Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1895 (Anul 58, nr. 1-23)
1895-01-14 / nr. 10
„Conglomeratului Brașovu, 13 Ianuarie v. 1895 E constatată, că daca cei 13 deputați sași ar fi ieșită din partida guvernului, ministeriul Banffy ar fi rămasu cu câteva voturi în minoritate și ar fi trebuită se dispară în 24 de ore de pe scena parlamentară. Preveciend aceasta, Banffyy s’a asigurată de cu vreme de voturile Saşiloru. Le-a promisă că va recunósce programulu săsescă din 1890, celă atâtu de „leală“ şi „neprimejdiosă“ şi că va ,face în cameră declaraţiuni liniştitore. Acesta, precum soima, s’a şi întâmplată şi resultatulă este, că astăci Banffy guvernéza numai cu ajutorulu celor 13 voturi ale deputaţiioru saşi, cu cari a intrată în înţelegere. înţelegerea cu Saşii firesce că a trasu dungă peste socotela oposiţiei maghiare, şi mai alesă a Apponyiştiloru şi a disidenţiloră lui Szapary, cari se vedeau deja aproape de ţinta venirii loră la putere, prin mijloculu fusiunei partideloru, ce stau pe basa pactului dela 1867. Ciuda şi mânia, cea cuprinsă pe oposiţionalii unguri din causa acesta, e cu atâtă mai mare, cu câtă ei vedu în procederea lui Banffy o încuragiare a aspiraţiuniloră naţionalităţiloru. „In anulă alu doue-zecî şi optulea alu pactului cu Austria, amu ajunsă acolo — esclamă „Magyarország“ — ca aspiraţiuni ale naţionalităţilor se cadă cu greutate decisivă în cumpăna celei mai importante mişcări ale vieţii de stată“ ...„avut’a şi Tisza numai câte 7 şi 8 voturi majoritate şi fost’a şi contele Szapary avisată la sprijinulă Saşiloru. Ei tratau cu aceştia, dar cela puţină nu-i recunosceau ca unu factor, de care nu se potă lipsi, or parlamentulu ungurescu înainte de Banffy n’a fostă o grădină pentru aspiraţiunile naţionalităţiloră, de unde pomii se pltă cresce pănă în ceriu“. Datu-şi-a lor. Baufffy tote silinţele spre a se curăţi de prepusulu, că ar fi pactatu cu Saşii ca c’unu partidă deosebită, spus’a că nu le recunosce îndreptăţirea de-a se grupa ca naţionalitate, înse tóte asigurările lui nu i-au folosită nimică, nu l’au scăpată de invinuirea, că prin procederea sa a sguduitu columna cea mai tare a „statului naţională maghiară“. Cea mai ciudată dintre tote învinuirile înse este, că Banffy ar aspira a juca rolulu lui Taaffe încuragiândă aspiraţiunile naţionalităţiloru şi impingendu statulu spre formaţiunea federativă. Br. Desideriu Banffy unu Taaffe alu Ungariei! Acesta ar fi minunea minuniloru. Etă cum îşi esplică fantasia foiei amintite kossutiuste, posibilitatea unei metamorfose atâtu de piramidale şi comice: „...Urmândă esemplulă Saşiloră, Românii voră renunţa la pasivitate, voră alege şi voru trimite deputaţiiloru în partida guvernului. Sârbii grupaţi după naţionalitate asemenea voră alege şi voru întări partida liberală. Amândouă naţionalităţile voru duce cu sine programula loră, partida liberală nu va vedè în ele inştiinţe politice, ci’lu va declara simplu de programă culturală şi bisericescă autonomică şi va construi din aceste fracţiuni ale naţionalităţiloru majoritatea compactă“. „Supremaţia naţională a statului maghiară, unitatea politică a naţiunei, tesaurulu coroaneiu-lui Ștefană păzită cu gelosiă prin atâtea pericule și furtune, voru fi date pe mâna acestui conglomerată : acesta va domni cu partida liberală, cu Banffy .Dezső“. Tablou! 1 01LETONELU „GAZ. TRANS.“ (Reproducerea oprită.) Din anii 1848—49. Memorii, de Vasilie Moldovaiul. (5) ^Oricare). III. Despărţirea. In 4 Maiu amu. trecutu peste formalităţile esamenului. Sera eramu liberi şi putea eşi fiăcare după placu. La 6 ore d. a. însă ne-amu adunatu toţi 53, câţi eramu interni, în grădină sub „frasinulu“ secularu, şi ne-amu petrecutu pănă la cină. Cina amu petrecut’o veseli ca tinerii, cari eramu consoli, că ne-amu împlinită în parte datoria impusă de iubirea naţiunei. Vice-rectorulu Stoianu, ca să ne facă bucuria mai mare, peste obiceiu a demandatu de ni s’a servitu și vinu, au începutu toastete înflorilate cu fantasiă tinereasca. In generala voia bună nu lipsea, dér totuşi era ceva, ce apăsa inima fiăcărui, era convingerea, că noi acum cinama pe urmă cu toţii laolaltă. Aşa a fostu, ne-amu datu parola a veni cu toţii la 15 Maiu, dér totuşi nu au venitu mulţi, or cei cari au venitu, nu au pututu conveni cu toţii la unui locii, pentru-că în mulţimea nemărginită a poporului, abia ne intemniam în jurul tribunei din Câmpula Libertăţii. Pentru-că în seara aceasta neamu despărţită pentru tot-deauna, aflu de cuviinţă a-i înşira aici cu numele, pe cei, cari îmi vina în minte. Din anul IV , Nicolau Albani, Petru Bonta, Simiona Mihali, Basiliu Popa, Ioana Popa de Comăna, Georgiu Raţiu, Iosifa Tămaşiu şi Basiliu Turcu din Cătina. Din anulü III: Ioana Antoneli, Gabriel Ciobotariu, Basiliu Duca, Carol Gabre, Ioana Hobiţia, Ioana Covaciu, Ioana Maioru, Vasiliu Moldovanu, Elia Moldovanu, Basiliu Nemeşă, Nicolau Medesianu, Ioana Russu, Petru Stoica, Ioana Tile şi Eliseu Todoranu. Din anul I II: Alexandru Arpadi, Gregoriu Baternai, Constantină Borza, Alexandru Cicudi, Teodoră Dragoşiu, Longina Maieru, Manuila Procopiu, Filipa Orbeanu, Iosifa Orianu, Basiliu Popa, Ioana Popoviciu alias Popescu, şi năsăudenii Ştefană Someşiană şi Simiona Tanco. Din anul I I: Petru Anca, Ladislau Baldi, George Boeriu, Demetriu Corneli, Alexandru Fiscuti, Moise Guşeilă, Ladislau Fodoru, Teodoră Jule, Eronima Moga, Samuila Moldovanu, Georgiu Popa, Georgiu Stanciu şi Ioana Varga. Estern la cursula IV: Arona Petru, Andreiu Godolanu, Gregoriu Hortulanu, Alesandru Ilieşiu, Anania Popa şi Gregoriu Popa. Cursa III: Nicolau Mureşianu şi Teodoră Dragoşin. Cursa II: Leona Popa şi Basiliu Oancea. Cursa I: Amosa Prâncu, Floriana Lascudeanu, Artimona Lupanu, Georgiu Popoviciu şi Ioana Precupu. In 5 Maiu dimineata la ora 5 ne-amu mai adunatu odată în grădină „sub frasina“, de unde, după-ce s’a mai cântată odată poesiile atunci cunoscute, şi cu deosebire ora despărţirei eta a sosit. Şi totă simţirea, ah !m’a părăsită etc. sub intonarea marşului de curând învăţată de la Begnescu „Astăzi cu bucuriă“, amu Intratu în Seminariu, ne-amu luatu fiăcare bătală de peregrină şi, mai însufleţiţi ca ori şi când, amuestiu spre patru părţi ale ţării, pentru a chiăma poporul la adunare. Eu, Ilie Moldovanu, Basiliu Duca, Basiliu Nemeşă, Floriana Lascudeanu, Orbeanu Filipa, Georgiu Popovici ș. a., amu luat’o pe Târnava-mică în sasu, avându a ne despărți la deosebite puncte. In companiă amu călătorită cu toții, afară de Basiliu Nemeşă, — care cu vre-o câţiva consoţi a luat’o prin Pănade în direcţiunea cătră Vama-sâcă spre Turda — pănă în Feisa. Aici poporulu, ca fi când ar fi fostu însciinţată prin firula electrică, în câteva momente s’a adunatu în jurulu nostru, nu sciea cu ce să ne ospeteze; unulț aducea casa și urdă, altulu mere, pe când noi nu puteamu mânca de bucuriă, vedéndu-lu tredita, védându-lu plinu de fericire pen- î0TZL-Cr LV XXX. „Gazeta“ iese în M-care ii, Aconamente pentru Austro-angana. Pe un anu 12 fl., pe șăse ioni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe and. Pentru România şi străinătate: Pe unu anui 40 franoî,pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficieie poştale din întru şi din afara şi la doi. colectori. AN’nameatiki pentru Brawn aadminiatratiune, piaţa mare, Târgula Inului Nr. 36 etagiulu 1., pe unu ană 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusuiu în casă. Pe unu anii 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 or. v. a. seu 15 bani. AtAtn abonamentele pâtu şi inserțiunile ounta a se plăti înainte. Beaactiunea, AdministratUunea, îi Tipogradai Braşovu piaţa mars Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. — Manuscripte nu ae Tetrimeta. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşovu şi la urmatoarele Birouri de anunciuri: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schaler, Rudolf Moase, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Demneoer, în Budapesta: A. Z. Goldbergerff, Eckstein Bernat, în Bucuresci: Agence Hatos, Succursale de Roumanie; în Hamburg: Karolyi & Liebmann. Preţulu InsortSundoru : o seria garmond pe o coloana 8 cr. şi 80 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a 3-a o serie 10 cr. sau 30 bani. Nr. 10. Braşov, Sâmbătă, 14 (26) Ianuarie 1895. Voci sosesci asupra situaţiunei. „Siebenbürgisch deutsches Tageblatt“ din Sibiiu, vorbind despre declaraţiunile lui Banffy asupra legii de naţionalitate şi a programului poporală săsescă, zice între altele: „De ani de c ffre pentru prima oră se întâmplă, ca un ministru-preşedinte se recunoscă în discursul său programă legea de naţionalitate. Mai înainte miniştrii evitau acesta, ca şi când legea aceea în care prin legi speciale ulteriore s’au făcută spărturi în defavorula naţionalităţilor nemaghiare, n’ar mai esista. Chiar Wekerle, care după firea sa nu era şovinistă (?) a declarată în cameră, că mai multe disposiţiuni ale acestei legi nu se potu esecuta, şi numai de curendu s’a cerută de foile maghiare revisuirea, care va să dică clssarea legii de naţionalitate, şi glasulă loră şi-a aflat rasuneta în cluburile dietale. Este deja ori şi cum ceva demnă de recunoscută, că noulă ministru-preşedinte a primită între punctele programului său susţinerea legii de naţionalitate. Nu vom greşi, de vomă reduce declararea aceasta a ministrului-preşedinte la voinţa hotărîtă manifestată din partea coroanei, ca guvernul să trateze naţionalităţile cu mai mare atenţiune.... Adevărată, că Banffy şi-a făcută declarările privitoare la legea de naţionalitate ca clausula, că va respecta drepturile legale ale naţionalităţilor, în cadrul „statului naţională maghiară“ şi fără „mărginirea caracterului maghiară“ ală acestora. In faţa cunoscutelor inştiinţe de maghiarisare, cari facă să nu se respecteze disposarile legei favorabile naţionalităţilor, clausula înaintată e neliniştitore; de aceea e consultă, ca Saşii să observeze o reservă precaută şi să aştepte mai întâiu faptele noului guvern, înainte de a se decide la o schimbare a atitudinei loră. „...E primula casă ca programul săsescă să fie recunoscută de şeful guvernului ungurescă în şedinţa publică a dietei. E de mare însemnătate pentru noi, că programul săsescă se declară din partea ministrului-preşedinte, în faţa representanţei întregei ţări, ca mulț ce se unesce cu politicii guvernului. Acesta recunoscere publică şi oficială e uhu scutit contra atacurilor, la cari poate fi espusa programulu nostru din partea unora, ca Gábriel Bethlen, Ugrony, Horváth şi soţi..... Deoare-ce nu căutămă lupta, ci preferimu desvoltarea pacinică, noi Saşii ne vomă bucura sinceră, deca nici în viitoră nu se voră ivi contra- ziceri între direcţia guvernului şi programul nostru poporală....“ „Kronstădter Ztg.“ introduce o revistă asupra desbaterilor din dietă, privitoru la Saşi, cu următorele semnificative cuvinte: „Noi Saşii avem o ună forte deşteptă păcjitoră şi veghiatorii alț consciinței noastre politice. Decă odată ne laudă „Pester Lloyd“ — ele vorbesce în genere forte rară despre noi! — atunci trebue să fiă ceva putredă în statulă Danimarcei, atunci avemu totă causa se ne esaminamu cu stricteță pe noi înșine, căci deca nu amă fi detrasă Grăşi — acesta se întâmplă acuma aşa de desu! — din demnitatea nostră, de sigură că nu i-ar fi venitu în minte bursianului nereceptă dela ţărmii Dunărei să se ocupe de Saşii evangelic!. Neamă purtată erăşî încâ-odată bravă, şi de aceea meritămă dela mama nostră liberală o frumosă laudă , dar speramă, că nu multă vreme ne va lăuda „Pester Lloyd“ După ce reproduce apoi declarările făcute de Banffy în şedinţa de Luni şi Marţi a camerei, „Kronst. Ztg. “ încheiă aşa : Aceste le-a spusă br. Banffy. E totuşi îmbucurătoră, că dinţii în di se lămureşte mai multă, în ce consistă garanţele, pentru cari ne simţimă noi (Saşii) îndemnaţi a face servicii de trabanţî! Oare în starea acesta de slugi plecate nu ne cuprinde nelinişte şi îngrijire — să cjhemă — de vacţa nostră ?“ Socialismul din Ungaria. Nu numai în privinţa politică, ci şi în privinţa socială, stările din Ungaria sunt triste. O nouă dovadă despre aceasta este mișcarea socialistă, ce s’a pornită în două orașe din Alföld, Seghedină și Halas.