Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1896 (Anul 59, nr. 241-264)
1896-11-01 / nr. 241
Estette, üKüiiüntiiuíti, n fipograsi Bwo7: si&ta ma?s 1st, 30, SewîJOirî semn&io&t« \m r« primase, '-'UftBuseszpte xin ?»* re Isimet. IK8EHATE se& piimesc la Adml- Histraţiune în Braşov şi la un» matorde Birouri da fcmnaluri: în Viena: M. Dukes, Hamrick Schales, Rudolf Müsse, A. Oppsliks Nachfolger, Anton Oppolik, J. Danncker, In Budapesta : A. V. Affolabergsig, Eckstein Berlin; in Bucuresci: Agencs Havas, Suocurmale de Beamfinie; în Hamburg: Karolyi Liebmann, Prețul Insertimiftor: o seria garmond pe o coloana 8 os, qi 6Ocr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dane după tarifă ai învoială. Eedlfuno pe pagina a 3' a o senă 10 ce. seu pO bani. „Sa^eîa11 iese în flăcare ii. Ateamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fi., pe şese itmî 6 fl., pe trei luni 3 fi. N-rii de Dumbrreoâ 2 fl. pe an. Pentru Mânia și străinătate: Pe un an 40 frano!, pe sdae luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Dumineca 8 franci. Be prenumera la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Atommal lentiu Brașov »i aministratiunea, piața wiare, Tergta Inului Nr. 30 stagiu I., pe un an 10 fl., pe qéae timi 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Cu dusul în caaa. Pe un an 12 fl., pe 8 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 5 er. v., rou 15 bani. Atât abonamentele cât şi inserţâmiie sunt a se plăti înainte. Nr. 241. Braşov, Vineri 1 (13) Moemvre 1896. Lis. Catolicii ardeleni şi congrua. Posiţia, ce-a luat’o biserica romano-catolică din Ardeal în cestiunea congruei sau a salarisărei preoţilor, merită a fi apreciată şi luată în consideraţiune şi din partea nostră. Din raporturile, ce s’au cetit erî la Cluşiu cu ocasiunea adunărei Staturilor catolice transilvane, aflăm, că biserica romano-catolică din Ardeal nu vre se scie nimic de svîrcolirile guvernului privitoare la regularea salariilor preoţilor. Staturile catolice se provocă la „drepturile lor autonomice‘, şi declară, că vor rărune strîns pe lângă hotărîrea de a-şî regula înseşi salariile preoţilor în mod independent de alte biserici şi de disposarile guvernului. Ordinul ministrului unguresc de culte de la 20 Aprilie c., prin care se dispunea conscrierea venitelor bisericesce pentru căuşele congruei, a fost luat, ce-i drept, în consideraţia şi din partea Staturilor catolice ardelene, dar numai în vederea proprietor lor interese şi fără considerare la planurile ministrului, ceea ce ’i s’a şi notificat acestuia la timpul seu. Vedem aşa deja, că posiţia, ce au luat’o Staturile romano-catolice din Ardeal în cestiunea congruei, e forte energică. Prin ea se esclude orî-ce ingerinţă a guvernului în afacerile administrative interne ale bisericei. O fac acesta Staturile catolice într’un timp, când autonomia bisericei romano-catolice încă nu e regulată şi o fac de sigur numai pentru a se feri de orî-ce ingerinţă a guvernului, deşi aceasta ingerinţă nici pe departe nu ameninţă biserica romano-catolică în măsura, în care ameninţă bisericele nemaghiare din stat prin regularea congruei în modul contemplat de guvern. Este, netăgăduit, mult mai favorabilă situaţia bisericei romanocatolice faţă cu uneltirile guvernului în genere, ci nu numai în cestiunea congruei. Ori şi cum, catolicii unguri sunt menageaţî din partea stăpânirei chiar şi din punct de vedere al intereselor specifice ale maghiarismului, care-şî află un sprijin puternic tocmai în sînul clerului catolic. Ca probă în privinţa acesta poate servi şi faptul, că pe lângă totă averea cea mare, de vre-o şase milioane fieri, de care dispune biserica catolică din Ardeal, ministrul instrucţiunei publice brevianu i-a acordat pe anul 1896 o subvenţie pentru susţinerea şcolelor medii în sumă de vre-o 27,000 fl. plus alte vre-o 11,000 fl. votate de mai înainte. Este clar și evident, că și în cestiunea congruei, ca în toate altele, joaca rolul principal tendințele suprematiste și de maghiarizare, ci numai în al doilea rând celelalte instiințe ale guvernului. Aceasta înse, precum vedem, nu împiedecă pe catolicii unguri din Ardeal de-a lua de cu vreme măsuri de apărare faţă cu tendinţele cutropitare de ingerinţă a puterii centrale în afacerile bisericesce, cari tendinţe au căpătat nou iutrement de la inaugurarea faimoaselor reforme politice bisericesc încoace. La tota întâmplarea, atitudinea catolicilor ardeleni în cestiunea congruei merită atenţiune, căci decâ ei pot se se subtragă cu totul din combinaţiile guvernului în ceea ce privesce pretinsa regulare a salarisărei preoţilor, pentru ce ore n’ar pute s’o facă acesta şi alte confesiuni şi în special confesiunile noastre românesc!? Când e vorba de apărarea independenţei bisericesce faţă cu amestecul guvernului, puţin importu, deci una sau alta dintre confesiuni este materialicesce mai bine or! mai reu situată, deoarece independenţa trebue se fie egal de scumpă şi preţiosă pentru flecare. Ei cum că aici se tracteaza tocmai de cel mai grav atentat în contra independenţei bisericesce, despre acesta, credem, nu se mai îndoesce acul nimenea. Pentru bisericele ardelene, de esemplu, ce sens mai poate ave regularea congruei, după ce biserica catolică se sustrage cu totul dela aceasta lucrare a guvernului? Se vede, şi încă prea bine se vede că, cum am mai amintit, unghiţa este îndreptată anume în contra bisericelor noastre nemaghiare. Tocmai de aceea bărbaţii conducători ai acestor biserici datore sunt a se încorda la luptă cu toată bărbăţia, ce li-o impune gravitatea momentului. Catolicii ardeleni desigur nu vor pierde nimic, ba vor câştiga chiar prin energica lor atitudine în cestiunea congruei. Confesiunile românesc, urmând exemplului Staturilor catolice, asemenea nu vor putea pierde nimic, mai întâiu pentru că nu prea au ce pierde şi al doilea pentru că atitudinea guvernului nici într’un cas nu va putea fi mai duşroănosă faţă cu ele, decum este as- J tacpi, decum a fost întot-deauna şi de- i cum va fi şi în viitor, pe cât timp va dura sistemul de guvernare asupritor de act!. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ „Cartea négrá“. Unde dai si unde crepă. Prov. român. Răspuns la „ Cartea négrá' (A fekete könyv“), scrisă de br. Ștefan Kemény junior în 1849, și publicată de Hentaler József în numerii 121—131 din Mai 1895 ai lui „Magyarország“ din Budapesta. De Axentie Severn. Dela 1848, pănă după depunerea armelor vitejilor Maghiari în manile urgisiţilor Muscali, de multe şi nenumărate ori am fost atacat, tras prin toate gunoaiele, ba în 1848 şi 49 de multe-ori prins, împuşcat, spâneturat, tăiat în patru părţi, ca Dózsa şi Horis, de gurile şi gazetele Maghiarilor, — şi tot mai trăesc! De trei ori am fost tras în cercetare criminală şi închis mai multe crheri săptămâni, şi nici tribunalul militar din Sibiiu, condus de căpitanul auditor Nahlik, nici judeţul criminal al ţărei, tot în Sibiiu, având cel mai strict şi sever referent, pe Camilo Wagner, nu m’au putut condamna; dar nici înfocatul asesor de tribunal Szalantzi, care mă ţinu mai multefile închis în 1862 la Aiud şi mă preumblu de câteva ori pe dinaintea faimoşilor colegişti de-acolo, cu totă dorinţa de răsbunare ce o avea, nu mi-a putut da de cap, — şi au rămas redactorii lui „ Magyarország“ şi ai lui „Brassói Lapok“ să-mi strige ca Cicerone lui Catillina: vastele vivit, vivit,imo in senatum venit“. Pănă la 1890 am aucjit, am cetit multe injurii, nenumărate blăstămuri, scornituri şi minciuni arzene aruncate cu vorba şi în scris în contra mea şi a naţiunei mele, — şi am tăcut pree rând, că adversarii noştri sa vor osteni şi, ruşinându-se de cele ce le-au scris şi publicat contra nostru, — stiind ei înşişî mai bine decât noi, că toate au fost tendenţiose, — vor înceta şi, având mare lipsă de braţele şi amieia nostră, ne vor recunosc© de ceea ce am fost, adecă de parte beligerantă, şi aşa vor judeca din alt punct de vedere faptele noastre. Rău m'am înşelat. Pentru că pofta lor de-a înjura, a calomnia şi denatura faptele, a mers şi, precum vedem, merge crescând, ca şi a celor ce se pun la masă fără a le fi feme şi mâncând le vine apetitul. Aşa pe la începutul anului 1890, comitele-colonel Teleki László din incidentul, că pe acel timp murise un honved din 1848 într’un grajd şi într’o stare miserabilă — pete best, — începe să scrie, ca din bun senin, că vecil Domne nu muri aşa şi Axentie Severo, care are 600 jugăre catastrale de pământ la Cricău, păduri întinse şi pe lângă acestea mai are şi o pensiune de nu mai ţin minte câte sute de floreni la an, — acel Axentie, care a omorît 450 Maghiari la Presaca, 270 la Şard şi 250 la Cricău; acel Axentie, care a incendiat Aiudul şi a măcelărit şi acolo pe nevinovaţii orăşeni etc. La toate aceste aserţiuni tendenţiose, calomnii veninoase şi minciuni fără ruşinare, eu am dat la timpul său un răspuns obiectiv într’o broşură, care cred, ca va fi ajuns şi la mânile lui Hentaler József şi a redactorilor dela „Magyarország“, broşură, care tipărindu-se în mai multe sute de exemplare, a fost distribuită gratis de administraţiunea tipografiei archidiecestme la toate redacțiunile gazetelor, ce apar în toate limbile în aceasta țară, la toate jurisdicţiunile şi la toate notabilităţile cunoscute mai de valoare în patriă; broşură, care a fost publicată în traducere nu numai de „Gazeta Transilvaniei“ din 1890, ci chiar şi de un ziar fruntaş din Pesta, fără vre-o reflexiune sau combatere; broşură, în fine, care nu numai de publicul românesc, ci şi de cel maghiar a fost gustată şi bine primită, cel puţin aşa s’au declarat toţi Maghiarii, cu cari am convenit la Ighiu, Alba-Iulia, Teuş şi Aiud, dintre cari voiu cita pe emeritul pretor Köblös Miklós din Ighiu, care mi-a dis în plină cancelaria: „márez jo volt“. După ce în restimp de cinci ani, cât a trecut dela publicarea acelei broșuri pănă acum, pe cât sciu eu nu s’a aflat nimenea să facă vre-o replică la acel răspuns al CRONICA POLITICA. — 31 Octomvre. La banchetul dat de lord-majorul eagles îa Guild-Hall, ministrul-preşedinte Salisbury s’a pronunţat şi asupra cestiunei orientale, cricend între altele: la ce priveşce Turcia oratorul crede, câ naţiunea englezescă este acum cu desăvârşire opusă unei acţiuni isolate. Deci vrem să îmbunătăţim sartea Armenilor şi a celorlalte naţionalităţi de sub regimul turcesc, atunci trebua să avem cu noi cât se poate mai multe națiuni. Deci Englitera vrea să silescă pe guvernul turcesc la îmbunătățirea legilor, trebue să ocupăm ţara, or pentru aceasta e nevoe de o mare armată. O astfel de sarcină este cu neputință numai cu flota şi fără o recrutare. Dar Englitera nu poate să aibă o armată mare, ea deci trebue să adereze la concertul europea, convinsă fiind, că acesta e cel mai bun mijloc pentru a stoarce reforme de la Sultan. * Atitudinea agresivă a puterilor europene față cu crisa turceasca a pus pe griji pe Sultanul. Din Constantinopol se telegrafiază, că Sultanul a dat aspre porunci, ca în provinciile creştine să se execute cu cea mai mare grabă reformele. In Macedonia, Serbia vechiă şi Rumena vor fi trimişi comisari guvernali creştini, a căror numire se va întâmpla cât mai curând. Din acesta se pare, că Sultanul voespe să prevină pe marile puteri, cari până acuma n’au putut să cadă de acord asupra demersurilor, ce au să ia faţă de Turcia. __ Sultanul pune toate încordările, ca in faţa eventualităţilor neprevăcjute să-şi întârescă şi armata. S’a proiectat procurarea de 500,000 pusoi-Mauser, 50—100 milione cartușe, praf fără fum și tunuri de 14 centimetri. Pusdie Mauser se comandeaza la espresa dorință a Sultanului, care a stabilit mărirea efectivului armatei la 1.200,000 omeni. * Din Odessa se telagrafiază, că în cercurile militare ruseeci domnesce un spirit forte răsboinic. Se crede, că armata concentrată aici ar ave chiamarea da a ocupa Constantinopolul. Flota rusescă din Marea-negra va fi echipată astfel, încât să potă trimite asupra Constantinopolului 25 de mii dintre cei mai buni ostași. * Zlarul „Nord“, care cum se spre servesce interese rusesce, şi care îşi primeşte informaţiile politice direct din Petersburg, publică un lung articol despre Austro-Ungaria în care cjice între altele: „Puternica partidă antisemită, care se ridică pe ruinele liberalismului, s’a curăţit de orîce murdarie filoprusiană, şi e forte firesc, să nu rămână fără influenţa binecuvântată asupra afacerilor esterne ale monarchiei dualiste, mai ales acum după cjitele descoperirilor lui Bismarck.“