Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1894 (Anul 57, nr. 1-23)

1894-01-28 / nr. 21

faattíuitei, JüBiiiiaattUis I Tlţoirafla: -ilAi UVU, plat mers, Tripului Inului Nr. 30. i ,-vort nefrancate nu u primcteC, Jfjwwsertpte nu zt rginmita. Slrourl­« io asucinil: ?fa«o«u, plata mare, TSrgulu Inului Nr. 30. I^corate mai primes&ü în Vlanu H. Masse. HactsetvUein & Vogler (Otto\ Maas), H. Schalek, Alois Herndel, M. Qt****, A. Oppeiik, J. Donneberg; în ^-“•^■]5u'iap98ta: ii. V. Qoldherger, Kck~ jfjv» Bevnat: ln Frankfurt: O. L. I Daune în Hamburg: A. Sterner. iFîețulft inflorțiunilora: o seria rarmond pe o coleana 6 or. di l'JC or. timbru pentru o pubii­­c în?o. Publicări mai dese după tarifă și învoiala. Heciamo pe pagina a IlI-a o senă 10 pr. v. a. oau 30 bani. Nr. 21. Braşovt, Vineri, 28 Ianuarie (9 Februarie) „­Gazeta*4 efle în flă-oaroct* Aton­aiaeate prim­ Austro-Dagarla. Pe un anu 12 fl.t pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe unu. Pentru Somalia şi străinătate: Pe unu anui 40 franc!,pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumera la toate oficiele poştale din Intru şi din afară şi la doi. colectori. Adonamentuli pentru Braşovi: a administraţiune, piața mare, Tergula Inului Nr. 30 etagiulu I., pe unu anü 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul ü în casă. Pe unu anü 12 fl., pe 8 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 er. v. a sau 15 bani. Atâta abonamen­tele câtu și inserțiunile sun­tu I a se plăti înainte. 1894. Nouă grupări în dietă. BraşovîS, 27 Ianuarie v. In şedinţa de alaltaerî a came­rei ungare s’au ciocniţii pentru în­tâia ora, în cestiunea căsătoriei ci­vile obligătore, cele două tabere contrare. Când şi-a presentatu comisiu­­nea justiţiară raportulu său privi­torii la proiectului de lege asupra drep­tului matrimonial raportorului a foste salutate cu strigăte nesfirşite de „éljen“, nu numai de pe băncile gu­vernamentale, ci şi din partea frac­ţiune! Eötvös a stângei extreme. „Pester Lloyd“ şi „Egyetértés“ vorbesc­ despre însufleţirea extra­­ordinară, ce a manifestat-o majori­­tatea coverşitoire a camerei în şe­dinţa amintită pentru causa „libera­lismului“ şi în contra „gardei ultra­montane, clericale şi reacţionare,“ care, nereuşind şi de a face se se amâne punerea la ordinea chilei a raportului com­isiunei justiţiare, a rămas o forte deprimată. De-o parte Weksile cu aliatul­ seu Carol Eötvös, de altă parte con­tele Apponyi cu Gabriel Ugran și soți. Propunerea de amânare o fă­cură aceștia din urmă și căciură cu ea. Foile guvernamentale se felicită de aceste succesii, ci­ condi că par­tida liberală va fi în stare a duce lupta parlamentară la unu sfârşiţii victoriose; or organiile lui Eötvös e încântaţii de învingerea strălucită, ce au raportat la „aderenţii credin­cioşi ai liberalismului unguresen“ asupra contrarilor­ reformelor­ bi­­sencesci-politice, între care numera I acuma şi pe contele Apponyi. De altă parte organele lui Ap­ponyi sunt şi pline de recriminaţiunî la adresa guvernului, care nu se sfie dce a se alia, ba a se fusiona chiar cu fracţiunea lui Eötvös. „Aceeaşi partidă guvernamen­tală“, ojice m­ulti din aceste organe, „care a imputată partidei naţionale din oposiţie, că a mersit în anumite caşuri cu stânga estremă, încheiă a­­cuma cu flanculă celir mai estreme ale stângei estreme o alianţă. Aceeaşi partidă’a guvernului, care a luată lui Kossuth cetăţenia unguresca, pri­­mesce acuma se fiă susţinută de Kossuth. Acelaș guvernă, care în programuri seu solemnelă a decla­rate, că va opera „pactulu“ contra tuturora adversarilor, cu toata pute­rea, se alieza acuma cu contrarii pactului!. ..“ Este interesantă noua grupare de alianțe în camera ungureasca chiar și în casulă, când nu s’ar adeveri ceea ce susţine fata apponyistă, că adecă acesta grupare representă chap­­sulă politică-parlamentară. Mai întâi, alianţa dintre We­­kerle şi Eötvös dovedesce, că spiri­­tulă, de care este condusă acţiunea politică-bisericască a guvernului, îşi află susţiitorii lui înflăcăraţi numai între cei mai estremî Kossuthişti, ceea ce îşi are deosebita sa însem­nătate în mijloculă raporturilor, atâtu de diferite şi încordate de na­ţionalitate şi de religiune Kossu­­thiştii au fostu totdeuna aceia, cari au împinsă lucrurile la o soluţiune violentă şi de aceea concursulă loră actuală pote deveni fatală nu nu­mai pentru partida dela putere, ci pentru întregă sistemulă de guver­nare actuală. Intr’aceea mai este férte remar­cabilă, că parte mare a stângei es­­treme s’a înstrăinată cu desăvârșire de politica contelui Apponyi. Ei de­clară, că nu mai au încredere în scopurile, ce le urmăresce acesta; că liberalismul­ nu mai poate conta la elă ; că Apponyi nutresce în inima sa numai inştiinţele ultra-montane şi reacţionare şi că este rău tactică. Se poate, ca alianţa dintre We­­kerle şi Eötvös să paraliseze pentru momenta planurile ambiţiosului şefă ală „partidei naţionale“, dar cine scie­de că conflictulă iscată între Ap­ponyi şi Kossuthişti nu-i va servi acestuia indirectă ea sprijină la curtea din Viena, ca să-şi poata realiza fier­bintea dorinţă de-a ajunge la pu­tere ? “ FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ De prisos n. Novelă, de C. Russ. (9) (Urmare.) V. Vara trecuse. Gertruda Bindemann lucra acum mai multă de o jumătate de ană în fabrica Adalbert Heidenreich şi fiiu şi era una dintre cele mai dibace între tovarăşele ei. Măeştrii superiori împărţiau mustre nouă, mai grele cu deosebire pentru masa de lucrată a doamnei Berner, deoarece Gertruda Bindemann toate le isprăvia și încă avea și talentulri deosebită, de a instrua și pe altele. Era deja vorba că îndată­ ce se va așeeta o masă nouă, Gertruda Binde­mann să fie alesă de conducătoarea ei. Cu puține escepțiuni toate lucrătorele au începută să se dedea cu Gertruda în sala de lucru şi ar fi uitată de tată, că ea nu a fostă din aceeaşi clasă de omeni ca şi ele, dacă Gertruda nuconsolă şi fără de voiă n’ar fi tradat’o. Ea se îmbrăca mai naturală şi mai simplu, decâtă tovarăşele ei, dintre care unele aveau forte mare pasiune pentru mă­runţişuri şi împodobituri, şi nu se putea să nu-şi frişeze părulă după moda cea mai noua, să nu-şi acaţe de haine funde, ori­ giuva­­ere cu petii false, cari să nimereau rău cu ghetele petecite şi scâlciate şi cu alte de­fecte ale îmbrăcămintei. Hainele Gertrudei n’aveau nici o po­­dobă nefolositoare, dar îi steteau admirabilă; părulă ei bogată blondă-cenușiu era colă­­cită pe capă în două plete grele, și când mergea pe stradă nu avea, ca multe dintre tovarășele ei, câte o pălărie de formă bă­­tătoare la ochi, cu câte o pantlică sgâr­­cită și cu câte o pană ruptă, ci o pălărie de fotă simplă pe capă. Simplă şi nepre­­făcută ca îmbrăcămintea era şi persona ei, mersulă şi ţinuta modeste şi limba nici­decum măestrită, dar avea ună organă plă­cută şi ună modă de espresiune cultă, prin ce asemenea se deosebia de celelalte lucrătore fără de a o intenţiona acesta. Şi influinţa totă mai multă asupra ce­lorlalte. Mai întâiu s’au insuită cele dela masa ei a-i imita îmbrăcămintea şi ţinuta ei, ceea-ce la începută a provocată batjocura celorlalte şi a câştigată mesei numirea de „mesa nobilă.“ Din ce în ce însă s’a lăţită tonulă mai bună şi a fostă observată cu plăcere şi de conducătorii fabricei. Numai unulă se părea, că nu vede nimică, seu că celă puţină nu vrè să ob­serve pe aceea, care a fostă adevărata ini­­ţiatore a acestei schimbări, adecă însuşi tî­­nărulă stăpână ală fabricei. Ori câtă o lăudau măiestrii superiori pe Gertruda Bin­demann, că ar fi o lucrătore dibace, elă nu avea pentru dânsa nici ună cuvântă recu­­noscătoră, ba se părea, că o trece de totă cu vederea, când mergea prin șalele fa­bricei. Nimenea nu părea că se bucură de acesta mai tare, decâtă însăși Gertruda, deoarece ea privia la Heidenreich cu o deo­sebită sfială. Indată­ ce se apropia eră de masă, dânsa se făcea roşiă ca foculă, şi dacă se adresa cu vorba cătră dânsa, atunci ea da răspunsuri perplexe și făr’ de nici o legătură. Acesta era singurulă punctă, în care doamna Berner nu era îndestulită cu prote­jata ei, şi pentru care ea desă o dojenea. — „Elă dar’ nu te mănâncă!“ o ocăra ea. „Cum de te poţi purta aşa de copi­­lăresce!“ — „Ştiu, că nu mă poate suferi şi asta mă face aşa fricosă.“ — „Prostie, pentru­ ce să nu potă elă suferi o lucrătore aşa de omeniă şi dibace, cum eşti tu ? Că nu-i placi, nu-i mirare; mie încă nu mi-ară plăca, când aşi vedè, că m­ă pmă are aşa frică de mine.“ — „Nu trebuescă să-i placă, e destulă, dacă îi place lucrulă meu“, răspundea Ger­truda şi eşi iute pe uşă. Doamna Berner se uita după dânsa dândă din capă ; câte­odată nu o putea pri­cepe. In cele din urmă nici nu se putea pretinde, ca să nu o atingă amară împre­jurarea, că ea, fiica de primară, nu este tractată din partea stăpânului fabricei nici baremul așa de bine, ca toate celelalte lu­crătore ; elă arăta în adevără forte învede­rată, că nu o vede bucurosă în fabrică, ba se părea, ca şi când i-ar fi neplăcută, dacă îlă făceau atentă la presența ei. Odată, după­ ce Gertruda şi-a dată în samă lucrulă, aud­endă elă pe administratorulă depositului, că ejice cătră­ună comptabilă, că mica Bin­demann ar fi devenită în realitate o fată Gestiunea căsătoriei civile în dietă, piua de alaltaerî a fostă ca însemnată pentru dieta ungurască. Raportorul­ comi­­siunei justiţiare a parlamentului a presentată raportul­ acesteia referitoră la proiectul­ de lege asupra dreptului matrimonială. De­putaţii partidei liberale, guvernamentalii, erau unulă pănă la unulă, de faţă; ase­menea şi oposițiă era bine representată. Pe galerii numerala curioşiloră era mare. Cu ună cuvântă de multă n’a fostă aşa de bine cercetată dieta, ca alaltaerî. Când Teleszky a păşită pe tribuna ra­­portorilor­, „éljen“-uri sgomotese umplură sala de desbateri. Teleszky a cerută, ca raportul, comisiunei sâ fiă pusă la ordinea cjilei cu ignorarea secțiilor­. Ună mare sgomotă pricinui acestă propunere. Guver­namentalii aprobau furtunosă, oposiționalii contradiceau. Lua cuvântul, Ugren, care a protes­tată contra propunerei, ca în şedinţa aceasta să­ se stabilescă ordinea lucrărilor­ viitoarei sesiuni dietale. A rugată deci pe preşedinte, sâ ia disposiţiunî numai cu privire la tipă­rirea şi împărţirea raportului, or asupra punerei lui la ordinea dilei să hotărască dieta mai târdiu. Ministrulu Szilágyi­­lise, că propunerea raportorului nu se referesce la ordinea de rji, ci la aceea, ca raportul­ să se pună imediată la ordinea dilei. In cestiunea aceasta s’a amestecată și ambițiosulă conte Apponyi, care a cerută dela cameră mai multă răculă. Guverna­mentalii însă s’au sculată, ca unulă, contra lui și abia l’au lăsată se vorbescu. Apponyi ar fi dorită și elă, ca raportulu comi­siunei justițiare să nu se pună imediată la ordinea cjilei — ci în speranța că vântu­rile se voră mai schimba, ar fi voită să se mai amâne nițelă treaba asta. Au mai vorbită şi alţi deputaţi şi re­sultatulă a fostă, că dieta a primită cu mare majoritate propunerea lui Teleszky. Aşa dară alaltăieri a fost prima cji, când cele două partide s’au privită seriosă faţă ’n faţă. Hi Guelf, hi Ghibellin, — unii pentru, alţii contra proiectului căsătoriei civile. In şedinţa aceasta însă victoria a fostă pe partea guvernului. Acesta a trecută acum Rubiconulă, şi stă în pragul­ luptei decisive. Şansele de învingere îi suntă mari, căci are pe partea sa şi tabăra kossuthiştilor­. Mare a fostă însă surprinderea şi a liberalilor­ şi a kossuthiştilor­, când din atitudinea lui Apponyi au înţelesă, că şefulă „naţiona­lilor­­“ suflă în buciumul­ adversarului. La totă casulă lupta va fi mare şi înverşunată, şi dieta ungurescă în curândă va fi spectacolulă celor­ mai esacerbate atacuri între cele două tabere maghiare. Fiasculii guvernului la Lipova. Lipova, 6 Febr. n. 1884. (Covesp. part. a „Gaz. Trans“.) Stimate D-le Redactoră! Ca şi în alte părţi şi cercuri electorale, astfel: şi în Li­pova, guvernulă actuală, prin sateliţii săi perciunaţi şi neperciunaţi, a pusă la cale o conferinţă pe Duminecă în 4 Febr., pen­tru a se vota încredere guvernului şi ade­renţă la proiectele bisericesci. Totă lucrură s’a arangiată pe nesim­ţite, şi cu grabă, căci se temeau, că voră păţi cum au mai păţită şi în alte locuri fiasco. Acesta s’a şi întâmplată. Căci deşi numai în arm­ă s’a anunţată conferinţa, prin placate lipite la colţurile stradelor­, totuşi Românii cu Nemţii s’au decisă a lua şi ei parte la conferinţă pentru a-şi arăta nemulţămirea lor­ cu proiectele biseri­cesci. Conferinţa a fostă convocată la ora 11, şi încă pe la 10 ore se adunaseră vr’o 20 perciunaţi şi totă atâţia notari, coman­daţi anume de solgăbirăulă, în sala unde era să se ţină conferinţa. La 10­/4 apară Românii cu preoţimea din locă în frunte.

Next