Gazeta Transilvaniei, iulie 1895 (Anul 58, nr. 145-169)

1895-07-01 / nr. 145

Pag. 2 Jubileul d-lui profesor loan Popea. Braşov, 30 Iunie v. 1895.­ Festivităţile, cu cari s’a terminat anul şco­r 1894/5 la şcollele medii române din Braşov, au aflat o frumosă şi însufleţitore încheiere în serbarea aranjată în onoarea d-lui profesor loan Popea în decursul şi în sera de 29 Iunie v., dina Sf. Apos­toli Petru şi Pavel. In acestă col d-1 Popea a împlinit trei s ctecii de ani de serviciu ca pro­fesor la aceste şcole. D-1 Popea a fost tot­­deauna unul din cei mai zeloşi profesori dela şcolele noastre din Braşov; densul s’a distins totdeuna prin activitatea sa, prin firmitatea caracterului său, prin iubirea sa învăpăiată faţă cu tot ce e bun, nobil şi frumos, şi astfel influinţa sa asupra tinere­lului dela aceste şcolle n’a putut fi decât n adevăr salutară. Din causa aceasta d-l Popea s’a bucurat totdeauna de cele mai vii simpatii din partea şcolarilor săi şi a fost în decursul carierei sale întregi unul din profesorii cei mai iubiţi şi mai stimaţi dela institutele noastre de cultură din Braşov. Dar nu numai în şcolă s’a distins d-l Popea, ci şi afară de şcolă, în viaţa so­­cială, dânsul şi-a căştigat merite netăgă­duite ca propagator al culturei şi al luminei în sânul poporului nostru. Ca scriitor şi ca conferenţiar, dânsul a căutat totdeuna în timpul de 30 ani, de când a intrat în viaţa publică, să contribue la luminarea şi no­­bilitatea societăţii, în mijlocul căreia a vieţuit; a dat totdeuna mână de ajutor la ate întreprinderile menite spre înaintarea binelui obştesc şi în deosebi spre înflorirea şi înaintarea neamului nostru românesc. D-l Popea a publicat şi în foia noistră un şir de articule de valoare de pe tărâmul edu­­caţiunei, care a fost totdeuna materia de predilecţiune a dânsului. Faţă cu un asemenea bărbat este de sine înţeles, că respectul şi iubirea au tre­buit să fie generale, şi că ori­ care din aceia, cari au avut ocasiunea a-i cunosce şi a-i preţui meritele şi activitatea, s’a fo­losit cu plăcere de prilegiul jubileului de 30 ani de serviciu profesoral, ca se dea la ivală sentimentele de stimă şi recunoscinţă nutrite faţă de dânsul. Iniţiativa pentru serbarea iubilarâ au luat-o câţî­va din foştii şcolari ai d-lui Po­pea, partea cea mai mare profesori ai scu­­lelor noastre medii şi de present colegi ai iubilarului, prin urmare omeni, cari au avut mai bine ocasiune a cunosce meritele dân­sului şi a­ le preţui după adevărata lor valoare. In z­iua de 29 Iunie v., după­ ce s’a terminat festivitatea cetirei clasificaţiunilor şi a distribuirei premiilor, întreg corpul profesoral în frunte cu d-1 director Virgil Oniţiu s’a presentat în locuinţa iubitorului şi l’a felicitat în modul cel mai călduros, dându-i ca dar spre aducere aminte un fru­mos tablou în colori, representând pe Mân­tuitorul Christos, cum predică mulţimei lângă lacul Genezaretului. După corpul pro­fesoral se presenta o deputaţiune a Reu­­niunei învăţătorilor noştri din districtul X (Braşov, Bran şi Treiscaune), al cărei har­nic preşedinte este d-l Popea de şase ani de cehe. Acestă deputaţiune îl felicita prin rostul d-lui învăţător I. Bariu. In fine se presenta o a treia deputaţiune compusă din tinerii universitari, cari mai ’nainte au fost şcolarii d-lui Popea şi în numele cărora a vorbit d-l rigorosant în drept (Z. Sotir. Atât corpului profesoral, cât şi acestor de­­putaţiuni, iubilorul le răspunse cu cuvinte elocente şi pline de emoţiune. Sera se ţinu o întrunire socială împreu­nată cu cină comună în sala cea mare din localul societăţii de tir. La întrunirea aceasta au luat parte la 150 persoane, bărbaţi şi femei, din toate clasele sociale ale societăţii române din Braşov şi împrejurime, dovadă lămurită de stima, de care se bucură d-l Popea în mijlocul societăţii, în care tră­­ieşte. Dintre ospeţii străini am observat pe d-1 Vasile Sassu din Brăila, unul din cei mai distinşi representanţi ai Ardelenilor noştri stabiliţi în­ România, care a luat parte la acestă serbare împreună cu familia d-sale, şi pe d-l căpitan Lupan tot din Brăila. La intrarea în sală iubilarul şi familia sa au fost întâmpinaţi de însufleţite urări de „să trăiască!“ Şirul toastelor l­a înce­­put profesorul A. Bârseanu, care în câte­va cuvinte a schiţat activitatea de 30 ani a iubilarului atât pe terenul şcolar, cât şi pe cel social, şi a ajuns la conclusiunea, că d-l I. Popea în adevăr merită recunos­­tinţa societăţii românesci, deoare­ce i-a adus adevărate servicii. D-l profesor Arseniu Vlaicu a toastat pentru familia d-lui Popea, care i-a oferit totdeauna sprijin şi îndemn la lucru şi care prin urmare are o parte aşa de însemnată la succesele dobândite de iubilant în ca­­riera sa. Urma apoi un şir întreg de toaste, cari de cari mai însufleţite, în cari se recu­noscură fără deosebire meritele iubilarului din toate punctele de vedere. Vom releva din aceste toaste pe cele mai marcante, pe cari ni­ le aducem aminte. Gen. proto­pop Bari­ Baiulescu vorbi pentru d-l Popea ca cultivator al limbei românesci şi propa­gator al higienei la tinerimea nostră şco­lară; par. protopop V. Voina, fost şcolar al iubilarului, accentua meritele iubilarului ca crescător şi părinte al tinerimei; Dr. A. Mureşianu vorbi despre d-1 Popea ca pedagog în adevăratul înţeles al cuvântului şi propagator al sentimentului naţional în sînul tinerimei; d-1 Ier. Bariţiu vorbi des­pre însemnătatea carierii de crescător şi învăţător; d-1 director gim. V. Oniţiu ac­centua idealismul, de care a fost condus tot­deauna iubilarul, care şi-a luat ca mo­dele pe dascălii cei mari români, ca G. Lazar, şi în devotamentul său pentru binele obştesc pe entusiasta generaţie a lui Alexandri, Bălcescu etc.; venerabilul domn I. Axente Severn ţinu o instructivă vorbire, presărată ici-colea de observările cele mai potrivite, despre idealul nostru naţional, pornind de la cuvintele lui I. Văcărescu : „Urmaşilor mei Văcăresci, Las vouă mulţămire Crescerea limbei româneşci Ş’a patriei cinstite!“ D-l V. Sasu, însuşi Săcelan, toasta pentru familia săcelană Popea, care a pro­dus mai mulţi bărbaţi vrednici şi Români devotaţi, dintre cari primul loc îl ocupă Prea S. Sa părintele Episcop al Caranse­beşului Nicolae Popea. D-l I. Bariu vorbi despre însemnătatea cresterii în familie şi în şcolă, afirmând, că de la acesta depinde viitorul unui popor. Studentul Sextil Puș­cariu dete cetire unei ode pline de avânt, scrise în onoarea iubilarului. In fine prof. A. Bârseanu dete cetire numeroaselor tele­grame de felicitare sosite din toate părțile la adresa iubilarului. Amintim între acestea telegrama Păr. Episcop N. Popea, a ma­mei şi surorei iubilorului, a păr. N. Cristea, a archimandritului Musta, a mai multor pro­fesori din Caransebeş şi din Bucuresci etc. La toate aceste manifestări de simpatie d-1 I. Popea răspunse printr’o vorbire plină de emoţiune, în care mulţămi tuturor acelora, care şi-au adus aminte de dânsul şi declara, că este gata şi de aici înainte a contribui din toate puterile sale la înain­tarea şcolelor noastre din Braşov, cari au crescut atâţi tineri, dintre cari partea cea mai mare au eşit omeni vrednici, — şi în genere la binele şi propăşirea poporului nostru. Urale entusiaste acoperiră ultimele cuvinte ale iubitorului. Masa se încheia cu o „salamandră“ bine reuşită, pe care ti­nerii universitari o frecară la adresa d-lui Popea. Acum veni rândul tineretului. Mesele se ridicară şi se începu dansul, care dura în modul cel mai animat până în ciorile cjilei. — Aşa se petrecu acestă frumosă serbare, care lăsa o plăcută impresiune în inimele tuturor participanţilor. Adresăm încă odată vrednicului iubi­­tor căldurosele noastre felicitări şi-i dorim, ca Preşedinţa divină, care i-a dat putere să servescă cu atâta devotament şcolelor şi poporului nostru, să-l susţină şi de aici înainte în deplină vigoare trupesca şi sufle­­tesca, pănă la cele mai adânci bătrâneţe, spre binele familiei sale, al şcolelor noastre din Braşov şi în genere al naţiunei noastre. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 145—1895 SCSRSLE OILE8. — 30 Iunie. „Şcola română“. Inscripţia aceasta se afla pe zidirea şcolei româneşci gr. or. din Giula. La timpul său am adus şi noi scriea, că comisiunea administrativă a Comitatului Arad a luat hotârîrea se delăture tabla cu inscripţia de pe şcola românescă şi a co­municat acest deces ilegal episcopului Me­­ţianu de la Arad. Episcopul Meţianu a răspuns, ca nu cunosce lege, care ar interdice naţionalităţilor din Ungaria dreptul de­ a se folosi de limba lor maternă. Comisiunea a luat la cunoscinţă răspunsul, dar și-a făcut urechia tocă și a luat jos tabla cu inscripția numită de pe școla ro­­mâneasca. — Eu­ c’un motiv mai mult pen­tru sărbarea mileniului. —o— Socialismul în Ungaria. Corespon­dentul din Hódmezővásárhely al lui „Egye­tértés“ scrie acestei foi, că în „Alföld“ so­cialismul a prins rădăcini adânci şi a luat proporţiuni forte mari. Poporul muncitor din cele mai mari comitate şi din cele mai maghiare oraşe nu mai simte unguresce, iubirea de patria maghiară a pierit din inima lui. Ţărani în massă se declară de socialişti internaţionali şi privesc de fraţi ai săi pe Român, ca şi pe Sârbi, Şvab etc. Conjuraţiune contra vieţii Ţarului. Din Petersburg vine sensaţionala scrie des­pre o conjuraţiune bine organisată şi es­­tinsă, ce s’a descoperit în Moseva. Şeful poliţiei din Moseva, generalul Berdialff, a avut cu luni de zile înainte cunoscinţă despre acestă conjuraţiune, dar a lăsat-o ne­turburată, pănă ce va aduna destul mate­rial, ca să aresteze pe conjuraţi. Numărul acestora nu e încă pe deplin cunoscut, se cjice însă, că sunt 8 persoane, între cari şi câţî­va nihilişti, cărora Ţarul numai de cu­rând li-a dat graţiă. Ţarul a trimis lui Ber­­dialff o recompensă de 10.000 ruble. Din Blaşiu se scrie, că iubileul de 25 de ani de activitate ca profesor al d-lui loan German, s’a serbat, cum am spus, prin­­tr’un banchet, ce corpul profesoral din Blaşiu l’a dat în onoarea iubilarului. După S-ta liturghie, s’au presentat în corpore toţi profesorii, în frunte cu directorul, pen­tru a-i aduce felicitări; apoi comitetul „Reu­­niunei femeilor române din Blasiu“ al că­rei bărbat de încredere este şi d-1 I. Ger­man; dup’aceea oficiul archidiecesan ; Co­mitetul despărţământului XI al „Aso­­ciaţiunea Trans.“ al cărui director este, şi mulţi alţii. A urmat banchetul, la care a luat parte şi I. P. S. Sa Metropolitul Mi­hályi. Şirul toastelor l-a deschis însuşi Me­tropolitul, vorbind despre însămnătatea stu­diului limbei grecesci, goli apoi paharul „pentru sănătatea M. O. Frăţiei Sale I. German, care 25 ani a propus studiul acesta în gimnasiul archiepiscopesc din Blasiu“. Jubilantul răspunse, mulţă­mind, forte emo­ţionat. Au mai vorbit prof. Deac, Dr. Pop medic, Dr. V Hosszú pentru I. P. S. Sa Metropolitul, directorul Muntean pentru profesorime, directorul de bancă Hodoş pentru directorul gimnasial canonicul Jos. Hosszú. Banchetul s’a încheiat la 4 ore d. a., când I. P. S. Sa luând de braţ pe iu­bilant a părăsit sala banchetului între vii aclamaţiuni. —o— Kulturegylet­ul din Ungaria de sus şi-a ţinut adunarea în 9 iulie n. în Nitra. După deschiderea şedinţei Contele Karolyi Pista a spus, că a trimis scrisori autografe cătră toţi episcopii, în cari i-a rugat să con­­tribue pentru monumentul lui Petőfi, dar nici unul nu i-a trimis nici o para chioră. Un singur episcop i-a răspuns, că nu dă bani pentru statua unui poet ca Petöfi. Raportorul reuniunei spune, că guvernul a dat un ajutor de 2000 fl., or pentru aju­torarea teatraliştilor unguri susţinuţi de so­cietate a pus la dispoziţia acesteia alţi 2000 fl., ca subvenţiune, dot 25 de provocări. Este cunoscut dis­cursul, ce la ţinut deputatul lr, Vasilco în parlamentul din Viena, în care a combătut şi condamnat aspru pe profesorii dela uni­versitatea din Cernăuţi, cari germaniseza şi persecută pe tinerii români, şi cari au pă­tat onoarea universităţii prin aceea, că au dojenit pe studenţii români, cam­ vara anului trecut au asistat la Congresul din Con­stanţa. Aceşti profesori denunţă elementul român din Bucovina şi-i impută iredentism, ceea ce este o procedere necalificabilă. dr. Vasilcu, vrând să facă apoi o asămănare în­tre patriotismul austriac al Românilor din Bucovina şi între acela al unor omeni din Gratz, spune, că aceştia fac politică pru­­sofilă. In urma aceasta, mai mulţi dintre profe­­orii şi studenţii dela cele două universităţi, 25 la număr au provocat la duel pe br. Vasilco. Se elice însă, că dânsul n’ar fi primit nici una dintre provocări. Scriea aceasta va pro­duce oare­care mulţumire duşmanilor baro­nului Vasilco, care a apărat aşa de stră­lucit în parlamentul vienes interesele Ro­mânilor din Bucovina; ea insă va readuce poate la sentimente mai bune pe acei gaze­tari dela o fotă românescă dela noi, cari nu din alt motiv, ci numai pentru­ ca să se arete sfătoşi, au desavuat critica dreptă ce a făcut-o baronul Vasilco pornirilor duşmă- nose ale unora dintre profesorii cernăuţeni. — p — Concert. Ni­ se trimite pentru publi­care următorea încunosciinţare: Sâmbătă în 13 iulie n. c. concerteză musica regi­mentului din loc, în grădina hotelului cen­tral Nr. 1, începutul la zi­, ore sera. Cor­pul oficeresc are onoarea a incunosciinţa despre acest concert pe toţi acei ospeţi, cari au primit, invitare la petrecerile casi­­nei militare. La acest concert nu vor ur­ma invitări speciale, se spereză însă la o participare numerosă, care va cansa o deo­sebită­­plăcere. De la comună. Şedinţa din 10 iulie n. 1895. Preşedintele anunţă, că ministrul de interne a sistat încassarea facsei de l°/0 din partea comunei asupra schimbării pro­prietăţii , la întrebarea lui C. Fabritius, că cum vine acesta? referentul Alesius i­pune, că din anul 1888 s’a încassat mereu 10­0 şi vice-spanii de odinioră Roll şi Tompa au consimţit pe basa, că adunarea comitatensă aprobase cond­usul comunal respectiv; ac­tualul vice-span însă a fost de părere, că o astfel de încassare trebue aprobată şi de ministeriu. Referentul propune a nu se face representaţiune în contra hotărîrei minis­teriale, pănă nu se vor schimba persoanele dela Ministeriul de interne şi finanţe. Re­­presentanta decide, ca obiectul acesta să se pună la ordinea ciilei în şedinţa viitoare. Jos. Puşcariu propune, ca comisia de preţuire, alesă în şedinţa trecută, să se ocupe şi cu preţuirea unor pământuri şi mici parcele, — nu se primesce. C. Fabritius interpeleza presidiul, că de ce nu s’a pus „mersul tramvaiului“ la ordinea chilei. Preşedintele răspunde, că e informat pe cale privată despre o schim­bare, care va urma dela 17 iulie încolo. Vorbitorul mai interpeleză: 1) despre beto­­narea basenului dela fântâna sărtare de pe promenada de sus; 2) despre restul îm­prumutului dela acuaduct, şi 3) că adevă­rată este faima despre ivirea bureţilor în lemnăria din casarma honvezilor (Holz­­schwam-Holzfrass). — Preşedintele răspunde, că betonarea nu s’a făcut din causa preli­minarului de tot scump, aşternut de ingi­ner ; restul împrumutului s’a cheltuit întreg pentru lucrări ulterioare, de cari au fost destule. Faima cu bureţii din pasarma hou­­vetjilor a aucjit’o şi dânsul, şi a dat ordin inginerului oraşului, ca să cerceteze; pănă acum însă n’a primit raportul. Kowalter atrage atenţiunea presidiului asupra fântânilor săritore, cari din când în când ar trebui curăţite, ca apa din ba­sen să fie curată. Abia acum se începe cu ordinea cjilei. 1) In urma recursului lui Simay et Kamner, comitetul administrativ n’a apro­bat concesiunea dată Cafegiului Al. Drexler, de-a pune mese şi scaune pe trotuar. Pro­punerea advocatului Adam, de-a se recura în contra hotărîrei comitetului administra­tiv se primesce, pe lângă toate sforţările lui Fabritius, Schlandt şi Schiel, cari susţineau, că circulaţiunea se împedecă. 2) Se vinde „Vila Rombauer“ din cur­mătură, lui Rafael Penkhas cu 4851 fl., după ce se vor lua 293 m. pentru facerea unui drum, care să lege curmătura cu cărarea de sub Tâmpa. Schlandt recureză în contra vâncrării, decisă la votare nominală cu 29 voturi faţă de 15, din cauză că preţul e prea mic. 3) Se decide facerea drumului amintit în punctul precedent.

Next