Gazeta Transilvaniei, iunie 1901 (Anul 64, nr. 120-144)

1901-06-01 / nr. 120

Pagina 2, Gestimne şi a­ se deştepta anumite suscepti­bilităţi. Şi el, ministrul, iubesce de­opotrivă patria şi regele său. Regele e domnitor constituţional şi el merită de la ţăra acesta mulţămitâ şi recunoştinţă. Să nu se creeze mereu divergenţe meşteşugite şi să nu se tulbure armonia între coronă şi naţiune. Ratkay declară, că nu ia spre şd­inţă răspunsul. „Reichsrath“ ul austriac şi-a în­chis alaltăeri noaptea şedinţele, sesiunea fiind încheiată, după­ ce a isprăvit programul de lucrări, ce i­ s-a fost dat la deschidere. Pre­şedintele a poftit deputaţilor vacanţe feri­cite cr Dr. Koerler poate fi mândru, că i-a succes a face ca parlamentul să lucreze în timp relativ scurt mai mult decât a lucrat în timp de trei ani.­­ „Politik“ din Praga este informat, că „Reichsrath“-ul se va deschide ărăşi în Octomvrie. Mai înainte ministru-preşedinte Koerber va stabili îm­preună cu şefii partidelor programul de lucrări, Italia şi tripla alianţă. In şedinţa de alaltăeri a camerei italiene s’a continuat desbaterea budgetului afacerilor externe. A luat cuvântul deputatul Valii vorbind des­pre Albania. Oratorul crede, că pe cât timp există tripla alianță este eschis ori­ce pericul pentru Italia. Totuși Italia trebue să se pregatească pentru ori­ce eventualitate. Vorbitorul doresce, ca și pe viitor politica esternă a Italiei să fie pusă pe basa triplei alianțe — Lazatti întrebă, deci este ade­vărat, că mai întâi ei se va desbate tratatul comercial cu Germania, apoi cel cu Austro- Ungaria şi dacă se va desbate de-odată tratatul comercial cu tratatul de alianţă, aşa cum s’a făcut la 1891 ? Se declară şi el pentru tripla alianţă şi elice, că Italia trebue se insuască şi la menţinerea alianţei şi la raporturile bune şi intime cu Francia. — Se aşteptă răspunsul ministrului de ex­terne Prinetti. Tânguiri „patriotice“. Ugroniştii sunt neobosiţi în a face voyajuri electorale şi a vîna popularitate şi voturi, zilele acestea căpeteniile lor s’au dus la Canija m­are (comitatul Zala), ca să organiseze şi acolo partidul unronist în ve­derea viitoarelor alegeri. Plecat’au din Pesta vr’o patru şi — după cum spune organul lor — au întâmpinat o strălucită primire. La adunarea poporală, ce s’a ţinut, vorbirile au curs puhotil. Care de oare mai straşnic în laude de sine pe de-o parte şi în tânguiri „patriotice“ de altă parte. Primul vorbitor Hollo a ţinut un lung discurs „teremtette“ în contra sistemului de guvernare actual. A descris starea „na­ţiei alcâtuitoire“ în culorile cele mai poso­morite. De 30 ani, 4­sex Ungaria nu s’a întărit, ea tot îndărăt a dat, aşa că atil stă pe marginea prăpastiei. „Naţia alcătuitore“ sa ’ngloidă tot mai mult în datorii, clase întregi sunt silite a pribegi. Nu s’a întărit „naţia“ nici în privinţa naţională, căci vaera­ rassei maghiare pierde tot mai mult în ţi­nuturile locuite de naţionalităţi. „Naţiona­lităţile văd, că rassa maghiară nu dispune în patria sa de putere mai mare ca cele­lalte naţionalităţi; văd, că peste noi toţi este un domn mai mare : puterea austriacă. Ea domnesce aici ca limba ei, cu armata, emblema şi stindardul ei peste organisaţia militară a Ungariei şi peste representanţa esternă“... Critică apoi administraţia, totul şi toate. A vorbit apoi Bartók Lajos şi mai şi. El a d­is, că trebue măturat gunoiul poli­tic, ca să se cureţe consciinţa „naţiunei“. „Dările, — (j’se) — cu întrebuinţări pentru bunăstarea și întărirea nostră, ci pentru a prevedea cu ele o armată străină. Dar ea o colecteză soldatul cu gaetane ne­gre galbene și are drept a-și vârî mâna în buzunarul nostru; dar în schimb el nu apără libertatea maghiară, ci sprijinesce o na­țiune străina... Durere, noi Maghiarii nu sun­tem acasă în Maghiaria. Naţionalităţile se răspândesc. Românii au ajuns deja până la Tisa (De mult sunt ei pe-acolo — Culeg.), Panslavii la Nord, Slavii la Sud (of, of!— Culeg.) Vedem, că în capitala țerii mai mult de 100.000 de oameni sunt cetăţeni germani, şi industriaşul maghiar, comerciantul ma­ghiar nu se fericeşce. Agricultorul s’a libe­rat, ce-i drept, dar numai pentru-ca să margă spre ruină. Nemţesc! sunt firmele comerciantului , străină literatura năstră. Unde sunt monumentele gloriei noastre tre­cute ? Cine mai cunosce adi poesia lui Pe­tőfi, Vörösmarty, Arany? In teatrele noastre se jucă piese străine“... Şi totuşi, continuând, Bartók crice, că faţă de Austria, Ungurii sunt „o naţiune pu­ternică unitară“. „In imperiul dualist numai o naţie capabilă de viaţă esistă: naţia ma­ghiară“. Au mai vorbit Molnár Jenö, Lazar Pal, Bartha Miklós şi alţii — toţi pe cordă de tânguire şi de agitare. Am relevat acesta, ca să se vadă ,cum spiu „patrioţii“ din dietă să agiteze pentru a-şi face reclam şi a­ se recomanda alegă­torilor lesne prec­ători. Am arătat pe scurt istoricul otrăvuri­lor, precum şi al faptelor istorice, cari se legă de întrebuinţarea substanţelor otrăvi­­toare. Am văd­ut cum profanii în ale medi­­cinei se serveau de substanţe eroice nu nu­mai cu scop de a curarisi, dar şi cu scopul criminal, punându-se în serviciul acelor, cari plăteau mai bine. Am arătat asemenea cum acastă stare devenind intolerabilă, ba chiar periculosă pentru societate, a determinat luarea unor măsuri severe în potriva deţi­nătorilor şi manipulatorilor de substanţe eroice cu scop de a reprima activitatea lor ilicită şi criminală. Resultatul ce s’a obţinut fu însă par­ţial şi numai întru cât privesce otrăvirile criminale intenţionate. Prepararea şi întrebuinţarea remedii­lor secrete n’a putut fi suprimată. Din potrivă, exercitarea clandestină a artei de a vindeca, a luat proporţiuni tot mai mari şi a dat loc la născocirea unui număr forte mare de remedii secrete, me­nite, după cum ne asigură inventatorii lor, de a vindeca, „într’un moi radical şi sigur, ori ce bâlă, ori ce infirmitate“. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 120. —1901. SOIRILE DILEI. — 1 (14) Iunie Reuniunea română de gimnastică şi de cântări din loc va da — precum aflăm — în 14 (27) iunie a. c. un concert în sala cea mare a Redutei orășenesti. Cu acesta ocasiune corul va representa poema drăgălaşă a lui R Schumann: „Povestea Iloseiu, scrisă de M. Horn. Traducerea poe­mei în românesce a făcut’o cu mult succes d-l Andreiu Bârseanu. Pentru concert Reu­niunea a câştigat şi binevoitorul concurs ca solistă al d-ştrei Hilda Paul (sopran), ei din corul Reuniunei încă vor coopera soliştii cunoscuţi deja publicului: d-na M. G. Dima, d-1 Vas. Popovici, d-1 Dr. V. Saftu şi alţii. Efectele „ajutorului“ de stat. In Vis­ul­ superior (comitatul Marmației) s’a făcut a doua­­ji de Rosalii candidarea de deputat pentru dietă. Partida lui Szell can­didase pe secretarul de stat Dr. Nagy Fe­­rencz, ca contra-candidat s’a ivit în urmă Dr. Maris. Acesta puțin ne importă. „Alkotmány“ însă spune, că la adunarea de candidare au participat şi preoţi români uniţi, şi încă doi protopopi şi doi preoţi. Intre aceştia protopopul Gyenge, care a primit de la classics „ajutor“ de stat în sumă de 600 corone. Drept „contra-serviciu“, protopopul Gyenge, făcând pe voinicosul, s’a ridicat şi a propus de candidat al cercului pe secretarul de stat Dr. Nagy Ferencz.­­ Aşa dar faimosul „ajutor“ începe deja să-şi dea rudele „binecuvântate“ şi „miluiţii“ din Maramureş ţin să se ilustreze de pe acum ca cei mai umiliţi şi de compătimit sluji­­tori ai guvernului. Istoria populară a lui Mihai­l Vi­­teazu. Se stie, că comitetul central al Li­­gei a hotărît cjiua de 23 Septemvre 1901 pentru celebrarea tricentenarului lui Mihail Viteazu. Secțiunile din provincie s- au tri­mis toate adesiunile lor. De altă parte, so­cietatea istorică română, în şedinţa birou­lui său de Sâmbătă 26 Mai,, a hotărît, ca pentru celebrarea acestui tricentenar, să publice în câte­va mii de exemplare o is­torie populară a lui Mihai­ Viteazu, care va fi împărţită tuturor învăţătorilor şi preo­ţilor de prin comunele rurale. D­l Gr. G. Tocilescu a fost însărcinat cu redactarea acestei istorii. Nouele m­onete române. La 15 iunie a. c. ministerul român de finanţe va pune în circulaţiune monetele de aramă de 2 bani şi 1 ban. Aceste monete purta pe avers efigia Regelui cu cuvintele „Carol I-ia Rege al României“ şi pe revers ar­mele ţării, anul „1900“, cuvântul „România“ şi indicaţiunea valoarei „2 bani, 1 ban“. Pentru­ ca populaţiunea de la ţară din causa colorei aurii a aramei să nu mai potă fi înşelată şi să i se trecă astfel de monete drept bucăţi de aur de 20 şi 10 lei, mi­nisterul a trimis prefecturilor de judeţ, pentru fie-care comună rurală, esemplare suficiente din nouăle monete, ca toţi locui­torii să ia cunoscinţă spre a­ le distinge de celelalte monete în circulaţiune. Incediul d­in Vaţ, pilele acestea a isbucnit un foc mare la închisorile crimi­nalilor din Vaţ. După cercetările făcute focul s’a iscat din causa unui arestant, care voind să fumeze, a aprins o vargă de tres­tia în loc de țigară, dar aucrind sgomot în apropiere, a aruncat trestia pe nișe, lu­cruri, cam­ ușor s'au aprins. A ars coperișul închisorei. Pagubele pausate de incendiu se evalueza ca la 24.000 coroane. Dela universitatea din Bucuresci, Ministerul instruc­ţiunei publice a aprobat propunerea facultăţii de litere din Bucu­­resci în ce priveste suprimarea catedrei de istoria Românilor deja esistentă, precum şi separarea catedrei actuale de istoria limbei şi literaturii române în două: una de filo­logie romanică cu specială privire la filo­logia română, și alta de istoria literaturei române. Principele Nichita ca scriitor. In­trarea în cariera literară și-a făcut-e prin­cipele Nichita cu drama „Imperatusa Bal­canilor“. Acum el lucreaza la un mare ro­man istoric din epoca ducelui Ştefan, gu­­vernorul Herţegovinei. Romanul va con­ţine istoria acestui duce şi în acelaşi timp istoria familiei Cernovici, creatoarea Munte­­negrului. Scandal princiar. Prinţul de Saxen- Weimar-Eisenach, foarte bine cunoscut în înalta societate din Berlin, şi care, de cu­rând, a fost pus sub tutelă după cererea tatălui său din causa cheltuelilor nebune ce le făcea, a făptuit ceva înjositor pentru înaltul său rang. Fără a­ se îngriji de ilus­trele sale neamuri şi înalta posiţiune a fa­miliei sale, escentricul prinţ s’a căsătorit clandestin la Londra cu fiica unui cârciu­­mar, anume Broeckmaler. Aceasta căsătoriă a produs un scandal enorm. Alteţa Sa ma­rele duce de Saxen-Weimar a declarat, că desmoștenesce pe fiiul său, interdicându-i în același timp dreptul de-a mai călca în marele ducat. Acest incident causază în Germania o nespusă emoţiune. Un premiu de 20,000 franci. Minis­­teriul de finanţe frances va da un premiu de 20,000 franci aceluia, care va inventa o procedură mai sigură în denaturarea spir­tului, decât cea presentă. La acest premiu poate concura ori­care chemie fără deose­bire de naţionalitate. Sultan asasinat. Agenţia „Reuter“ află, că sultanul din Wadai a fost asasinat. Răsboiul civil s’a sfirşit. Logodnă. D-l Ioan Furdianu din Mă­­năştur s’a logodit cu d-sora Lucreţia Nico­­rescu din Făget în 9 Iunie n. Canibal european. Un proces unic în felul său se pertracteză înaintea curţii cu juraţi din Marburg. Un Individ cu nu­mele Francisc Bartuscha e acusat, că şi-a omorât fetiţa de 12 ani, i-a tăiat trupul în bucăţi, a fript şi a mâncat o parte din ea. Femeia lui e acusată de complicitate. Acusatul — mirare — e om inteligent, cu mintea întregă şi a absolvat şcolele cu cel mai bun succes. Drept apărare el spune, că în copilărie a aucjit adese­ori vorbindu­­se despre canibali şi a cetit unde­va, că carnea de om nu strică nimic sănătăţii. După­ ce a măcelărit copila­­ proprie, de­veni de­odată forte flămând şi când miro­sul cărnii fripte i-a ajuns la nas, nu putu să se mai reţină şi a mâncat o parte din piciorul fetei. Pertractarea procesului s’a încăput erî în Marburg. D-l Dr. Romulus L. Crăciun dela facultatea din Viena, specialist în balete interne, s’a reîntors din Paris, unde a fă­cut studii de specialitatea sa medicală şi stabilindu-se în Karlsbad va da consulta­­ţiuni ca şi în anii trecuţi. Răsboiul din Africa sudică. Se ştie, că doamna Botha, soţia co­mandantului suprem al Burilor, a sosit in Europa. Din incidentul acesta atât foile, cât şi cercurile politice englese răspândesc cu profusiune spiri­oare de care mai bizare despre rasele în care a întrat răsboiul. Aşa, de pildă, o telegramă cu data de 11 i. c. din Londra spune, că c­arele londonese scriu coloane întregi asupra fic­­ţiunei, că d-na Botha a venit în Europa, ca în numele bărbatului său să se roage de pace. Ele mai spun, că d-na Botha are de gând să m­eargă mai întâiti la Krüger, ca să-l înduplece a fi mai concesiv; deci acesta nu­­ ar succede, ceea­ ce e mai mult decât probabil, — fiind­că Krüger n’ar iubi pe Botha — Burii vor încheia pacea și fără de Krüger. Față de aceste solri fantastice antu­rajul d-nei Botha declară, că Burii nu se gândesc la pace şi că vor lupta pănă la ultimul om, fiind-că cu prilejul nouelor tra­tări de pace dintre Kitchener şi Botha, guvernul engles a călcat promisiunile. In Middelburg, Botha şi Kitchener au stabilit anumite condiţiuni, cari Burilor li se păreau acceptabile şi era să se încheie convenţia de pace peste câte­ va zile. Chamberlian însă s’a gândit ce s’a gândit şi a telegra­­fat lui Kitchener să pună Burilor condiţii mai aspre. In urma aceasta, se (facei d-ta Botha nici că se gândesce de-a păşi cu propuneri de pace. D-na Botha, a cărei înfăţişare e foarte simpatică, s’a dus la Londra cu copilaşul său de trei ani şi de Sâmbătă se află in­stalată într’un otel de acolo. Biariştii îi ase­diază locuinţa, dar ea nu primesce pe ni­meni. E însoţită de Fischer, care ca priso­­nier al Engiesilor a fost lăsat de lord Kit­chener să mearge cu ea, după­ ce și-a dat cuvântul de onoare, că nu va fugi. Acest Fischer declară, că răsboiul va dura pănă când Burii vor mai avea o cartușă, — ceea­ ce va urma însă atunci, când și Engiesilor li­ se vor sfârși munițiunile. De­ocamdată Burii se luptă pe întreg teritoriul Transvaa­­lului și într'o mare parte a coloniei Cap. Din Bruxella se telegrafază, că pre­şedintele Krüger va primi pe d-na Botha în Haga, or dr. Leids „o va întîmpina în Ostende. Prin cercurile bure din Bruxella s’a lăţit faima, că d-na Botha va reco­manda lui Krüger să primască pacea ofe­rită de Englesi, deci aceştia vor garanta Transvaalului cea mai largă autonomia. In ce privesce negocierile dintre Botha şi Krüger nu sunt solis mai nouă, decât cea comunicată de „Standard“ şi pe care am semnalat-o erî. (Ţinem să rectificăm aici o greşală de tipar strecurată în telegrama din Durban publicată în nr. de erî. S’a zis, din greşală, că conducătorii buni, cari se află în Stam­lerton, aşteptă acolo pe Krüger, în loc de aştaptă acolo răspunsul lui Krüger). Boeschoten secretarul agenţiei transvaaliene din Haga a declarat representanţilor pres­­sei din Haga, în numele lui Krüger, că Krüger nu stie nimic despre negocierile din­tre conducătorii buri şi lord Kilchentr, despre cari vorbesce telegrama lui „Stanford“.

Next