Gazeta Transilvaniei, octombrie 1901 (Anul 64, nr. 217-241)
1901-10-02 / nr. 217
Representare fără pericul. N’am greşit, când am afirmat, că articulul lui „Magyarország“ dinfilele trecute privitor la aşa deputaţi ai naţionalităţilor, a fost inspirat de la guvern. Acesta o confirmă un articul mai nou al guvernamentalului „Pester Lloyd“ de la 12. c., care atinge aceeaşi temă. Pe când loja ugronistă susţinea, spre liniştirea opiniunei publice şoviniste, că prin alegerea celor patru Slovaci şi a unui Sârb, introduşi în listă ca „deputaţi ai naţionalităţilor“, nu s’a creat nici un pericol pentru maghiarism şi „unitatea statului naţional maghiar“, pe atunci „Pester Lloyd“ găsesce a fi chiar „îmbucurător“, că de astă-dată naţionalităţile „s’au împărtăşit ceva mai viu la alegeri“ şi că în urma aceasta „au eşit din urnă câteva mandate naţionale mai mult ca pănă acuma“(!?) Eră cum motiveza „P. Lloyd“ părerea sa: „Naţionalităţile“. 4ecele sunt odată aici şi nu pot fi decretate ca eliminate din statistică, chiar de ar rămâne cu totul nerepresentate în parlament. De altă parte nu ne putem închipui, ci statul ungar ar puta fi cumva păgubit prin câteva vorbiri sau propuneri de colorit naţional, fiă ele cât de şoviniste şi neprecugetate. Camera noastră încă înainte cu 25 de ani — aşadar într’un timp, când statul ungar nu era atât de bine consolidat ca astăzi — a auzit destule vorbiri de aceste, fără ca ele se fi stricat cât de puţin desvoltării acestui stat.“ Limbagiul acesta, la părere mai echitabil, ar fi surprins în alte vremuri. Astăzi, în era fariseismului celui mai desbombat szelfist, nu va mai face nici o impresiune asupra oamenilor cu judecată sanctoasă şi rece. Cu ce vrea se se spele înaintea străinătăţii şi a lumei civilisate despotismul îmbrăcat în piele de aic al sistemului Szell? Cu cei câţiva Slovaci cari au eşit din urne numai în urma cooperării Slovacilor cu partida poporală catolică! Şi aceşti Slovaci se flă, după „P .Lloyd“, cei ce au deschis drumul pentru representarea naţionalităţilor în dietă? Ultraiştii români şi sârbi au dat —vice foaia guvernamentală — şi de astă-dată parola pasivităţii dar cu acesta n’au dobândit, decât „numai forte modeste succese“, deoarece alegătorii români şi sârbi au votat nu numai pentru candidaţii moderaţi conaţionali, ci şi pentru candidaţi unguri de diferite partide. De aici conchide, firesce, la neoportunitatea poliţiei de pasivitate etc. Cu o naivitate prefăcută adauge „P. Lloyd“ la tote aceste. Putem totuşi să fim curioşi —cum se vor purta „deputaţii naţionali“ în cameră, dar din programele lor se scie, că nu voiesc se restoarne nici statul ungar, nici dualismul. Deja cu acesta e mult câştigat și ceea ce vor mai avea ei se aducă înainte în dietă, ca critică a instituțiunilor esistente seu ca dorință a lor, se va putâ asculta acolo fără pericul. Toate acestea le spune numita fete ca și cum s’ar înțelege de sine, ca şi când nu s’ar sti dinainte cum vor fi primiţi aceia, cari eventual vor cuteza a încerca se critice serios stările triste şi putrede actuale din punct de vedere al drepturilor naţionalităţilor. N’au păţit’oare chiar şi Saşii, cari totdauna au fost representaţî în dietă, că erau pe aci se fră daţi afară de-acolo de şoviniştii înfuriaţi, când cu discuţia asupra legii pentru maghiarizarea nurmelor localităţilor? De aceea cunoscând bine sensabilitatea şoviniştilor de pe băncile din drepta şi stânga a camerei, „P. Lloyd“ le zice cu privire la Slovacii noi veniţi, Ii puteţi asculta fără pericul. De fapt şi când ar fi mai mulţi la număr, Slovacii aceia nu pot deveni nici într’un cas periculoşi maghiarismului violent, pe câtă vreme ei nu vor pretinde din punct de vedere naţional, decât esecutarea legii de naţionalitate, care esecutare a devenit aciî chiar imposibilă din causa legilor şi ordonanţelor aduse, în cei treizeci de anî trecut!, în prejudiţiul acestei legi. Ar trebui dor să fiă cassate mai întâiu toate legile de maghiarisare dela 1879 încoce, ca se fiă cu putinţă esecutarea legii naţionalităţilor. Postulatele revisuirei legilor politice bisericesci şi a legei asupra neconfesionalităţii, primite şi în programul slovac, arăşi nu poate să sparie pe şoviniştii din dietă, căci situaţiunea guvernului nu se va altera prin aceea, că cei patru Slovaci vor vota în aceste cestiuni cu partidul poporal catolic. Sciu bine fariseii dela putere la ce ţintesc. Ei vor să nimicăscă oposiţia naţionalităţilor, hipnotisând victimile, ce şi le aleg cu încetul din sînul ei, ca să le potă cu atât mai bine apuca şi înghiţi. Pilele aceste organul contelui Zichy, vorbind de politica de amăgire a lui Szell, scriea: „Vă cjutaţi şarpeie cum se tîrăe, cum stă la pândă când zăresce prada, vă cjutaţî când şi a prins victima, cum o înghite încetinel cu balele lui — de viă? Dacă stomacul lui e plin, e aşa de blând şi pacinic, se încolâcesce şi odihnesce pănă ce mistue. Dar îndată ce a mistuit, ce a înghițit, el pornesce din nou după pradă“. „Aceasta — încheia amintitul organ — e icoana partidului liberal ; aceasta e politica lui bisericască“ — cr noi putem adauge cu cea mai tare convingere : aceasta e şi politica lui de naționalitate! FOILETONUL „GAZ. TRANS“. (16) Coresi scriitor sau tipograf? Un capitol din istoria primelor începuturi de literatură cultă naţională la români. (Continuare.) Diaconul Coresi e figura cea mai alesă în seria vechilor copişti, conservatori ai vechei noastre literaturi române bisericesc! — toţi anonimi — e cea mai alesă figură în istoria prinselor începuturi de literatură cultă la Români, căci ceea ce-l distinge şi-l ridică peste toţi predecesorii săi cărturari români — necunoscuţi după nume — este consciinţa activităţii sale. Corest e primul din vechii anteluptători ai culturei naţionale române, care în mână deopotrivă cu condeiul şi cu elementele artei tipografice, literile mobile sculptate în lemn sau turnate în metal, luptă o luptă grea, lupta desrobirii limbei românesc din lanţurile sclăviei slavone, având el primul înaintea ochilor un scop final bine determinat: naţionalizarea bisericei române prin întocmirea unor traduceri acomodate românesci, prin tipărirea şi introducerea generală a lor în ritualul bisericesc. Diaconul Coresi e primul anteluptător consolit al culturei noastre literare. Dacă texte sau copii manuscripte, cum sunt psaltirea şcheiană, psaltirea voroneţană, apostolul voroneţan, au fost scrise mai mult cu destinaţiuni locale, pentru anumite biserici sau mănăstiri, textele tipărite Coresiane se disting tocmai prin destinaţiunea lor universală, scrise fiind şi publicate pentru usul întregei biserici româneşci. Universalitatea ca destinaţiune a textelor Coresiane, este aceea, care imprimă acestor prime tipărituri românesci timbrul şi caracterul unei înalte consciinţe. Diaconul Coresi, consolit de destinaţiunea universală a tipăriturilor sale, a trebuit să îmbrace mai întâi vechile texte românesci, de caracter local, într’o haină mai modernă şi mai uniformă, cu eschiderea mansărilor şi particularităţilor provinciale. Prima încercare de uniformisare şi unificare a limbei româneşci în scris, făcută în deplină consciinţă, este ceea-ce distinge pe diaconul Coresi de antecesorii săi copişti anonimi şi ceea-ce constitue valoarea reală intrinsecă a operei Coresiane. Ceea-ce dice Coresi în epilogul psaltirei sale din 1577: „dereptu aceaia fraţii mie, preuţitorii, scrisu-v’amu.... se ve fiă de inţelegăturâ“, este aceeaşi ideiă, ce-o vedem esprimată mai târejiu în formă mai distinctă şi mai clară în a doua prefaţă a Noului Testament de Belgrad 1648: „Aceasta încă vă rugătma să luaţi aminte, că rumânii nu gruiescu în toate părţile într’un chip, încă nici într’o ţară toţi într’un chip; pentr’aceaia cu nevoe poate să scrie cine va să înţeleagă toţi.... Bine ştimă, că cuvintele trebue se fie ca banii, că banii aceia sânt buni, carii îmblă în toate ţările, aşa şi cuvintele acelea sântă bune, carele le înţelegă toţi. Noi drept aceia neamă silit de încât am putut, să isvodim aşa, cum să înţeleagă toţi“.21 2T) Gaster, Chrest. rom. I, pg. 12Ö. Archaismele şi provincialismele, sunt elementele specifice, ce le delătură Coresi după putinţă din redacţiunile sale româneşci. Aşa d. e. în psaltirea Coresiană, precum dovedeşte comparaţiunea cu textul psaltirei manuscripte scheiane şi voroneţane, sunt omise şi înlocuite cu forme mai moderne archaisme, ca gintu (lat. gens), desideratii (lat. desideratum), mesereare (lat. misereri), fuste (lat. fustis), opu (lat. opus), etc. etc., or dintre particularitățile fonetice provinciale e evitat în primul rând rhotacismul.2S) Că prin copiarea vechilor texte și mai ales prin „îndreptarea“ lor, — întrucât aceasta era lăsată la arbitriul fiecăruia — adeseori se comiteau erori, acesta o dovedesce chiar şi permanenta şi insistenta rugare a editorilor şi a culegătorilor de a erta şi a îndrepta, ceea ce s’a greşit eventual. Că Coresi încă a comis multe erori. 28) Vedi în detail articolul meu, Limba vechilor noastre cărţi bisericesc, în „Gazeta. Trans.“ 1899. Nr.m. ANUL LXIV. „GAZETA“ iese în flăcare fii. Aremenie pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe ce de luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tate oficiale poştale din întru şi din afara şi la d-nii colectori. Atementul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa br. axe. Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă . Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12 p., pe trei luni 6 coroane. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUItEA, Administraţiimnea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE •E primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURÎ de ANTOÎTIJSÎ: în Viena: la N. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lesner, Heinrich Schalek, A. Oppelik Nechf. Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Goldberger. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsebet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifă şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani. Nr. 217. Braşov, Luni-larp 2 (15) Octomvrie. 1901. România şi tariful vamal german. „Lokalanzeiger“ din Berlin publică o scrisoare a d-lui Al. JBeldiman, ministrul român la Berlin, prin care se desminte soirea dată de „N. Fr. Presse“ cum că România, prin d-l Beldiman, ar fi făcut oarecari declaraţiunii cancelarului german asupra noului proiect de tarif vamal al Germaniei. Pactul austro-ungar. Dr. Lueger, primarul Vienei, a vorbit într’o adunare a creştinilor sociali despre situaţia generală politică internă şi s’a pronunţat şi asupra pactului dintre Austria şi Ungaria. „Niciodată —zise Lueger — n’a fost în cestiunea pactului mai favorabilă situaţiunea pentru noi ca acum. Adii avem în mână Ungaria aşa, că putem să-i adresăm un cuvânt mai aspru. Trebue date la o parte proiectele de pănă acum şi trebue să aducem altele nouă şi mai favorabile. Ungaria să fiă locul de statornică consumare a articulilor de industria austriacă şi n’are să caute ea a şi prea artificial o proprie industriă. De n’o vor voi Maghiarii acesta, mânce-şî ei vitele şi ducă-şî făina unde le place“. — Cuvintele lui Lueger i-a pişcat grozav pe şoviniştii din Pesta. Pregătiri în Balcani. „Magyarország“ se ocupă cu importanţa întrevederei de la Viena între Majestatea Sa monarchul nostru și Regele Carol, pice, că acesta întrevedere n’a fost un simplu act de curioasă, căci monarchul austro-ungar întorcând visita, ce i-a făcut’o Regele Carol, a convorbit cu suveranul român timp de la 2 oră. Câteva efile mai înainte ministru-preşedinte român a fost la Viena, or la conferenţa celor doi monarchi a participat şi ministrul Goluchowski. Obiectul convorbirii, cjice numita fete, l-au format mişcările politice din Balcani şi mai ales politica rusesca faţă de România a dat material bogat de conversaţia. „M.g.“ crede apoi, că cu privire la acesta Regele Carol a declarat, că atitudinea Rusiei n’a schimbat nimic în atitudinea politică a guvernului său. Arată mai departe, că Bulgaria caută cu tot preţul să-şi redobândescă capacitatea de acţiune, ceea ce i-a şi succes prin împrumutul contractat de curând în străinătate. Din toate aceste conchide, că în Balcani se pregătesc lucruri mari și conferențele din Viena au avut de sigur scopul de a contracara politica bulgară în munca ei.