Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1892 (Anul 55, nr. 241-264)
1892-11-08 / nr. 247
Pagina 2 ridică necontenita. Timpu d’o clipită co-i liba se lumină pe ferestruea podului d’ai fijisü, că unu sere a cociuta pe acoperișă: unu fulgeru câtü unu baiauru se svircoli iu staula noriloru groji și negri, ca sgura; nóaptea își reînchise întunericul, ş’o uruitură se prelungi în depărtare. Kira î și făcu cruce, și galbenă, cu spaimă întinsă peste totu chipul, înălța ochii drepta rugăciune ; fusula îi scăpa din mână, de greutatea tortului rupse firula, caclu rosu și se învârti în jurul macidei. Niculina tresări din nou, or Kira, fără să stie ce face, o săruta în creştetur capului, se pipăi în lungur trupului şi oftând, apăsată, lasă să-i picure în voiă două şiruri de lacrimi aprinse ; căci pe valma cea mare a luptelor, d’afară, simţise mişcându se în pântecele ei o nouă suflare, una nou pruncă. Şi în vreme ce Niculina, trezită din frica, care nu face sata cu puii desertului, întreba de zor, „unde e fusula din părete? unde e fusula de pe grincil ?“. Kira aruncându furca, se scula de pe pătura sură, şi drăptă şi nemişcată, ca o stană de petru, grăi în pisula gânduri lori: — Cum mi se clatină inima de fără veste; şi nu sciu pentru cine; nu-i bănuiescu nici partea, nici chipulă, nici soarta. Dar’ar Domnului d’o fi, bueata, ca npula lui să dea nouă spice dintr’unu boba, plugula lui s© tae păn’ la isvoare, boii lui să lase d’o schiopa copita ’n pământu , să aibă umbra tihnită și casa la vădula lumei; și potera şi ciocoii să se ducă cum se ducă sloiurile de lăcuste, mânate de vânturi, în pustie locuri. Dar, — cum nu se mai pomenise de când cu ciuma cea mare, — cela din urmă fulgerii deslugă începutul iernei; reoerea se schimbă în frigu. Fulgii de zăpadă cada împestrițândă intunericul. Ventula a amorţita. Şi tăcerea urăşi cuprinse pustiula întinsa. Niculina, căutânda cu ochii în toate părțile, întreba din nou: „unde e fusula din părete? nade e fusula de pe grind!?“ Kira, neluându-i aminte, slomni încetă: „Vai mie! barbatula placă pe vânturi, pruncula se vesti pe viscoli!“ Intr’unu târdiu, suflându în văpaiţă, ’şi ghemui copila la sâna şi aţipi într’una somat muncită de vise şi de vedenii. Când cea din urmă licărire se stinse, lumea întrâgă era una valatuca năprasnică, fără trupa, fără viaţă, fără noimă. Numai pâmnia alburiă a zăpcelei se prindea, petica de petica, spre a întăli faţa câmpiei c’o cergă nemărginită. II. La răvărsatură dimineţei, câmpula e coliba câta se perde ochiula în zare. Cerula, scuturata, dă în limpede şi acopere, ca una coviltira argintoită rotunda artă a pământului. Uşa colibei se deschide. Kira, într’o dulamă cu hârşii de vulpe, se repede în spre Cornulu-Gaprei, şi privesce neclintită îndelungă vreme. El mai la urmă sorbe cu nesaţiu aerula rece şi pripesce câţiva paşi înaintea sa. La o fugă de oala, acolo unde cerula se împreună cu pământula, s© zăresce una vălmăşaga de omeni, cari călări, cari pe josu. Ei vina şi vina înceta, nu vina cu pornirea dorului; pe ei, cari făceau postia clipă, tocmai acum i-a înţelenita Dumnedeu. Ăştia sĕ fiă cruci de voinici? ei sâ ţiă potera în locu ? .Umeni de cîrji! babe bătrâne! să lase codrii ereţilor; să ia clatitula vaselor şi să picoteze cu nasulü în spuza din vatră. Kira se cutremura. Vina şi vinu domola. Chipurile loru uscăţive,cu mustăţi răsucite şi cu osul de luput să fae desluşită în moina limpede a dimineţei. Cela dintâiu eUf©ulü, care lasă pistolulu în oblanou şi noide cu pumnula. In sărici blănose, cu păciuli cu fundula mai largă ca măsura capului, ceilalţi, mergă cu privirea pironită în josa, ca intruun alai de jale. Tolopaut Căinuţă şi Deliu purta pe umeri sardală, pe d’ar fi, mai mar© decât a pământula, nu i-ar strivi mai greu; căci parcă îşi înumăra paşii, parcă dibue locuia în , mersul lorü. Să ducă ei pe patul de tufan!eerba trintita din muche de stâncă? ori mîstreţa doborâta la firiştea păduriiora ? Dar unde să fiă mai-marele lorü ? Ela venea pururea în fruntea zglobiloră de copii, jucându-şi murguli, ce mesteca zăbalele înecate în spume albe și roșii. — Unde e Suera? striga Kira, și pustiul se umplu de strigatul ei desnădăjduita. Când ceata haiducilor sosi în dreptul colibei, și puse la pământa patula de tuful, Kira vedu înaintea ochilor pe Suera, învăluita în giulgiu de bunde, venata, cu gura încleştată, cu capulă sfărîmata, şi mânile ţepene, întinse d’a, lungulu trupului. * conduce, nu şoima câtă vreme, politica noului cabinetu. Şi unuia şi altuia ni-au fost ei şi ne sunt duşmani neîmpăcaţi în ceea ce priveşte libertatea noistră naţională, şi faţă de noi mai alesă, politica şi-a unora şi a altora a fosta şi este politica nemiloselora prigoniri a tota ce este românesca, politica nesincerităţii şi a despotismului. Câta timpu va dura acesta pace şi linişte în ţară nu póate domui şi fructele ei nu vora puta se fiă decâta amare. # Afară de visita ce-a făcut’o la curtea din Viena moştenitorula tronului rusesca, Maj. Sa monarchulă nostru a mai primita şi visita regelui Carol I şi a moştenitorului de tronu românii, înalţii ospeţi au sosita la Viena Miercuri dimineţa şi au fosta întîmpinaţi la gară de Maj. Sa monarchula nostru, de mai mulţi archiduci austriaci şi de alte persoane înalte. Musica militară a unei companii de onore, care era de asemenea la gară, a intonata imnula română. Monarchula nostru a îmbrăţişată şi a sărutatu pe regele Carola, când acesta s’a data rosu din cupeu. înalţii ospeţî au fostu conduşi la castelula imperiala, unde au primită mai multe visite, între cari şi visita ministrului de externe Kalnoky. Sora înalţii ospeţi au asistată la opera Curţii însoţiţi de Majestatea Sa monarchulu nostru. Regele Carol I şi cu principele moştenitora Ferdinande au plecata din Viena Joi d. a. La gară au fosta însoţiţi asemenea de Maj. Sa monarchul nostru. Din incidentul petrecerei regelui Carola la Curtea din Viena, foile din capitala Austriei au scris articole forte măgulitore la adresa domnitorului României. Aşa „Fremdenbitat“, fata ministrului de externe, c jice, că în regele Carol I salută pe representantul unui staoi pe care posiţiunea lui geografică şi interesele sale economice îla pune în raporturi strînse cu Austria, oi despre Românii din regata cjioe, că sunt o naţiune, care are una rola însemnata în desvoltarea paolfică a popoarelor din Orienia. — Frumoase vorbe! Dar noi Românii din monarchia austro-ungară nu putem gusta neturburați bucuria, ce trebue s’o simtă ori care fiu ala nemului nostru, vei lauda raporturile de prietinia dintre monarchii celor două stata vecine, nu! Tocmai când se dă espresiuuacestora raporturi prin organul ministrului de externe austro-ungara, vedem, cu durere, că prigonirile în contra Românilor din Transilvania şi Ungaria in locu de a slăbi se morescu şi se continuă cu mai mare putere, vedemu nedreptatea şi ilegalitatea îmbuibândudu-se pe ruinele drepturilor nostre călcate în piciore, vedem cum domnii stăpânirei ne persecută limba noastra şi ne poati tota mai mari piedeci în calea desvoltărei noastre culturale şi naţionale. Etă umbra posomorită, ce ne turbură şi ne întunecă seninula bucuriei, ce-ar trebui s’o simţima, când vedema cu câtă prietiniă şi cu câtă destincţiune a primita Curtea din Viena pe Regele şi moştenitorula tronului româna. piarula rusescu „Svet“ se ocupă întruna prima articola cu raporthiule între Rusia şi Austria* Numita fata scrie: „In timpul de faţă avem numai una singura contrarii puternica şi răutăcios”, adecă pe imperiul germana. Suedia şi Turcia, singuratica luate, nu se potu măsura cu noi. O luptă cu ele nu va repere totală desfăşurare a puterilor noastre, ci ar fi de ajunsă numai o espediţiune. Austria ca aliată a Germaniei e una adversara seriosă. Armata ei va da multa de lucru adversarului. Diplomaţii noştrii n’au judecata raporturile nostre cătră Austria, după pune- tula de vedere corecta. Austria doreste alianţe. După tratatula dela Berlină ar fi trebuita Rusia să propună o alianţă Austriei. Acesta ar fi fostă mai favorabila pentru Austria, decâta alianţa cu Germania. Prin o alianţă cu Austria, Rusia ar fi putută asigura libera desvoltare a naţionalităţilor slavice din Austria şi autonomia Slavnora ar fi apărat-o pe Austria în contra Germaniei mai multă, ca acuma autonomia Ungariei. O alianţă între Rusia şi Austria ar isola pe Germania, şi prin urmare pacea Europei ar fi asigurată“. norocire pentru noi, că în Peninsulasa vesnică oştenii cei mai necinstiţi sunt, consideraţi, ca Austriaci... Până când nu se va pune capătă obrăsniciei jidanomaghiare, este imposibila ca Austria să-şi recâştige influenţa, ce i se cuvine. Trebue restabilită acea stare de lucruri, care singură e naturală. Cortina maghiară este tocmai atâtii câtă spălărm architducele de Austria de josum cu nimici nu e mai multa, şi cu nimică mai puţinii. Numai dacă voma face, ca naţionalităţile să se simtă bine în patria lora, d kidu faă-păraia ce i se cuvine, vomă puté să speră ca la simpatia popoareloru din Baloaari. OAZE VA TRANSILVANIEI Nr 2m 1892. In şedinţa dela 17 Noemvre a dietei austriace, deputatul, antisemita Lueger a vomita eră şi contra Maghiarii oră. Lueger de între altele: Stăpânirea Jidano-Maghiarilor nu mai pote dăinui multă vreme; stăpânirea aeasta este în contra firei şi se opune ori şi cărui simţământa de drepta. S’au votata 100,000 fi. pentru edificarea unui palat, menitu a-şi ţine în ele delegaţiile austriace desbaterile, când merge la Budapesta. Spera, că pe viitoru delegaţiumiea austriacă nu nu va mai merge înbr’una oraşâ ai cărui representanţî au alesă pe Kossuth cetăţână de ouore, a cărui poporaţiune a insultata şi a murdărita în modula cela mai neruşinata pe comandantulu Hentzi, care a murită pentru împăratula său statului nostru nu i este permisă a ridica uun edificiu într’una astfelu de oraşfi. Situaţia politică în genere numai aşa se poate îmbunătăţi, decă se va frânge gâtula domniei jidano maghiare. Ce gândescu Românii şi Serbii, când vedü in ce moda suntu tratați conaționalii loră în Ungaria?: Este o mare ne Procesulu politicu alu d-lui V. Lusadih Raportü spéci -lü alü „Graz. Tiranai“' Ifebrilinii, Id Nev, n. 1892.. Față de pertractare s’a manifestată ia interesare viuă încă de ou bună vreme înainte de d'ua fieşată, cu deosebire din partea Unguriloru din Dobriţina. Pisiclijeula s’a imbubjitit la birou pentru bilete de intrare, cari de altmintrelea erau puţine,, fiindu sala de totu micâ. Dr. Lucaeiu abia a putută obţinea vre-o 10 bilete pentru cjiariştii români, şi pentru alţi prietini ai săi. Pertractarea s’a începută 1» 91 ore dimineţd. Deja la sala îngustă era îndesată. De-alungul unui paravană erau înşiraţi (piariştiii, cari stremtoraţi^ abia puteau, să-şi facă notiţele pe faţa, de teren îngustă, a paravanului. Dintrepurele române representate au fostă: „Gazeta,14-„Tribuna“ şi „Vuitorul“. Pentru „Lupta“ şi „Românulu“ din Bucurescli s’au designată raportori locali. Representate au fostă și vre-o trei (fiara locale unguresc!.. .*r doarelora din Festa le-au făcută servicii trei stenografi din locă şi corespondenţii loră, fetă din locă. La spatele cjiariştilor, imediată se afla publicata, între care erau şi vre-o trei dame maghiare şi două dame române. Tribunalul s’a constituita astfeliu: Igyarto Sándor, preşedinte Újhelyi Anjdras şi Roller Bele,, judi votanţi; Konrad Samuel şi Dr. Kiss Daniel, notari; Dr. Gsenna Vincze procurora generala, Ilosifa Nestoră nterpretă[dela Oradea). , jApărătorul apusatului, Iuliu Coroianu, advocată în Ciuşiu. Curtea cu juraţi sta compusa din următorii cetăţeni din locă: Torday Gabor, Mark Endre, Kenezi Gyula, Beczner Frigyes, Toth Bela, Domokos Kalman, Abraham Lazlo, Szűcs Mihály,, Dr. Kemény Mór, Szedlák Jozsef, Jobbagy János, Tarbay Jozsef. Suplenţii:: Balogh Ferenci şi David Sándor. Punctă la 9 ore s’a începută pertractarea. Preşedintele Igyárto Sándor, înainte de tote faca atentă auditor dla asupra ordinai şi interjice ori pe manifestaţii de plăcere ori neplăcere, de aprobare orii desaprobare. Apoi arată, că procurorul, reg. superiorii din Dobriţina a înaintată acusaţiune în 22 Augusta contra lui Vasile Lucaciu, parochi în Şişescu,care a adresat dia Şişescu, cu data de Iulie, o invitare către alegătorii şi cetăţenii români,, invitare despre care procurorul( dice)Oăar cuprinde delictul de agitaţiune în poatra naţionalităţii, delictula prevăzuta în §»iI72-al. 2 a podicelui penala.. Urmezâ interogatorul. Preşedinteluintreba'pe acusată de nume. Acusatulu Lucaciu răspunde romanesce: Mă chiamâ Vasile Lucaciu.Preşedintele aratâuda, că, limba, pertractări este cea maghiară, provocA ped-la acusatu, ca, după ce — cumsesoie, — d-sa vorbesce unguresce totu așa de bine, ca și românesce, să dea răspunsu* rile in limbai maghiară. Acusatulu. continua a vorbi româ* nesce. Preșadiatele observa,,, că legea, pee dreptu îi dă, voiă să vorbescă romanesce (oluhul),vdiér considerândă,împrejurarea, oa dintre juraţi abia crede, că va. fi vr’uuulu,, care să înţelegă * românesce, îla provocă dia nou, ca în interesulă său propriu, să se triisescă de limba maghiară.. — NoufieU,, Gă atâta preşedintele câtă și procurorulu și. Intregi tribunataiu, nu mai slăbiau. dia terminulu nQ,lah‘f', cu care ne onora, mereu. Acusatul. Dr .Vasila Lupaaiu ţinui să replic© totu în limba . română,. dar preşedintele îl întrerupe din ,n©nu şi atunci designat, de intrepreta pe Iosifa Nestoru., care era de faţă. Talma.eiuia insinua .cuventâ pentru, acusată, care voia să supuie o rugăminte, dar propunOmla Oserna Vines© s’a opusă, dicendu, că acusatului nu-i stă. încă Jn dreptu a, ia.ee propunari, ori a supun©, rugăminte. Acusatulă» astfel, 2»nunțâ,dela cuventu. Erin interpreta apoi acusatul. Dr. Vasile Lucaciu răspunde, că s’a născuta, în Aba,, comitatulCj Sârmuitului, că , de. 40 de ani, că e parochu ii.Sisesoi şi că, nu a, fostu pedepsita nicinodatâ pentru, delicte da pressă -srl pentru alte delicte.. Uraaeză cetirea aotulih de aL fisaţiuneala procurorului generală, depisula tribbanalului din Dobriţina şi. învitarea în^ eriinală, care sta prodiasa in două tra?duceri maghiara, auteutape: tiuiila traidus-a de eătră Sranslatoffulu Detru Cos*. |mnţa dela tabs* reg. din Budapesta, qui aiă doilea tradusu la tabla rsg. din Do», i briţina. In actulă de ao-jieaţiuna se c}L0 doâ. : invitarea datată din Şişesol, 2. Iulie. 1892, iscălită de Dr. Vasilie Libaciu^ preota în Şişesol și tipărită în Baia-mars^