Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1893 (Anul 56, nr. 1-23)
1893-01-15 / nr. 10
Braşovii, 14 ianuarie v. Pe când la noi se află încă şi astăcji mulţime de comune romanesci, în care nu se cetesce unu singuru cjiaru naţională de-ale nóstre şi nu se află nici măcaru vre-o mică bibliotecă poporală, din care poporulu şi cărturarii noştri dela sate se-şî potă nutri spiritulu măcaru câtu de câtă cu carte româneascu, pe atunci adversarii noștri încetulu cu încetulu, apróape pe nesimțite, întrebuințăză toate mijloacele, serutéazu toate căile, prin cari din di în cii mai multă își introducă scrierile loră politice și „literare“ în sânulu poporului nostru. „Kultur-egyletulă din Cluşiu, mână ’n mână cu celelalte societăţi de maghiarizare din ţară, susţinu şi înfiinţază în fiecare ană prin ţinuturile locuite de Români mulţime de biblioteci poporale unguresc!, pe cari le pună la disposiţia cetitorilor români, în timp ce de altă parte între preoţii români uniţi crîlnică se împartă „pe intenţiuni“, ca se nu cjicema gratuită, felă de felă de scrieri unguresc!, aşa că în mare parte casele loră suntă astăci î inejestrate cu bogate biblioteci maghiare. Şi cu mai multă succesă însă se pare că lucrezi adversarii noştri în direcţiunea aceasta pe calea pressei. Ne este cunoscută, că în mai multe comitate locuite de Români s’au înfiinţată, pe cheltuela contribuabililor, diferite ziare unguresc!, parte politice, parte literarebeletristice şi economice, cari ca „organe oficioase“ ale respectivelor comitate, li se impună tuturoră primăriiloră comunale, cari cu voiă, ori fără voiă, trebue se le primescă şi se le plătască. De altă parte totă sub firma de „organă oficiosă“ le este impusă de mai mulţi ani tuturora şcoleloră nóastre poporale ună altă (ţiară ungurescă, cu numele „Néptanítók Lapja“, care în fondă urmăresce faţă de şcolele şi învăţătorii noştri aceleaşi tendinţe de maghiarisare, ca şi ori care altă faia ungurescă din t^ilel© de aeji. Nu puţină rolă j0că apoi şi aici aşa d^ele „intenţiuni“, sub a cărora firmă s’a încuibată în casele multoră preoţi români uniţi şovinista fotă clericală „Magyar Állam“, care pe lângă totă spiritulă ei infectă şi netolerantă, găsesce ospitalitate în casele multoră preoţi de-ai noştri, mai alesă în diecesa Gherlei şi în părţile ungurene peste totă, cum şi în Secuime, unde — după cum ni se comunică, —acestă faia ungurescă se găsesce în casele celoru mai mulţi dintre preoţii românî uniţi Astfeliu vedemă, că pe când o însemnată parte a cărturariloru noştri, chiămaţi de-a veghia asupra intereselor nemijlocite ale poporului, se lase şi ei a fi răpiţi de curentulă unoră idei esaltate, unoră asp raţiuni deşerte, unoră lupte de patime şi ambiţiuni, cu cari în timpulă din urmă chimie ne întelnimă în calea vieţei noastre politice şi naţionale, — pe atunci adversarii noştri lucrezâ în ascunsă şi ocupă din cje îQ aji mai multă terenă in mijloculă poporului nostru. Se nu créde cineva, că aici amă avéa de-a face cu o cestiune de puțină importanță. Spiritulă unui poporă copleșită de literatură streină, resistă până la ună timpă, în urmă înse se intectéazâ. Cu deosebire mare este pericululu, cu care ne amenință adversarii noştri pe calea pressei. Massele poporaţiunei nóstre dela sate suntă încă prea credule şi superstiţiose, aşa că ele uşoră potă căde victima intriganţiloră de totă soiulă, cari sub masca de voitori de bine tindă a le esploata în folosulă intereseloră loră proprii. Trebue deci se fimă cu îndoită precauţiune asupra lecturei, ce se străcoră în sînulă poporului fiostru. Se lă ferimă de totă ce e streină şi veninosă, se considerămă ca o problemă de căpeteniă a nostră, de-a veni câtă mai curenda şi pe acestă terenă în ajutorulă poporului, ca se nu se vadă avisată la productele literaturei streine, cari pentru elu suntă curată venină. Se-i dămă poporului lectură românască, bună şi sănetosă, care se-lă povăţuescă pe căi bune, se-i întărescă puterea de resistenţă în cele naţionale şi se-lă înveţe a judeca şi a umbla pe picioarele sale. Se nu-lu ameţimă cu frase sunatóare, căci a înşira cuvinte frumóase nu însemna a raţiona, nu însemna a lumina. Spiritulă nu se hrănesce cu vorbe. Trebue se-i dămă poporului învăţătură, trebue se-lă povăţuimu cu seriositate şi demnitate. In acestă sensă trebue se alegă conducătorii noştri lectura, ce voră s’o dea în mâna poporului. FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Unu unchiu reu crescutu. Povestire de Emile Souvestre. (Urmai e.i Prima ideă a căpitenului corăspunse cu totula obiceiurilor sale de mariară: el voia să se repedă afară, să ia pe nepoţii de urechi şi să la siliscă să-şi cară iertare dela sărmana mamă. Din fericire, prepugetarea îla reţinu dela pasul acesta. Unchiulă Tribert se făcuse marinară în etate de cincispre crece ani şi prin urmare are puţină şcolă, vieţa practică însă şi meditările sale în decursula cralord de strajă pe corabiă, îi dăduseră cunoscinţă de omeni. Ela soia, că deprinderi rele sunt aventuri contrare, de cari poţi scăpa prin legănare. Ela suprima deci prima se iritare, se cugetă asupra celei mai bune manevre pentru îndreptarea nepotului său şi părăsi odaia numai după ce luase o decisiune și-și întocmise pânzele pentru o călătorie sigură. Doamna Fourcard se molcomise mai de tot, după insubordinarea fiului ei, și acestă împregiurare îndemnă pe Tribert să credja, că asemenea scene nu mai sunt ceva nou pentru densa. Iritarea lui Augusta însă era mai doimitoare. Nemulțumită cu sine însuși, ela își arăta părerea sa de rău, ca toate caracterele rău formate, prin o disposițiune rea. După ce ela se scoborî din odaia sa, ca să saluta pe unchiulă său, o făcu acesta în moda rece și într'o încurcătură neplăcută. După, schimbul, neincungiurabila de întrebări și răspunsuri, ce are totdeauna locu la o primă întâlnire, se trânti într’un fotoliu şi începu a’şi rede unghiile pe tăcute. D-na Fourcard se temea de impresiunea, ce va tirebui să facă o astfel de purtare asupra lui Tribert şi-şi da silinţa de-a risipi indisposiția fiului ei prin*tr’o prevenire prietinoasă, dar precum se întâmplă acesta totdeauna în asemenea caşuri, îndelunga ei răbdare ila amărî şi mai multa. O iertere, pe care nu amă obținut’o prin părere de râu, e aproape o ofensă: ea măresce simţula nedreptului nostru prin o generositate, care trebue să ne umilească. De aceea Augusta și primi indulgența mamei sale cu una năcasii îndoita. In loca să răspundă, elfi luă în mână una cjiarfi și începu să frunzărescă prin elfi păscândfi. Acum se sfîrși și răbdarea d-nei Fourcard. Ea declara fiiului ei în tonfi scurta, că salonulfi ei nu e cabinetfi de lectură. — „Credeama, că cjiarula ar fi aci pentru de a fi folosita“, răspunse junele în tonfi scurţii şi aroganta. — „Insă şi noi ne aflămfi aci,“ răspunse mama, „şi precum crede, societatea nfistră e totu atâta de vrednică, ca și amiar,dui. Augusta făcu un fi complimentă în batjocură. „Nu sciamă, că cineva trebue să fie singurii, pentru ca sâ-și potă alege societatea după plaofi“, (fi80 ele. — „Te obrăsnicesci față de unchiul D-tale, Domnului meu!“ strigă doamna Fourcard, răpită, fără voia ei, de mămă. Junele tresfiri şi se părea ună momenta desconcentratfi. Curândfi însă se încercă a se reculege şi (fi80: — „Fără îndoală, că unchiul nu pretinde, ca noi să trăimfi aci ca sclavi ai etichetei, ca şi la o curte. In calitatea sa de marinaru îşi va preţui eu mulţii mai presusi neatârnarea lui, decâtfi ca elfi să restrîngă pe alţii în obiceiurile lorfi.“ — „Pe credinţa mea, tu mai înţelese, mititelule!“ esclamă Tribert, care până acuma ascultase certa cu unii zîmbete nepăsătore. — „Fiă-care să trăiescă după pofta inimei, cr cei nemulţă-xiţi să plece la mama vântului! — acesta e principiului meu în relaţiunile sociale. Cetesce, jocă, cântă, vorbesce, seu taci, acesta e cu totulfi singurii numai treba ta şi acesta pe mine nu mă intereseză mai multa decât ii o face marele Turofilă ce’ţi place, dacă numai îmi vei lăsa şi mie aceeaşi libertate“. — „O, în privința acesta n’ai să te temi de nimicii din partea mea“, răspunse Augusta îndreptândui o privire triumfătore asupra mamei sale. „Eu nu mă țină de ăceia, cari voiescu să silescă lumea întrega să mergă în pasul f lorii, eu lasfi pe fiăcare „să înânce cu lingura sa propriă“, precum e vorba...“ — „Apoi dor la mesă!“ îlfi întrerupse capitanul. „Călătoria în trăsura Gestiunea egiptena- In patria mumiilor şi şi-a piramidelor, s’a iscate de câteva săptămâni o neînţelegere seriosă între Khediva şi foştii săi miniştri, şi în urma acesta şi cu Anglia. In valea Nilului domnesce de un an Inoace unu nou khediva, tinerula Abbes paşa, care abia e în vîrstă de 17 ani. Tocmai in virtutea tinereţii sale însă, tinerula khediva este plina de ambiţiă, şi studiânda în Viena a adusa cu sine concepţiunile de docniia europena, pe cari şi le-a însuşită în capitala imperiului habsburgic. Tinerula khediva egiptena, câtă vreme era la putere în Anglia Salisbury, n’a cutezată să-şi manifesteze tendinţele sale de independenţă; îndată însă ce-a venita la putere liberalula Gladstone, gândindu-şi khedivala, că sub guvernarea cunoscutului liberala euglesa îi va succede mai uşora a se emancipa de sub tutoratura euglesa, fără de nici una scrupula demisiona pe toţi miniştri despre carl presupunea, că sunta amicii Angliei, înlocuindu-i cu persoane, oarl totdeuna s’au manifestata ca duşmani declaraţi ai Angliei şi cari la toată ocasiunea se arătau, ca anteluptători, independenţei şi subtragerii Egiptului dela orice influenţe englese. Acesta pasa cutezată al- khedivului Abbas a produs o mare turburare în şirurile partidei lui Gladstone în Anglia. Se scie, că Egiptula este posiţiunea cea mai gingaşă a comerciului englesa. Temându şi acestă importantă posiţiune comercială, guvernula englesa a trimisa numai decâta una ultimatum khedivului dela Nila, prin care îi denega ori pe drepta de-a dimite şi de aşi numi alţi miniştri şi îla ameninţa cu perderea tronului, deci nu se va acomoda dorinţelora guvernului englesc. Porunca Angliei a fosta împlinită, şi prin acesta Gladstone şi-a salvata deocamdată reputaţiunea porticei sale egiptene. Pe când însă lumea politică credea, că valea Nilului este liniştită şi că khedivula Abbas a renunţată la aspiraţiile sale, ata că telegrafula aduce spiri despre încurcături nouă în Egipta. Situaţia este forte gravă nu numai pentru că guvernula englesa sa angageata directa în acăstă afacere, ci şi pentru dă pelerinii africani s’au ivita pestivul mai multa sau mai puţina importante, cari eventuala pot fi să provoca chiar o intervenţie energică a Angliei. Eră soirile telegrafice mai nouă referitoare la acesta: Londra, 24 ianuarie. Guvernula englesa a primita dela Cromer soiri îngrijitoare asupra situaţiei în Egipta, şi pentru aceasta e probabilă, că va trimite din Cipru oşti în Egipeta. Aşa se vede, că „Gazeta“ ese în fiecare 4* Abonamente pentru Austro-U Ungaria Pe un anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Nrii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România şi străinătate. Pe unu anui 40 franci, pe șase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumera la toate oficiele poştale din întru și din afară și la doi. colectori. ADonamentum pentru Brasov la administrațiune, piața mare, Târgula Inului Nr. 30 etagiulu I., pe unu anu 10 fl., pe acse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusula în casă: Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unui esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele cât şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Macţiunea, Administraţiea şi Tipografia: 3RA80VU, piaţa mare, Târguiui Inului Nr. 30. .if«rworX nefrancate nu te prințesei*. Manuscripte nu se retrimit*... Birourile de muchii: Ifasova, piața mare, Tdroulu Inului Nr. 30. Vinerate mai primescu în Viena H. Messe, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg, în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Bernat; în Frankfurt : G. L. Daube ; în tramburg: A. Steiner. Preţuiţi inserţiuniloru: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 80 cr. timbra pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoiala. Reclame pe pagina a IlI-a o senă 10 cr. v. a. sau 30 bani. Nr. 10. Brașovii, Vineri 15 (27) Ianuarie 1893.