Gazeta Transilvaniei, septembrie 1901 (Anul 64, nr. 193-216)
1901-09-26 / nr. 212
Nou abonament la Gazeta Transilvaniei. Cu 1 Octomvrie st. v. 1901 se deschide nou abonament, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe un an 24 coroane; pe şase luni 12 coroane; pe trei luni 6 coroane; pe o lună 2 coroane. Pentru România şi străinătate: pe un an 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50 Abonarea se poate face mai uşor prin mandate poştale. Administraţiunea. Alegerile şi Szeli. Poimâne se vor termina alegerile pentru dieta ungară şi firesce, că după ce deja s’a constatat ceea ce s’a prevecut cu siguritate, că tot partida liberală a învins cu mare majoritate, privirile se îndrepteză din nou asupra lui Coloman Szell, care a condus aceste alegeri şi lumea se întrebă, cari sunt planurile şi intenţiunile lui pentru viitor, şi ce urmări vor avea noule alegeri asupra mersului lucrurilor înăuntru? Corespondentul chiarului „Neue fr. Presse“, a avut în privinţa aceasta o convorbire, cum oficea că un bărbat de stat activ din Budapesta şi acesta şi-a dat cam următorele păreri asupra situaţiunii după alegeri: Ministru-preşedinte, crice amintitul bărbat de stat, poate se fiă pe deplin mulţumit cu resultatul alegerilor, căci prin ele au eşit victorioase cele doue idei fundamentale şi a programului seu: „Ţinerea strînsă la basa de drept public nefalsificat şi la liberalism“. Dar, dice, şi ţara poate fi mulţumită (?) cu acel resultat, cacî el forméza o garanţă pentru viitor, deoare ce aceste alegeri ar fi eşit, pe cât a fost posibil, dintr’o „curată luptă electorală“ (?). Acum, asigură intervievatul, nu se mai poate dice ca mai ’nainte, că parlamentul n’ar fi espresiunea „voinţei nefalsificate a naţiunei“. Aici el se încercă a arăta cât de multe rele ţîntesce a delătura legea cea nouă despre jurisdicţiunea Curiei în afaceri electorale. După lege multe rele ar fi trebuit se înceteze. In adever înse n’au încetat, ci, unde mai ’nainte erau pe faţă, astăcji îşi lăţesc veninul lor în ascuns. Acesta şi intervievatul o recunosce, dicând că deşi însuşi Szell a condus alegerile, „funcţionarii electorali şi representanţii administraţiei n’au soiut in ce măsură le este permis a lua parte la viaţa politică şi a-şî esercita drepturile cetățenesc!. Din cauza aceasta lupta electorală a avut caracterul, nedumerirei şi nesiguranței, dice bărbatul maghiar din cestiune și adauge: cu toate astea resultatul e strălucit pentru partidul liberal; el a perdut ce-i drept un număr însemnat de mandate, dar acestea erau câştigate mai î nainte numai pe cale nelegală, îşi esprimă apoi părerea de rău pentru unele caşuri, între cari numără şi căderea lui Tisza la Oradeamare şi continuă aşa: „Ministru-preşedinte nu cunosce liberali vechi şi membrii ai partidei naţionale, a căror conducător este şi cari au primit programul său. In noua dietă se aşteptă amalgamarea deplină a acestor două elemente“. Mai departe intervievatul vrea să dovedescă, că acum s’ar putéa dice cu drept, ca partidul liberal dela guvern este efluxul voinţei „naţiunii“ şi partidele oposiţiunei nu mai pot die©) că nu li s’au lăsat drum liber de a se validita. Acesta se încercase o dovedeasca din mersul alegerilor actuale, deși recunósce și aici, că în multe locuri s’au ivit escese și abusurî. Se mai mângâie omul lui Szell, căci unul de ai lui trebue să fiă — că nu s’a împlinit profeția, că partida poporală va eşi de astădată cu 60 de mandate, şi că cu mare greu s’ a putut păstra posiţia de mai nainte. Asemenea nu s’a adeverit, că apponyiştii vor întră în viitorea dietă în număr îndoit. Szell, di°e, a avut înaintea ochilor totdăuna numai principiile liberalismului şi interesele statului şi n’a umblat să facă politică de partid. In fine dice politicianul maghiar, că viitoarea dietă va fi chemată de a decide pentru timp îndelungat asupra desvoltării economice a ţării. Şi în privinţa economică se vor susţină acele principii, pe cari le-a anunţat ministru-preşedinte Szell dar şi hotărît cu privire la cestiunile economice şi financiare, ce vor fi aee resolva cu Austria. In politica interiără economică va remaneărăsî direcţia liberală dată de Szell, care consistă în desvoltarea armonică a economiei naţionale, aşa ca nici un ram de producţiune să nu fie preferat celuilalt. Acesta direcţiune şi acest spirit i*vor fi decisive şi în marile cestiunî ale pactului cu Austria, precum şi la încheierea tratatelor comerciale cu statele streine. Un prognostic acesta cum nu se poate mai strălucit. S’au mai făcut asemeni calcule ilusioniste, dar vre-un progres real spre o întoarcere a sistemului greșit și asupritor n’am vădut.4Și în fine ce folosesc toate succesele momentane în favorul puterii, deci aceasta nu este în stare să asigure viitorul țării prin delăturarea nemulțumirei celei adânci ce domnesce în sânul popoarelor ei ? ANUL LXIV. „gazeta“ iese în Metre fii, Momente neutru Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fir. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întruşi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa baie. Târgul Inului Nr. 30, elggiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă . Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12c., pe trei luni 6 corone. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. RED ACŢIUNEA: Administraţiunea 51 Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE 88 primesc la Administraţiune în Braşov şi la urmatoarele BIROURI de ANTINŢURI : In Viena: la N. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Leaner, Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf. Anton Oppelik. In Budapesta: la A. Y. Goldberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsebet-körut). PREŢUL INSERŢIUNILOR: o seria, garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifa şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani. Nr. 212. Braşov, Miercuri 26 Septemvrie (9 Octomvrie). 1901. Pressa maghiară despre naţionalităţi. Faptul, că vreo cinci Slovaci şi un Şerb au reuşit să dobândască mandate de deputat cu prilejul alegerilor pentru dietă, a scos orăşl din sărite pressa maghiară. Cu furia nebunului se aruncă foile jidano-maghiare în contra naţionalităţilor nemaghiare timbrându-le de duşmani şi trădători de patriă. Organul jidanului Weisz-Veszi „Budapesti Napló“, care stă aproape de marele „împăciuitor“ Coloman Szell, în primul său dela 3. c. crice, că mişcarea naţionalistă are acum o representanţă în dietă, — fapt, care trebue să preocupe in mare măsură opiniunea publică maghiară. „Ajl — dice —au intrat Slovacii, mâne vor dori să între Serbii şi apoi Românii.... In faţa acestei apariţiuni e de dorit, ca orîcât de acute ar fi contrastele între partidele noastre parlamentare, ele se semnăscă în contra acestor duşmani interni şi să întemeieze împotriva lor o tabără unificată a maghiarimei cu sentimente patriotice, care să sdrobească şi să calce în piciore orice tendinţă centrifugală“..... „Budapesti Napló“ ne numesce aşadar duşmani interni. Bine să ni-o notăm. „Magyar Hírlap“, tot guvernamental, după-ce vorbesce despre „naţiune şi stat unitar“, obicei cu intrarea unei partide naţionaliste în parlament, fie ea cât de minimă, "„însamnă începutul destrămării unităţii naţionale“, or cei-ce trimit deputaţi naţionalişti în dietă, „declară resboia unităţii naţionale maghiare şi unităţii statului“ Apoi : „declararea de răsboiu este trădare de patriă“. După-ce unii ne fac „duşmani interni“, alţii ne aruncă miserabila insultă, că suntem „trădători“. Şi asta e bine să ni-o notăm. Vine acum „Politikai Hetiszemle“ şi o spune pe faţă, că Maghiarii trebue să lucreze cu mijloace escepţionale contra naţionalităţilor şi că faţă de naţionalităţi nicidecum nu pot fi aplicate punctele de vedere ale dreptului, legii şi dreptăţii. Continuând scrie: „Dar şi pănă când vom ajunge la „ultima ratio rerum“, prin disposiţiuni legislative şi de guvernare escepţionale, trebue să prevenim posibilităţii, ca neajunsurile naţionaliste să se învenineze, inştiinţele naţionalităţilor să fie încuragiate, să prindă putere. In privinţa acesta nu-i permis să ne înspăimântăm de a recurge la ceremeii energice disposiţiuni, avem trebuinţă de marile cele mai tari. Faţă de inştiinţele naţionalităţilor e îndreptăţită forţa, „vim in repellere“, fiind vorbă aici de o luptă pe viaţă şi pe morte. Şr mijloacele apărării juste, nu pot fi determinate. Lupta pe moarte nu alege mijloacele. După celee fiind aproape să se înece, pentru-ca să scape el, omoră pe un altul, nu se pedepsesce. Apărarea vieţii e „suprema lex“. Maghiarimea purta o luptă de proprie apărare contra naţionalităţilor, cari în primul rând tind la desmembrarea ţării, după hotarele de limbă, şi dacă ajung la acesta, celelalte urméază dela sine. Decă desfac unitatea ideii de stat maghiar, după ea se surpă totul. Tocmai de aceăs trebue să grijim nu numai de păreți, căci deci inimicul ajunge în apropierea acestora, pericolul e forte mare, ci să păzim cele 77 de șanțuri ale apărării, ideii de stat maghiar. Să nu lăsăm se pătrundă duşmanul nici baremt în cel mai din afară şanţ. Nici o palmă de loc să nu-i lăsăm înainte, ci cât mai departe să-i ţinem şi să-i respingem pe duşmani*. Nu-i aşa, că bălaurii şovinismului turbat soiu să-şi facă datoria în a agita şi aţîţa massele jidano-maghiare contra naţionalităţilor? Alegerile în cercul Turciei. De pe valea Hesdolfii, 6 Oct. 1901, Pote nicăiri în ţară preoţimea şi învăţătorimea română n’a păcătuit aşa greu contra pasivităţii, ca în cercul electoral al Turcjii. Aici preoţii şi învăţătorii români, fără deosebire de confesiune, cu prea mică escepţiune, in massu au luat parte la alegerea de deputat, mergând câţiva cu oposiţia, cei mai mulţi cu guvernul. Acesta ticâloşie e efectul miserabilului „subsidiu de stat“. Abstrăgând dela dascăli, cari în ticăloşia au întrecut pe preoţi, unii din aceşti din urmă, bunoara: Iosif Balint din Petridul-inferior, om bătrân, nepotul prefectului din 1848 Simion Balint, Ioan Tămaş din Ciurila, ginerele tribunului-preot Ciurilean, Iosif Florian din Sălicea şi alţii neîmpărtăşiţi cu subsidiu, au mers, ca să se facă vrednici de el pe viitor; cei mai mulţi însă, ca să nu-l piarită. Motivul acestor nemernicii e cunoscut; nu înţeleg însă, ce au căutat în oposiţie între alţii preotul Silvaşului Emil Marc, cel care face atâta svon cu corespondinţele sale în „Tribuna“ fără a o abona măcar. Cari au luat parte şi cari nu la acesta alegere, pe toţi cu numele nu-i pot sei, căci noi este unii, cari ţinem la pasivitate, nu ne putem presenta la locul alegerii ca privitori, pentru-ca să putem culege date, fără de-a fi consideraţi de votanţi nu numai de partidele maghiare, ci chiar şi de ai noştri. Atâta am aflat de la un votant inteligent, că de pe valea nostră dintre cei independenţi nu au fost la votare dintre preoţii cu subsidiu: Ioan Maro din Muntele Băişorii, Teodor Bordan din Lita română, Ştefan Mariş din Şută şi Vasilie Farcaşan din Hăşdate ; dintre cei fără subsidiu : George Suciu din Indol şi Iosif Hăţăgan din Sălciua de jos, ceialalţi începend chiar dela Turda până la munte au fost toţi. Minunat i-au apostrofat pe aceşti rătăciţi un primar cătră preotul său: „numaii popii, dascălii, biraele şi notarii au stat cu drepta. S’au fost mestecat rău, nu soiai, ce se alegi, care-i popă, care-i Jidov? având toţi barbă“. Dar apoi pentru slugărnicia lor le-au şi plătit turdenii turdenesce: ca la comandă i-au scuipat în faţă, de nu-i puteai cunosce, i-au înjurat cocişesce, i-au urmărit cu epitete de: „tolvaj“, „kutya“, „marha“, etc. şi ei toate le-au suferit în linişte de frica altor eventualităţi mai serioase. Au suferit adevărat martiriu, ca Christos înainte de răstignire, numai motivele variază. Acela pentru salvarea omenirei, aceştia, ca să ntce bani“ în detrimentul naţiunei române. Erau vrednici de toata compătimirea, nu vtiau, ce să facă, ca să scape de insultele oposiţionalilor : unii cereau penele dela cunoscuţii lor oposiţionali, ca să le pună în pălării şi prin acesta să aducă în rătăcire pe oposiţionalii necunoscuţi, alţii se virau la spatele altora, ori se sguliau in trăsuri, ca să nu fie văzuţi. Zeloşii dascăli apoi în toate au fost soţi de suferinţă preoţilor. Unii ca şi alţii vor fine minte aceasta alegere şi în veci nu vor mai dori alta. Norocul, că a învins oposiţiă, căci alt-cum o păţiau şi mai rău , mulţi ar fi mâncat bătăi grozaice, şi cine ar putea garanta, că cutare preot sau dascăl nu ar fi murit moarte „mucenicescă“ între zidurile Turciei?