Gazeta Transilvaniei, decembrie 1900 (Anul 63, nr. 266-288)

1900-12-01 / nr. 266

0 enunciaţiune cehtică. Erî s’au început alegerile pen­tru parlamentul central în Austria. In decursul acestei săptămâni sunt a­ se alege opt-spre-crece deputaţi din Cub­a a cincia. In momentul acesta formeza obiectul principal de discusiune în pressa germană şi cehă discursul electoral al fostului ministru de fi­nanţe Kaizl, unul dintre corifeii Ce­hilor tineri, care este din mai multe puncte de vedere remarcabil. Clubul deputaţilor cehi, căiae el, a voit se dovedeasc, spre eterna amintire, că şi în ce priveste pute­rea de obstrucţiune Cehii pot trage degetul cu Germanii şi că şi ei sunt în stare, de-a face se stagneze apa­ratul parlamentar. Acăstă dovadă s’a făcut. Un ministeriu a fost răsturnat, amâna­rea şi în urmă disolvarea parlamen­tului a trebuit se urmeze, şi multă vreme parlamentul a ajuns ărăşî în neputinţă de-a funcţiona. Acesta —­­jice Kaizl — a fost resultatul des­fiinţării ordonanţelor de limbă. Apoi urmeaza aşa: „Când nu de mult s’a discutat cestiunea căilor ferate bosniace, par­tea aceasta a monarchiei n’a putut să-şi validiteze cele mai îndreptăţite şi simple pretensiunî. De se va trata de reînoirea pactului, Austria va fi ărăşî cea scurtată, de se va cere desvoltarea marinei, pentru noi atât de importantă, şi faţă cu multe alte cestiunî ale politicei esteriore, pre­tutindeni va predomni influenţa Un­gariei, pe când noi suntem condam­naţi a ceda. Privind lucrul mai de­­aproape, vedem pretutindeni certa germano-cehică, ce o esploatăză Un­garia foarte prudent și în mare mă­sură și care cărtă e considerată pre­tutindeni de cel mai mare pericul pentru stat. Cu toate acestea nu se întâmplă nimic pentru o dreptă apla­nare a acestei certe și vina o perta mai ales guvernul de faţă. „Pănă­ ce erau în vigore ordo­nanţele de limbă Germanii criceau, că nu e posibilă o înţelegere, dăcă nu vor fi mai întâia desfiinţate. S’a găsit un guvern, care să le casseze în modul cel mai radical. Şi ce s’a întâmplat?“ întrăbă Kaizl. „Departe de a fi gata la o împăciuire echita­bilă, partidele învingătore ale stângei germane văd în desfiinţare numai semnalul pentru cuceriri nouă şi-şi măresc postulatele, precum: limba de stat germană, împărţirea admi­nistrativă a Boemiei, despărţirea Bucovinei, Galiţiei şi Dalmaţiei de celelalte ţări şi întărirea supremaţiei germane în Austria“. Fostul ministru de finanţe afirmă mai departe, că morala celei mai re­cente istorii a Austriei este, că nu se poate guverna contra Germanilor, dar nici contra Boemilor. De aceea crede, că e cu neputinţă ca statul să răsboască pentru durată poporul boem, care după Germani este cel mai puternic în Austria. Susţine, că certa pentru ordonanţele de limbă a fost unei părţi mari dintre Ger­mani numai un pretext spre a-şi acoperi aspiraţiunile lor exagerate. Recunosc, de altă parte, că Cehii au făcut şi greşeli, mai ales vrând să lupte de­odată în mai multe părţi. Dar faţă cu forţa majoră, aceste gre­şeli,­­rice, sunt de însemnătate se­cundară. In fine declară Dr. Kaizl, că Cehii vor persevera şi vor opune re­­sistenţa lor energică desvoltării os­tile lor. Aceea, cum va fi resistenţa, nu e pentru Cehi o cestiune princi­­pială. Cu limba de stat nu există pentru noi nici un fel de transac­­ţiune şi aici n’ar pute ajuta nici ocuroarea cea mai sfruntată. Fără limbă a statului, cestiunea limbelor nu e greu de resolvat. Lozinca Ce­hilor, esclamă Kaizl, este şi rămâne deplina egală îndreptăţire. Am schiţat aici în liniamente generale vorbirea bărbatului de stat ceh, care vedem, că a produs un mare resens în tabăra germană şi care indică clar şi limpede ho­­tărîrea conducerei naţionale a Ce­hilor, de a nu ceda, şi pentru­ că ea face lumină asupra situaţiunei pro­vocate de conflictul naţional dintre Cehi şi Germani. Cestiunea fiumană. Organul semi­­ofîcios al guvernului unguresc precisază astfel punctul de privire al guvernului în cestiunea fiumană.: Fiume, ca separatum adnexum corpus sacrae regni coronae, aparţine teriotorial­­minte Ungariei. Ori­ce afacere administra­tivă, ori­ce cestiune aşa­dar se ţine de ad­ministrarea guvernului central unguresc şi de competinţa dietei ungare. De aici ur­­mază, că fie­care lege a Ungariei este va­labilă la fel pentru toate părţile ţării, aşă­­dar şi pentru Fiume. Nu s’au întâmplat până acum tractări şi pictări în sensul arătat de diferitele chiate. Ministru-preşe­­dinte a ascultat numai părerile membrilor vechei partide liberale fruuoane, precum şi pe aderenţii aşa numitei partide autono­miste. Aceste convorbiri au avut numai ca­racter informativ. Noul cabinet bulgar, Seim, că in Bulgaria s’a format un nou cabinet tot sub presidenţia lui Ivanciov. De-odată cu acesta s’a pus capăt luptei dintre Ivanciov şi Radoslafoff, luptă, ce s’a sfîrşit cu căderea celui din urmă. Crisa ministerială bulgară, spune o te­legramă din Sofia, a fost provocată de fostul ministru de interne Radoslafoff, care şi-a dat toate silinţele a submina poziţia colegului său, pentru­ ca să ajungă el ministru-preşedinte. De fapt principele Ferdinand însărcinase mai întâi­ pe Radoslafoff cu compunerea cabi­netului, el însă dovedindu-se incapabil pen­tru îndeplinirea acestei probleme, a renun­ţat la mandatul, ce i-­ a fost dat. In urma aceasta principele a invitat din nou pe Ivan­­oiov să formeze cabinetul, ceea­ ce el a şi făcut îndată, aşa că în 10­­. c. a putut să presenteze lista cabinetului spre aprobare. Radoslafoff nu mai face parte din al doilea cabinet Ivanciov, din contră a rămas în el adversarul lui Radoslafoff, generalul Pa­­prikov, tot ca ministru de resboiți. Caracteristic este, că „Neue Freie Presse“ judecă schimbarea de cabinet în Bulgaria cu totul altfel. Ea (Ţoe, că acest schimb de cabinet este tot­odată şi un schimb de sistem, pe care prinţul Ferdinand l-a avut în vedere mai de mult. Radoslafoff a eşit din cabinet, pe când Paprikov, care nu se putea înţelege cu el şi de aceea a fost dimisionat, a primit din nou porto­foliul de resboiți. Petroff a primit porto­foliul de interne, Ivanciov e numai cu nu­mele în fruntea cabinetului, care încă îşi primesce signatura prin Petroff, unul din cei mai capabili bărbaţi ai Bulgariei. Pe­troff a fost omul de încredere al princi­pelui, pănă când s’a sufevat gestiunea re­chemării ofițerilor emigrați în Rusia. Prin­cipele a voit să facă pe voia Rusiei, or Petroff s’a opus. Deca acum Petroff a fost însărcinat cu importantul portofoliu de in­terne, acesta — (Toe „N. fr. Pesse“ — este o dovadă, că principele s’a împăcat ârăși cu el. La spatele lui Petroff, care e ge­neral în reservă şi ca oaspe la manevrele austriace a­ fost atras atenţiunea chiar a şefului statului major, general br. Beck, stă armata bulgară, care cinsteşce în el pe cel mai harnic ofiţer. El va face ale­gerile şi va îngriji, ca să se compună o Sobraniă, ascultătore. Se începe doar în Bulgaria încheie „Neue fr. Presse“, o epocă a regimului curat personal, care se razimă pe armată. * Aiiarul „Times“ a publicat de curând unele destăinuiri sensaţionale privitoare la atitudinea guvernului f­rancez în conflictul din­tre Anglia şi Transvaal. Destăinuirile sunt publicate în formă de scrisoare, adresată aces­tui ziar şi semnate „Dintre culise“. Ele sunt menite a esplica presiunea mare a lui Krüger asupra guvernului fran­ces, pentru a-i smulge promisiunea de in­tervenţie, în cazul când Germania s’ar de­cide să ia iniţiativa propunerii unui arbi­­tragiu între Anglia și republicile sud-afri­­cane. Autorul destăinuirilor spune, că la 9 Octomvrie 1899 s’a întâlnit la Bruxelles cu dr. Leyds, care în ziua precedentă fusese pe ascuns la Paris. De "aci doctorul Leyds a trimis o depeșă cu cheia oficială francesă consulului frances la Pretoria, care a în­mânat-o lui Reitz. Conținutul depeșit era următorul: D-l Declassé consideră ori­ce tră­­gănare mai departe în predarea ultimatului ca o greșală din cele mai mari și că Transvaa-­lul poate să fie sigur de sprijinul moral și ma­terial al Franciei. Pănă acum sprijinul moral s’a măr­ginit la o încurajare oficială, or cel mate­rial în faptul, că câți­ va Prancesi, între cari Villebois-Mareuil, s’au pus de bună voie la disposițiă Burilor. Burii n’au înțeles lu­crurile ast-fel. Autorul destăinuirilor spune, că aceasta telegramă a fost obiectul tratativelor, ce au avut loc în săptămâna trecută între Krüger şi guvernul frances. D l Declassé a con­­testat, că ar fi fost vorba de alt­ceva, de­cât de sprijinul moral şi material amintit mai sus. Punendu-i-se însă în vedere că ar mai fi şi alte documente, despre cari pănă acum se păstrază tăcere — guvernul a so­cotit mai înţelept să încheie un compromis. Destăinuirile acestea au fost reproduse de „Siecle“ fără nici un comentar. * O telegramă, ce o primesce din Sofia „ Wiener Alig. Zeitung“ crice, că neînţelege­rile dintre principe şi Radoslafoff vor dis­­păru în curând, şi că conflictul delăturat va aduce după sine o nouă schimbare. Anume, Sobrania, în care Radoslafoff are un partid însemnat, va fi disolvată şi în fruntea guvernului va veni generalul Petroff, adecă în Bulgaria are să urmeze totuşi un guvern militar. Vorbind despre noul ministeriu bulgar, (Ţarul „La Roumanieu (Tce: „Noul ministeriu îl cunoastem. D-nul Ivanciov va rămâne întot­deuna Ivanciov; nu vedem alături cu el nici doi omeni, al căror present să poata să ne dea un mini­mum de garanță. „Un lucru ne consolază. Noul cabinet Ivanciov are un caracter esenţial proviso­­riu; toată lumea o scie, neesceptând nici chiar pe Ivanciov însuşi. II vedem deci fără plăcere revenind, cum îl vom vedea fără regrete mergând. Se asigură, că Sobrania va fi imediat disolvată. De la nouele alegeri se aşteptă o schimbare de lucruri chiar în Bulgaria. Noi rămânem în credinţa, că în principatul vecin sunt mulţi omeni pacinici, cari se îngrozesc de asasinate şi fug de certă şi scandaluri. Acest sentiment nu poate lipsi, de a­ se manifesta la timpul său în ziua şi în era dată... Intr’o­ât vom avea o pasiune, de a­ ne bucura de constituirea unui ministeriu bulgar. Acesta ni încă n’a sosit, dar noi o aşteptăm cu confîenţă ne­­perturbabilă. Statul vecin are o reservă de bărbaţi de stat, care nu paotază cu omeni ca Sarafoff. Aceşti bărbaţi vor avea cuvân­tul cel din urmă. De ce să-i designăm? Lumea-i cunosce“... * „gazeta“ iese în lure­ţi Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe ş0se luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe ş0se luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul neutru Braşov Administraţiunea, Piaţa urare Târgul Inului Nr. 80, etagic I.: Pe un an 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă : Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. —Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. SEB ACŢIUNEA» iiliiiîriţiee! ii ridnetiIi. MÂSQ7, piaţa nare Hr. 89. Ecrisori nefr&uc&ie au « primesc. Manuscripte 20 ae retrimit. ÎNSERATE a« pîisaosc 1» AG­­«19SSTRATSUSE în Braşov şi r MS)AteT*le Biroup! i® anunciart: Ja TUn«: I. OakM Xachf. 3ax. Aujenfalii A Emarloh Leaner, Bsísiríefi Sohüiek. Rasol? SSesas. AnOppeílka Ha»hf. Anton Gppelik. SsBudapeata; A.V. Roldbar- 19®, Ekateln Bern.t, Tu Ham­'s v v z: Karolyi & Uebmann. ?RETUL N­SSERȚIURILOR : o se­­ilă farmond pe o polonă 6 or. — Publicări mai dese iapă tarifă și învoială HEGLASSE pe pagina a S.a o lam­ă 10 or. sau 30 bani. II. 266. Brașov, Vineri­­ (14) Decemvrie. 1900. Căletoria și Krüger. După o telegramă din Paris guvernul rusesc a comunicat lui Krüger, că nu-i re­comandă a visita, Petersburgul, fiind-că boia Ţarului îl face imposibil de a-l putea primi. * Krüger se va depărta în curând din Haga și se va stabili într’o vilă de lângă Har­lem, care i-a pus’o la disposiție un ban­cher din Amsterdam. * Krüger a primit alaltăerî opentațiunea alianței pangermane, al cărui conducător profesorul Hasse, i-a predat o coronă. * In decursul unei convorbiri, ce a avut-o Krüger și Dr. Leyds ca ministru-președinte și ministru de esterne olandes, Krüger a accentuat din nou, că scopul călătoriei sale este de a mijloci un tribunal de arbitri. In răspunsul lor miniştrii olandesi au accen­­tuat, că guvernul Olandei trebue să aibă un rol pasiv şi că iniţiativa n’o pot lua decât marile puteri. Creta şi Grecia. încă de astă-vară s’a răspândit svo­­nul despre o unire a insulei Creta cu Grecia. Etă, ce i­ se telegrafază în privinţa acesta din Constantinopol (Ţarului „Times“ cu data de 8 Decemvrie ). Agentul diplomatic cretan al Porţii şi doi representanţi otomani în străinătate

Next