Gazeta Transilvaniei, iunie 1895 (Anul 58, nr. 121-144)

1895-06-11 / nr. 130

Pag. 2. Va se ciica trei miniştri s’au aruncat de­odată asupra Blaşiului cu niste apucături viclene, cari în acelaşi timp sunt şi atentate teme­rare asupra celui mai vechiu insti­tut de cultură românesc, sperând, că prin ispite şi ameninţări îi va succede oblăduirei unguresc!, se în­curce superioritatea bisericescă pusă a veghia peste şcolele din Blasiu şi se dea o lovitură de moarte şcolelor românesce, care în curs de vecuri şî-au împlinit cu sfinţeniă misiunea lor culturală în mijlocul poporului român, răspândind lumină, deşteptând şi crescând atâtea generaţiuni. Ori­ce om cu mintea sănătosă poate vedea, că întreaga afacerea aceasta e trasă de păr din partea oamenilor guvernului, care au privit cu atâta răutate la înălţătorea şi pacinica ma­­nifestațiune a spiritului național ro­mânesc cu prilegiul sărbărilor de in­stalare a noului metropolis Apoi mai este scitit de toata suflarea ro­­mânăscă, cum aşezămintele noastre de cultură şi crescere din Blasiu sunt spin în ochii potrivnicilor noş­tri, şi cum aceştia pândesc c’o sete diabolică orî-ce prilegiu binevenit, ca să sară asupra lor şi să le ni­­micească. » Era de ce s’a pus la cale acesta cursă viclena contra Blaşiului, din incidentul unei inscripţiuni nevino­vate pe­ un tablou fotografic. ţ­icem nevinovată, pentru­ că, ce crimă este, când cineva spune, că va lupta, se va jertfi pentru idealul naţional? Ideal naţional are fie­care popor: are Nămţul, Ungurul, Slovacul, Şer­bul, ca şi Românul. Idealul naţio­nal al Românului este, ca el să se des­­volte, se progreseze, să ajungă pe aceeaşi treapta de cultură şi civili­­saţiune alături cu alte popoare lumi­nate; idealul lui este să fie şi ră­mână pentru toţî vecii, ceea ce l’a lăsat Dumnezeu, adecă Român în tote manifestaţiunile vieţii lui pu­blice şi private. Se pote, ba vedem chiar, că oblă­duirei unguresc! nu-i vine la soco­­tală cultivarea acestui ideal al Ro­mânului, şi nu de ieri de alaltăieri duşmani! noştri naţional! umblă cu gândul nebun, de a­ ne contopi în seminţia lor, de-a face să încetăm a mai fi Român! în timup şi suflet. Dar nu este scopul nostru a vorbi acum pe larg asupra inciden­tului din Blasiu, nici a discuta în legătură cu acesta despre­ ce înţele­gem noi sub idealul naţional. Ajunge să fie arătat de astă­­dată numai asupra vrăşmăşiei, cu care cei de la putere se purta în po­triva nostru, şi se constatăm încă odată, ca de atâtea sute şi mii de ori, că se pare a nu mai fi în ei nici schinteia de dreptate, nici umbră de adevăr, nici grăunte de justiţia şi egalitate, când e vorba de noi Românii, adunau şi funcţionarii din Baziaş, începând a discuta politică. Se vorbi şi despre ale­gerea prinţului Carol de Hohenzollern la tronul României şi mulţi să esprimară în chip forte puţin plăcut despre acest eve­niment: „Noul prinţ va deveni tot atât de imposibil, ca şi Cuza“. „N’o să trecă mult ş’o să-i gonâscâ Românii şi p’acesta !“ şi altele d’acestea. Unul ceti dintr’o gazetă, că Turcii ar fi năvălit în România şi că ar fi fost câte­ va lupte. Prinţul ascultă cât­va timp la con­vorbirea societăţei, care-’şi da forte multă importanţă; apoi se retrase să dormă în odaia, ce i­ se dase, şi care era forte mur­dară. Sâmbătă, 19 Maiu. — Totă ziua prin­ţul scrise scrisori; redacta şi telegramele, pe cari avea de gând se le espedeze în­dată după sosirea sa pe teritorul româ­nesc. Simţindu-se în nesiguranţă, rămase în odaia lui, cu atât mai mult, că tocmai so­sise, trecând pe acolo, un vapor cu forte mulți pasageri, ce mergeau spre Bel­grad. Sora întâlni er în restaurant societa­tea din ziua trecută, care începu, cr o con­vorbire tot atât de neplăcută. 20 Man­t, Rosaliile, după călindarul apusan. —­piua de sărbătore se anunță plină de speranțe bune tînărului prinţ, vaporul din Belgrad sosi, ca să-l ducă, pe Dunăre în jos, în noua lui patrie, unde-i aştepta seriosa misiune a vieţei sale, pe care şi-o impusese. Deja de la 8 cesuri dimineţa se insta­la pe vapor. La 9 cesuri sosi, cu totul pe neaşteptate, Ion Brătianu, cu trenul acce­lerat de la Pesta, venia direct din Paris fără nici o întrerupere. Domnii din suită îl însdiinţară ime­diat despre presenţa prinţului şi îi spuseră, că de­o­cam­dată avea să se prefacă a nu cunosce de loc pe tînărul prinţ. Pe la 10 ore în sfîrşit vaporul porni; prinţul Carol se instala în clasa a doua, cu totul separat de însoţitorii săi şi în mijlocul unei societăţi din cele mai ordi­nare. Intre niste sacuri şi lădli de bagaj scrise prinţul României împăratului Fran­­cisc Iosif, prin statul căruia tocmai trecuse incognito, — că a primit corona română fără, nici un fel de­ intenţie duşmănosă faţă de Austria, şi că­­darea se rămână în cele mai prietinesci raporturi cu puternicul stat vecin.­­ La Orşova, unde călătorii sosiră la 1 şi jumb ore, trebuiră să trăcă pe un va­por mai mic din causă, că apele erau scă­­d­ute. Prin Porţile de fier călătorii ajunse­seră la Vârciorova. — Aci prinţul ajunse la graniţa României, marcată de cursul rîului Cerna: vânători grăniţeri români în mantale sare stăteau de sentinele. Pe la patru cesuri se zări Turnu-Se­­verin, cel dintâi oraş român! Nu fără palpitaţie privi prinţul la acest orăşel modest, clădit pe o colină şi având în dos ramificaţiile Carpaţilor. — Noua-i patriă era în sfîrşit aci! Abia acum părea a’şi veni în fire; abia acum îşi dete deplină socotală de ma­rele pas, pe care’l făcuse, de greua răspun­dere, pe care şi-o luase — dar curajul nu şi-l pierdu nici­decum! Pe când prinţul Carol era cufundat în gândurile-i grele, vaporul ajunse la pun­tea de debarcare de la Turnu-Severin. Făr’a se preocupa de însoţitorii săi, el voi să pă­răsască numai­decât vaporul; dar căpita­nul îl opri observându-i, că biletul îi era pentru Odessa şi întrebându-1 de ce voia să se coboare aci. Prințul răspunse, că voia se se coboare numai pentru câte­va mo­mente. Intr’acestea loan Brătianu și locote­nentul Linche se apropiaseră și dădeau zor prințului, ast­fel că acesta sări repede pe puntea de debarcare, părăsind vaporul. Indată­ ce ajunse pe uscat, Brătianu scoase pălăria, făcu front în fața prințului său și îl ruga să se urce în una din trăsu­rile, cari steteau gata. In acel moment prințul audi pe cine­va esclamând îndără­tul lui: „Pe Dumnecreu, decă n’a fost ăsta prințul de Hohenzollern!“ — Era căpita­nul vaporului, care din fericire îl recunos­cuse cu un minut prea tardiu. Brătianu, salutat cu mult respect de funcţionarii rurali români, trecu cu prin­ţul prin mijlocul publicului, care fiind ca de Duminecă, să strînsese forţe număros, ca să casce gura la vapor; mulţimea pri­vea uimită la cei ce debarcaseră şi cari se vedeau a fi din străinătate; nu bănuiau GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 130—1895 Stările din Austria. In „revista politică“ din Sâmbăta trecută am spus cetitorilor noştri de Duminecă, cum în cealaltă parte a monarchiei, în Austria, e pe cale de-a isbucni o crisă ministerială. Crisa acesta a isbucnit deja în decursul săptămânei, sfîrşindu-se apoi pe calea numirei unui nou ministeriu. Causa de căpetenie pentru care a isbucnit crisa, este, cum se stie, afacerea înfiinţărei unui gimnasiu inferior sloven în orăşelul Cilii din Stiria, locuit în mare parte de Nemţi, apoi de 1500 Sloveni. Una dintre partidele, care se aflau în aşa numita „coaliţiune“ din care a eşit guvernul­ Windischgraetz, adecă partida stângei germane, nu voia odată cu capul să li­ se dea Slo­venilor din numitul orăşel un gim­nasiu. Nemţii acestei partide c­ic, că dându-li-se Slovenilor un gimnasiu în Cib­i, oraşul va înceta a mai fi nemţesc şi se va slavisa, mai ales, că împrejurimea e curat slovenă. Guvernul însă şi-a dat cuvântul, că va ridica pe cheltuiala statului gimnasiul, şi a declarat, că nu se simte de loc îndemnat a nu-şî ţină cuvântul dat odată. Din pricina acesta partida stân­gei germane a ţinut o adunare în care a luat hotărîrea, că iesă din coaliţiune, adecă nu mai vre să dea sprijin guvernului. Ministeriul Windischgraetz, ve- nând, că Nemţii partidei stânge se încăpăţinază şi nu vor să ţină seama de ceea ce cere legea şi dreptate; apoi fiind­că prin eşirea lor din coa­liţiune posiţiunea lui se slăbesce foarte mult şi i­ se creează mari greu­tăţi tocmai acum, când are să lupte cu atâţi duşmani, şi-a dat dimisia, pe care monarchul a şi primit’o. S’a numit astfel un nou minis­teriu din urmatoarele persoane: Ministru-preşedinte şi de interne: contele Kielmansegg; ministru de hon­­vezi: br. Welsersheimb (fost ministru); ministru polon: Jaivorski (fost minis­tru); ministru de culte: Rittener; de agricultură: Blumenfeld­; de justiţie: Kral, de comerciu Wittek şi finanţe: Bölm-Bawerk. In noul guvern au primit titlu de miniştri numai­­Kielmansegg, Festivităţile de la Kiel. Serbările arangiate din incidentul des­­chiderei canalului din marea nord-estică, şi-au luat începutul cu ciiua de 19­­. c. îm­păratul Wilhelm şi-a dat totă truda, ca fes­tivităţile să decurgă grandios şi în ordine, invitând deja de mult flotele tuturor sta­telor maritime, ca să ia parte la deschi­derea canalului, construit parte din punct de vedere strategic, parte din punct de ve­dere comercial. Tote statele şi-au şi trimis representanţi la serbatoarea dela Kiel, ba nici chiar Francia n’a refuzat invitarea. Deja în 18­8. sosiră o mulţime de principi şi persoane înalte din toate ţările, ca să asiste la festivităţile imposante. îm­păratul Wilhelm fu primit la Hamburg cu mare entusiasm, şi de-aci merse la Kiel, unde îi fură presentaţi comandanţii şi şefii flotelor străine. După presentarea oficială se dădu un mare prânc­ în casa sfatului din Hamburg, la care luară parte toţi dignitarii mai înalţi presanţi. La alocuţiunea prima­rului din Hamburg, Lehmann, împăratul răspunse, accentuând politica sa de pace. Sora a fost mare iluminaţiă, care mai ales avea aspect grandios la ţărmurii mărei, unde toate noile erau iluminate. Alaltăeri a fost ziua adevăratei festi­vităţi. Deja des de dimineţă tot ţinutul de lângă Hamburg, Brunsbüttel, Grunthal, Rendsburg, Hoh­enau şi Kiel furnica de omeni. Trecerea corăbiilor prin canal a de­curs după program; au trecut în total 22 de năi; cel din urmă a fost avisul olandez „Alkmaar“ la 12 ore­­. Vaporul „Hohen­zollern“, pe care era şi împăratul Wilhelm, a fost întâmpinat din toate părţile în de­cursul trecerei cu strigăte entusiaste de „Hoch!“ și „Urrah!“ pe când toate mu­­sicele cântau. Urmară vapoarele rusesci, spa­niole, svedice, norvegice, austriace, englese etc. Se anunță ca un incident interesant, că pe vaporul frances „Surcouf“ soldații de marină stăteau în ordine, dar cu feţe seriose şi cu capete plecate. Cine­va din publicul spectator strigă „Vive la repu­­blicque!” (Trăescă republica!) la care Fran­cezii răspunseră cu un zimbet ironic. Un aspect imposant a oferit vaporul „Hohenzollern“ când a eşit din canal. Pe podul de comandă a vaporului stetea sin­gur împăratul Wilhelm în uniformă de ad­mirat, cu ordinul vulturului negru. Musicile începură a intona „Heil dir im Sieges­kranz“, un strigat general de „urrah!“ ră­sună prin aer din toate părţile şi împăratul, a cărui stătură se vedea din depărtare, salută milităresce. La porunca lui, toate va­poarele de resbel dădură 21 salve de salut în onoarea reginei Angliei care în Londra chiar in aceasta cji îşil serba jubileul al 58-lea an de domniă. Welsersheimb, Jaworski şi Böhm- Bawerk ceilalți, sunt numai „con­­ducător­ de ministerii“. Toți prinţii se adunară apoi la dejun pe coperişul vaporului Hohenzollern. Cu acesta se fini serbarea oficialâ. O voce germană despre „Kulturegg­­let“-urî. Din incidentul adunărei recente din Odorheiul secuesc a „Kultureggl­iet“-ului maghiar transilvanean, ziarul german „ Münchener Allgemeine Zei­tung“ scrie urmatoarele: Cine esamineaza legile şcolare aduse dela 1879 încoce, apoi ordinaţiunile minis­teriale referitoare la şcoale, planurile de în­văţământ, cărţile de scolă, disposiţiunile etc., acela uşor se poate convinge, că aci inten­ţuni­le de maghiari care formează un sistem la a cărui realizare se lucră cu cel mai mare zel. Cât de considerabile sunt mijloacele materiale, cari stau la disposiţiunea „Kul­­turegylet“-urilor răspândite ca o reţea prin ţară, o dovedeste deja singurul fapt, că „Kulturegylet“-ul ardelean în decursul esis­­tenţei sale de dece ani a adunat o avere de 1.168.000 floreni; numai anul trecut s’a sporit averea cu 80.000 fi. Comitatul Săt­­marului şi alte municipii au avut chiar şi îndrăsnela, de-a îngreuna poporaţiunea ne­maghiară cu o dare escepţională pentru „Kulturegylet“-uri. Deci ast­fel Nemaghiarii au de-a aco­peri din buzunarul lor şi spesele desnaţiona­­lisărei lor! Şi succesul, mai ales prin oraşe, nu se poate denega; o mare parte dintre cetăţenii germani şi aproape toata jidovimea din Ungaria a căi­at victimă maghiarismu­lui. Dar toate aceste resultate la aparinţă însemnă totuşi puţin în faţa faptului, că partea preponderantă, simburele sănătos al naţionalităţilor nemaghiare, se opune în luptă continuă şi crescândă atacurilor ma­ghiarismului desnaţionalizător. Opunerea acesta nu rămâne fără reacţiune, cu cât şovinismul maghiar păşesce mai dur, mai intolerant şi mai agresiv, cu atâta naţio­nalităţile ameninţate se apără mai energic. Căci nici una din aceste naţionalităţi nu are voia şi aplecarea de a­ se nimici pe sine şi a­ se preda victimă moioehului şovinist maghiar. SC1HILE PILEI. — 10 (22) Iunie. Faptă de binefacere. D-l N i­c o l­a e D u m b a, membru în camera seniorilor din Viena, care a făcut şi o frumosă do­­naţiune fondului Carol-Elisabeta pentru aju­torarea ţăranilor din România, a dăruit, cu ocazia jubileului alegerii sale de 25 ani ca deputat în dieta Austriei-de-jos, suma de 200.000 corone, din al căror venit să se în­­grijască orbii şi săracii din cercul elec­toral. — p— Greva din Reşiţa. Opt sute de lucră­tori dela minele din Reşiţa (Banat), s’au pus

Next