Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1895 (Anul 58, nr. 1-23)
1895-01-01 / nr. 1
fiU fOILETONULU »gaz, transa A nu I a nou. Pănă în diuă vecii copii trecendă pe stradă cu sorcovele loră frumóase, intrândă din casă în casă cântândă: Sorcova Vesela Ca unu morți Ca unu pérț etc. Şi câtă plângă unii copii săraci şi se rogă de mama loră să le cumpăre o sorcovă să potă sorcovi şi ei de anulă nou. Câtă fericire e pe ei când vine acesta di, când primescă jucării şi alte lucruri frapaose, şi când potă şi ei ura fiăcărui ani mulţi şi fericiţi. Nu mai puţină şi noi suntemă veseli, plini de bucurie, bcând ne sorcovescă şi când vedemă feţele loră cele blânde, cari ne privescă cu duioşeniă, şi obrajii loră roşii de frigă ca fragile. Ei suntă nisce mici proroci, cari ne vestescă anulă nou în ajună cu clopotele şi bicele, oi în diminaţă cu sorcova. Pentru toţi acastă olie plină de bucuriă. Dela celă bogată şi pănă în casa săracului toţi salută noulă ană cu bucuriă, căci dealtmintrelea se dice, că de eşti posomorită în prima cji, totă anulă aşa vei fi. Bine înţelesă, pănă când bogatulă ser-41W beză acesta oi desfâtându-se la masa încărcată, celă săracă e mulţumită a avea ceva — câtă de puţină — deosebită de ceea ce mănâncă în flăcare .Şi, e mulţumită să aibă şi elă câţiva amici, cu cari să închine ună pahară de vină. Pănă când copilulă bogatului e ameţită de jucării şi lucruri frumoase, celă săracă e mulţumită — numai să i se dea şi lui — cu ună mică bicişoră cu flueru, sau o saca cu cală, şi alte celea. Clopotulă celă mare ală catedralei seu ală metropoliei, celă dintâiu cu glasulă lui vibrătoră de aramă, răsună puternică peste totă oraşulă. La toate bisericile apoi se tragă clopotele, prin cari se chiamă credincioşii la jertfă. Se facă slujbe, se aducă mulţumiri Domnului, pentru că a ajutată fiăcărui cu bine, în anulă trecută, se rogă ca tată asemenea să le fie lară şi anulă ce începe. Corală de băeţi întoneză imnuri şi cântări de mulţumiri. In tinapulă acesta mamele, cari au rămasă acasă, îngrijescă de mâncare, regulază şi când se întorcă dela biserică masa e pusă şi bucatele gustoase fumegă pe maşină. Se aşeetă la masă cu toţii, mari şi mici, bătrâni, tineri şi copii, şi începă a gusta din cele gătite. Cu câtă plăcere mănâncă flăcare, — ţi-ar fi dragă numai să-i privesc!. Unii, cărora le e cliua, — căci e şi St. Vasile în Anulă nou — aducă câte-o părcelea de lăutari şi îi pună afară sau în sală de le cântă. După ce s’a cam îngrijită stomaculă, începe apoi a se închina. Toţi cu paharele pline se scolă şi ciocnindu treza fiăcăruia ani mulţi şi fericiţi. Câte-unulă mai ţine şi ună mică toastă, la care răspundă ceilalţi mulţumindu-i. Se aducă bucatele, friptura, apoi prăjiturile. Atunci închinările sunt mai dese, — se spună glume, toţi râdă şi răspunde fiecare după cum se pricepe, — mai cu bază şi mai caraghiosă. Se ducă toate ale mâncărei şi rămână prăjiturile şi vinulă pe masă. Apoi vină cafelele şi în timpul acesta începă a juca: loton, cărţi, table, domino şi altele. Cu astfel de lucruri se îndeletnicesce orice familie după masă în astăzji şi mai alesă decă şi au timpă urîtă. Unii începă cu visitele. Se ducă la amici, la cunoscuţi, cari îi chiamă Vasile, pentru a-i felicita, şi astfelă deca e ună timpă plăcută, pe strade vermuescă trăsurile, alergândă încole şi încolo. Cătră seara se isprăvescă visitele, începă a se întorce acasă şi a mai regula crosi de-ale mâncărei. Acum e mai uşoră, căci totulă e ca şi la prândă. Aceeaşi bucurie, aceleaşi închinări, toasturi, glume şi chiar jocuri. Astfel, se petrece de ordinară pănă târdiu, când mai înteiu ,copii, cărora le vine mai curândă „moşă Ene“ pe la gene, începă a se trage unulă câte unulă pe rândă prin alte odăi şi a se trânti aşa îmbrăcaţi pe paturi. Şi ăi mai bătrâni, nu e vorbă, că ostenescă şi se vădă nevoiţi a imita pe micuţi. Acestea suntă de ordinară sărbătorile Anului nou. Nu mai puţină plăcută e serbarea din ajună şi care se dice Îngroparea anului vechiu. Câte nu se facă şi în acea sera. Se topesce plumbă, să se vadă noroculă, apoi plăcintă cu bilete şi alte multe. In acea seră se şade pănă forte târejiu, după miedulă nopţii. Câte bacşişuri nu se dau de anulă nou, slugiloră, poştaşului, coşarului, lampagiului şi la alţii. Acesta di e plină de veseliă. Şi trebue ca fiăcare să fiă veselă şi bucurosă. termină dicendu-vă. Anula nou cu fericire, la mulţi ani! Bucuresci. Romulus. Redactii, AdministnlIunea, $i Tipografia: Braşovă, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nofrancate nu te primesc. — Manuscripte nu se retrimeta. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşova şi la urmatoarele Birouri de anunciuri: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneberg, în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Esmat, în Bucurescî: Agence fiavas, Succursale de R,oumanie; în Hamburg: Karolyi & Liebmann. Preţulu Inserţiuniloru: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 3-a o seria 10 cr. sau 30 bani. Nr. 1.—Anunt LVIIÎ. Braşovt, Duminecă, 1 (13) Ianuarie „Gazeta"1 iese în flacare din Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un anu 12 fl., pe ş0se luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe aut. Pentru România şi străinătate: Pe unu anui 40 fiaftttT,pe ș6se luni 20 fl., pe trei luni 40,fr. N-rii de dumineca 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru și din afarâ și la doi. colectori. Asamentuln neutru Brasovi • aadministraţiune, piaţa aiare, Târgult Inului Nr. 30 etaglulă I., pe unu anu 10 fl., pe sasa luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu In casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu exemplaru 5 or. v. a. ecu 15 bani. Atâtu abonamentele efttu şi inserţiunile şuncă a se plăti înainte. 1895. In ajunulu anului 1895. Braşovd, 31 Decemvre v. 1894. Anulu trece, altuia vine, Noi totu nu mai domu de bine.... Aceste versuri ale cântecului popularii ne vinu în minte, acum când ne luămă remasa buni dela anulu 1894. Mii şi mii de glasuri, voră răsuna în nóaptea sfântului Vasile, dorindu 'şî în limba dulce strămoşăscă unii anii mai buni, mai dreptu, mai puţină duşmănoşa neamului românescă, mai bogată în rudele muncii şi în fapte vrednice şi nobile pentru obştăsca lui fericire, decâtă a fostă anulă ce trece, — anulă nedreptaţiloră, ală duşmăniei neîmpăcate de rassă, anulă prigoniriloră tiranice cu temniţe şi gendarmi, anulă minciuniloră şi ală cleveteloră neruşinate, anulă secetei pe câmpuri şi ală secetei în inimele oamenilor, împetrite de egoismulă înfricoşată, ce rudeca uni verme veninosă la rădăcina bunăstării şi a bunei înţelegeri dintre popoarele patriei, şi care acuma ameninţă a molipsi cu suflarea lui otrăvitoare şi concordia frăţăscă din sînulă poporului română. Se duce anulă 1894, dar ne lasă moştenire multă amaradiune, multe griji, multe porniri rele şi multă ură ce încă nu s’a stîmperată şi în clipita, când vomă sta pe pragulă noului ană, trebue se fi mătari de sufletă, pregătiţi de noue lupte şi suferinţe ca se putemă se zimbimă veseli, cu curagiu şi cu speranţă înoită in faţa necunoscutului copilă ală timpului, ce stă se ne întîmpine pe cărarea scurtă şi spinosă a vieţii nostre. Dară nu suntă numai amărăciuni şi griji, ce ne lasă moştenire anulă 1894. Ne lasă şi o însufleţitare aducere aminte de acele cine, când poporulă nostru, în mijaculă celoră mai duşmane prigoniri, o dată probele cele mai tari, că vină este în peptură sau consciinţa naţională, că una şi nedespărţită este legătura, ce lega pe fii sei în lupta sfântă pentru limbă şi naţionalitate. Da, voră remâna memorabile şi neuitate acele momente, când miile de ţărani români de pretutindeni se îmbulziau pe stradele Cluşiului, ca se vadă pe cei ce aveau se fie osândiţi pentru dreptatea causei române. Ce poponă bravă şi plină de nădejde! Ce este mândră şi însufleţită de gregari, gata la orîce jertfa pentru binele neamului! Unde suntă conducătorii, cari în unire, cu înţelepciune şi cu curagiu, se conducă acesta este dela isbendă la isbendă? Dela isbendă la isbendă e vrednică se mérge acesta poporă harnică, leală și iubitoră de dreptate. E vrednică se flă condusă așa, ca adversarii lui se nici nu cuteze a se gândi măcară se’lă mai văteme și se’lă mai loveascu în față, cum s’a întâmplată în 1894. Merită acestă vitează poporă se fiă altfelă tractată şi altfelă respectată în patria sa străvechii, martora gloriosului seu trecută.. Şi farmeculă, ce este în stare să schimbe sorţii săi trişti de aeri în sorţi de isbendă, cum se cuvine nobilei odrasle a legionarilor vechei Rome, suntă ciorile iubirei şi devotamentului, ce l’a dovedită poporală nostru faţă cu luptătorii săi, ciori, ce s’au arătatu pe ceriulă anului 1894, încărcată de mori furtunoşî. Poporală română, setosă de libertate şi de cultură, o dată dovediî, că scie să preţuască pe cei ce luptă pentru drepturile şi cultura sa, o dată dovecjî, că este aptă de a fi condusă de fruntaşii săi — la isbendă. Se nu uite fruntaşii şi conducătorii poporului română, că iubirea şi devotamentulă acestuia pentru luptătorii sfintei cause, este singurulă şi celă mai scumpă capitală ală puterii nóstre naţionale şi se se ferască de a-’lă ataca şi risipi cu uşurinţă şi nechibzuinţă pentru satisfacerea unor deşertăciuni omenescî! ci dimpotrivă să se străduiască ală păstra, a-’lă chivernisi şi a-’lă înmulţi cinstită şi conscienţiosă, ferindă poporală de desamăgirî durerose , ce-’lă potă numai slăbi în tăria şi credinţa sa. Să’şî aducă aminte fruntaşii şi conducătorii poporului în fiăcare minută, că pe umerii loră zace cea mai mare răspundere din clipita, când poporală le-a crisit: mergeţi înainte, că eu vă urmezu! Din acâsta clipită nu mai este modru de şovăire, de codire în drâpta ş,i, în stânga, conducătorii poporului tabuie se scie, că dela ostenelele loră, dela credinţa cu care voră servi causei poporului şi dela faptele, ce le voră săvârşi, va atârna binecuvântarea ori blăstemul viitorelor generaţiuni. Credinţa pâtră causa sfântă a poporului impune conducătorilor lui mari şi grele îndatoriri, pe cari nu le potă împlini aşa numai pe uşoră cu câte o vorbire frumosă, cu câte ună toastă însufleţită, sau lăudându-se unii pe alţii prin gazete. Ci aceste îndatoriri, împreunate cu cea mai mare răspundere, pretindă dela ei înainte de toată muncă seriosă, să-şi potă da seama de fiăcare pasă ce-’să întreprindă şi de urmările lui; pretindă modestiă, cumpătă şi abnegare personală, avândă înaintea ochilor, numai scopulă celă mare şi urmărindu-lă cinstită, statornică şi cu energiă. Cea mai de căpetenie datoriă a conducătorilor poporului este însă se respecteze şi să iubască poporală, respectându-se şi iubindu-se ei pe ei, căci numai când voră lucra în unire şi bună înţelegere voră putu să fiă poporului razimă bună şi credinciosă, numai aşa îlă voră putu conduce la isbândă ! Să ţinemă susu stâgulă românismului, să’lă ţinemă nepătată, şi aşa nepătată să’lă lăsămă moştenire celoră ce chiămaţi voră fi a ne înlocui în luptă, pănă ce va sosi cjiua multă dorită a învingerii. Anulă ce vine să ne găsasca cu mică cu mare mai tari în consciinţa datoriei noastre şi în credinţa şi speranţa viitorei învingeri a causei noastre drepte! Marile puteri europene în 1894. Astăcji privimă îndărătă la unii anii pacinica, dar bogată în diferite incidente. Priponele echilibrului internaţională au suferită schimbări însemnate, caii ruse a repetate s’au făcută în favorulă susţinerei păcei, ce predomnesce ca şi mai înainte aşa şi acum cabinetele dătătore de tonă ale continentului. N’sutei,?o pompei »«terne n Germaniei au mersă într’acolo, să micşoreze întru câtă se poate prestigiul uniunei franco-ruse. In Berlin se purtau cu cea mai mare prevenire faţă cu Rusia, şi când împăratul Alexandru III fu atacată de morbulă său periculosă, întrega opiniune publică din Germania fu pusă în mişcare, să influinţeze, ca în Petersburg să se îndeplineascâ mai ușoră schimbarea, care după cum erau convinse cercurile competente, trebuia să se întâmple, îndată ce va închide pentru totdeauna ochii Tarulă Alexandru, captivulă Slavofililoră. Insă s’a întâmplată, la ceea ce nu se așteptau, prietinia tîneră dintre Rusia şi Frandia nu cu teafără şi peste încercarea ......... /V»A/«yHw__________________