Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1896 (Anul 59, nr. 241-264)

1896-11-01 / nr. 241

Estette, üKüiiüntiiuíti, n fipograsi Bwo7: si&ta ma?s 1st, 30, SewîJOirî semn&io&t« \m r« primase, '-'UftBuseszpte xin ?»* re Isimet. IK8EHATE se& piimesc la Adml- Histraţiune în Braşov şi la un» matord­e Birouri da fcm­naluri: în Viena: M. Dukes, Hamrick Schales, Rudolf Müsse, A. Oppsliks Nachfolger, Anton Oppolik, J. Danncker, In Budapesta : A. V. Affolabergsig, Eckstein Berlin; in Bucur­es­ci: Agencs Havas, Suo­­curmale de Beamfinie; în Ham­­burg: Karolyi Liebmann, Prețul Insertimiftor: o seria garmond pe o coloana 8 os, qi 6Ocr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dane după tarifă ai învoială. Eedlfuno pe pagina a 3' a o senă 10 ce. seu pO bani. „Sa^eîa11 iese în­ flă­care ii. Ateamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fi., pe şese itmî 6 fl., pe trei luni 3 fi. N-rii de Dumbrreoâ 2 fl. pe an. Pentru Mânia și străinătate: Pe un an 40 frano!, pe sdae luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Dumineca 8 franci. Be prenumera la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Atommal lentiu Brașov »i aministratiunea, piața wiare, Tergta Inului Nr. 30 stagiu I., pe un an 10 fl., pe qéae timi 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Cu dusul în caaa. Pe un an 12 fl., pe 8 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 5 er. v.­­, rou 15 bani. Atât abonamen­tele cât şi inserţâm­ii­e sunt a se plăti înainte. Nr. 241. Braşov, Vineri 1 (13) Moemvre 1896. L­is. Catolicii ardeleni şi congrua. Posiţia, ce-a luat’o biserica ro­man­o-catolică din Ardeal în cestiu­­nea congruei sau a salarisărei preo­ţilor, merită a fi apreciată şi luată în consideraţiune şi din partea nostră. Din raporturile, ce s’au cetit erî la Cluşiu cu ocasiunea adunărei Staturilor catolice transilvane, aflăm, că biserica romano-catolică din Ar­deal nu vre se scie nimic de svîr­­colirile guvernului privitoare la re­­gularea salariilor preoţilor. Staturile catolice se provocă la „drepturile lor autonomice‘, şi declară, că vor răru­ne strîns pe lângă hotărîrea de a-şî regula înse­şi salariile preoţilor în mod independent de alte biserici şi de disposarile guvernului. Ordi­nul ministrului unguresc de culte de la 20 Aprilie c., prin care se dis­punea conscrierea venitelor biseri­cesce pentru căuşele congruei, a fost luat, ce-i drept, în consideraţia şi din partea Staturilor catolice arde­lene, dar numai în vederea proprie­tor lor interese şi fără considerare la planurile ministrului, ceea ce ’i s’a şi notificat acestuia la timpul seu. Vedem aşa deja, că posiţia, ce au luat’o Staturile romano-catolice din Ardeal în cestiunea congruei, e forte energică. Prin ea se esclude orî-ce ingerinţă a guvernului în afa­cerile administrative interne ale bi­sericei. O fac acesta Staturile catolice într’un timp, când autonomia bise­­ricei romano-catolice încă nu e re­gulată şi o fac de sigur numai pen­tru a se feri de orî-ce ingerinţă a guvernului, deşi aceasta ingerinţă nici pe departe nu ameninţă bise­rica romano-catolică în măsura, în care ameninţă bisericele nemaghiare din stat prin regularea congruei în modul contemplat de guvern. Este, netăgăduit, mult mai fa­vorabilă situaţia bisericei romano­­catolice faţă cu uneltirile guver­nului în genere, ci nu numai în cestiunea congruei. Ori şi cum, ca­tolicii unguri sunt menageaţî din partea stăpânirei chiar şi din punct de vedere al intereselor specifice ale maghiarismului, care-şî află un sprijin puternic tocmai în sînul cle­rului catolic. Ca probă în privinţa acesta poate servi şi faptul, că pe lângă totă averea cea mare, de vre-o şase milioane fieri, de care dis­pune biserica catolică din Ardeal, ministrul instrucţiunei publice brevi­­anu i-a acordat pe anul 1896 o sub­­venţie pentru susţinerea şcolelor medii în sumă de vre-o 27,000 fl. plus alte vre-o 11,000 fl. votate de mai înainte. Este clar și evident, că și în cestiunea congruei, ca în toate altele, joaca rolul principal tendințele supre­­matiste și de maghiarizare, ci numai în al doilea rând celelalte instiințe ale guvernului. Aceasta înse, precum vedem, nu împiedecă pe catolicii unguri din Ardeal de-a lua de cu vreme măsuri de apărare faţă cu tendinţele cutropitare de ingerinţă a puterii centrale în afacerile bise­ricesce, cari tendinţe au căpătat nou iutrement de la inaugurarea faimoa­­selor reforme politice bisericesc­ în­­coace. La tota întâmplarea, atitudinea catolicilor ardeleni în cestiunea con­gruei merită atenţiune, căci decâ ei pot se se subtragă cu totul din com­binaţiile guvernului în ceea ce pri­­vesce pretinsa regulare a salarisărei preoţilor, pentru ce ore n’ar pute s’o facă acesta şi alte confesiuni şi în special confesiunile noastre româ­nesc!? Când e vorba de apărarea in­dependenţei bisericesce faţă cu ames­tecul guvernului, puţin importu, deci una sau alta dintre confesiuni este materialicesce mai bine or! mai reu situată, deoarece independenţa trebue se fie egal de scumpă şi pre­­ţiosă pentru fle­care. Ei cum­ că aici se tracteaza tocmai de cel mai grav atentat în contra independen­ţei bisericesce, despre acesta, cre­dem, nu se mai îndoesce acul ni­menea. Pentru bisericele ardelene, de esemplu, ce sens mai poate ave re­gularea congruei, după ce biserica catolică se sustrage cu totul dela aceasta lucrare a guvernului? Se vede, şi încă prea bine se vede că, cum am mai amintit, un­­ghiţa este îndreptată anume în con­tra bisericelor noastre nemaghiare. Tocmai de aceea bărbaţii conducă­tori ai acestor biserici datore sunt a se încorda la luptă cu toată băr­băţia, ce li-o impune gravitatea mo­mentului. Catolicii ardeleni de­sigur nu vor pierde nimic, ba vor câştiga chiar prin energica lor atitudine în cestiunea congruei. Confesiunile ro­mânesc­, urmând exemplului Statu­rilor catolice, asemenea nu vor putea pierde nimic, mai întâiu pentru­ că nu prea au ce pierde şi al doilea pentru­ că atitudinea guvernului nici într’un cas nu va putea fi mai duş­­roănosă faţă cu ele, decum este as- J tacpi, decum a fost întot-deauna şi de- i cum va fi şi în viitor, pe cât timp va dura sistemul de guvernare asupritor de act!. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ „Cartea négrá“. Unde dai si unde crepă. Prov. român. Răspuns la „ Cartea négrá'­ (A fekete könyv“), scrisă de br. Ștefan Kemény junior în 1849, și publicată de Hentaler József în numerii 121—131 din Mai 1895 ai lui „Magyarország“ din Budapesta. De Axentie Severn. Dela 1848, pănă după depunerea ar­melor vitejilor Maghiari în manile urgisi­ţilor Muscali, de multe şi nenumărate­ ori am fost atacat, tras prin toate gunoaiele, ba în 1848 şi 49 de multe-ori prins, împuş­cat, spâneturat, tăiat în patru părţi, ca Dózsa şi Horis, de gurile şi gazetele Ma­ghiarilor, — şi tot mai trăesc! De trei­ ori am fost tras în cercetare criminală şi închis mai multe crhe­ri săptă­mâni, şi nici tribunalul militar din Sibiiu, condus de căpitanul auditor Nahlik, nici judeţul criminal al ţărei, tot în Sibiiu, având cel mai strict şi sever referent, pe Camilo Wagner, nu m’au putut condamna; dar nici înfocatul asesor de tribunal Sza­­lantzi, care mă ţinu mai multe­­file închis în 1862 la Aiud şi mă preumblu de câte­va ori pe dinaintea faimoşilor colegişti de-acolo, cu totă dorinţa de răsbunare ce o avea, nu mi-a putut da de cap, — şi au rămas redactorii lui „ Magyarország“ şi ai lui „Brassói Lapok“ să-mi strige ca Cicerone lui Catillina: vast­ele vivit, vivit,imo in se­natum venit“. Pănă la 1890 am aucjit, am cetit multe injurii, nenumărate blăstămuri, scornituri şi minciuni arzene aruncate cu vorba şi în scris în contra mea şi a naţiunei mele, — şi am tăcut pree rând, că adversarii noştri sa vor osteni şi, ruşinându-se de cele ce le-au scris şi publicat contra nostru, — stiind ei înşi­şî mai bine decât noi, că toate au fost tendenţiose, — vor înceta şi, având mare lipsă de braţele şi amieia nostră, ne vor recunosc© de ceea ce am fost,­ adecă de parte beligerantă, şi aşa vor judeca din alt punct de vedere faptele noastre. Rău m'am înşelat. Pentru­ că pofta lor de-a înjura, a calomnia şi denatura faptele, a mers şi, precum vedem, merge crescând, ca şi a celor ce se pun la masă fără a­ le fi feme şi mâncând le vine apetitul. Aşa pe la începutul anului 1890, co­­mitele-colonel Teleki László din incidentul, că pe acel timp murise un honved din 1848 într’un grajd şi într’o stare miserabilă — pete best, — începe să scrie, ca din bun senin, că vecil Domne nu muri aşa şi Axentie Severo, care are 600 jugăre catastrale de pământ la Cricău, păduri întinse şi pe lângă acestea mai are şi o pensiune de nu mai ţin minte câte sute de floreni la an, — acel Axentie, care a omorît 450 Maghiari la Presaca, 270 la Şard şi 250 la Cricău; acel Axentie, care a incendiat Aiudul şi a măcelărit şi acolo pe nevinovaţii orăşeni etc. La toate aceste aserţiuni tendenţiose, calomnii veninoase şi minciuni fără ruşinare, eu am dat la timpul său un răspuns obiec­tiv într’o broşură, care cred, ca va fi ajuns şi la mânile lui Hentaler József şi a redac­torilor dela „Magyarország“, broşură, care tipărindu-se în mai multe sute de exemplare, a fost distribuită gratis de administraţiunea tipografiei archidiecestme la toate redacțiu­­nile gazetelor, ce apar în toate limbile în aceasta țară, la toate jurisdicţiunile şi la toate­­ notabilităţile cunoscute mai de valoare în patriă; broşură, care a fost publicată în traducere nu numai de „Gazeta Transil­­vaniei“ din 1890, ci chiar şi de­ un z­iar fruntaş din Pesta, fără vre-o reflexiune sau combatere; broşură, în fine, care nu numai de publicul românesc, ci şi de cel maghiar a fost gustată şi bine primită, cel puţin aşa s’au declarat toţi Maghiarii, cu cari am convenit la Ighiu, Alba-Iulia, Teuş şi Aiud, dintre cari voiu cita pe emeritul pretor Köblös Miklós din Ighiu, care m­i-a dis în plină cancelaria: „már­ez jo volt“. După ce în restimp de cinci ani, cât a trecut dela publicarea acelei broșuri pănă acum, pe cât sciu eu nu s’a aflat nimenea să facă vre-o replică la acel răspuns al CRONICA POLITICA. — 31 Octomvre. La banchetul dat de lord-majorul ea­gles îa Guild-Hall, ministrul-preşedinte Sa­lisbury s’a pronunţat şi asupra cestiunei orientale, cricend între altele: la ce pri­­veşce Turcia oratorul crede, câ naţiunea en­glezescă este acum cu desăvârşire opusă unei acţiuni isolate. Deci vrem să îmbună­tăţim sartea Armenilor şi a celorlalte na­ţionalităţi de sub regimul turcesc, atunci trebua să avem cu noi cât se poate mai multe națiuni. Deci Englitera vrea să si­­lescă pe guvernul turcesc la îmbunătățirea legilor, trebue să ocupăm ţara, or pentru aceasta e nevoe de­ o mare armată. O astfel de sarcină este cu neputință numai cu flota şi fără o recrutare. Dar Englitera nu poate să aibă o armată mare, ea deci tre­bue să adereze la concertul europea, con­vinsă fiind, că acesta e cel mai bun m­ijloc pentru a stoarce reforme de la Sultan. * Atitudinea agresivă a puterilor euro­pene față cu crisa turceasca a pus pe griji pe Sultanul. Din Constanti­nopol se tele­­grafiază, că Sultanul a dat aspre porunci, ca în provinciile creştine să se execute cu cea mai mare grabă reformele. In Mace­donia, Serbia­ vechiă şi Rumen­a vor fi trimişi comisari guvernali creştini, a că­ror numire se va întâmpla cât mai curând. Din acesta se pare, că Sultanul voespe să prevină pe marile puteri, cari până acuma n’au putut să cadă de acord asupra de­mersurilor, ce au să ia faţă de Turcia. __ Sultanul pune toate încordările, ca in faţa eventualităţilor neprevăcjute să-şi întârescă şi armata. S’a proiectat procurarea de 500,000 pusoi-Mauser, 50—100 milione car­tușe, praf fără fum și tunuri de 14 cen­timetri. Pusd­ie Mauser se comandeaza la espresa dorință a Sultanului, care a stabi­lit mărirea efectivului armatei la 1.200,000 omeni. * Din Odessa se telagrafiază, că în cer­curile militare ruseeci domnesce un spirit forte răsboinic. Se crede, că armata con­centrată aici ar ave chiamarea da­ a ocupa Constantinopolul. Flota rusescă din Ma­­rea-negra va fi echipată astfel, încât să potă trimite asupra Constantinopolului 25 de mii dintre cei mai buni ostași. * Zlarul „Nord“, care cum se spre ser­­vesce interese rusesce, şi care îşi primeşte informaţiile politice direct din Petersburg, publică un lung articol despre Austro-Un­­garia în care cjice între altele: „Puternica partidă antisemită, care se ridică pe rui­nele liberalismului, s’a curăţit de orî­ce murdarie filoprusiană, şi e forte firesc, să nu rămână fără influenţa binecuvântată asupra afacerilor esterne ale monarchiei dualiste, mai ales acum după cjitele desco­peririlor lui Bismarck.“

Next