Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1900 (Anul 63, nr. 242-265)
1900-11-26 / nr. 262
»EBAOTTUSFac .âlliiSfiatiliilel |j TlpOtTiSi. îi&AtOV, piatre soars SS. 80. Scrisori aeriuicvte nu se primesc. Jdanocori pic r.a «0 retrimit. '•*AERATE ac pttX!)#S6 is. ADSaHâiRATiiiiiE £B iaita^oV (#; a. «TOR&tfirele 8!ri»iirl4* iinwndurf r 2*s VÄentv: B. a«k«=»i Nacht. !3«x. Augenlid 4k Eßioriok Leiiner. tttrinrfoi! Sohalek. Rudolf Ro»&e. £.<Spp8llfct Nacbf. Anion tippelik, in Budapeeta : A. V. Qoldber- I8f. Ekitoin Bernat. In Hiun- Harniyl &. Ltsbmann. irarfUL IKSERŢiOJIiLOft : o &©«fă garmond p© o colóná 6 or. — Publicări mai dos© după Martin și învoială HECLAME pe padina a H a o 10 or. gen 30 bani. ir. 262.—Anul LXIII. Brașov, Duminecă 26 Moemvrie (9 Decemvrie). 1800. C&T\a»:cQ.er cLe 3D-CLUliiCLecă, *4=S) „gazeta“ iese în ng. fl. Ationamejite pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe șase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineca. 2 fr. pe an. Pentru Mânia şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiale poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administrafiunea, Piaţa Stare Târgul Inuicii Nr. 80, etagii I.: Pe un an 10 fl.. pe şase luni 5 fl.. pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl.. pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Tot aşa şi er’ aşa. Fac ce fac şoviniştii unguri şi tot acolo trebue se se reîntorcă de unde au pornit — în cestiunea nenorocitei lor politice ţaţa cu naţionalităţile. Se certa şi se acusă unii pe alţii, că nu ’s destul de harnic! se ’nţelegă şi se conducă aceasta politică aşa ca nu numai Ungurii se rămână de-asupra, dar ei se fiă stăpân! pe totă mişcarea, ba chiar pe gândul şi pe simţul conlocuitorilor din sinul popoarelor de altă naţionalitate. Nu mai seim a câta oră s’a ridicat cu ocasiunea desbaterei de acum a budgetului, archişovinistul din stânga estremă Komjáthy, ca se mustre purtarea ministrului-preşedinte şi de interne Szell în cestiunea naţionalităţilor eficend, că politica lui prea puţin energică ar incursia numai agitaţiunile acestora. Şi tot aşa numai stim a câta-oră asigură Szell, că faptele guvernului seu dovedesc, că nu e blând şi îngăduitor când e vorba de interesele statului naţional unitar şi de „înfrânarea acelora, care pecătuesc în contra acestor interese.“ Cu mândria se provocă el la politica lui de naţionalitate, care — fiice —nu este decât politica, ce tinde a întregi clădirea acelui stat maghiar naţional. Tote acestea, răspund adversarii lui Szell, sunt numai vorbe gole, căci agitaţia naţionalităţilor a cuprins acum şi viaţa municipală şi vatemă neîncetat vara statului „demonstrând nepedepsită contra legii şi a voinţei constituţionale naţionale.“ Szell cere din nou ca Komjáthy şi soţ! se arete caşuri anumite când a greşit el, în procederea lui faţă cu naţionalităţile, contra intereselor politicei patriotice maghiare, adecă şoviniste, cr ei pretind că nu mai e de lipsă se enumere lapte; totă politica lui Coloman Szel, în ce privesce pe nemaghiarî, e greşită, căcî e pasivă şi nu cum ar trebui, activă. E interesant, că Komjáthy înţelege înainte de toate sub o politică activă desfiinţarea legii de naţionalitate. O astfel de politică,zise Szell, n’ar fi bună şi n’ar fi în interesul Maghiarilor. Am trăit, zige el, cu aceasta lege şi vom trăi cu ea şi de aci încolo, numai se o mănuăm cu tăriă şi cu prudenţă; der a turbura liniştea popoarelor nemaghiare n’ar fi nicî-decum un metod bun în mănuarea ei. Aţî înţeles? Maghiarismul violent, care nu-şî face nici un scrupul, nu se sfiesce nicî-odată de-a călca acea lege a naţionalităţilor în interesul seu propriu, pe care-l declară de interes al statului, o duce mult mai bine cu legea naţionalităţilor, care a fost şi este şi aşa numai pe hărtiă, decât cum ar duce-o fără de ea. In caşul din urmă ar cice totă lumea : era că naţionalităţile n’au nici un drept în țara ungureasca, era că duc în adever viață de noţî, şi oamen! ca Apponyi nu s’ar mai putea lăuda la congresele internaționale cu mărinimia și liberalismul ungurasc; pe când cum stau aci! lucrurile, cei dela putere fac ce vreau cu legea de naționalitate, lucrând în toate contra ei, oi totodată mai incasseaza şi laude, că totuşi ar fi oamen! liberali şi generoşi. De aici ne putem esplica, de ce afirmarea lui Szell, că n’ar fi bine se se delăture legea naţionalităţilor, a fost acoperită de sgomotoasele şi îndelungatele aplause ale camerei. Intr’un ziar din Pesta cetim, că Szell ar fi cjis chiar, că deca ar urma politica, ce i-o recomandă Komjáthy, „acesta ar întorce tot statul ungar cu fundul în sus. Ce lipsă ar fi se-l mai întorcă cu fundul în sus, când acesta s’a întâmplat de mult, de când adecă s’a trâmbițat de-alungul și de-alatul, că în acest stat numai ce este maghiar şi cu sentimente maghiare are dreptul de a trăi. De acum daca este ca se se facă vr’o schimbare sănetosă şi radicală spre binele statului, el trebue adus Urăş! în văgaşele normale şi firesc!, prin adevărată libertate şi dreptate pentru toţi. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ In memoria lui C. Esarcu. In ziua de 8 Noemvrie st. v. s’a făcut în Bucuresci cu mare solemnitate desvălirea bustului lui Constantin Esarcu în grădina Ateneului. C. Esarcu a contribuit mai mult ca toţi la întemeiarea Ateneului Român. La iniţiativa lui s’a clădit măreţul palat al Ateneului. Bustul, operă a maestrului sculptor Y. Hegel, s’a ridicat la iniţiativa Ateneiştilor (membrii ai societăţii Ateneului). El este aşezat pe calea principală a grădinei în faţa palatului Ateneului. Serbarea a fost deschisă cu „Imnul regal“ şi „Deştaptă-te Române“. După acesta d-l Trandafir Djuvara, fost ministru plenipotenţiar şi membru al societăţii şi fost director al revistei Ateneului Român, a rostit următorea cuvântarefestivă, care premerse descoperirea bustului lui C. Esarcu în sunetul musicei: Donmelor, Domnilor. „Românii, după Greci, sunt poporul care a înălţat la cel mai mare grad cultura monumentelor lor. „După ce fac pe un popor să trăiască, monumentele îl fac să reînvieze. Fără îndoială, ceea ce a contribuit mai mult la renascerea şi ridicarea Italiei este tradiţiunea unui trecut glorios, neîncetat reînviat prin spectacolul vechilor sale monumente de gloria şi de libertate“. Eră cum se este prima C. Esarcu, al cărui monument neam adunat să-l sărbătorim astăziî. Sărbători de acest soin au fost, pănă acum, rari la noi, cu atât mai mult, dar trebue să ne bucurăm, că sentimentul gratitudine! cătră bărbaţii patrioţi şi muncitori ai acestei ţări a început să se afirme şi să se manifesteze prin ridicarea a statui şi busturi. Printre bărbaţii noştri meritoşi, Esarcu va putea fi dat uitării, căci dacă puţini sunt, cari răsfoesc cărţile învechite, nu este om care să vie în capitala României şi care să nu rămână în admiraţiune dinaintea Ateneului român, şi oricâţi au dat concursul lor la acestă monumentală operă, nimeni nu va contesta, că ea aparţine întregă lui C. Esarcu. Esarcu a trăit printre noi, viaţa şi operele lui sunt îndeobşte cunoscute şi nu voiu încerca a le schiţa aci. Voiu căuta numai a fixa câteva trăsături a acestei figuri, simpatice şi interesante, din multe puncte de vedere. Prin două mari calităţi Esarcu îmi pare că se impune ca un exemplu bun de urmat; el avea energii stăruitore în acţiunile, prin cari urmărea un scop înalt, bine statornicit dinainte; el avea cumpătare în vorbe şi în modul lui de a trăi. Pe de-o parte, rebus angustis animosus, el a dat un puternic imbold iniţiativei private, într’o ţară, unde, trebue s’o recunoscem, totul se aşteptă dela stăpânire; acest Palat strălucit dinaintea căruia ne aflăm, podoba Bucurescilor, el l’a conceput, el l’a zidit, petricică cu petricică; cine nu-şî aduce aminte de sublimul său apostolat, când aduna leu cu leu, suma formidabilă, ce a îngropat în temeliile acestui altar înălţat Literilor, Ştiinţelor şi Artelor? Se paare odisee mai duiosă decât aceea a acestui om, iluminat de o ideiă sublimă, mergând, cu încăpăţinare din casă în casă cerşind, el atât de bogat în energie, concursul celor mai slabe ajutore nedesperând niciodată, şi încuragând pe toţi, cu o sfântă încredere în sine? Ateneul român va rămâne pururea simbolul iniţiativei private şi a spiritului de asociaţiune în România. Pe de altă parte, cumpătat în espresiuni, pentru că cunoscea valoarea cuvintelor, aşa că n’ar fi îmbucat niciodată trâmbiţa unei indignări exagerate pentru fapte de nimic, Esarcu a trăit totdeauna după maxima lui Horaţiu : Vivitur parvo bene, lucru nu tocmai uşor într’o societate peste măsură aplecată cătră risipă. Pe cât era de mândru când vorbia de Ateneul român, pe cât era de ambiţios pentru a ajunge la înaltele dregătorii ale Statului, în scopul meritoriu de a fi părtaş la progresele de realisat, pe atât de modest în viaţa sa privată şi publică, l-am văcut cu toţii, cum, după ce ajunsese la culmea situaţiunii diplomatice numai prin munca sa, er nu prin influenţa puternicelor rudenii, Esarcu con- Revista politică. Mai bine de zecen de dieta ungară s’a ocupat cu desbaterea generală a budgetului pe 1901. Deputaţii din diferitele partide, care au luat cuvântul în desbaterea generală, au desvelit un şir întreg de rane, ce bântue pe corpul ţării, fără de a fi speranţă, că ele se vor vindeca în curând. Plângeri mari s’au ridicat mai ales de cei din oposiţie, că: viaţa de stat şi naţională maghiară tângesce într’o mare neorenduela; stările economiei publice sunt grozav de dărăpănate; administraţia politică geme de rele şi greşeli; justiţia asemenea, din viaţa socială a pierit orice avânt nobil; luptele de clasă şi confesionale bântute azî mai mult ca orişi când, guvernul stă incapabil faţă cu socialismul etc. Toate ca toate, dar kossuthiştii şi toţi ceilalţi de pănura lor sunt grozav de nemulţămiţi cu politica de naţionalitate a guvernului Szell. I s’a imputat guvernului şi de astă-dată, că n’are un plan precis şi conscient faţă cu naţionalităţile, a căror „agitaţiune“ cresce tot mai mult, se întăresce şi ameninţă cu primejdia „statul naţional unitar maghiar“. In şedinţa de alaltăeri, care a pus capăt desbaterei generale budgetare, a luat cuvântul şi ministrupreşedinte Szell răspunzând la învinuirile, ce i s’au făcut în privinţa politicei sale în cestiunea naţionalităţilor şi în alte cestiunî, cari au fost ridicate de deputaţii din oposiţiune. Pe noi interesându-ne mai de aproape cele ce le-a declarat Col. Szell în cestiunea naţionalităţilor, ne ocupăm cu acesta la locul prim al numărului nostru de anî. * Intr’aceea ministru de finanţe unguresc a presentat dietei un proiect de lege, prin care cere indemnitate budgetarâ pe cele dintâiu trei luni ale anului viitor, adecă dieta să încuviinţeze guvernului de a acoperi necesităţile de stat pe basa budgetului din anul trecut, fiindcă nu mai e timp a se desbate pănă la finea anului curent întreg budgetul. Guvernului îi mai stau la dispoziţie cu totul 14 şedinţe, cari vor fi ocupate cu desbaterea şi votarea proiectelor de lege privitor la indemnitatea budgetară, convenţia financiară cu Croaţia şi proiectul de recruţi pe 1901. In legătură cu acesta amintim, că foia lui Banffy „Magyar Szó“ publică cu litere grase în frunte spirea, după care ciclul dietal de față se va închide în primul pătrar al anului viitor și nouele alegeri se vor face în primele 4^e al e lunei Aprilie 1901. Scirea aceasta n’a fost încă desmințită. * De mult se 4*cearcă în Bulgaria are să isbucneascâ o crisă ministerială. Cei ce susțineau acesta nu s’au înşelat, căci telegraful aduce acum din Sofia scriea, că Miercuri întreg cabinetul bulgar şi-a dat demisiunea. Nu sunt cunoscute pănă acum mai de aproape căuşele acestei demisiuni. Se asigură însă, că între cabinetul Ivandoff- Radoslafoff şi între principele Ferdinand s’a dat pe faţă în timpul din urmă un conflict de caracter serios, care a provocat totodată şi nemulţumiri în sînul membrilor Sobraniei bulgare. Aceasta desfăşurare a lucrurilor în Bulgaria — 4i°e ° telegramă din Sofia — era de mult prevăzută, mai ales că starea dinăuntrul principatului e cât se poate de rea și are să se lupte cu mari greutăți financiare. Se zice, că principelui îi va fi foarte greu a-șî forma un cabinet după placul său, dat fiind, că Radoslafoff domineaza situațiunea în Sobrannă, unde are forte număroșî partisan!.