Gazeta Transilvaniei, iulie 1901 (Anul 64, nr. 145-169)
1901-07-01 / nr. 145
REDACŢIUNEA , Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Seriaori nefrancafce nu se primesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢIJRÎ : In Viena, la N. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lesner, Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf, Anton Oppelik. In Budapesta: la A. Y. Goldberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). PREȚUL INSERȚIUNILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 8-a o seriă 20 bani. Nr. 145.—Anul LXIV. Braşov, Sâmbătă-Duminecă (14) Iulie. 1901. (X ii mer de Duminecă 26.) 5gazeta« iese în leire îi. Araamente neutru Austro-Ungaria. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă a fi. pe an. Pentru Mânia şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiale poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Armamentul pentru Braşov Administraţiimea, Piaţa traie. Târgul Inului Nr. 80, etadiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12c., pe trei luni 6 corone. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nou abonament la Gazeta Transilvaniei. Cu 1 Iulie st. v. 1901 se deschide nou abonament, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe un an 24 corone; pe şase luni 12 corone; pe trei luni 6 corone; pe o lună 2 corene. Abonamente numai la numeral poporal de Dumineca: Pentru Austro-Ungaria: pe un an 4 corene; pe şose luni 2 corene. Abonarea se poate face mai uşor prin mandate poştale. Administraţiunea. Când ne vom cuminţi? Nu ştim, când se vor cuminţi şi Românii noştri, ca se nu se mai facă cada de topor la strein şi pentru scopuri streine, ce nu pot aduce nici un bine, rele înse cu carul. Când cricem acestea, avem în vedere nu atât poporul de rend, cât mai mult pe fruntaşii sei cu cunoscinţă de carte, cari sunt chemaţi se-l conducă în bine şi în rău. Avem o milă şi o sută de doveci, că poporul merge bine şi în frăţâscă înţelegere acolo, unde este bine condus şi sfătuit; unde înse nu se întâmplă aşa, unde poporul se dedă la o viaţă destrăbălată, care nu se distinge decât prin neînţelegeri, certe şi desbinări şi în care juca rolul de căpetenie aceia, care sciu se se folosască mai bine de nesciinţa poporului şi de slăbiciunile unora şi altora pentru a-şî vena interesele lor personale egoistice, acolo e vai şi amar, căci causa cea bună şi dreptă acolo nu poate încolţi, cu atât mai mult înse sporesce duşmanul. Lucruri cunoscute, cu toate astea totdeauna nouă, totdauna de mare însemnătate, căci e vorba de vecenicul adevăr, de lupta binelui cu răul. Noi vrem ca binele se triumfeze între noi în toate împrejurările şi în toţi paşii ce-i întreprindem; vrem se precumpănască simţul şi cugetul cel bun şi acesta nu numai pentru că aşa o cere vecenicul adevăr şi legea creştinăscă, ci mai ales, fiindcă noi, ca nici un alt popor de pe rotogolul continentului european, avem acem lipsă nu de slăbiciune, ci de tăria cea mai mare de suflet, nu de laşitate, ci de curagiul strămoşesc, nu de vrajbă, ci de înţelegere şi judecată bărbătescă, nu de patimi şi ambiţiuni personale, ci de simţul de abnegare şi de jertfire pentru marea ţîntă comună, care este: de-a scoate poporul din întunerecul şi asuprirea, în care geme, de a-l învăţa se-şî elupte o serte mai demnă de omenire şi de trecutul lui în mijlocul popoarelor conlocuitoare. Dăcă ar gândi astfel de pildă şi toţi fruntaşii poporului român din ţăra Făgăraşului, atunci, creu, n’ar trebui se aucjim de acolo lucruri şi întâmplări, cari trebue se ne facă se roşim; atunci n’am fi osândiţi se vedem cum poporul făgărăşan este tîrît şi impins de nisce omeni, cari numai binele nu i-l voesc, şi cum se face malta intereselor lor egoiste. Numai înainte cu câteva ciile locuitorii din cercul superior al comitatului Făgăraş au fost alarmaţi de deregătorii comitatensî, că vine deputatul Mikszai să-şi facă darea de sămă. E scandalos cum uneltele fişpanului au stăruit se i se facă deputatului ungur o primire, ca unui prinţ, ridicându-i-se prin comune pănă şi arcuri de triumf. Mare batjocură pe aceste comune românesc! de a le face se serbeze pe un om strein de dorinţele şi aspiraţiunile poporului, pentru care popor n’a făcut nimic. A promis, ce-i drept, multe ca se-l alăgă cei scurţi la vedere şi cei ce au uitat de îndatorirea, care-i lăgă de fraţii lor din toate părţile şi de solidaritatea naţională. Der alt merit nu poate să reclame pentru sine, decât poate pe* acela, că s’a făcut frate de cruce cu Şerban Miklós dela Voila, fiiu de preot român, altă unăltă a guvernului. Poporului însă a început se i se deschidă ochii. In Veneţia inferioră câţiva din alegători, între aprobările mulţimii, strigară, că Mikszáth n’a ţinut nici una din promisiunile ce le-a fost dat la alegerea trecută şitineră : „I a făcut primarul arc de triumf, arăgă-i el cu notarul, că noi nu-l vom alege“... Totuşi au câştigat ceva Făgărăşenii în urma purtării lor rătăcite în contra programului şi a solidarităţii naţionale: au câştigat un gimnasiu unguresc în Făgăraş, o citadelă pentru maghiarizarea lor! Şi aşa o vor păţi toţi Românii, cari, rău conduşi şi sfătuiţi, vor întră în cursa adversarilor naţiunei noastre şi se vor face cadă de topor ca se lovească în propriul neam. Numai o singură cale ne poate scăpa de rătăciri şi acăsta este calea adevăratelor interese ale neamului nostru şi ale patriei. Interesele neamului trebue se le apărăm fără şovăire şi cu abnegare, mergând pe o singură cale cu toţii, una şi nedespărţiţi. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Cârtiţa. 5 Legendă. Pedeapsa lui Dumnezeu e grea, vai de cel, pe care îl ajunge. Mi-a povestit-o Mihai al Ilenei Lupului din Chiuag; eu, ca se nu o uit, mi-am însemnat’o bine și acum sosindu-i vremea, o dau în vileag. Cică odinioră un popă a cumpărat jumătate din pământul unui om. Vânetătorul era sărac ca Vinerea, n’avea ce mânca nici el, nici copiii lui, cari erau se moră de feme, or de lucru nu se căpăta nicăiri, că pretutindenea se încuibase lipsa, de vreme ce femetea, spaima omenirei, cutriera ţara întregă, şi asta a fost pricina, că el şi-a vândut popei jumătate din anoşiă. Venind vremea semănatului, popa dete poruncă servitorului se are întreg pământul omului. Sluga i-a împlinit porunca, că el cugeta, că popa vrea se-şî facă milă cu omul cel sărac. Dar n’a fost cum a gândit el, deore ce popa a semănat pământul pentru sine. Mergând şi omul cu plugul lui se-şî are partea de pământ, se miră când îl veeja arat şi semănat. Aicî trebue se fiă ceva la mijloc — cugetă el, şi se duse la popa. — Părinte, am venit se te întreb despre causa arărei şi semănărei părţii mele de pământ, îi chise ţăranul cu pălăria în mâni şi cu ochii pironiţi în pământ, că popa era om aspru la care între ochî nu erî ce om îndrăsnia se caute — Ce întrebare ? îi răspunse preotul, l’am semănat ca pe al meu, că doră l’am plătit cu bani. — Cu bani, cu bani, dar pe a mea parte nu. — Ba şi pe a ta, ori dară tu numai o opincă îţî cumperi când ai lipsă de încălţăminte? Omul începu a se jura, că el numai o jumătate din moşiă şi-a vândut şi se provocă la dreptatea lui Dumnezeu, cjicând: Părinte, fiindcă rîvnesci la sărăcia mea, pănă în vreme Dumneczeu sfântul va pedepsi pe cel vinovat, căci el ajută dreptăţii şi tuturor săracilor. Crâsnicul, care şi el era de faţă la vorbele lor, zise popei, ce-i slobodă pământul, că-i sărac bietul om şi are şapte copii. — încă şi tu vorbesci aşa? îi zise popa răstit; omul ăsta e un înşelător, care rîvnesce la averea şi banii mei. Că dreptatea e pe partea mea, ve voiu dovedi mâne, când vom eşi la faţa locului, că din pământ dreptatea lui Dumnezeu ne va spune de e al meu orî nu întreg pământul. Intr’altă 4* preotul şi antistia comunală eşiră la pământul cu pricina. In capătul din sus al pământului era săpată o gropă, în care se băgase unicul copil al popei, că acela, în locul dreptăţii lui Dumnezeu, avea se spună de acolo din fundul pământului : a cui e pământul ? Ajungând cu toţii la pământ, preotul le ţinu o vorbire, în care le spuse, că el a cumpărat întrega moşie, şi acum vânzetoriul arară se-i lase numai jumătate din ea. „Ei, ca se vedeţi, că dreptatea lui Dumnezeu e pe partea mea“, zise el, „ascultaţi ce veţi auzi din pământ ca se ve încredinţaţi că-s om drept.“ — „Pământul întreg este al popii, că el întrăgă moşia asta a cumperat’o“ se auzi glasul ascuns din gropă. — „Audiră-ţî omeni buni dreptatea lui Dumnezeu?“ îi întrebă popa. I Revista politică. Şedinţele anuale ale Universităţii săsesci şi adunarea generală a aşa numiţilor şăpte jucî (Sieben-Richter) din Sibiiu, s’au încheiat joi. Cum se scie Universităţii săsesci, care avea odiniora şi atribuţiunî politice, astăcjî îi este încredinţată administrarea averei aşa numitului fundus regius de odinioră. Adunarea generală a celor şapte juiţî a încuviinţat pentru lucrările preliminare, ce au de scop exploatarea pădurilor din amintita avere, credite pănă la col. 80.000. Săptămâna viitoare va merge, sub conducerea fispanului şi comesului Gustav Thalmann, o deputaţiune la ministru de interne pentru a cere aprobarea hotărîrei amintite. In şedinţa de joi s’a votat budgetul pe 1902, după care venitele universităţii săsesci sunt de 175,208 cor. 45 b., şi cheltuelile de 175,208 cor. 45 b. Veniturile cassei celor şăpte lunî sunt de 148,610 cor. 14 b., cheltuelile 148,610 cor. 14 b. Săptămâna acăsta marele duce rusesc Alesandru Mihailovicî, vărul Ţarului Nicolae, s’a dus în Bulgaria, se visiteze porturile Varna şi Burgas. El a sosit în 10 Iulie n. la Euxinograd pe cuirasatul rusesc „Rastislav“. Aici îl aştepta principele bulgar Ferdinand pe cuirasatul „Nadejda“. Marele duce şi principele bulgar şi-au făcut visite pe vaporele lor, după care s’au dus la castelul din Euxinograd, unde petrece principele moștenitor bulgar Boris. In 11 Iulie Alesandru Mihailovicî a plecat la Varna, ca se visiteze portul de-acolo. In Varna s’a făcut în onoarea lui o revistă a trupelor. In Euxinograd, principele Bulgariei a presentat oaspelui seu pe membrii cabinetului. Marele duce a 4*9 cu ocasiunea acăsta, că n’a venit în Bulgaria ca se facă politică, fiind-că între Ruşi şi Bulgari nu-i lipsă de politică, ei şi aşa se înţeleg unii pe alţii. Tot în Euxinograd s’a făcut pe vaporul rusesc un serviciu divin în amintirea fostului moştenitor de tron rusesc George. După serviciul divin a urmat un banchet, la care au participat şi miniştrii. Marele duce a ţinut un toast în onoarea principelui Ferdinand şi a armatei bulgare, or principele a răspuns golind paharul în sănătatea Ţarului şi a armatei rusesci. Cuirasatul „Rastislav“, cu care marele duce a sosit în Bulgaria, aparţine flotei rusesci din Marea năgră, ce constă din 70 vase de resboiui, având de comandant pe amiralul Tirtov.