Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1899 (Anul 62, nr. 1-23)
1899-01-15 / nr. 10
RE J) ACŢIUNEA, Mininistraţiiinea şi Tipografia. BEASQV, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimet. Hi S E R A T E se primesc la ADSKESSTRAŢIUME în Braşov şi la inractorele Birouri (Jo anunciuri : In Viena : Dukes Nachf. Max Augenfeld & Emerich Losner Heinrich Sohalek. Rudolf Hosse. A. OjjpeMks Nachf. Anton Oppelik. Ia Budapesta: A. V. Goldberger, Ekstein Bernat. In Hamburg.- Marclyl 4, Liebmann. PREȚUL INSEHTlUiiILOR : o seriă. parmond pe o coloana 6 cr. ?i 30 or. timbru pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a S-a o seria 10 or. aóu 30 bani. Ir. 10. m* «¥■ ÁV&Mtzá edem adm* Braşov, Vineri 15 (27) Ianuarie. ^gazeta“ ţese în aacare iji. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Adminidraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I., Pe un an 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă . Pe un an 12 fl., pe 6 lut.i 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. san 15 bani. — Atăt abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Szel!, omul situaţiunei. De câteva cjile, de când cu audienţa lui Coloman Szeli la Majestatea Sa, nu se mai vorbesce în Budapesta, decât de misiunea, cu care, se crice, a fost încredinţat el, de formula lui mijlocitoare şi de stăruinţele lui pentru a face posibilă încheiarea compromisului. Pressa oposiţionalâ şi îndeosebi organele apponyiste sunt vesele de succesul, ce ştie că l-a avut Coloman Szeli la monarchul, care a aprobat toate propunerile lui privitoare la sanarea situației prin delăturarea crisei parlamentare. Una din foile apponyiste susţine chiar, că după succesul misiunei lui Szell, compromisul e asigurat, căci în punctul de căpetenia al pactului s’a făcut posibilă o înţelegere între partidele adverse. Chiar cu efiua de astăcjî, după cum asigură acea fata, Szell va începe în calitate oficială se trateze cu oposiţiunea, căci monarchul l’ar fi autorisat a continua tratările cu opoziţia alăture cu ministrul-preşedite Banffy, or acesta din urmă se fi primit însărcinarea de-a sprijini pe Coloman Szell. In Viena se lăţise alaltă-era spirea la bursă, că Banffy a dimisionat şi Szell a fost însărcinat cu formarea noului cabinet. Dovadă, că şi acolo se pun mari speranţe în rolul, ce-i este reservat amintitului bărbat de stat ungur. Ceea ce nu i-ar fi putut succede nicî-odată lui Banffy, se speră că-i va succede lui Szell, adecă restabilirea stărei normale par’lamentare. Şi tote aceste succese, cari l’au făcut pe Szell de-odată omul situaţiunei în Ungaria, sunt a se datori numai vestitei formule, ce a aflat’o el cu privire la cestiunea pactului. Textul autentic al acestei formule încă nu este cunoscut, dar din cele ce s’au scris despre ea resultă, că printr’însa s’a răsturnat clausula, ce-o susţinea ministrul-preşedinte Banffy, după care, dacă pănă la 1903 nu se va încheia definitiv pactul vamal şi comercial, se se susţină şi mai departe status quo pănă ce legislaţiunea va dispune altfel, adecă pe timp nedeterminat. In formula lui Szell in se se cjice numai, că decă pănă la 1903 nu se va regula noul raport între Austria şi Ungaria, se va da pentru scopul acesta un respiriu încă de un an, adecă pana la 1904, susţinendu-se status quo. Afară de acesta, formula lui Szeli mai cere, ca în legea asupra noului pact se se declare, că Ungaria stă pe basa de drept a teritoriului vamal de sine stătător. Se mai constată chiar din partea foilor guvernului, că d-l Szell s’a dus la Viena în urma învitărei directe din partea Majestăţii Sale, şi se mai susţine, că monarchul a aprobat formula amintită a bărbatului de stat unguresc. Pe basa tuturor acestora se crede, că deca tratările pentru compromis vor ave un resultat favorabil, cabinetul Banffy își va da demisiunea, or monarchul va însărcina pe baronul Banffy cu conducerea provisorică a afacerilor. Intr’aceea se vor vota: indemnitatea, provisoriul pactului, legea privitoare la recruţi şi prelungirea provisorie a pactului cu Croaţia. După acesta ar urma noul cabinet, care va avea se resolve apoi cestiunea revizuirii regulamentului camerei pretinsă de guvern şi celelalte postulate, ce le ridică opoziţia privitor la reforma electorală, la judicatura Curiei, legea de incompatibilitate etc. Aşa se presentă pentru moment situaţia, după cum este privită de foile apponyiste. Cum va fi mâne, vom vedea. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. Dimitrie Bolintineanuu. Recensiune la cartea d-lui Carol Nagy întitulată: „Bolintinean Demeter költészete“, Clujin 1898. (2) (Urmare.) II. Partea a doua (pag. 15—29), în care d l Nagy vorbesce despre lirica lui Bolintineanu, începe cu poesia O fată tînără pe patul morţii, atât de cunoscută la toţi dintre noi. D-l Nagy dă întreg conţinutul poesiei în traducere în presă, din strofă în strofă (pag. 15 — 16). In apreciarea ei, ce e drept, recunoasce toate frumsețile: obiectul bine ales, tonul elegie și dureros, ideile frumoase, comparările nimerite, limbagiul poetic și încântător, dar comparându-o cu elegia francesă La jeune captive a lui Andrei Chénier, află în ambele acelaşi obiect, acelaşi ton, aceleaşi idei, şi aşa meritul, ce-i lasă lui Bolintineanu, este singur succesul imitării (pag. 16). De ea la doi poeţi semenă câte un şir sau câte-o idei, aceasta încă nu îndreptăţesce pe nimeni, ca să potă ofice, că a imitat unul pe altul; pentru a se face aceasta ar trebui, ca să se imiteze de doi poeți întreg spiritul seu mersul ideilor, precum a imitat p. e. în literatura maghiară Baronul Jósika în romanele sale pe Walter Scott, Madách în Tragedia omului pe Göthe, sau Petőfi pe Bürger sau Beranger. Aceasta este o imitare artistică, pentru care nimeni nu li-a detras din meritul lor de poet şi scriitor. Dar chiar aşa să fie, că meritul lui Bolintineanu este numai succesul imitării, precum dice d-l Nagy, şi atunci încă cu fală trebue să mărturisim, că Chénier niciodată n’a avut imitator mai fericit, de cum a avut în acest cas pe Bolintineanu, căci o fată tînără pe patul morţii este în adevăr un cap de operă. Bolintineanu prin acestă poesie şi-a pus basă renumelui său de poet în literatura nostră. Prin poesia aceasta „el înalţă elegia — ofice Aron Densuşanu — unde n’o putuse sui încă Cârlova şi unde n’a ajuns încă nimeni la noi. Decă cele dintâiu două strofe din acestă plângere sunt de o adâncă duioşie, care merge ferescend, cele trei din urmă sunt tot ce poate fi mai sdrobitor pentru un suflet tînăr, ce cruda morte îl smulge din plaiul fermecător al vieţii. Blândeţe, ce se revarsă ca ideiă, sentiment şi stil peste totă acestă poesie, stă în cea mai intimă armonie cu fiinţa, care scote din sânul său acestă plângere: este o fată tînără! Poetul nu ni-o poate înfăţişa mai bine, pare că o vedem cu ochii, decât încunjurând- o de totă acestă atmosferă blândă, duiosă, palidă, întocmai ca o vale de flori în amurgul palid şi duios al soarelui apunător“. („Cercetări literare“ vol. II pg. 296-7). Tot aşa de frumos scrie despre acesta admirabilă poesie şi Virgil Popescu: „El (Bolintineanu) ne aduce tristele lamentaţiuni ale unei tinere, ce „ca robul ce cântă amar în robie, ca ceriul ce geme de grea vijelie“ îşi cântă ultimul cântec dureros pe patul de morte. Lacrimile tinerei, ce se usucă ca un crin când recela îl îngheţă, când soarele îl arde, ori grindina îl bate, ar pătrunde şi cele mai impetrite inimi. Şi cum nu? O fiinţă tînără în primăvarafilelor ei, când abia a început să guste plăcerile vieţii, desmedările lumesc, încântările amorului, piere, viaţa deja i se stinge, apune în mormânt. O compătimire, o înduioşare îţi cuprinde inima şi fără de voie te face, să gândesc la sartea duşmană, ce când îţi pare, că te favoriseazi mai tare, atunci te părăsesce, te aruncă în prăpastia“. („Bolintineanu ca poet“ în „Biblioteca Română“, Tom I, pag. 507). După acestă prea frumosă poesie, d-l Nagy vrea să tracteze despre sentimentul morţii, al amorului şi al naturei, căci se vede a urmat principiul lui Branetière, care zice, că originalitatea poeţilor şi măsura talentului lor mai tare se dovedesce la aceste trei obiecte: morte, natură şi amor. Cu toate acestea, în partea acesta a cărţii d-lui Nagy se pot deosebi următorele sentimente: sentimentul morţii (pag. 15—18), sentimentul amorului (pag. 19— Crisa şi compromisul. Totefiarele maghiare, ce am primit atât, sunt pline de veşti despre conciliaţiunea care a cuprins, ca prin farmec deodată, partidele maghiare, ce s’au resboit aşa de mult. Se susţine, ca positiv, că Coloman Szell s-a reîntors din Viena cu ramura verde a păcii şi mântuirii. Szell a aflat formula cu privire la pact, pe care sunt dispuse a o primi şi partidele maghiare obstrucţioniste, încât priveşte pe partida liberală, o parte mare din acesta a primit cu mare bucurie „puiul târgului“, ce l’a adus cu sine Szeli din Viena, în speranţa, că prin acesta nu numai că se va garanta pacea, ci se va salva şi esistenţa partidului însuşi. Fomula aflată de Szeli elimineaza în primul rând clausula, ce a pus’o guvernul Banffy la condiţiunea capitală a lui, privitoare la pact. Clausula determina, ca „stările create prin legea, ce va regula pactul, să rămână în vigoare pănă când legislativa nu va dispune altfel“. Er, am semnalat cuprinsul acestei formule, or pentru acum repetăm a spune, că partea cea mai însemnată a formulei lui Szeli se cuprinde în introducere, unde sefice expres, că decă nu s’ar pute încheia pact economic cu Austria, Ungaria se bucură de dreptul teritoriului vamal autonom, ce i-l dă §. 58 din art. de lege XII din 1867. Pe basa aceasta Ungaria are drept a-și regula raporturile sale economice, ca individualitate economică deplin independentă, prin ridicarea barierelor vamale, şi tot pe basa aceasta se bucură de dreptul liberei disposiţiunî etc. După formulă, Ungaria susţine pănă la 1903 proiectul de pact-Badeni, or în cestiunile convenţiunilor cu statele străine, servesce de normativ §. 11 al art. de lege III. A fost eliminată așadar amintita dansută a guvernului și locul ei a cuprins’o modificarea lui Szell. Guvernul, în sensul acestei formule, este îndrumat, ca deja la 1901 să inceapa cu Austria tractările pentru pactul definitiv. Deca aceste tractări n’ar ave resultat nici pănă la finea anului 1903, atunci disposiţiunile înşirate mai sus rămân valabile încă un an, pănă la 1904. Se susţin de-asemenea pe un an convenţiile cu statele străine, ce espiră la finea anului 1903, decă la acesta se învoesc ambe părţile. Condiţiunea aceasta de pact s’a comunicat alaltăeri disidenţilor, cari vor avea să o împărtăţască bărbaţilor de încredere ai partidelor din oposiţie, încât priveşte celelalte condiţiunî, guvernul e statornic pe lângă pretensiunea, ca se i se voteze tot ce i s’a refusat pănă acum, adecă cele trei proiecte de provisoriu. Gestiunea revizuirei regulamentului camerei rămâne deschisă. Guvernul însă nu vre cu nici un preţ reforma electorală şi celelalte condiţiuni puse de opoziţie, cari ar însemna un program al unui guvern viitor şi ar fi un preambul al reformelor administrative. „Budapesti Hírlap“ declară în numărul său de adî, că oposiţia va primi formula lui Szell. Şi în afacerea celorlalte puncte —fice aceeaşi foie — suflă vânturi mai conciliante în ambe părţile, de unde s’ar pute conchide, că compromisul are şanse de reuşită. Ca ceva simptomic mai este de amintit acea aserţiune a foilor cu nuanţe guvernamentale, că îndată după reuşita compromisului, disidenţii vor reintra în partida liberală, însă nici unul din ei nu va primi portofoliu. In cercurile liberalilor guvernamentali se susţine, ca positiv, că la cas de retragere a lui Banffy, Coloman Szell nu va fi îndată ministru-preşedinte, deoarece viitorul guvern va fi numai un guvern de transiţie, presidat probabil de actualul ministru de finanţe Lukács. Lui Coloman Szell i se reservă înaltul post de prim consilier al ţării numai după ce proximul guvern, împlinindu-şi mandatul, se va fi retras. Cu toate veştile bune despre pace, vedem, că crisa e încă departe de sfârşit şi că compromisul poate forte uşor să se isbeasca de nouă piedeci şi greutăţi. In pretinsa conciliaţiune, ce ni-o avisezăfiarele de dincoace și de dincolo de Leitha.