Gazeta Transilvaniei, aprilie 1901 (Anul 64, nr. 74-94)

1901-04-01 / nr. 74

Din causa sfintelor sărbători ale Pascilor, îl iarul nu va apărea păpă Miercuri seara. A.învierea. Şi din nou s’a învîrtit roata vre­­milor. Şi poporul arăşî îmbracă hai­nele cele mai frumoase ce le are bo­gat şi sărac îşi ia făeliuţa şi o pleca la biserică. Unii vin de aproape pe drumuri largi, alţii de departe pe cărări şi cărăruşe trecând peste dea­luri şi văi şi prin păduri, — toţi vise se adună în casa Domnului ca împreună se aducă prinos şi jertfă Fiiului ceresc, care a suferit mortea pe cruce pentru­ ca prin suferinţe se se înalţe, se reînvie spre mântuirea neamului omenesc. Sutele de făclii aprinse, ce lu­­mineza, ca şi criua, biserica în noap­­tea învierii, sunt simbolul viu al lu­­minei, ce a învins asupra întunere­­cului, a spiritului ce s’a liberat de cătuşile materiei; sunt semnul vesel şi plin de nădejde al vieţii, care a triumfat sdrobind porţile iadului. Iad sunt necazurile, miseriile, urile, patimile şi ticăloşiile de tot felul, cari amărăsc viaţa omului, îl sălbătăcesc şi­­ duc în prăpăstii, cari nimicesc legăturile dragostei şi tul­bură pacea între fraţi, desbinându-i şi făcând se se sfăşie unii pe alţii ca lupii, lacomi şi setoşi de sânge. Clopotele ce răsună în miectul nopţii din turnurile bisericelor, anun­ţând cu ton puternic, dulce şi vesel tot­odată, învierea, deşteptă în inima nostră credinţa şi speranţa, că iadul acela, care ne căsnesce şi ne înspăi­mântă, ne înreutăţesce şi ne desbină, învins va fi de lumina cerescă a spiritului dreptăţii, a iubirei de omeni, a binelui, şi pătrunşi de aceasta cre­dinţă şi speranţă, cu bucuria ne ui­tăm unii la alţii şi într’un moment de însufleţire — în care pare că dis­par toate deosebirile şi vrăşmăşiile dintre noi — ne fricem unul altuia: Christos a înviat! Nu numai unul dintre noi se gân­­desce în aceste momente de înălţare a sufletului la trecut şi la viitor, la munca şi stăruinţele sale în mijlocul fraţilor şi a conlocuitorilor săi. Şi nu numai unul se întrebă în noaptea învierii, ca şi inspirat de­ un duh ce­resc, când va răsări şi pentru ob­ştea nostră românăscă lumina, care să covîrşăscă întunerecul, în care tot mai orbecă astăciî? Când sune­tul clopotelor va vesti în munţii şi văile noastre, că şi nesfirşitele sufe­rinţe şi îndelungata răbdare a po­porului român a fost încununată cu isbânda, ce i-a pus’o în vedere însu­şî măreţul esemplu al aceluia, care a suferit pe Golgota pentru păcatele oamenilor? Românul vrea să trăăscă, inima lui e plină de dorul de a­ se vedea eşti odată din toropela, ce l’a cuprins de o vreme ’ncoace şi care a dat nas­­cere la atâtea nedumeriri, la atâta nesiguranţă şi neîncredere în sînul lui. Cu setea nespusă a unui călător prin pustiu, el aşteptă să se ridice acel spirit, care se dea nouă hrană inimei sale amărîte, să-i redeştepte cu nouă putere speranţele în viitorul său şi să-i dea acea însufleţire sfântă, care să-i fie şi de aci încolo sprijin şi scut tare în lupta pentru apărarea dreptei sale moşteniri. Şi acest spirit uşurător şi întă­ritor va veni şi va aprinde făcliile noastre, ca să ne vedem, să ne cu­­noscem mai bine ca fraţi ce suntem şi să cunoscem şi datoria şi che­marea nostră de­ a stărui şi lupta împreună în strînsă armonie, pen­tru­ ca să sosăscă mai curând şi Pascile Românilor asupriţi. Trecut’am, în cursul timpurilor, prin destule încercări. Suferit’am destule dela streini ca şi dela ai noştri cari în chip fatal şi dureros au jucat între apostolii românismu­lui rolul lui Iuda. Fi-va dar vremea ca după atâtea suferinţe şi esperienţe se încapă şi în mijlocul nostru lămurirea; se lasă învingător odată şi spiritul iubirei, al stimei şi al respectărei între noi; spiritul cel bun, fără de care ni­ se împiedecă răsuflarea şi umblăm ame­ţiţi şi buimăciţi în dreapta şi’n stân­ga; spiritul nestricat şi curat al en­­tusiasmului naţional, care ne-a con­dus tot-dăuna, când s’a cerut să ne facem datoria ca Români adevăraţi. Şi avem lipsă mare de recule­gerea acesta, fiind-că de aci încolo încă ne stau înainte lupte mai grele /-t­o nî 'IV/To -I oTTAm ari îti r] vnr\_ c/w V/Xl'yi V», v^JJl Ui­­ vuj W au Vk*. tăm şi multe greşeli şi păcate, ce cu voiă fără voiă le-am făcut prin aceea că n’am sciuit să chivernisim destul de bine capitalul nepreţuit, adunat cu mare năcaz şi sîrguinţă, capitalul însufleţirei poporului nostru pentru idealul naţional. Prea s’a cheltuit şi s’a risipit cu uşurinţă şi fără folos din acest capital, fără de care nu putem esista şi merge înainte ca popor cu aspi­­raţiunî naţionale. Poporul nostru e gata la jertfe, e învăpăiat pentru causa sa dreptă şi sfântă. Der amar îl atinge, când se vede amăgit în speranţele, ce i­ le deşteptă conducă­torii, şi tare îl doboră consciinţa, că între aceştia nu este înţelegere. De aceea poporul aşteptă să vină şi învierea dragostei între fraţi. Ea va şi veni, căci o vestesc între­­gei obşte românesc­ clopotele tutu­ror bisericilor. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Christos a înviat! ....Şi-atuncea ca prin farmec lumină s’a­u făcut... Venit’a primă­vara cu dulcea-i bucuria, Timit era pămentul.... în noaptea cea pustiă ăcutu-şi-a intrarea o radă auriă o lumineze lumei pe-un drum necunoscut. in morţi, călcând pe marte, al vremilor [Profet ădut’a ’ntre Apostoli ca din senin..., mi­nune... ,Cu voi să fie pacea!“ lî-a dis — aşa se­­spune, i ’nghenunchiaţi cu toţii în sfântă rugăciune du s'au osanele lui Christ din Nazaret. )in ceruri îngeraşii lăsatu-s’au în sbor ’’n cântece de slavă şi cu urări de bine, ’n sufletele triste cântările divine dus’au mângăerea şi clipele senine n cinstea Celui Mare, de omeni Iubitor, i-aşa a fost.... De-a pururî va arde prin altar seninând viaţa Lumina din, Lumină...­­ ’n veci va fi aceeaşi!... El lumea de a se’ nchină a noi, va trece norul..., căci toate se ’n­­senină s ub blândele Ei rade, ce nu cunosc hotar. Se-’L prea-slăvim der astădî cu îngerii [din cer Pe Cel­ ce dela moarte s’a ridicat la viață... De-i noapte viața asta, prin El zărim prin [ceță Un răsărit de sere, o sfântă dimineţă, Şi-atât ne mai rămâne din toate care pier!... Z. Bârsan-Veturio. Frumoasa Irina. — Baladă.. — La Curțile-Nouă, în capăt de țară. Tremură din vârfuri plopi cu frunda rară... Nu sciu: mândrul soare străluci de-odată Ori în prag frumoasa Irina s’arată?.... în cosiță ’și prinde garoafa ’nflorită, Pleca la fântână şi vine zorită. Şueră mîerliţa, strigă cucu ’n leasă: „Cucuie, adi-noapte m’am visat mirasă“... Pune jos o leacă albele cojiţe, Scutură de rouă negrele cosiţe, Cată preste umăr, — inima-i înghiaţă: Soarele pe dealuri s’a ’nvelit în câţă.... Galbenă de spaimă vine ’n fuga mare: „Mamă! grea furtună ameninţă ’n zare... Negri ca păcatul norii se ridică; Inimioara tată mi-a ’ngheţat de frică!“... „Draga mamei, dragă! vestea ta nu-i bună, Nu-s nici nouri negri, nu-i nici grea furtună; Ci Păgânătatea intr’aca ce vine Ca să mi te cera, Irino, pe tine“.... Cresce ’n zare goana pulberii stârnite, Zguduie pămentul ropot de copite; Cade la icone bătrâna şi plânge — Frumoasa Irină mânuţele ’şi frânge: „De-acu, mamă dulce, rămâi sănetosă, De te-a ’mpins păcatul să mă faci frumosă... Fost’ar fi mai bine se mă ’nghiţă iadul, Decât să mă vadă robă Ţarigradul!“ __Spumegând se bate Dunărea de maluri, Caicul pornesce clătinat pe valuri; Sorele preschimbă apele în sânge — Frumoasa Irină se rogă şi plânge: „Turcule dă-mi drumul se mă ’ntorc la mama C’am uitat pe masă salba şi năframa, Mi-am lăsat acolo lada mea de zestre Şi-au rămas sărace florile ’n ferestre“.... Dunărea bătrână curge tulburată, Frumoasa Irină șade ’ngândurată.... Șopotind se ’ngână valurile ’n spume, Parc’ar tot striga-o cineva pe nume: „N’ai s’ajungî, Irino, în Seraia podobă! Nu-i Sultanul vrednic se te facă robă!“... — Sarele apune scăpătat pe dealuri; Frumoasa Irină a perit sub valuri.... Ei de-atunci bătrânii spun că ’n locul unde mî-a găsit copila mântuire ’n unde, Dunărea mî-aduce apă vecinie lină Ca să dormă ’n pace frumoasa Irină... St. O. Iosif, fia minerul acesta este un adaus de done pagini. „gazeta“ iese în Metre til. Abonamente pentru Austro-Ulgaria: Pe un an 24 cor., pe ş6se luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franoî, pe ş6se luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franoî. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru BraşCT Administraţiunea, Piaţa ncar­e. Târgul Inului Nr. 80, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şise Iuni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe 6 Iuni 12 c., pe trei luni 6 corone. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA, Miinistraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se pri­mesc.—Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: în Viena la N. Dukes Nacht., j­ux. Augenfeld & Emeric Les­­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nacht­, Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). PREŢUL INSERŢIU­NILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fă și învoială. — RECLAME pe pagina 8-a o seria 20 bani. Nr. 74.—Anul LXIV. Brașov, Duminecă 1 (14) Aprilie. 1901. Revista politică. Liniştea adâncă, ce friceam, în revista numărului de Dumineca tre­cută, că domnesce în cercurile po­litice şi parlamentare din cele doue centre ale monarchiei, n’a fost con­turbată nici săptămâna acesta prin vr’un eveniment politic mai de sam­ă. Atât dieta din Pesta, cât şi „Reichs­­rath“-ul din Viena ţin vacanţe de Pasci şi, firesce, în astfel de împre­jurări discutarea cestiunilor politice îşi află deocamdată adăpost numai în colonele gazetelor. In partea ungară a monarchiei partidele politice maghiare sunt viu preocupate de cestiunea viitoarelor ale­geri dietale. Nu se scie cu siguranţă când va fi disolvată dieta şi când se vor face alegerile. După toate sem­­ind­ii însă pttre mai probabil, că nu­mai la torană, prin Septemvrie, se va desfășura marea luptă electorală. Foile unguresce aduc «jilnic amănunte despre candidările, ce se fac deja de pe acum în diferitele cercuri de ale­gere și despre organisarea partidelor unguresc­ în vederea luptei, ce le aş­teptă. * Dincolo în Austria face oare­care impresiune scriea, că împeratul va merge la Praga pe la finea lui Main. Majestatea Sa va fi însoţit şi de mi­­nistru-preşedinte Koerber, apoi de miniştri Rezek (ceh) şi Harţei. Călă­toria aceasta se pune în legătură cu inaugurarea solemnelă a noului pod peste Moldova şi se crice, că cu oca­­siunea aceasta monarchul va visita şi câte­va institute ale ţării şi ale universităților şi că va da audiență în castelul Hradşin. — Scriea aceasta a făcut cea mai bună impresiune la Cehii din Boemia. * Vreme rea... S’au luat din dragoste... Vremuri senine, cari abia se mai întrezăresc prin câța, ce s’a lăsat acum greoaie peste câmpiile înflorite altă-dată. S’au întâlnit la fântâna de sub pădure. Era amurgul unei săli de vară. Păsărelele își îngânau ciripitul cu cântecul greerilor şi raflele soa­­relui îmbrăcau pământul într’o haină roşietică. Un vânt adia liniştit şi prin pădure se pornise un frâmăt som­­noros, care se îneca în liniştea adâncă. El cobor­a pe poteca de pe costă, îngânând o doină haiducască! Ţi-era mai mare dragul să-l veciî, voinic ca un brad și cu pălăria

Next