Gazeta Transilvaniei, august 1900 (Anul 63, nr. 170-193)

1900-08-01 / nr. 170

Nr. 170—1900. Flori de teiu. VI. Strein.... a colindat lume multă, n’a cunoscut pe nimeni şi nimeni nu l’a cunos­cut, a trebuit să ’ndure multe şi a avut parte de puţine clipe fericite. Singur... veci­nic singur a trăit cu el însu­şî şi cu gân­durile lui. Când se perdea în lumea amin­tirilor, trecutul ’i­ se părea un întuneric fără margini şi-l neliniştea un dor nebun de pribegire şi silnic de tote, de el însu­şi chiar, pleca fără să spie unde placă, pleca se-şi perdă urma. O singură scântea mai licărea în noap­­tea asta, o ragă ademenitor?­, care-i lăsa o căldură dulce în sufletu-i îngheţat şi făcea săi tresară în colţul ochilor, dorul de viaţă , iubirea lui dintâiu, frumoasa lui iubire! Ideea, că a fost cine­va pe lume, care să-l iubască, îl mângâia şi de multe­­ori îl făcea chiar vesel. De multe­ on­ icoana ei ’i-sa arăta înaintea ochilor şi-o privea exta­­siat, o privea uitându-sî de t6tă lumea. Câte­ odată par’că o audia spunând amicelor ei: „am cunoscut un băiat“... numai atât audia... atât... şi era aşa de fericit de nu s’ar fi dat pe-un rege. Iu dfiöi® senine îl vedeai îndreptân­­du-se spre dumbraviara de pe malul rîu­­lui, palid, abătut și dus pe gânduri. Aici citea, contempla natura şi când de multe­­ori pe cărări aeriane rătăcea prin lumi pline de lumină, ochii îi scânteiau şi-un zîmbet liniştit îi strălucea pe buze ca o rază binef­cutore. Ce fericit se simţia aşa transportat din lumea asta. Când vre­un nenorocit se apropia şi-i cerea de pomană se trezia din starea asta, şi uitându-se lung la el pleopele îi cădeau şi faţa i­ se întuneca de sămăna un moment mai mult cu un mort decât cu un viu. Ca amintire din vremurile senine avea un teanc de scrisori la cari se uita cu dragostea cu care te uiţi la florile de pe morminte. De câte-ori nu l’au mângâ­iat acestea în momentele de suferinţă şi de câte-ori nu l’au aucjit şoptind un cu­vânt..., un singur cuvânt, care pentru el preţuia mai mult decât lumea întregă: Viorica! * * * Intr’o zi carul de morţi porni dela spital şi trecu pe sub ferastra mea tărăgă­nat şi jalnic. După posciug nimeni. Ce trist e să nu te însoţască nimeni la gropă. „Pe cine ’ngropi, părinte? întreba o femeiă, care eşise ’n poftă cu un copil in braţe. „Ia... un strein, n’are pe nimeni să­­racu“ şi popa dădu din umeri, pe când carul tărăgănat şi jalnic se îndrepta spre porta cimitirului. Veturio. SOIRILE Dl LEI. — El Iulie v. Urcarea vămilor în Rusia. Se scrie din Budapesta, că acolo a sosit dela am­basada din Petersburg și dela coresponden­tul ministeriului r. u. de comercie urmă­­toarea telegramă : „Pentru acoperirea spe­­selor provocate prin evenimentele din Asia orientală, guvernul rusesc în sensul ucazu­lui împărătesc dela 4 i. c. a ordonat pe cale telegrafică urcarea unei părţi mari din posi­­ţiile tarifelor de vamă dela 10 până la 5O°­0. Urcarea vămei, firesce, nu atinge posiţiile­­de vamă stabilite prin pact. Cu privire la importul monarchial observă ambasadorul, că urcarea vămei privesce numai pomele­­dela udetă­cţi, vinul de butaie şi importul de lemne. Nouele taxa sunt introduse din a­ugust. In cercurile comerciale rusesci -consternaţia e uriaşă“. Te Demn. La finele săptămânei aces­teia, în d­'11* de 18 August n., se va oficia un Te-Deum la catedrala Sf. Iosef din Bu­­curescî, cu poasia aniversării 70 a a născării împăratului Francisc Iosif. Vor asista la Te Deum reprezentanţii Casei Regale, d-nii miniştri şi corpul diplomatic. Şcole pentru candidaţii de volun­tari. Sa ad­e, că voluntari pot să fie aciî nu numai cei ce au observat toate clasele unei şcole medii, ci şi aceia, care fac un esamen înaintea unei comisiuni menite pen­tru scopul acesta. Pentru pregătire la de­punerea acestui esamen esistă la Oluşiu­ o şcoală. Cursul se va deschide în Septemvre şi va dura 6 luni. Pe pieţele române de cereale a în­ceput să se observe oare­care activitate în­­jilele din urmă. Preţul grâului a început să se urce şi tendinţa este tot spre urcare. Joia trecută s-au vândut în portul Brăila 30.000 de hectolitri de grâu. *1* Ieroten Beleş. Eri a fost înmor­mântat în Totvaradia Iosif Ieroten Beleş ar­­ahimandrit, asesor al Consistoriului metro­politan, fost vicar episcopesc şi preşedinte al Consistoriului gr. or. român din Oradea­­mare. Decedatul a murit la vîrsta înaintată de 78 ani şi în anul al 66-lea al preoţiei. Requiem pentru Regele Umberto. Ni­ se scrie din Timişul de sus. In 9­­. o. s’a oficiat la biserica catolică de aici pen­tru răposatul Rege al Italiei un Requiem, la care au luat parte toţi Italienii în nu­măr de 42 sub conducerea d-lui Domenico Garleti, constructor. Notificare. M. S. Regele României a primit, din partea M. S. împăratului Ja­poniei, o scrisoare prin care Ii notifică că­sătoria fiiului său, A. S. I. Principelui Moș-­ tenitor Yoshihito, cu Principesa Sadako, fiica Principelui Kujo. Moartea unui episcop rom. catolic. Episcopul de Alba-regală Filip Steiner a răposat în 11 August­­, la moşia sa din Teos în etate de 61 ani, după o scurtă bolă provenită din paralistă. Episcopul Steiner era unul din archiereii rom. cat. cei mai agili şi, dacă se poate crice, răs­­boinici. El era considerat de sprijinitor de­­clarat al partidei poporale catolice. Punctul său de vedere intransigent catolic l’a adus adeseori în conflict cu guvernul aşa, că nici unul din guvernele liberale nu se pur­tau cu încredere faţă cu el. La 1891, după moartea primatelui Simor, era p’aci să de­vină el primate în locul lui Vaszary, căci Roma, care ţinea mult la el, îi sprijinise candidatura. Episcopul Steiner, cu totă ne­încrederea, ce au avut-o guvernele liberale faţă de el, era în graţia Curţii şi îndeosebi a archiducelui Iosif. Decedatul era un es­­celent orator. In luptele bisericei contra legilor politice bisericesci a avut un rol de frunte, or la 1892 a produs sensaţil o cir­culară, ce a dat-o preoţimea din eparehia sa privitor la alegerile dietale. Decedatul episcop avea o frumosă cultură şi bogate cunoscinţe mai ales pe terenul literaturei eclesiastice. Nenorocire. O mare nenorocire s’a întâmplat Vinerea trecută în comuna Cristian de lângă Braşov. Locuitorul sas Petru Bob­ros cu soţia şi cu doi fii ai săi se aflau la câmp şi lucrau. De­odată se isca o furtună grozavă, căreia ei nu-i da­­seră atenţiune înainte. Un trăsnet pe neaş­teptate se descărca în mijlocul membrilor familiei, cari se adunaseră la un loc şi pe toţi îi culcă la pământ. Lui Petru Bob­ros nu i­ s’a întâmplat alt­ceva, decât a ameţit, dar s’a deşteptat. Soţia sa în etate de 31 ani însă, precum şi un fiin de 15 ani al său muriră imediat. Al doilea fiiu, în etate de 9 ani, care se ocrotise sub pat, a scăpat cu părul de pe cap pîrjolit. O familia înnecată în Siret. Din Galaţi s’anunţă, că Maria Catalexe, îm­preună cu patru fete ale sale, din cari una măritată, s’au înnecat în Şiret, lângă gara Bărboşi. Procurorul din Galaţi şi medicul primar al judeţului Covurlui, au plecat la faţa locului şi au constatat următorele : Ne­norocitele victime merseseră la plimbare şi voind să trecă Siretul stătător cu o barcă, acesta s’a răsturnat. Proprietarul bărcii a fost arestat, sub învinuirea, că a pus prea multe persoane în barcă. Un episcop catolic filo­semit. Fata oficială maghiară „Keleti Értesítő“ spune, că cailei­a acestea episcopul catolic dela Vaţ, contele Csáki­ Karoly, a primit în audienţă o deputaţiune a Jidanilor de acolo, cari l’au felicitat din incidentul instalărei. La vorbirea conducătorului deputatei jidovesc­ Weisz, episcopul a zis între altele: „Eu cu aceeaşi iubire mă port faţa cu ori-ce confesiune. D-vostră adresaţi-vă ori când la mine, ori când ar fi vorba despre D-Vos­­tră cereţi sfat de la inima mea căci dacă este cine­va, atunci eu sunt acela care pe Jidovi îi iubesc şi îi slimesc 1. Retragerea barzelor. Vinerea tre­cută cam pe la orele 2 d. a. o câtă de barze (cocostîrcî) se vecia ca şi un nor sburând asupra oraşului nostru. Unii din cei ce i-au vădut cred, că numărul cocos­­tîrcilor ar fi fost aproximativ în număr de o milă. Ei sburau la început direct spre mâclă-di. Când au fost însă de­asupra Poie­­nei s’au împărţit în două cete, avându-şi fiă­care câtă conducătorul său. Plecară în­­tâia una dintre cete, apoi cealaltă, luând amândouă drumul în direcţiunea Dobrogei. GAZETA TRANSILVANIEI. Resboifi în China. Ambasadorii. Seim, că ambasadorii din Peking n’au voit să primască ofertai guvernului chines de a merge, sub pază de trupe imperiale, la Tieo-Ciu. Ei au rămas în Peking să lupte pănă le vor sosi ajutore dela trupele internaționale. Când va fi acesta nu se poate soi, cu atât mai vîrtos, că trupele aliate, cari au bătut pe Chinesi la Peieang și Jang-Tsu, au trebuit să se reîntoarca­­răși la Tien-Cin, fiind-că o mare armată chi­­nesă le-au luat pe la spate, vrând să meargă contra Tien-Cinului. Ministrul de externe din Petersburg a primit dela ambasadorul rusesc din Peking o solie telegrafică , spunând, că asediul contra ambasadelor continuă necurmat şi asediaţii n'au decât forte puţine provisiuni. Ambasadorului rusesc Giers ’i­ s’a dat voie ca cu întreg personalul ambasadei să margă la Tien-Cin, dar numai în caşul când guvernul din Peking şi împăratul vor da cele mai sigure garanţii, ca acesta se poate întâmpla fără pericol, înaintarea aliaţilor.­­ Contrar soirilor din isvor engles, că aliaţii s’ar fi reîntors la Tien-Cin, o serie telegrafică din Shanghai trimisă la Bruxella susţine, că înaintarea aliaţilor în contra Be­lciugului s’a început pe linia întragă. Panica în Peking cresce din ură ’n oră şi împă­­rateasa regentă ține consilii în fiă­care cr­­eu sfetnicii săi. Refugiarea împărătesei. In urma înaintării aliaților, împără­­teasa văduvă se ocupă cu gândul de a pă­răsi capitala și de a­ se strămuta cu curtea întregă în alt oraş. Soirea acesta provine de la ambasa­dorul chines din Berlin, care ar fi primit-o din Peking. îndată după primirea soirei, ambasadorul chines a delegat sfătuind pe împărătesa să nu părăsască Pekingul, ci să aştepte în linişte sosirea trupelor europene. Pace — necondiţionat. Din Londra se telegrafeză, că după solii sosite acolo Li-Hung-Clang ar fi pri­mit im­ediat împărătesc, care î l împuter­­niceşte să încheie necondiţionat pace cu puterile. Telegrama adauge, că în astfel de împrejurări răsboiul cu China se va sfârşi înd­.rând. Forţele aliaţilor. | * O fotă militară germană publică ur­­mătorea statistică despre forţele armate ale aliaţilor în China: In Tien-Cin şi împrejurime sunt 38,000 soldaţi cu 114 tunuri. Din aceştia cel puţin 30,000 au parte la espediţia contra Pekingului. După sosirea nouelor transporturi de trupe la finea lui Septemvre aliaţii vor avea 78,000 omeni cu 280 tu­nuri. Afară de aceştia Rusia ţine o armată deosebită la frontiera de nord a Chinei, trimiţând spre acest scop 160,000. Foia militară din Berlin a calculat, că numărul tuturor trupelor, cari iau parte în acțiunea contra Chinei este de 330,000 cu 500 tunuri. Flota unită constă din 117 vase de răsboiți și 21 torpilori. Pagina 3. Gimnasul român din Brad. Am primit cu posta de actu: „A 24 a programă a gimnasiului public gr. or. ro­mân din Brad pe an, școl. 1899 — 1900, publicată de George Pârâu, director gim­­nasial“. In partea întâii­ cuprinde: Impe­­ratul Traian ca binefăcător al poporului roman, de Dr. Pavel Oprişa prof. gimnasial, or în partea a doua solii școlare de direc­torul. Din acestea din urmă reproducem următorele date: Gimnastul a împlinit anul al 31-lea de la esistenţa sa. Elevi înscrişi au fost 132, dintre aceştia sunt: 125 gr. or., 4 gr. cat., 3 de religia mosaică. După locul nascere­ : 87 din comit. Hunedoarei, 9 din comit. Turda-Arieş, 2 Bihor şi 2 din comitatul Sibiiului.­­ Ca profesori au funcţionat: George Parau director, Vasilie Bonen, Dr. loan Radu, Dr. Pavel Oprişa, Const. Costin Medic al institutului Ioan Rusu­. Biblioteca gimnasiului are 2399 opuri, cari împreună cu revistele representă o valoare de 11.671 cor. Fonduri înfiinţate şi administrate de corpul didactic: 1) Fondul bibliotecii gimn. înfiinţată în 1871/72 cu sacrificiile corpului profesoral are o avere de 8212 cor.­­ 2) „Fondul elevilor morboşi“ înfiinţat în 1885 dispune la finea an. 1899 de 6847 cor. 3) Fondul convieţuiţii înfiinţat la 1896 dispune de 2820 cor.­ 4) Fond­ul pentru masa stu­denţilor înfiinţat la 1894 are 780 cor. La şcolele normale funcţioneză ca în­văţători : George Pârău, Ioan German şi Mihail Sim­ia. 1$ I \ 1Í âfc- îf ÍÍ- . Chines­ii despre Europeni. Lite­ratul chines Sem Sin Cem a scris sub titlu „Ti ci-b­i-bian“ o carte despre Europa. In acestă „Colecţia de cunoscinţe referitora la lucruri din Apus“ literatul chines dă informaţiune şi despre popoarele europene. Despre Frances a dice următorele: Sunt pa­sionaţi pentru tot ce e elegant şi strălucit. Tinerii bogaţi plătesc până la 5—6 laws (30 — 35 corone) pentru o păreche de cio­­rapî. Pentru îmbrăcăminte plătesc întreit mai mult decât v­ioreza, şi nu le pare rău de bani. Popolaţia capitalei Franciei iu­­besce lenevirea şi beţia. In presentarea es­­terioara le place tuturor ceea­ ce e frumos şi nou. Locuitorii altor ţări sosesc cu droia la Paris, ca să-şi petrece, şi nu am întâl­nit nici unul, care să nu fi fost încântat de viața parisiană. Fie­care străin se simte aşa de bine în Paris, încât îşi uită de ple­carea acasă. In prăvălii sunt numai femei și toate sunt forte frumoase. Prin zâmbete și afa­bilități fasemeaza pe străini, cari întră să cumpere ceva. li tituléza mo-si-eu, ceea­ ce însamnă înalte domn. De vrei să cumperi mănuşi, ți-le probézi­ şi încă pe amândouă manile. Der pentru mărunțişuri ce costă 20 franci îți cer 30 — 40 franci. Dacă le dai cât cer ele, se bucură forte mult. In cide de sărbători poți alege dintre ele pe cele mai frumoase și faci cu ele escur­­siuni. Despre Englesi spune următorele : En­­glesii se disting prin risipa lor. Femeile iubesc cheltuirea exagerată. O haină, ce costă 100 laws, o îmbracă de două­ ori, apoi dmând că e învechită o înlocuesc cu alta. Englesii cheltuesc mult pe cai, cum şi pe vin şi pe mâncări. Exigenţele aceste mari au drept ur­mare forte multe căsătorii făcute numai de dragul zestrei. Se tem de băieţi mulţi, o apariţie ce în China e necunoscută. En­glesii mănâncă şi beu cum înghite lupul şi bea chitul. Beu pănă îşi per­i simţirile şi ade­seori îşi prăpădesc pe wbiski întragă averea. Gern­anii sunt aspreciaţi astfel: Iu­besc forte mult ceremoniile şi se portă cu profundă veneraţiune faţă cu persoane de rang înalt şi faţă cu autorităţile. Când un German se întâlnesc­ cu un alt German, îşi descopere capul. De aceea şi die En­glesii, că Germanii nici cinci minute nu-şî ţin pe cap pălăria. Germanul e forte mândru déoa poate să tipărescă multe titluri pe biletul său de visită şi déoa are lung lanţ de decoraţiuni. Adeae­ori unul şi acelaşi om are patru­­cincî titluri şi 40— 50 de decoraţiuni. Fe­meile încă sunt agrăite cu titlul bărbatu­lui, de pildă d-na academiciană, d-na con­silieră, d-na judecătorasă etc. Proprietar: Dr. Aurel Mureșianui. Redactor responsabil: Grogariu Maior.

Next