Gazeta Transilvaniei, decembrie 1895 (Anul 58, nr. 266-288)
1895-12-01 / nr. 266
! Bf ca actim d. Ai sinistraUnnea. ! si Tipornia. ! Braşov, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. — Manuacripto nu se retrimet. ! INSERATE se primesc la Adml-i nistraţiune în Braşov şi la urmatoarele Birouri de aiumcurî ! în Viena: M. Dukes, Heinrich ■ SchalerRudolf Hesse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneber, în Budapesta: A. Z. Goldbergerg, Eckstein Bernat, în I Bucuresci: Agence Havas, Succursale de Roumanie; în Hamburg: Karolyi & Liebmann. Preţul Inserţiunilor: o seria I garmond pe o coloana 6 cr. şi 80cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 3-a o seria 10 cf. sau 80 bani. „Gazeta" iese în Săcare ii. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 20. pe an. Pentru România şi străiătate: Pe un an 40 franci, pe şase lun! 20 fr., pe trei luni 10 fr. Nrii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Alinamentul pentru Braşov administraţiunea, piaţa mare, Tfirgul Inului Nr. 30 etagiu 1., pe un an 10 fl., pe sefte luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 266. Braşov, Vineri, 1 (13) Decemvre 1895. ILTsTm. Magnaţi noi. Foia oficială ungureasca în numeral seu mai nou aduce scrrea, că baronul Banffy şi-a mai sporit rassa baronăscă cu doi indivijî, cărora pe lângă titlul de baron, li-a mai dat, se ’nţelege, şi dreptul de membri în camera magnaţilor. O foia ungurescu admirând acesta productivitate de rassă a ministruluipreşedinte, zice, că în țera anima- lelor sugetare, afară de Banffy, numai iepurii de mare mai sunt atât de productivi. El asciut se sporeasca de-odată numeral baronilor unguresc! cu zece capete! Acesta e cu atât mai admirabil, fiind-că, după legile naturei, orî-ce creatură trebue se se nască din ceva, Banffy înse în punctul acesta s’a ridicat mai pe sus de legile naturei, căci el își creeaza baronii sei din nimic. Ca esemplu foia ungurescă aduce numele celor doi baroni mai pros- peți, dintre cari unul se numesce Pallini Inkey József, er al doilea Baich Milos, doue nume absolut necunoscute pănă acum, cari n’au altă calificaţiune pentru baroni, decât împrejurarea, că sunt bogaţi. Tot cam asemenea stă lucrai şi cu ceilalţi baroni noi creaţi în timpul din urmă, mai ales înse de când cu luptele bisericescî-politice din camera magnaţilor. Scopul, ce se urmăresce prin aceasta grabnică înmulţire a baronilor unguresc!, veche bine nu este şi nu poate fi altul, decât paralisarea camerei magnaţilor, care pănă acum, fiind constituită din elemente mai independente, putea se creeze din cas în cas dificultăţi guvernului şi partidei sale, cum s’a dovedit mai ales cu ocasiunea aducerei nouelor legi de reformă politică bisericescâ. Planul de-a paralisa într’un chip sau altul camera magnaţilor a eşit la ivelâ încă atunci, pe timpul luptelor politicebisericesc!, când se dase comitatelor avisul de-a se pune în mişcare şi de-a cere reformarea ei. Vocea comitatelor a amuţit, dar în locul ei vedem acum pe Banffy lucrând pe-o altă cale, mult mai uşoră, la paralisarea camerei magnaţilor. El ţine se-şi formeze şi aici o partidă de creaturi ale sale, cu care se dispună după plac, precum dispune şi în camera deputaţilor, şi astfel guvernele liberale se-şî potă valora spiritul lor absolutist liber şi neîmpedecat. Scopul şi-l va ajunge, ba în parte se poate efice, că şi l v a şi ajuns deja baronul Banffy. El dispune astăzii în camera magnaţilor de destule creaturi de-ale sale, pentru ca în anumite caşuri critice se-şî potă forma şi aici o majoritate, aşa că de-o reformă a camerei magnaţilor, aşa cum se proiectase sub antecesorul seu, el nici nu mai are lipsă. Vorba e înse, că succesul acesta al lui Banffy are seaiă scump plătit de Maghiari. Titlurile nobilitare se dobândeau odată în virtutea meritelor câștigate în resboaie și a jertfelor mari aduse pe altarul patriei. In urma aceasta posesorii lor puteau se se mândreasca, căci titlul lor era un titlu de onoare. Nobilimea maghiară a și format în cursul istoriei secuii de-arendul fala Maghiarilor. Acuma înse în era liberalismului jidano-maghiar decade cu paşi repejî şi nimbul nobilimei maghiare. Valoarea ei nu se mai judecă decât după mulţimea sacilor de bani, ce-i poate aduna lăcomia unora şi altora. Meritul de-a fi început a distruge în stil mare vaeja aristocraţiei maghiare revine baronului Banffy, volta vederile sale politice, financiare şi economice şi apoi vorbi în tonul cel mai vehement, ce s’a autoit cândva în parlamentul austriac, asupra pactului cu Ungaria, voind să dovedască, că Austria este împedecată în desvoltarea sa culturală prin Ungaria, și de aceea Austria trebue să se opună din toate puterile încheierei unui nou pact de sositor pentru ea. Președintele camerei, dr. Chlumetzky, reprobă terminii „necualificabili“ întrebuințat de deputatul Schlesinger. Din toate acestea se vede însă, ce spirit duşmănos Ungariei a început să se desvoalte în toate părțile, de ceea ce compatrioții maghiari în tot caşul ar trebui să țină cont. * Reacționarii din Francia de mai mult timp amenință pe președintele republicei Faure cu descoperirea unui secret familiar. Faure consultându-se cu amicii săi politici s’a hotărît a preveni pe cei ce voiau să-l atace, și a descoperit unuia dintre cei dintâi aajiariști din Paris, lui Hugues-Leroux, pretinsul secret, care apoi s’a publicat în „Figaro“ și după aceea în toatefiarele Parisului. Faptul acesta însă în loc să strice lui Faure, din contră i-a mărit reputaţiunea şi fie-care Frances vede in el pe cel mai cavaler bărbat. Amintitul secret familiar constă adecă într’aceea, că Faure a luat de soţie o fată ilegitimă. Gând acesta o peţise pe actuala sa soţie i se spuse curat în sate de cununiă, cum stă lucrul, Faure înse declară, că pe fetă nu o poate lovi vina ce au comis’o alţii înainte de nascerea ei, şi a luat’o de soţie. In urma unor divergenţe de vederi între cancelarul german prinţul Hohenlohe şi între ministrul Koller, acesta şi-a dat dimisiunea din cabinetul german, care dimisiune a şi fost primită de cătră împăntul Wilhelm. Din incidentul repăşirei, Wilhelm îi adresă lui Koller un autograf, în care îi esprima mulţămită pentru serviciile prestate şi îi conteresce ordinul vulturului roşu dl. I. Avis Românilor din comitate. In comitatul Albei inferiore. Din partea unui amic al fetei noastre suntem rugaţi se atragem atenţiunea membrilor din congregaţiunea comitatului Albei inferiore, că în 18 Decemvre st. n. 1895 se va ţine în Aiud adunarea generală estra-ordinară a comitatului. Este de mare interes, ca toţi membrii români ai congregaţiunei se participe la acea adunare, pentru ca de-o parte să potă afla de timpuriu dliua, în care se vor face alegeri noue în locul celor anulate în unele cerouri, or de altă parte să se potă cu toţii înţelege cu privire la organisarea cluburilor române în toate cercurile electorale. * In comitatul Selagiului. Invit pe toți membrii români ai comitetului municipiului „Selagiu“, a se presenta la conferința ţinîndă în Zilah la 18 Decemvre n. c. după aracoll la 4 ore. Obiectele de consultare vor fi: a) Organisarea definitivă a clubului comitatens român a membrilor municipiului Selagiu ; b) alegerea oficialilor municipali. Selagiu, 9 Decemvre n. 1895. (I. Pop de Băsesci. * In comitatul Caraş Severin. Membrii congregaţiunei comitatense Caraş-Severin, aparţinători partidului naţional român, sunt rugaţi cu tota stima a se întruni în hotelul „Concordia“ în spre sora congregaţiunei din 16 Decemvre, adecă în 15 Dec. st. n., la 6 ore sara, spre a delibera asupra ţinutei noastre, ce avem a urma ca parţial cu ocasiunea restauraţiunei comitatense, precum şi pentru alegerea unui comitet central de acţiune pentru viitor. Lugoş, 10 Decemvre 1895. Mai mulţi membrii. FOILETONUL „HAZ. TRANS.“ Două schiţe. I. In Triana, un suburbiu al Sevfilei, trăia un flăcău de 18 ani, care crescu orfan, ca şi erba sălbatică în petriş; dormia când sub cerul liber, când într’un grajd, se nutria dintr’o mână de castane şi îşi găsia în toate modurile posibile mijloace pentru întreţinerea vieţii, dintre cari cel mai mănos era pentru el vinderea afişelor de teatru. Deşi sdrenţuros, el era un băiat frumuşel, cu ochi strălucitori, gura zimbitoare, păr încreţit şi faţă castanie, din care caută ei se numiţi numai Moreniio. De altfel prin vinele sale curgea şi ceva sânge de ţigan, deo oarece iubia libertatea şi vagabondarea. Cea mai mare plăcere şi-o afla însă în lupta cu taurii. In diminaţa Vinerii patimilor el se sculă întristat, deoorece în ultimele patrusprezerece zile, cât au fost închise teatrele, nu-şi putuse agonisi nici măcar un cuarto prin vinderea de afişe. De astă-dată simţia sărăcia cu atât mai mult, cu cât în Dumineca Paştilor trebuia să urmeze o splendidă luptă de tauri cu spadasinii Marantini şi Frascuelo. Dar totuşi nu-şi pierdu curagiul, înălţă o rugăciune cătră sfânta Vierge de la Esperanza, îşi scutură piele din păr şi părăsi plin de speranţă grajdul, în care petrecuse noaptea. Era o dimineţă admirabilă şi un cer d’un albastru profund se întindea dasupra frumosului oraş. Pe strade mişuna o mulțime mare de oameni, care voia să asiste la serbatoreasca procesiune de Pasol. Când Morentio ajunse înaintea circului, în care avea să se dea lupta de tauri, vădit mulţi omeni stând la casse, ceea ce-i făcu o dispoziţiune şi mai rea. De patru ore alerga el încoce și încolo, fără a pute câștiga nici un peseta, ori cât se străduia, in zădar voi să vândă măcar nisce programe pentru producțiunea ce avea să urmeze, căci nu-i succese nici aceasta de-oarece toate locurile erau deja ocupate. In sfârșit, cuprins fiind de o feme teribilă, se culcă înaintea unei porţi întunecoase a pieţii Audienzia şi adormi îndată. Nu mult după aceea trecu pe dinaintea acestui loc o tinără păreche, care se afla în voiagiu de nuntă. — „Eu’ privesce acest băiat frumuşel“,zise tinărul bărbat, arătând asupra celui ce dormia, „acesta ar oferi un tablou minunat...... Situaţiunea e admirabilă! Totul consună pe deplin, pănă şi mâna, care e deschisă, ca şi cum ar aştepta el în somn o pomană“. — „Sei ce“, răspunse tînera femeiă, „să punem în mâna celui ce dome o monedă. Va fi o surprindere pentru densul!“ Ampresaţii sunt marinimoşi. Tinărul bărbat scoase din portmoneul său o piesă de cinci franci și o puse lin în mâna, care prin atingerea cu metalul rece se întredeschise involuntar. După acesta părechea se depărta zimbind. Morenito continuă a dormi şi a visa. In vis vedea pe S. Fecioră pogorându-se din cer la el pe o scară de coloarea curcubeului. Ea avea o cunună de crini pe cap şi ’n mână ţinea rase albe. Cu voce dulce îijicea ea: „Inanito, tu n’ai uitat nici când a te ruga efiluie la mine... Voesc să te răsplătesc întru mărirea fiului meu reînviat... Tu vei merge Duminecă la lupta cu taurii!“ Cu aceste cuvinte părea că vede pe S-ta Maria scuturând albele rase în mâna lui şi fie care fată se prefăcea într’o monedă de argint, ceea ce-i pricinui o bucurie atât de mare, încât se deşteptă din somn. El se întinse, şi dintr’o mână — ce minune! — dădu o monetă și se isbi c’un sunet argintiu de pământul pietros. O ridică, era piesa de 5 pesete. S. Fecioră n’a voit să-l amăgască și el putea merge în Corrida. Dintr’o săritură fu în picioare și grăbi la circ. Alergând el astfel pe la colțul stradei San-Pablo era aproape să doboare la pământ pe-o fată, pe care o cunoscea de mult. Chata, așa se numia mititica, era palidă și avea lacrimi în ochi. — „Ce-ți este, Chata ?“ întrebă el. — „Mama e bolnavă“, răspunse dânsa, „și n’am dormit deja de două nopți... Medicul a visitat-o astăzi des de diminaţă şi i-a prescris ceva. Am fost la farmaciă, dar acolo nu voesc să-mi dea pe datoriă.... Ce să mă fac deci? Decă va suna clopotul pentru dânsa, atunci va suna și pentru mine... Eu nu voiu trăi mai mult ca dânsa“. Moreniio privi un moment în ochi CRONICA POLITICA. — 30 Noemvre. In şedința camerei austriace de la 9 e, deputatul antisemit Schlesinger îşi des pătră clerul român din eparchia Aradului. Prea iâanţia Sa părintele episcop al Aradului, Ioan Meţianu, a