Gazeta Transilvaniei, septembrie 1901 (Anul 64, nr. 193-216)

1901-09-01 / nr. 193

fetei, pul­risivă germană în Boemia. «cusa ** Am remarcat deja, că mişcarea electorală din Austria, ce decurge din incidentul alegerilor pentru die­tele provinciale, oferă acol un inte­res deosebit şi că mai ales în Boe­mia se portă o luptă, a cărei re­­sultat poate se aducă cu sine even­tual consecenţe însemnate încât pri­­vesce grava problemă a împăciuirei interioare, la care lucreaza, după a sa mărturisire, actualul cabinet Koerber. Atât guvernul, cât şi partidele mai moderate germane sunt, precum seim, în mare neliniştire din causa neînţelegerii, ce s’a ivit între Ger­manii Boemiei, și a progreselor, ce le face partidul Germanilor radicali, sau al pangermanilor, cum se nu­mesc ei acum. Aceștia aveau în dieta boemă trecută numai ciece mandate, or acum ei spereaza, că vor întră în dietă cu un număr de mandate întreit mai mare, așa că vor avea majoritatea în­tre cele 69 mandate germane. In adevăr şansele lor cresc pe di ce merge, ceea ce se vede și din ati­tudinea Germanilor din partidul po­poral și cel progresist Mai nainte mer­geau mână în mână partidul ger­man poporal cu partidul pangerman. Acum înse s’a produs o ruptură de­finitivă între ele. Apelul electoral al radicalilor germani, ce-1 publicăm mai jos, ne dă o icona despre încordarea cea mare ce esistă acjî între ei și între celelalte partide germane ale Boe­miei. In apel se vorbesce de necesita­tea, ca mai întâiu se fiă delăturaţî din sînul Germanilor boemi trădă­torii şi samsarii, să fie înlocuiți cu aameni de caracter tare, pentru­ ca causa pangermană se potă isbuti. Atitudinea celorlalte partide e stig­­matisată ca politică de retragere înaintea slavismului. Dar nu atât aceasta înfierare a tuturor celor ce nu jură pe progra­mul lui Schönerer, dă o importanţă deosebită apelului amintit, cât mai mult postulatul ce-l conţine, ca Ger­manii Boemiei în viitor să ia ofen­siva în contra Cehilor şi se ridice flamura germanizării. Pangermanii pretind în consecinţă, ca se se în­trerupă toate tratările de împăciuire cu inimicul, se se parasesca postula­tul german de pană acuma al îm­­părţirei administrative a Boemiei şi în locul lui se se pună postulatul indi­­visibilităţii Boemiei şi al întroduce­­rei prin lege, a limbei germane ca limbă a statului. Lozinca schöneria­­nilor este: se fim Germani curaţi, pangermani şi indivisibilî. „Poporul german se decidă, déca voesce se flă slavisat, sau déca, conform me­nitei sale, voesce se germ­aniseze“. Şcola şovinistă maghiară a fă­cut, cum vedem, mari cuceriri şi între Germanii din Boemia. Orga­nul progresiştilor germani, cari sunt acu! dimpreună cu partidul poporal escomunicațîi de schöneriani, intreba pe aceștia: In ce va consta ofen­siva vostră? Cum va putea minorita­tea germană din Boemia se germa­­niseze majoritatea cehă, cu care ală­turi merge puternica aristocrație feudală? Despre aceasta nu spuneți nimic în apelul vostru electoral... Ei cu lozinca vostra pangermană nu veți putea se feriți de cehi care nici măcar un singur sat german! Din aceasta scurtă apostrofă se poate vedea la ce grad a ajuns amă­răciunea dintre partidele Germanilor boemi. Nu-i mirare, deci, după cum constată chiar adversarii lui Schö­nerer, acesta are în Boemia mii şi mii de aderenţi însufleţiţi, cari pri­mesc enunciaţiunile sale ca un evan­­geliu şi le lăţesc mai departe. De aci se esplică şi succesele lui Schö­nerer în mişcarea de „Los von Born“. De la acest apostol aşteptă aderenţii săi să ducă la victorie pe panger­­mani cu ocasiunea viitoarelor alegeri. Cehii privesc, deci nu cu indi­ferenţă, cu linişte la luptele dintre Germani. Cehii tineri se ţin reser­­vaţi, numai partidul radical cehie etice în apelul seu: „Putem se fim si­guri, că radicalii germani vor inunda partea germană a dietei, de aceea partida celtică trebue să fie repre­­sentată prin bărbaţi, cari să fie ca­pabili nu numai de a sta în defen­sivă, ci a lua la timpul potrivit şi ofensiva“. Aceasta este situaţiunea momen­tană în Boemia. Ea se va limpleji şi mai mult după alegeri, cari se vor severşi în curând. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. 0.) Coresi scriitor sau tipograf? Un capitol din istoria primelor începuturi de literatură cultă naţională la Români. — (Continuare.) — Că procedura Saşilor braşoveni în in­­tenţiunile lor de reformare a fost pacînică şi nici­decum agresivă, reese chiar din impresiunea, ce au făcut-o asupra Ro­mânilor braşoveni, cei din nemijlocita lor apropiere. Cronicele bisericei sf. Nicolae din Braşov se esprimă cu multă recuno­­scinţă faţă de judele Lucas Hirscher, ne­aflând nici un cuvânt de reprobare faţă de zelul lui de­ a tipări cărţi româneşci pentru trebuinţele bisericei române. Etă ce se zice d­­e, într’una din aceste cronici sub anul 1880, anul tipăririi Evangheliei cu în­văţătură, publicată de diaconul Coresi în colaborare cu „prieuţii dela beseareca Şcheai­­lor, de lângă cetatea Braşovului, anume popa lane şi popa Mihai“ . „In­­Jâ®10 bunului creştin Hertel Lu­caci, judeţul cetaţei Braşovului, şi ale aces­tor preoţ [sc. protopopul lane şi popa M­hai], multe cărţ s’au tipărit şi pre limba românâscă şi pre limba slovenésca, şi mult, s’au nevoit aceşti păstori cu turma lui Christos şi cu biserica“... E evidentă deci buna impresiune, ce a făcut-o „bunul creştin“ Lucas Hirscher asupra Românilor braşoveni, cei din nemij­­locită apropiere, prin intenţiunile lui ne­date, pe faţa, de-a sgudui temeliile orto­doxismului bisericei române. Şi de fapt reserva Saşilor mai ales în faţa ortodocşilor braşoveni, a fost indis­pensabilă, căci se spie, că în trecut Bra­şovul, situat la poarta Orientului, în urma strînselor sale relaţiuni mai ales spirituale­­bisericeşci cu România ortodoxă de-atunci şi celelalte ţări din Orient, a fost totdeauna un conservativ centru al ortodoxismului, or preoţii Braşovului, pregătiţi cei mai mulţi în centrele din Orient ale bisericei orto­doxe, au fost oameni de-o şcoală bisericească la tot caşul superioră celorlalţi preoţi ro­mâni. Despre popa Mihai, colegul protopo­pului Iane, d. e., toate cronicele ne spun, că a fost om învăţat, care „au venit din ţara sârbeasca dela învăţătură.11 Revenind aşa­dără la decisul magis­tratului oraşului Braşov, referitor la tipări­rea un catechism luteran pe seama bisericei române, din motivele espuse mai sus, nu este de crestut, că acest catechism s’ar fi tipărit, mai ales după nesuccesul, ce trebue că l’a avut și catechismul grecesc al lui Wagner tipărit la Brașov în 1660.#­ Astfel cond­usul din 12 Martie 1669 de-a reforma biserica românésca, însă nu în mod violent, ci pe cale pacinică şi con­ciliantă, îl vedem pus în aplicaţiune deja nemijlocit în anul următor 1560 prin tipă­rirea Evangheliarului românesc şi apoi prin editarea succesivă a principalelor cărţi bi­­sericeşci în limba română, dar fără succe­sul intenţionat, precum a dovedit resulta­­tul final al acestei mişcări literare româ­­neşci. Introducerea limbei naţionale în bise­rica română, argitată şi facilitată de pro­paganda reformată a Saşilor luterani, a avut tocmai efectul contrar celui intenţio­nat, căci a contribuit ,şi mai mult la întă­rirea ortodoxismului în biserica română,­­ dându-i nouă forţe pentru pararea cu efect a violentelor tentaţiuni venite în vocul ur­mător din partea propagandei calvine, sus­ţinute chiar în mod oficios de autoritatea politică supremă (principii calvini ai Ar­dealului). Cine este aşa­dară diaconul Coresi menţionat (paralel cu Tudor diiac) ca tipă­­ritor al primei cărţi românesci subvenţio­nate de reformaţii braşoveni, Evangheliarul românesc, tipărit la Braşov în 1660—1661 ? „Şi cu­­fisa jupânului Haneşii Beag­­neru, scris’am cu diaconii Coresi ot Tîrgovişte şi Tudor diiacu“ se cruce în fragmentul conservat din epilogul Evangheliarului din 1661. Numele lui Coresi, diacon în Tîrgo­vişte şi „meşter învăţat“ în ale tipografiei, precum îl numeşte judele de mai târe fiu al Braşovului, Lucas Hirscher, îl purta mai toate tipăriturile românesc­, ca şi slavone, mare parte braşovene, din răstimpul de perste 20 de ani, pănâ la apariţiunea Evan­gheliei româneşci cu învăţătură, 1680—1581 şi apoi a Evangheliarului slavonesc din 1588. (Va urma.j Nieolae Sülied. 9) Haşdeu, Cuvente II, pag. 94, dând o es­­plicare forţată cuvintelor lui Simeon Massa, citate mai sus, admite totuşi contra tuturor desenelor şi ne­sprijinit de nici un argument istoric, că ca­­techismul menţionat de Massa, s’ar fi şi tipărit, şi anume nemijlocit în anul următor, adecă 1560. ANUL LXIV. ,gazeta“ iese în Metre­ni. Abonamente lnt­rn Aistro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şăse luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 francî, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţi­unea, Piaţa mare. Târgul Inului Nr. 30, etasiu I.: Pe un an 20 cor., pe şise luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă : Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12 c., pe trei luni 6 coroane. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipografia I Braşov, piaţa mare or. 30. [ Scrisori nefrancate nu se pri­mesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în­­ Braşov şi la următorele I BiroURI de ANUNŢURI : [în Viena, la N. Dukes Nachf., I Nux. Augenfeld & Emeri­c Les- I­ner, Heinrich Schalek, A. Op- I­pelik Nachf. Anton Oppelik. ] In Budapesta: la A. V. Gold­­s­berger, Ekstein Bernat, Iuliu­s Leopold(VII Erzsébet-körút). I PRETUL INSERTIU­NILOR: I o seria garmond pe o coloana 110 bani pentru o publicare. — I Publicări mai dese după tari- I ta și învoială. — RECLAME pe I pagina B-a o seria 20 bani. O)Nr. 193. Brașov, Sâmbătă 1 (14) Septemvrie. 1901. Apelul partidului catolic. „Alkot­mány“ de Joi publică apelul partidului po­poral catolic cătră alegători. In acest apel nu găsim nici o enun­­ciațiune, nici un postulat al acestui partid, care să ne fie nou. In introducere spune, că partidul poporal privesce cu mândriă la activitatea sa parlamentară în cei cinci ani din urmă. Acest partid, fece, a contribuit mai mult la căderea sistemului Banffy, care cu forță brutală a călcat libertatea constituţională şi cu o temeritate ne­aucjită s■ a lovit în drepturile cele mai sfinte ale cetăţenilor. Arată luptele mari, ce le-a avut partidul poporal, cu deosebire faţă cu aceia, cari părtinesc lipsa de credinţă şi neconfesionalismul, rămâind fidel partidul devisei sale, că Ungaria este un stat creştin. Accentueza apoi, că partidul a lucrat aşa, încât „cetăţenii naţiunii“ s’au putut convinge, că apusaţiunile aduse contra par­tidului poporal, n’au nici o basă. In fine (Sice, că „faţă cu locuitorii de limbă nemaghiară, partidul poporul s’a purtat cu dreptate şi echitate“ şi faţă cu ori-ce clasă socială a patriei a fost condus de-o caldă iubire. Partidul,­­rice apelul, rămâne credin­­cios programului său, care încă nu-i nici pe departe realizat. Va continua deci lupta pentru drepturile constituţionale ale naţiunei maghiare, pentru bună­starea şi libertatea poporului, pentru organizarea societăţii, pentru mai buna rându­lă a statului, pen­tru religiunea şi instituţiunile creştine, va lupta contra ori­cărei legi şi măsuri, care vatămă acestea. Face apoi o parafrasă a pogramului său. Apeleza în fine la alegători, ca să spri­­jinescă programul partidului poporal. Apelul e subscris de contele Ferdinand Zichy şi de toţi corifeii partidului. Afacerea colegiului croat din Roma. ţMarele italiene se ocupă toate cu afacerea colegiului croat din Roma. „Tri­buna11 din Roma publică un articul sensa­­ţional, în care pledază cu multă energie contra adunării de protestare din Agram împotriva Italienilor, cari au luat în afacerea aceasta partea Dalmatinilor. „Tribuna“ erice, că de astă-dată Austro-Ungaria a mers de­parte peste nepoliteţă față cu Italia, fiind­că tolereza, ca Regel Italiei să fie insultat şi batjocurit în cel mai dur mod într’un meeting. Nu s’a aflat nici un organ poli­țienesc, care să fi oprit vorbirea insultă­­toare în contra Regelui italian. Guvernul italian, continuă „Tribuna“, şi-a împlinit totdeauna pond­enţios obligamentele sale faţă de statul vecin şi deci pote fi cu drept cuvânt curios să vadă, în ce chip înţelege guvernul austriac bunele raporturi de alianţă. Fota „Capitan Francassa“ şi alte foi pre­tind, ca Austro-Ungaria să se îngrijască de-a nu tolera insultarea Regelui Italiei şi a naţiunei italiene. — In afacerea acesta mai mulţi deputaţi au anunţat interpelaţii în cameră. De altă parte se vesteşte, că în afacerea San-Girolamo nu se va întâmpla intervenţia diplomatică. Din Boemia. Apelul electoral pangerman, piarele pangermane publică apelul electoral al partidului lor pentru alegerile din Boemia. Apelul se referă înainte de

Next