Gazeta Transilvaniei, iunie 1901 (Anul 64, nr. 120-144)
1901-06-01 / nr. 120
Pagina 2, Gestimne şi a se deştepta anumite susceptibilităţi. Şi el, ministrul, iubesce deopotrivă patria şi regele său. Regele e domnitor constituţional şi el merită de la ţăra acesta mulţămitâ şi recunoştinţă. Să nu se creeze mereu divergenţe meşteşugite şi să nu se tulbure armonia între coronă şi naţiune. Ratkay declară, că nu ia spre şdinţă răspunsul. „Reichsrath“ ul austriac şi-a închis alaltăeri noaptea şedinţele, sesiunea fiind încheiată, după ce a isprăvit programul de lucrări, ce i s-a fost dat la deschidere. Preşedintele a poftit deputaţilor vacanţe fericite cr Dr. Koerler poate fi mândru, că i-a succes a face ca parlamentul să lucreze în timp relativ scurt mai mult decât a lucrat în timp de trei ani. „Politik“ din Praga este informat, că „Reichsrath“-ul se va deschide ărăşi în Octomvrie. Mai înainte ministru-preşedinte Koerber va stabili împreună cu şefii partidelor programul de lucrări, Italia şi tripla alianţă. In şedinţa de alaltăeri a camerei italiene s’a continuat desbaterea budgetului afacerilor externe. A luat cuvântul deputatul Valii vorbind despre Albania. Oratorul crede, că pe cât timp există tripla alianță este eschis orice pericul pentru Italia. Totuși Italia trebue să se pregatească pentru orice eventualitate. Vorbitorul doresce, ca și pe viitor politica esternă a Italiei să fie pusă pe basa triplei alianțe — Lazatti întrebă, deci este adevărat, că mai întâi ei se va desbate tratatul comercial cu Germania, apoi cel cu Austro- Ungaria şi dacă se va desbate de-odată tratatul comercial cu tratatul de alianţă, aşa cum s’a făcut la 1891 ? Se declară şi el pentru tripla alianţă şi elice, că Italia trebue se insuască şi la menţinerea alianţei şi la raporturile bune şi intime cu Francia. — Se aşteptă răspunsul ministrului de externe Prinetti. Tânguiri „patriotice“. Ugroniştii sunt neobosiţi în a face voyajuri electorale şi a vîna popularitate şi voturi, zilele acestea căpeteniile lor s’au dus la Canija mare (comitatul Zala), ca să organiseze şi acolo partidul unronist în vederea viitoarelor alegeri. Plecat’au din Pesta vr’o patru şi — după cum spune organul lor — au întâmpinat o strălucită primire. La adunarea poporală, ce s’a ţinut, vorbirile au curs puhotil. Care de oare mai straşnic în laude de sine pe de-o parte şi în tânguiri „patriotice“ de altă parte. Primul vorbitor Hollo a ţinut un lung discurs „teremtette“ în contra sistemului de guvernare actual. A descris starea „naţiei alcâtuitoire“ în culorile cele mai posomorite. De 30 ani, 4sex Ungaria nu s’a întărit, ea tot îndărăt a dat, aşa că atil stă pe marginea prăpastiei. „Naţia alcătuitore“ sa ’ngloidă tot mai mult în datorii, clase întregi sunt silite a pribegi. Nu s’a întărit „naţia“ nici în privinţa naţională, căci vaera rassei maghiare pierde tot mai mult în ţinuturile locuite de naţionalităţi. „Naţionalităţile văd, că rassa maghiară nu dispune în patria sa de putere mai mare ca celelalte naţionalităţi; văd, că peste noi toţi este un domn mai mare : puterea austriacă. Ea domnesce aici ca limba ei, cu armata, emblema şi stindardul ei peste organisaţia militară a Ungariei şi peste representanţa esternă“... Critică apoi administraţia, totul şi toate. A vorbit apoi Bartók Lajos şi mai şi. El a dis, că trebue măturat gunoiul politic, ca să se cureţe consciinţa „naţiunei“. „Dările, — (j’se) — cu întrebuinţări pentru bunăstarea și întărirea nostră, ci pentru a prevedea cu ele o armată străină. Dar ea o colecteză soldatul cu gaetane negre galbene și are drept a-și vârî mâna în buzunarul nostru; dar în schimb el nu apără libertatea maghiară, ci sprijinesce o națiune străina... Durere, noi Maghiarii nu suntem acasă în Maghiaria. Naţionalităţile se răspândesc. Românii au ajuns deja până la Tisa (De mult sunt ei pe-acolo — Culeg.), Panslavii la Nord, Slavii la Sud (of, of!— Culeg.) Vedem, că în capitala țerii mai mult de 100.000 de oameni sunt cetăţeni germani, şi industriaşul maghiar, comerciantul maghiar nu se fericeşce. Agricultorul s’a liberat, ce-i drept, dar numai pentru-ca să margă spre ruină. Nemţesc! sunt firmele comerciantului , străină literatura năstră. Unde sunt monumentele gloriei noastre trecute ? Cine mai cunosce adi poesia lui Petőfi, Vörösmarty, Arany? In teatrele noastre se jucă piese străine“... Şi totuşi, continuând, Bartók crice, că faţă de Austria, Ungurii sunt „o naţiune puternică unitară“. „In imperiul dualist numai o naţie capabilă de viaţă esistă: naţia maghiară“. Au mai vorbit Molnár Jenö, Lazar Pal, Bartha Miklós şi alţii — toţi pe cordă de tânguire şi de agitare. Am relevat acesta, ca să se vadă ,cum spiu „patrioţii“ din dietă să agiteze pentru a-şi face reclam şi a se recomanda alegătorilor lesne precători. Am arătat pe scurt istoricul otrăvurilor, precum şi al faptelor istorice, cari se legă de întrebuinţarea substanţelor otrăvitoare. Am vădut cum profanii în ale medicinei se serveau de substanţe eroice nu numai cu scop de a curarisi, dar şi cu scopul criminal, punându-se în serviciul acelor, cari plăteau mai bine. Am arătat asemenea cum acastă stare devenind intolerabilă, ba chiar periculosă pentru societate, a determinat luarea unor măsuri severe în potriva deţinătorilor şi manipulatorilor de substanţe eroice cu scop de a reprima activitatea lor ilicită şi criminală. Resultatul ce s’a obţinut fu însă parţial şi numai întru cât privesce otrăvirile criminale intenţionate. Prepararea şi întrebuinţarea remediilor secrete n’a putut fi suprimată. Din potrivă, exercitarea clandestină a artei de a vindeca, a luat proporţiuni tot mai mari şi a dat loc la născocirea unui număr forte mare de remedii secrete, menite, după cum ne asigură inventatorii lor, de a vindeca, „într’un moi radical şi sigur, ori ce bâlă, ori ce infirmitate“. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 120. —1901. SOIRILE DILEI. — 1 (14) Iunie Reuniunea română de gimnastică şi de cântări din loc va da — precum aflăm — în 14 (27) iunie a. c. un concert în sala cea mare a Redutei orășenesti. Cu acesta ocasiune corul va representa poema drăgălaşă a lui R Schumann: „Povestea Iloseiu, scrisă de M. Horn. Traducerea poemei în românesce a făcut’o cu mult succes d-l Andreiu Bârseanu. Pentru concert Reuniunea a câştigat şi binevoitorul concurs ca solistă al d-ştrei Hilda Paul (sopran), ei din corul Reuniunei încă vor coopera soliştii cunoscuţi deja publicului: d-na M. G. Dima, d-1 Vas. Popovici, d-1 Dr. V. Saftu şi alţii. Efectele „ajutorului“ de stat. In Visul superior (comitatul Marmației) s’a făcut a douaji de Rosalii candidarea de deputat pentru dietă. Partida lui Szell candidase pe secretarul de stat Dr. Nagy Ferencz, ca contra-candidat s’a ivit în urmă Dr. Maris. Acesta puțin ne importă. „Alkotmány“ însă spune, că la adunarea de candidare au participat şi preoţi români uniţi, şi încă doi protopopi şi doi preoţi. Intre aceştia protopopul Gyenge, care a primit de la classics „ajutor“ de stat în sumă de 600 corone. Drept „contra-serviciu“, protopopul Gyenge, făcând pe voinicosul, s’a ridicat şi a propus de candidat al cercului pe secretarul de stat Dr. Nagy Ferencz. Aşa dar faimosul „ajutor“ începe deja să-şi dea rudele „binecuvântate“ şi „miluiţii“ din Maramureş ţin să se ilustreze de pe acum ca cei mai umiliţi şi de compătimit slujitori ai guvernului. Istoria populară a lui Mihail Viteazu. Se stie, că comitetul central al Ligei a hotărît cjiua de 23 Septemvre 1901 pentru celebrarea tricentenarului lui Mihail Viteazu. Secțiunile din provincie s- au trimis toate adesiunile lor. De altă parte, societatea istorică română, în şedinţa biroului său de Sâmbătă 26 Mai,, a hotărît, ca pentru celebrarea acestui tricentenar, să publice în câteva mii de exemplare o istorie populară a lui Mihai Viteazu, care va fi împărţită tuturor învăţătorilor şi preoţilor de prin comunele rurale. Dl Gr. G. Tocilescu a fost însărcinat cu redactarea acestei istorii. Nouele monete române. La 15 iunie a. c. ministerul român de finanţe va pune în circulaţiune monetele de aramă de 2 bani şi 1 ban. Aceste monete purta pe avers efigia Regelui cu cuvintele „Carol I-ia Rege al României“ şi pe revers armele ţării, anul „1900“, cuvântul „România“ şi indicaţiunea valoarei „2 bani, 1 ban“. Pentru ca populaţiunea de la ţară din causa colorei aurii a aramei să nu mai potă fi înşelată şi să i se trecă astfel de monete drept bucăţi de aur de 20 şi 10 lei, ministerul a trimis prefecturilor de judeţ, pentru fie-care comună rurală, esemplare suficiente din nouăle monete, ca toţi locuitorii să ia cunoscinţă spre a le distinge de celelalte monete în circulaţiune. Incediul din Vaţ, pilele acestea a isbucnit un foc mare la închisorile criminalilor din Vaţ. După cercetările făcute focul s’a iscat din causa unui arestant, care voind să fumeze, a aprins o vargă de trestia în loc de țigară, dar aucrind sgomot în apropiere, a aruncat trestia pe nișe, lucruri, cam ușor s'au aprins. A ars coperișul închisorei. Pagubele pausate de incendiu se evalueza ca la 24.000 coroane. Dela universitatea din Bucuresci, Ministerul instrucţiunei publice a aprobat propunerea facultăţii de litere din Bucuresci în ce priveste suprimarea catedrei de istoria Românilor deja esistentă, precum şi separarea catedrei actuale de istoria limbei şi literaturii române în două: una de filologie romanică cu specială privire la filologia română, și alta de istoria literaturei române. Principele Nichita ca scriitor. Intrarea în cariera literară și-a făcut-e principele Nichita cu drama „Imperatusa Balcanilor“. Acum el lucreaza la un mare roman istoric din epoca ducelui Ştefan, guvernorul Herţegovinei. Romanul va conţine istoria acestui duce şi în acelaşi timp istoria familiei Cernovici, creatoarea Muntenegrului. Scandal princiar. Prinţul de Saxen- Weimar-Eisenach, foarte bine cunoscut în înalta societate din Berlin, şi care, de curând, a fost pus sub tutelă după cererea tatălui său din causa cheltuelilor nebune ce le făcea, a făptuit ceva înjositor pentru înaltul său rang. Fără a se îngriji de ilustrele sale neamuri şi înalta posiţiune a familiei sale, escentricul prinţ s’a căsătorit clandestin la Londra cu fiica unui cârciumar, anume Broeckmaler. Aceasta căsătoriă a produs un scandal enorm. Alteţa Sa marele duce de Saxen-Weimar a declarat, că desmoștenesce pe fiiul său, interdicându-i în același timp dreptul de-a mai călca în marele ducat. Acest incident causază în Germania o nespusă emoţiune. Un premiu de 20,000 franci. Ministeriul de finanţe frances va da un premiu de 20,000 franci aceluia, care va inventa o procedură mai sigură în denaturarea spirtului, decât cea presentă. La acest premiu poate concura oricare chemie fără deosebire de naţionalitate. Sultan asasinat. Agenţia „Reuter“ află, că sultanul din Wadai a fost asasinat. Răsboiul civil s’a sfirşit. Logodnă. D-l Ioan Furdianu din Mănăştur s’a logodit cu d-sora Lucreţia Nicorescu din Făget în 9 Iunie n. Canibal european. Un proces unic în felul său se pertracteză înaintea curţii cu juraţi din Marburg. Un Individ cu numele Francisc Bartuscha e acusat, că şi-a omorât fetiţa de 12 ani, i-a tăiat trupul în bucăţi, a fript şi a mâncat o parte din ea. Femeia lui e acusată de complicitate. Acusatul — mirare — e om inteligent, cu mintea întregă şi a absolvat şcolele cu cel mai bun succes. Drept apărare el spune, că în copilărie a aucjit adeseori vorbinduse despre canibali şi a cetit undeva, că carnea de om nu strică nimic sănătăţii. După ce a măcelărit copila proprie, deveni deodată forte flămând şi când mirosul cărnii fripte i-a ajuns la nas, nu putu să se mai reţină şi a mâncat o parte din piciorul fetei. Pertractarea procesului s’a încăput erî în Marburg. D-l Dr. Romulus L. Crăciun dela facultatea din Viena, specialist în balete interne, s’a reîntors din Paris, unde a făcut studii de specialitatea sa medicală şi stabilindu-se în Karlsbad va da consultaţiuni ca şi în anii trecuţi. Răsboiul din Africa sudică. Se ştie, că doamna Botha, soţia comandantului suprem al Burilor, a sosit in Europa. Din incidentul acesta atât foile, cât şi cercurile politice englese răspândesc cu profusiune spirioare de care mai bizare despre rasele în care a întrat răsboiul. Aşa, de pildă, o telegramă cu data de 11 i. c. din Londra spune, că carele londonese scriu coloane întregi asupra ficţiunei, că d-na Botha a venit în Europa, ca în numele bărbatului său să se roage de pace. Ele mai spun, că d-na Botha are de gând să meargă mai întâiti la Krüger, ca să-l înduplece a fi mai concesiv; deci acesta nu ar succede, ceea ce e mai mult decât probabil, — fiindcă Krüger n’ar iubi pe Botha — Burii vor încheia pacea și fără de Krüger. Față de aceste solri fantastice anturajul d-nei Botha declară, că Burii nu se gândesc la pace şi că vor lupta pănă la ultimul om, fiind-că cu prilejul nouelor tratări de pace dintre Kitchener şi Botha, guvernul engles a călcat promisiunile. In Middelburg, Botha şi Kitchener au stabilit anumite condiţiuni, cari Burilor li se păreau acceptabile şi era să se încheie convenţia de pace peste câte va zile. Chamberlian însă s’a gândit ce s’a gândit şi a telegrafat lui Kitchener să pună Burilor condiţii mai aspre. In urma aceasta, se (facei d-ta Botha nici că se gândesce de-a păşi cu propuneri de pace. D-na Botha, a cărei înfăţişare e foarte simpatică, s’a dus la Londra cu copilaşul său de trei ani şi de Sâmbătă se află instalată într’un otel de acolo. Biariştii îi asediază locuinţa, dar ea nu primesce pe nimeni. E însoţită de Fischer, care ca prisonier al Engiesilor a fost lăsat de lord Kitchener să mearge cu ea, după ce și-a dat cuvântul de onoare, că nu va fugi. Acest Fischer declară, că răsboiul va dura pănă când Burii vor mai avea o cartușă, — ceea ce va urma însă atunci, când și Engiesilor li se vor sfârși munițiunile. Deocamdată Burii se luptă pe întreg teritoriul Transvaalului și într'o mare parte a coloniei Cap. Din Bruxella se telegrafază, că preşedintele Krüger va primi pe d-na Botha în Haga, or dr. Leids „o va întîmpina în Ostende. Prin cercurile bure din Bruxella s’a lăţit faima, că d-na Botha va recomanda lui Krüger să primască pacea oferită de Englesi, deci aceştia vor garanta Transvaalului cea mai largă autonomia. In ce privesce negocierile dintre Botha şi Krüger nu sunt solis mai nouă, decât cea comunicată de „Standard“ şi pe care am semnalat-o erî. (Ţinem să rectificăm aici o greşală de tipar strecurată în telegrama din Durban publicată în nr. de erî. S’a zis, din greşală, că conducătorii buni, cari se află în Stamlerton, aşteptă acolo pe Krüger, în loc de aştaptă acolo răspunsul lui Krüger). Boeschoten secretarul agenţiei transvaaliene din Haga a declarat representanţilor pressei din Haga, în numele lui Krüger, că Krüger nu stie nimic despre negocierile dintre conducătorii buri şi lord Kilchentr, despre cari vorbesce telegrama lui „Stanford“.