trăiască amnestia! “ — x— Iubileu de 50 de ani. Berăria civilă din Pilsen şî-a serbată erl iubileulă de Nr. 212-1892. 50 de ani a esistenţei sale. Acestă berăriă s’a înfiinţată în a. 1842, în care ană a produsă 3657’ heotolitri de bere. In anulă acesta a produsă 462,540 heotolitri de bere, ceea ce are a se mulţămi trecerea de care se bucură berea de Pilsen aproape în totă Europa. Iubileală s’a serbată fără mari ceremonii ostentative, ci în cercă intimă. Din incidentulă acesta direcţiunea berăriei a făcută mai multe donaţiuni pentru scopuri filantropice, în sumă cam de 30.000 fi. Asemenea şi lucrătorii fabricei au primită daruri în bani. Presa streină şi cestiunea română. Cetimii în „La République Franfaise“ următorulu interesantă articolu întitulat „ Diferendulu românomaghiaru11 Studenţii Români din Transilvania şi Ungaria au publicată de curândă ună memoriu, în care, după ce facă istoria pestimei române, resumă nemulţumirile naţionalităţii loră. Gameraşii loră din Bucureşei luaseră deja, într’o lucrare analogă, apărarea consângeniloră loră supuşi jugului maghiară. Studenţii maghiari răspunseră atunci într’o broşură, la care riposteza mermorială junimei române din Transilvania şi Ungaria. Acestă memorii (Replica) se presintă cu multă dibăciă şi este seriosă documentată , fără ’ndoială, iar calea, autorii lui, sub indignaţiunea pe care li o pausază nedreptăţile, ale căroră victime suntă ei, s’au lăsată să fiă târâţi la câteva expresiuni mai aspre, pari însâ se scusă, fiindă dată starea spiriteloră în Translavania. Cu toate acestea revindecațiunile studenţilor, românl, nu par mai puţină fundate, şi lucrarea loră nu este pentru aceasta mai puţină o expunere perfectă de limpede şi exactă a diferendului româno-maghiară. Amă insistată de mai multe ori asupra acestei lupte atâtă de înverşunată astâfi, între Maghiari şi elementele nemaghiare de sub coroana Sf. Ştefană, şi amă arătată, câtă de puţină se poate justifica purtarea compatrioţilor!! lui Franciscă Deak şi a lui Kossuth. Poporulă maghiară, care a storsă admiraţiunea generală prin eroismulă cavalerescă, pe care l’a desvoltată în marile zile ale deşteptărei sale naţionale, pare a fi fostă cuprinsă de ameţală îndată, ce s’a simţită liberă şi puternică. In locă de a-şi aduce aminte de vechile sale suferinţe, şi de a îmbunătăţi sartea rasselor, în mijloculă cărora trăesce, a devenită, chiar a doua 4’ după înfiinţarea dualismului, apăsătorulă celă mai teribilă ală acestoră rasse. Intr’adeveru, Maghiarii, cari au protestată odinioră atâtă de energică în contra germanisărei, facă astăzi o maghiarisare la cuţită, maghiarisare, pe care nimică nu o poate legitima, căci ei suntă de toţi în Translaitania 6 milioane celă multă, contra mai bine de 10 milioane de nemaghiari. Programuld loră politic este foarte intransigentă. Etălă din câteve frase scrise, care a fostă fundată la Budapesta în onoarea aniversărei de 25 de ani a încoronărei împăratului Franciscă Iosifă ca rege ală Ungariei și care este întitulata: „ Revista Austro Ungăriei“. „Costa ce o costă“, 400 acestă viară cu cinismulă naivă ală fanatismului intolerantă, „costă ce o costa, Slavi de nordă și Slavi de sudă, Români, Germani, toate popoarele, fără deosebire de rasă, prin faptulă, că locuescă pământulă ungurescă, trebue să se supue stăpânirei noastre... Ca și Turcii, Maghiarii au putere; e destulă se fiă trei seu patru într’ună oraşă, ea se impună tuturora“. Plecândă dela acestă principiu, Magharii au interisă Româniloră din Transilvania întrebuinţarea limbei loră, au confiiscată drepturile politice ale acestui nenorocită poporă şi au anexată Transilvania pură și simplu. Dar, acești