Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1900 (Anul 63, nr. 242-265)
1900-11-01 / nr. 242
Cestiune de limbă în Pojun. O apariţiune interesantă este caşul, care a făcut se se nască şi în Pojun o cestiune de limbă. Nemţii din acest oraş, situat la graniţa despre Laiia aproape de Viena, de multă vreme n’au mai dat nici un semn de viaţă. Deodată se respândesce scirea, că şi în consiliul comunal din Pojun, unde odinioră se încoronau regii Ungariei, s’a ridicat postulatul de a se respecta limba majorităţii membrilor lui. Un advocat cu numele Carol Zemek, servit ca toţî renegaţii, a crecjut momentul sosit ca se facă se înceteze un vechiu obiceiu, în favorul predomnirei esclusive a limbei maghiare. Era adecăus, ca în şedinţele consiliului comunal raporturile se se facă în limba germană. Zernek a propus, ca de aci încolo se se raporteze numai în idiomul maghiar, şi numai acelor membrii se li se permită a vorbi în limba germană, cari nu sciu unguresce. Propunerea acesta a produs mare fierbere între Nemţii patrioţi din Pojun. Ea s’a discutat şi în foile germane din localitate şi, ceea ce este mai interesant, chiar un Maghiar Ivan Simonyi, redactorul z ziarului „Westungarischer Grenzbote“ a păşit în fruntea celor, cari combăteau propunerea amintită, pe care el o numia în mod ironic „lex Zernek“. E de observat, că, deşi Nemţii sunt în majoritate, ei n’au pretins şi nici n’au făcut încercare de-a redobândi dreptul limbei protocolare germane. Era dară numai un us, după care raporturile se făceau în limba lor maternă. Amintitul Simonyi a și accentuat de repețite ori în foața sa, că Germanii din Pojun ar avea dreptul de-a pretinde limba protocolară germană, dar el, ca Maghiar, nu poate face în privința aceasta propunere. Este în tot cașul foarte leală și marinimosă aceasta atitudine a lui Simonyi, pentru care organul naţional săsesc din Sibiiu îi şi face onoarea de a-l pune în paralelă cu Ludovic Mocsary, pe când şoviniştii din Pesta îl timbreaza de conducător al „pangermanilor“. Mai ales roaia banifystă a aflat prilegiu a da alarmă, pentru că a fost cu putinţă ca în Pojun maghiarismul se sufere o înfrângere, ce constă în faptul, că în cele din urmă faţă cu marea nemulţămire şi agitaţie, ce a produs-o, propunerea lui Zerenk a fost retrasă. Fişpanul dr. Vay încercase a face o propunere mijlocitoare, ca adecă se se facă raporturile în limba maghiară, dar deca vor cere doisprefiece membrii ai consiliului, se se presenteze şi traducerea în limba germană. Nemţii din Pojun însă n’au cedat, ci au ameninţat, că vor trimite o deputaţi, la ministru-preşedinte Szell, care se fiă condusă de deputatul oraşului, Szilagy. Guvernul s’a temut se nu-i aţîţe şi mâhnesca prea tare înaintea alegerilor dietale şi urmarea a fost, că propunerea din cestiune s’a retras „ca nu cumva Pojunul se fiă compromis printr’o hotărîre antimaghiară“. Interesant mai este, că în discusiunea asupra propunerii Zemnek nu s’a manifestat, cum trebuia consciinţa naţională germană. N’a fost accentuat de cătră cetăţenii germani de acolo dreptul limbei germane, ci s’au adus numai motive de oportunitate; s’a ejis adecă, că membrii bătrâni în cea mai mare parte nu cunosc bine limba maghiară şi, deci, n’ar putea să-şi dea concursul la administraţia comunală, dăcă li s’ar face raporturi în limba maghiară. S’a mai fus, că ei de mult au renunţat la dreptul ca limba protocolară să fiă cea germană şi că nu-i vor pretinde nici de aci încolo, dar pănă ce trăesc să li se lase usul limbei germane; tînera generaţie şi aşa scie unguresce şi o cestiune de timp, ca se mărgă odată tóte unguresce. Cu drept cuvânt amintitul organ săsesc deplânge acest oportunism trist, care este aproape identic cu părăsirea naţionalismului german şi, făcend paralelă între sentimentele Saşilor ardeleni şi ale Germanilor din Pojun, relevăză, că pe, când aceştia aduc numai momente practice vremelnice în favorul limbei lor germane, Saşii o apără din principiu ca un drept al lor nealienabil. Pănă acuma, cjic Saşii, cei din Pejun n’au înţeles atitudinea şi luptele noastre, poate că le vor înţelege acum după tristele esperienţe, ce trebue se le facă cu patrioţii jidanomaghiari. Indemnity în loc de budget. Una din cele mai frumoase speranţe ale lui Coloman Szell pare a se fi topit. Budgetul pe 1901 nu va putea fi desbătut în cameră pănă în 31 Decemvrie. Causa este de-oparte, că desbaterea asupra declaraţiunei moştenitorului de tron a fost extraordinar de lungă, de altă parte comisiunea financiară a camerei desbate diferitele budgete forte încet, aşa că pănă la sărbătorile Crăciunului nu mai este timp necesar nici pentru desbaterea celui mai mic budget. Guvernul va fi silit așadar să pară o indemnitate budgetară pe cele dintâiu patru luni ale anului viitor. Sejică, că proiectul de indemnitate va fi presentat dietei la începutul lunei Decemvrie, sau chiar la finea lui Noemvrie. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Fântâna cu galeta. Traducere din 1. germană, de Victor V. Popescu. Vara trecută n’am stat mult timp la Indoela, în ce chip să-mi petrec concediul. Deja din Main am cetit cu mare plăcere repensiunilediaristice asupra jocului de pasiune din Oberammergau și destul de des am studiat planul de plecare al trenurilor speciale, cari circulă spre satul situat între munţii Bavariei superiore. Şi când mă întrebau cunoscuţii, de nu rămân în Viena pentru serbarea reuniunilor de cântări, atunci zîmbind le respundeam cu oare-oare satisfacţiune : „Ce credeţi D-vostre ? Eu plec la Oberaumergau!“ In fine şi ziua mult dorită sosi! Când trenul părăsi hala gării de vest, am resuflat, ca şi când acum mi s’ar fi liberat peptul de praful multelor acte, ce le aveam pe birou. Era tocmai Vineri. După amlacil am sosit în München, încă în aceeaşi sălă mi-am procurat un bilet pentru primul tren, care plecă diminăţa spre Oberau’ şi m’am culcat cu plăcuta impresiune, că numai trei creci şi şuse de ore mă mai despart de sublima dramă, pe care o aşteptam cu nerăbdare. Vagonul în care am plecat în dimineţa zilei următore din gara centrală a München-ului era ticsit de lume şi nu cred să fie vre o limbă europănă, pe care să n’o fi aucjit vorbindu-se aici. La început nu m’am sinchisit mult de societatea mea de voiagiu, compusă din diferite elemente, căci eu ocupam loc la o ferastră, dar şi acesta cu mare greu, şi de aici priveam cu o adevărată plăcere la peisajele asupra cărora sarele de August îşi arunca ractele sele aurii“. „Anatole, nu te pleca la geam“ răsună fără de veste lângă mine în limba francesă, şi sunetul acestor vorbe îmi atrase atenţiunea asupra unei tinere femei de o rară frumseţă, care admonia pe un copil vesel, cam de şase anî, să se retragă dela I geam şi să ocupe loc lângă densa. Copilul se părea, că să opune, căci dama trebui să-i şoptăscă diferite vorbe ameninţătore spre a-1 pute linişti, vorbe dintre cari n’am putut înţelege decât numai acestea: „Décá nu ești ascultător te voia spune tatălui tău“. Nimic n’ar fi de observat la cele petrecute, décá dama n’ar fi fost atât de atrăgătoare. Peisagiul a perdut din farmecul său pentru mine, căci privirile mele se ațintiră involuntar asupra drăgălașului meu vis-a vis. Cu timpul mă obicinuisem a ceti din fisionomiile oamenilor necunoscuţi; după mai multe semne pe care alţii nu le observau, eu ghiceam posiţia, caracterul şi originea respectivilor. Este forte natural, că în acest cas am fost mai curios ca de obiceiu. După toate semnele conchideam, că trebue să fie o Francesă şi chiar „Parisiană“. Părul acela închis, nasul cel fin şi nervos, guriţa cea mică şi plină de spirit, toate aceste îi dădeau feţei un tip galic. Mânuţele ei fine şi delicate încă îmi arătau, că aparţine societăţii alese. Ea părea să fie de două-creci-şi patru de ani; dacă nu ar fi fost băiatul, în a cărui faţă gingaşe şi sănătosă regăsii o mare asemănare cu dânsa, i-aşi fi dat cu doi ani mai puţin. Acum îmi reluai firul gândirei şi dedusei, că soţul ei încă trebuia să fie în tren, căci de altcum nu mi-ar fi putut ameninţa copilul cu dânsul. Unde era el oare? şi pentru-ce îşi lasă el drăgălaşa soţie numai singură ? Pe când mă gândeam la aceste, dama mai corpolentă, care şedea lângă dânsa, îş ridica vălul de pe faţă şi şopti câteva cuvinte. Şi fără vădita intimitate ce domnea între ele, a-şi fi putut gâoi, că matrona aceea era mama tinerei dame. De alt-cum era bine conservată pentru etatea ei. Dar unde era ore soţul tinerei dame, de care eram deja foarte curios şi totodată gelos, căci eram convins, că nu era demn de aşa un înger; fiind-că de alt-cum ar fi secrut lângă dânsa, în loc, precum presupuneam eu, de a sta în cupeul de fumători, spre a-și putea satisface plăcerea fumatului. Ah, cum mă bucuram, că nu sunt fumător! ^ In0Til, m „GAZETA“ iese în flăcare fll. ADonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe gese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rci de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru Mânia şi străinătate: Pe un an 40 franc!, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa Irtaie Târgul Inului Nr. 80, Stagiu I.: Pe un an 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă : Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile simt a se plăti înainte. REDACITUREA, ââilustraţiuiei ii TiportiU, SMAtjiCV, piaţa mar» Kr. 80 Scrisori ns francate na m primesc. Manuscripte no se retrimet. ;a SERA TE se punsieac 1b ADaiEISTRATIUSE în Braşov ?i ft swsautorele Birouri at aminoluri: 3a Viena: M. Dukei Nachi. Sex. Augenfeld & Emsrloh Leaner, Seinrieh Sohelek. Rudolf Boare. A„0ppellka Nacht. Anton Oppelik. Sa Budapesta : A. V. ßoldber|sr, Ekateln Bemet. In Hamburg.- Marolyl A Llebmann. PREŢUL INSERŢIUNILOR : o aeziă garmond pe o saloana 6 or. — Publicărî mai dese tapă tarifă şi Învoială RECLAME pe pagina a 3-a o seria IO or.a cu 30 bani. Nr. 242. Braşov, Miercuri 1 (14) Noemvrie, 1900. Dietele provinciale austriace îşi vor începe noua sesiune în 17 Decemvrie. Programul de lucrare a dietelor este votarea provisoriului de budget. „Politik“ din Praga csice însă, că în dieta boemii vor veni în disensiune şi alte afaceri de actualitate. Ugran şi „partida independent “. In urma celor petrecute în şedinţa de Sâmbătă a dietei, când Ugrón a declarat categoric, în contra tuturor celorlalţi oratori din partida independentă, că primeşte proiectul de lege despre inarticularea declaraţiunei archiducelui moştenitor, — aproape toatefiarele maghiare din Pesta sunt de părere, că prin declarația aceasta el și-a luat adio dela partida independentă. Amicii de odinibră Ugron și Polonyi, s’au acusat reciproc de infidelitate. Nici pănă acum nu se prea vedeau ei cu ochi buni, rar s’a întâmplat, de câțiva ani încoace, să fie de aceeaşi plărere şi nu prea voia să primască unul sfatul celuilalt. Amândoi fiind omeni cu ambiţiuni şi pretenţi de bărbaţi politici mari, era firesc să se doparscă ori de câte ori li se da ocasiunea. Vorba celuia: nu încap două săbii într’o tâpă. Păşirea de Sâmbătă a lui Ugron în contra partidei independente dovedeşte, că în mod demonstrativ el vru să se desfacă din legăturile fracţiunei, care purta pănă acum numele său. Polonyi la rândul său s’a presentat ca omul situaţiunei şi dându-i-se ocasiunea, a rupt ori ce solidaritate cu Ugron şi s’a efigiat obipit ca viitorul stegar al principiilor şi ideilor independente,deşi o parte din fracţiunea lui Kossuth în frunte cu cei grupaţi în jurul lui „Egyetértés“, au combătut şi combat pe Polonyi ca şi pe Ugrón. Toate aceste sunt simptome, că partida independentă a apucat pe povîrnişul dismembrării şi acum este şi mai îndepărta realizarea speranţei, că odată „independenţii“ să vor uni şi ralia. Linia Serajevo-Mitroviţa şi pressa ruseasca. Am amintit, că pressa ruseasca e foarte indispusă în contra planului de construire a căilor ferate bosniace. Indisposiţia ei este mare mai ales în contra liniei Serajevo Mitroviţa, care afară de interesul economic, ce presintă,este şi de o mare importanţă strategică. Era ce scriu despre acesta două foi de frunte din Petersburg. ț ziarul „Rusia“ ofice: Deci acastă liniă se va prelungi la Mitroviţa, cestiunea macedoneană se poate considera ca definitiv predată în mânile Austriei, şi odată trecută în mânile acesteia, noi Ruşii, cari ne considerăm ca în drept de a da o soluţiune acestei cestiuni, ne vom găsi în posiţiunea, ca şi în acastă cestiune să ne dăm cuvântul cu acelaşi resultat ca în cestiunea Bosniei şi Herţegovinei.