Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1900 (Anul 63, nr. 1-23)
1900-01-01 / nr. 1
T .îîîîDACTîUîTEA, iiînstraţiunea şi Tipomul. îSAgOV, piaţa mir® Nr. 30. Scrisori nefrtucate nu ie primesc. Manuscripte nu se ratrimet. ‘»SERATE se primise la AD«atSTRATIlMNE In Braşov şi la următtirele Birouri de inunduri: Ia Tiona: 80. Dukes Nacht. *mx. Augenfeld 4 Emerich Leaner, 14Airich Schalek. Rudolf Rlosae. Ae Oppellk* Nacht'. Anton Oppellk. T.u Budapesta : A. V. Coldberjjf, Ekstein B ornat. InHam- Mardyl 4 Lisbmann. PREȚUL INSERȚIUNILOR: o senie alarmând pe o colona 6 or. il 30 or. timbru pentm o publicare. — Publicări mai dese iapa tarifă și învoială. HECLAISJE pe pagina a 8-a o 10 or. sau 30 bani.-V II. 1.—Anul LXIII. Brașol Sâmbătă 1 (13) Ianuarie. 1900. (l^TjLZDCLer de TD-cumLixiecă, 1) ^01 j „gazeta“ iese în flăcare îl. Abonamente pentri Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fr. pe Pentru România şi străinătate un an 40 franoî, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franoî. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa zraie Târgul Inului Nr. 30, etaeu I.: Pe un an 10 fl., pe şls€ luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă : Pe un si 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe treî luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. l)in causa sărbătirii Sfântului Vasilie, (lifirul nu va apăra până -mi seara. In pragul anului nou. 14 Bratov, 81 Decemvrs. Erăsî se încheă un an din viaţa, noastra şi a poporului nostru, anul dela care începem i numera o alta sută dela nascerea lui Christos şi despre care tocmai le aceea esista o deosebire de vecerî în lumea cultă, deca prin el si încheiă secuiul al noué spre ctecefia şi se începe al doue-cjecilea, on ci este anul penultim din veacul acesta, care după calculul esact se ternină numai în 31 Decemvre 1900. Fiă, că cu el se fîrşesce veacul al 19-lea orî nu, anul 1899 a fost pentru naţiunea roflână din sudestul Europei un an ce noue cercărî, carî sunt o vină admoniare pentru Români de a o rupe odată pentru totc-deuna cu unee obiceiuri stricaciose, ce li-au rSmis din timpurile de restrişte şi de an încă nu s’au putut desbera cu toti în jumătatea de veac, ce a trecu dela redeşteptarea lor naţională, — obiceiuri, cum sunt nepăsarea, ce bântul încă tare în sînul nostu, în ce privesce apărarea drepturile şi intereselor naţionale în contra încălcărilor streinilor adversari ai neamului nostru; mai departe uşurinţa în privinţa traiului, fără a ţine’ndestul seama de aiua de mâne şi fără a lucra necurmat cu prevederea omului înţelept, care se gândesce serios la alăturarea neajunsurilor presante şi la asigurarea viitorului; apoi nenorocita înclinare spre certa între fraţi, pentru a satisface poftele şi ambiţiunile unora şi altora în urma unor interese vremelnice, care ar trebui se dispară ori de câte ori se treteza de marile interese ale naţiunei care cere şi pretinde taină prin buna înţelegere şi strînsa unire a tuturor fiilor sei. Anul, de care ne despărţim a deschis ochii Românilor dintrte ţerile locuite de ei şi i-a învăţat să cunoscă şi să se convingă, că n’au a se încrede, decât în forţele şi în puterea lor propriă reuională şi că, prin urmări, cea migrântă datoriă şi chemare a lor fie înainte de tóte, de a ciuta să-şî întărăscă aceste forţe. Orî dera nu achita este învăţătura, ce trebue s’ tragă din esperienţele făcute în Imul, ce se încheiă, Românii dintre Tisa şi Carpaţî ? Evenimentele de li începutul anului 1899, cari au prefocupat atât de mult spiritele în monarchia nostră din causa încurcăturilor dualiste, au adus cu sine şi în fragaria căderea unui guvern, ce era latât de urgisit, mai ales în sinul poporelor nemaghiare, carî au avut să sufere atâtea lovituri şi n îndreptăţiri din parted. A urmat Im nou guvern, sau mai bine cjis un alt şef de guvern, despre care s’a susţinut în cercurile maghiare, că va introduce o nouă direcţii, un nou sistem de guvernare mai cinstit şi care a venit la putere cu devisa: lege, drept şi dreptate. Cu încordare aştepta lumea şi ţăra să vadă la lucru noul guvern şi să potă judea din faptele lui, după în iarnover .Însemna o schirmbare spre bine. ^Mulţî şi dintre ai noştri erau înclinaţi a crede într’o astfel de schimbare. Ce am esperiat însă în cele zece luni trecute, de când este la cârmă actualul guvern? S’a putut convinge ori şi cine, că în ceea ce atinge causa naţiunilor asuprite din acest stat, sistemul cel vechiu se continuă sub o nouă firmă. Nicăirî nu s’a deschis nici o uşiţă măcar speranţelor într’o îmbunătăţire a stărilor asiatice, sub care gem popoarele nemaghiare. Românii îndeosebi au putut din nou să se convingă, că speranţa lor într’un viitor mai bun nu şi o pot întemeia, decât numai în ei înşişi, în energia luptei lor de apărare şi în hotărîrea lor nestrămutată, de a nu ceda nimic din drepturile, ce li se cuvin, ca finul factor însemnat constitutiv al statului acestuia poliglot. Cel atât mai dureros a trebuit să infriga pe toţi aceia dintre noi, cari cugetă serios şi văd ceva şî mai departe în viitor, comedia aşa cjisei înfrăţiri, ce s’a jucat astă-vară la o ocasiune atât de nepotrivită, cum a fost instalarea episcopului Aradului. înfrăţirea a durat, cum bine s’a predis din ambele părţi, numai pănă ce s’a aşedat spuma din paharele de şampania, cari s’au ciocnit pentru ca şi ar fi trecut şi acel incident ca un vis neplăcut, deci nu ar fi fost însoţit de urmările rele, ce trebue se le aibă orice pas făcut în contra sentimentului public naţional. Desbinarea îşi face cuib tot pe acolo, pe unde se arată asemeni semne de separare şi de sfidare a simţului naţional. Ceea ce nu are însă basă trebue se dispară înaintea crudei realităţi. Aşa şi amintitul incident n’a fost pentru noi, decât un avertisment, ca în viitor se veghiăm cu mai mare gelosiă şi vigoare asupra intereselor solidarităţii noastre, de la care atârnă orice succes în greua luptă, ce o purtăm. JEppet. încet vor trebui ce dispa^jiziiiube.’â n/'i .toate disensiunile, împeaecă mersul luptei noastre şi carî n’au rădăcină în popor, ci sunt numai artificial nutrite, în mare parte ie şapte şi de influinţe streine. Necestatea în lupta de apărare a limbei şi a naţionalităţii noastre ne constrînge a ne îndoi forţele de resistenţă prin strînsa lor unire şi concentrare, căci cuţitul a ajuns la os când adversarii noştri merg pănă a ataca chiar şi memoria luptătorilor noştri răposaţi, carî s’au jertfit pentru libertatea şi drepturile naţiunei nostre. Un esemplu viu şi îmbucurător de reculegere şi de unire frăţască în faţa periculului ameninţător ne ■ dau acum Românii bucovineni, cari se luptă cu atâta bărbăţia în contra unui regim nefast al ţerei lor, care le încalcă drepturile şi libertatea şi le atacă cele mai sfinte interese naţionale, vrând se le submineze poziţia ca popor autochton diriguitor al Bucovinei. Dar nu numai pentru noi, Românii din Austro-Ungaria, ci şi pentru fraţii noştri din regatul vecin român independent a fost anul 1899 un avertisment, că trebue se înceteze cu multe din obiceiurile efecjite şi se se dedea a-şi mări puterea, a-şi întări şi închega organisaţia statului printr-o muncă mai sistematică şi mai stăruitore pentru consolidarea stărilor interiore, prin cultivarea şi lăţirea spiritului adevărat naţional şi prin ridicarea şi asigurarea bunăstărei economice a poporului. Perderile, ce le-a suferit ţara în urma relei recolte din anul acesta îi îndrumeza totodată de a fi cu mai multă prevedere, căutând a se asigura, în contra urmărilor anilor rei pentru agricultură, printr-un sistem înţelept de economii şi prin desvoltarea puterei de muncă şi de câştig a ţerei pe toate terenele. Anul 1899 a adus der Românilor din toate părţile grele cercări der tot răul îşi are şi partea sa bună. , , Ferstru noi , Românii,Anarchia austro-ungara, mtUales, Învățătura, ce ni-au dat’o evenimentele din anul acesta este de mare preţ, fiindcă ne dovedesce, că numai în noi, în forţele noastre proprii şi în organizarea strînsă a acestora, pentru a putea să resistăm cu atât mai mult atacurilor adversarilor, este scăparea, este cea mai de căpetenia garantă pentru isbânda viitoare în inştiinţele noastre legitime de egală îndreptăţire naţională. Convingerea aceasta, care a prins rudecina adeocî în poporul nostru, ne va călăuzi paşii şi lucrarea în viitor şi ne va arăta calea adevărată, pe care înaintând să putem vedea realizată egala nostră îndreptăţire naţională. In speranţa aceasta firmă urăm tuturor fraţilor an nou fericit! FOILETONUL „GAZ. TRANS“. Vrăbiile. (Fabuă.) Un împărat odată poruncă aspră a dat: Că ’n ţera lui întinsă, Vitază şi ne’nvinsă, O vrabiă de vecie, Ce vai de-al ţării sfat! Voi adecă tiranul, Să le sfîrşască neamul. Ia sfat acum şi ele cu sgomot s’adunară, Din astă năpustală cum se mai dea afară! Era — vedi — sfânt al lor drept, şi ori-cine o [vede, un neam întreg, nu poate aşa numai a’l [perde, Şi nimeni voie n’are, şi n’are nicî cuvânt, A-l pierde, câtă vreme un drept e pe pă[mânt. Din vrăbiile spuză, vin harnic rânduri-ren[duri. Și vin din totă țara îfi cap cu grele gânduri, Căci dulce e vieata, vor toate se trăască: Toți blastemă peraceia cari vor se lio ră- W [peascu. Și sfatul se începeți vorbirile lor curt, Curg vale și potopuri din zori pănă’n anurg. Ispravă ? ... chiar nimica, — de ujde și . [poffesci, Când totul e galáeva, ce poți se isprivesci? Una e mai gelosă de-a alteia bra^ră Și nu mai incetezS, a se mustra fn gură: — „Sfatul meu e mare, că dela început: „Bune tinerețe, i. „Adenci bătrânețe, i „V’am sfătuit, căci numai libe» se fim am / [vrut“... — „Ce-mi eşti tu cucuveicâ» — dise un M([ păsăroid,“ Sărind sus ca o broscă, şi ța»os şi vioiu. — „Bătrână coțofană! poftin» jși înceteazâ, „Că cieu ți-a fi cam grozi» de ceea ce ur-M [meză. „Unde ți-e vrednicia şi A minuni aveţi? „Cu un voinic ca minM de stai se te tot J [perţi! „Da, sfatul meu să stee, căci eu v’am arătat, „Că frică nu port Domne, nici chiar de îm [părat. „Răbdat’am şi în puşcă, şi fomete şi sete, „Primejdii mari de puşcă şi altele de [aceste... .“ Şi certa curte ’ntr’una, la brezdă nu mai [vin, Căci fereA le e plină de ură şi venin. Când ,Coartea-i lângă ele şi pot să o şivâctă, Cu certele o chiamă, din certe nu’ncetază, Er duşmanul nu dorme, ci tot pe rând perând, Turteşte câte una, că ultul e flămând. * * * Fruntaşi ai naţiunii ! din vis să vă treziţi, Gâlcova alungaţ’o şi numai zăboviţi; Numai unirea aduce viaţă şi putere, Gâlcova e pieire şi morte cu durere. Farnaş. Koevary. Un veac. Istovit, pe patul morţii, zace aiurind moş[nogul. La cap nimeni nu-i veghază, toţi l’au pă[răsit de dragul Unui alt stăpân mai tiner, dela care toţi [aşteptă Vre-un favor. — Nu faceţi sgomot, nu vor[biţi, căci se deşteptă, Şi de-abia ’şi închise numai ochii storşi pe [o clipă, bietul, După-o luptă desperată, ce-l înăduşea pe [’ncetul. Mult s’a mai muncit de-o vreme, şi simţind [c’o să-l ajungă Sortea, se plângea amarnic. C’o ’nderătni[dă lungă Se ţinea de firul vieţii, îngrozit că o să-l [scape. Când i-au început mormântul, par’c’a în[ceput se-i sape Chiar în inimă hârlețul. Ochii-i se ’mpăin[geniră. Vede apoi ca ’n vis |ntrega lui mărire cum [se ’nșiră