Gazeta Transilvaniei, septembrie 1899 (Anul 62, nr. 193-216)
1899-09-01 / nr. 193
RED ACŢIUNEA, Mministraţiiinei ?i Tipomţa. BRAŞOV, piaţa mars Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimet. ISSERATE se primesc la AD- MISISTRAŢIUNE în Braşov şi la îsancaătorele Birouri ds anunuluri. In Viena: Kl. Dukes Naehf. Anx. Augenfald , Emerich Lesner, feeinrich Schalek. Rudolf Kösse. A. Oppeliks Naehr. Anton Oppelik. In Budapesta: A. V. Goldberger, Ekstein Bernat. In Hamburg. Cardyle Liebmann. PREȚUL INSERTIUNILOR : o seda garmond pe o coloana 6 or. ai 30 cr. timbru pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a 8-a o senă 10 or. sau 30 bani. Mr. 193. Braşov, Miercuri 1 (13) Septemvre, „gazeta“ iese la floare iji. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe sase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braici Administraţiunea, Piaţa mail Târgul Inului Nr. 30, etagic I.: Pe un an 10 fr., pe şese luni 5 fr., pe trei luni 2 fl. SO or. Cu dusul în casă . Pe un ax 12 fl, pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. După a doua condamnare, Volbura, ce a fost produs’o afacerea revisuirei procesului Dreyfus nu numai în Francia, ci şi în străinătate între cei ce au luat posiţia pro seu contra, pare a se ridica din nou şi acum, după a doua condamnare a căpitanului de cătră tribunalul de resboiu din Rennes. Era de prevecut, că judecata acestui tribunal în ambele caşuri, de achitare ori condamnare din nou a lui Dreyfus, nu putea se rămână fără urmări; cu alte cuvinte, nu putea să pună capăt luptei înverşunate între cele două tabere, cari cu puternicile lor ramificaţiunî ţin în ferbere continuă toata Francia şi-şi aruncă valurile lor aproape în toate statele Europei. Abia s’a publicat sentinţa dela Rennes şi foile amice lui Dreyfus, aşa numite revisioniste, s’au ridicat cu toata furia în contra ei şi au anunţat continuarea luptei cu devisa de a dovedi nevinovăţia lui Dreyfus. Caracteristic este limbagiul, de altmintrelea forte cumpătat, al z ziarului „Temps“, organul ministeriului Waldeck-Rousseau, care cum seim a părtinit stăruinţele revisioniştilor. „Temps“ accentuăză, că doi dintre oficerii judecători au fost pentru achitarea lui Dreyfus şi că, daca numai unul s’ar fi alăturat lor, acesta ar fi fost achitat. Prin faptul acesta, orice, sunt deja justificate instiinţele de revisiune şi încercarea, de a dovedi nevinovăţia lui Dreyfus, „nu mai poate fi privită ca nepatriotică şi duşmană armatei.“ Organul guvernului actual frances încurajază astfel instiinţele de revisuire şi pentru viitor, ceea ce însămnă, că este gata a părtini paşii, ce se vor mai face de cătră amicii lui Dreyfus pentru a nimici şi acesta a doua sentinţă. Lupta se va continua dor. Francia încă multă vreme nu-şi va recăpăta liniştea, căci, precum s’a accentuat şi în decursul procesului dela Rennes, afacerea Dreyfus a părăsit încă de mult terenul dreptului şi a devenit o armă, de care se folosesc cele două curente, din care fiecare tinde a deveni stăpân absolut peste Francia. Revisioniştii au adus lucrurile acolo, încât pressa lor lega causa şi viitorul republicei de sartea finală a lui Dreyfus. De altă parte anti-Dreyfus-iştii au susţinut şi susţin, că nu numai prestigiul armatei, dar şi pacea şi ordinea în stat pretind, ca Dreyfus-iştii cu inştiinţele lor să fie respinşi. Cei din urmă au învins deocamdată la Rennes, dar nu se vor putea bucura pe deplin de succesul lor, căci revisioniştii — încuragiaţî prin faptul, că consiliul de răsboiu a micşorat pedeapsa de mai înainte a lui Dreyfus cu două grade, admiţând circumstanţe atenuante şi dându-i numai ciece ani de închisore în fortărâţă, — se pregătesc de a face un nou asalt asupra posiţiunei generalilor din armată şi a aliaţilor lor antisemiţi. Ceea ce bate mult la ochi şi a produs înăuntrul Franciei şi înafară forte mult sânge rău, ba a stricat mult chiar causei căpitanului Dreyfus, este împrejurarea, că acest căpitan — fiind Evreu — Evreii din Francia şi de pretutindeni au făcut din afacerea lui o afacere a întregului Jidovism. De aci se esplică mai departe discusiunile pasionate, ce s’au iscat în decursul celor patru ani din urmă chiar şi în pressa din afară asupra afacerei Dreyfus. Stând astfel lucrurile şi fiind aţîţate pasiunile şi rivalităţile politice, firesce, că a trebuit să sufere sub acesta mult însuşî mersul justiţiei relativ la afacerea din cestiune. Ce se va întâmpla de aci încolo, ce încercări se vor mai face şi ce măsuri se vor mai lua nu se poate sei. Deocamdată stim, că după ce condamnatul cu apărătorii săi a făcut recurs de revisiune, va avu să se pronunţe asupra lui consiliul de revisiune compus tot din judecători militari, care însă nu va decide în mod meritoriu, ci numai asupra cestiunilor de formă şi părerea generală este, că acest consiliu va aproba sentinţa. Pentru revisionişti nu va rămână dor, decât să-şi încerce din nou norocul, apelând la ministrul de justiţie, ca să ia iniţiativa pentru o nouă procedură înaintea Curţii de casaţiune. Ce a va face o altă întrebare. Liniştea, ce a domnit în ciua după publicarea sentinţei în Francia, în afară de demonstraţiunile antisemite de la Belfort, dovedesce, că poporaţiunea francesa e sătulă pănă în gât de acest nenorocit proces şi că numai o nouă revizuire a lui nu şi-ar mai dori-o. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. Moise Sora Noacu. Despre Moise Sora Noacu sefi00 în „Istoria limbei şi literaturei române“ de Al. Densuşianu la pag. 258, că „a tradus din Elegiile lui Ovidiu („Fata pentru minte“ an. 1840 Nr. 17), Eneida lui Virgil în versuri albe, cum se vede dintr’un fragment (Pumnul, Leputariu, 1, 18, 39), o traducere foarte bună, şi este o adevărată pierdere, că nu s-a tipărit, nici nu ştim unde se va afla“. Da, este pierdere, pagubă şi ruşine totodată, căci pe lângă aceea, că lucrările i-au rămas netipărite, numele şi amintirea lui au rămas cu totul uitate. A lucrat în folosul poporului său, pentru care a trăit, târându-şi viaţa în cel mai grosnic noroiu al miseriei, şi a murit fără ca poporul său se-l fi cunoscut, precum a trebuit, până a fost în viaţă, şi fără ca să-i recunoscă îndeajuns ori şi în parte numai meritele măcar după morte. Sper a face un folos literaturei noastre şi o adevărată plăcere cetitorilor „Gazetei Transilvaniei“, presentându-le biografia lui Moise Sora Noacu. Eu am aflat’o descrisă de mâna lui într’un liturgieriu al său, care de present se află în folosul preotului dela Derna. * Moise Sora Noacu s’a născut în anul 1806 înfiua de S. Ilie, sau după căi, nou la 1 Aug., din tatăl Mathia Sora, parochul unit al opidului milităresc Haţeg, şi din mama: Maria Noacu, şi s’a botezat prin parochul neunit: Adam Noacu, fiindu-i nănaşi: loan Csúcs cu Maria Popescu. Absolvând normele în Haţeg cu prima eminenţă, trece la Blaşifi, unde în anii 1820—21 absolvă cu calcul mijlociu prima şi secunda gramatică. Dobândind fundaţia la Alba-Iulia dela Excel. Domnul loan Bob episcopul, trece la Alba-Iulia, unde în anii 1822—23—24 absolvă gimnasiul ca perfect eminent. De aci se duse la Clusih, unde în 1825 absolvă Logica cu eminenţă. Aici având forte mult a suferit din partea Săcuilor, pe cari nu-i putea suferi, căci vomau multe vorbe de ruşinare asupra Românilor, se ceru la clerica la Blasift, înse Exc. episcopul neprimindu-l din Logică la teologiă, îl reîntorse la Clusia. Aici apoi se apucă de Fisică, învăţând privat şi legile, dar neavând vre un chef la ele, fiind forte maştere pentru Români, absolvă Fisica cu eminenţă, şi ne mai vrând a fi mai mult cu Săcuii, caii îl disgustaseră forte cu manierele lor sălbatice şi neomenesc!, s’a reîntors la Haţeg, vrând a studia limba germană şi a merge la oficiul Trieesimal la Vulcan, ca practicant, însă în Septemvre 1826 căpătă scrisoare dela Ladislau Vajda jurisprofesorul din Oluşiui, în care fu provocat să mergă la Oradeamare, unde pe nevătfute fu primit la teologia. Aici, între mari îndoieli, ajunse în 20 Octomvre și fu adscris albului clerical sub episcopul Samuil Vulcan, or în anii 1827, 28, 29, 30 absolvă teologia cu un progres de frunte, fiind prim eminent. Absolvând studiile teologice, se însura, luându-se muiere pe Amalia, fiica răposatului span episcopesc Simon Nagy Abrahány din Beiuş. In urma căsătoriei sale curtenii, pentru talentul ce-1 avea, începură a-1 pismui, şi fiind denumit la Oradea de cooperator, nu se lăsară pănă nu-1 vădură scos de-acolo, şi mânat la parochia misereală Uşeu (Auşeu, Össi) aproape de Borodé, unde luptându-se cu o grosnica sărăciă, în urmă fu rechiămat erăşi la Orade de cooperator parochial şi diacon catedral, dar în urma diverselor minciuni ale diverşilor săi duşmani, fu alungat la satul Dragoteni în anul 1833 Martie 25, şi aici între multe suferinţe şi lipse împlini un an, or în anul 1834 Octom. 1 trecu la Fizişiu, aproape de Beiuş, unde tocmind biserica şi manipulând ridicarea casei parochiale, cheltuind mult şi din al său, când să se aşeete mai bine, pismaşii ardelenilor prin minciunile oamenilor îl scormoniră şi de aci, şi golindu-l de totă averea, fu mânat în cap de iarnă la Bicău, aproape de Baia-mare, la 24 mile de loc. Persecutorul de căpetenia i-a fost Iosif Sălăgian, secretar episcopesc, care în public dicea: Să nu-i dăm pace lui Noac, că de se întăresce, ne jocă el pe toţi, dar însurându-se îl putem juca noi. In Bicău a Situaţia în Austria. Nu s-a schimbat nimic în situaţia încurcată din Austria. Deocamdatâ se vor începe urăşi conferenţele între miniştri şi conducătorii partidelor din „Reichsrath“. Ministrul-preşedinte ungar Coloman Szell a sosit alaltăeri Duminecă sara la Viena, unde, ca representant al guvernului unguresc, a luat ieri parte la Requiem-ul săvârşit în amintirea împărătesei-regine. Tot ieri d-l Szell a conferit cu ministrul-preşedinte Thun. Se asigură, că cu ocazia acestei întrevederi Szell, ar fi declarat, că guvernul unguresc nu poate să admită altă procedură la alegerea delegaţiunei, decât cea legală constituţională. Intr’aceea posiţia cabinetului Thun devine din ce în ce mai dificilă. Alaltăeri a ţinut partida catolică poporală o adunare, în care s’a vădut, că şi în acesta partidă, ai cărei membrii aparţin aproape toţi majorităţii, esistă mari divergenţe de vederi. Ministrul de comerciu Dipauli a comunicat membrilor adunării măsurile, ce guvernul doresce a le lua, privitor la apropierea ceho-germană. Comunicările lui Dipauli, după cum spune o telegramă din Viena, au produs sensaţii. Lui Dipauli abia cu greu i-a succes să înduplece pe aderenţii săi, ca partida catolică să ia în mâna sa rolul de mijlocitote faţă cu partidele germane din opoziţie în cestiunea limbei, convingând pe acestea, că situaţia reclamă moderaţiune şi oarecari concesiuni din parte-le, pentru ca „Reichsrath“-ul să fie capabil de a lucra. Contele Trin continuă tratări şi cu celelalte partide, şi se cjice, că toate acestea se vor ocupa în curând cu proposiţiunile guvernului. In scopul acesta Cehii-tineri vor ave Sâmbătă o conferenţă, care va fi precedată de o călătorie a ministrului Kaizl la Praga, pentru a sonda terenul la Cehi. Din Bucovina, „Patria“ de la 8 Septemvre a fost din nou confiscată. Asta este a 30-a confiscare. — Conferinţa deputaţilor români ,amânată săptămâna trecută, se ţine azi la orele 6 săra în Cernăuţi. — Clubul român din parlamentul vienes încă va ţine ai fi Marţi o şedinţă. Se crede, că discuţiunile se vor urma asupra atitudinei clubului în viitoarea adunare parlamentară. — Câteva adunări electorale se vor ţine pe la finea acestei luni, în cari d-nul Dr. G. Popovici va vorbi în toate districtele, pe cari le representă în parlamentul central şi în dieta Bucovinei. * — Persecuţiuni. „Patria“ scrie, că pe Sâmbătă diminaţa a fost citată la magistratul din Cernăuţi d-şora în Cocinsky. Aici i s’a comunicat, că sicanările, ce i se fac, sunt pricinuite de purtarea treicolorului român. D-sora Cocinschi a trebuit să subscrie un reversaj, că la festivităţi niciodată nu va mai purta treieolorul, fiindcă „e în contra legii şi supără pe presidentul ţării“. — Eră o procedură nemaipomenit de voinică. Interview cu regele Serbiei. Regele Alexandru al Serbiei a acordat d-lui Jansen, directorul biroului de pressă „Herald“ din Petersburg, un interview, în care