Gazeta Transilvaniei, octombrie 1901 (Anul 64, nr. 217-241)

1901-10-02 / nr. 217

Representare fără pericul. N’am greşit, când am afirmat, că articulul lui „Magyarország“ din­­filele trecute privitor la aşa deputaţi ai naţionalităţilor, a fost inspirat de la guvern. Acesta o con­firmă un articul mai nou al guver­namentalului „Pester Lloyd“ de la 12­­. c., care atinge aceeaşi temă. Pe când loja ugronistă susţinea, spre liniştirea opiniunei publice şo­­viniste, că prin alegerea celor patru Slovaci şi a unui Sârb, introduşi în listă ca „deputaţi ai naţionalităţilor“, nu s’a creat nici un pericol pentru maghiarism şi „unitatea statului na­ţional maghiar“, pe atunci „Pester Lloyd“ găsesce a fi chiar „îmbucu­rător“, că de astă-dată naţionalită­ţile „s’au împărtăşit ceva mai viu la alegeri“ şi că în urma aceasta „au eşit din urnă câte­va mandate na­ţionale mai mult ca pănă acuma“(!?) Eră cum motiveza „P. Lloyd“ pă­rerea sa: „Naţionalităţile“. 4ecel­e sunt odată aici şi nu pot fi decretate ca eliminate din statistică, chiar de ar rămâne cu totul nerepresentate în parlament. De altă parte nu ne pu­tem închipui, c­i statul ungar ar puta fi cumva păgubit prin câte­va vorbiri sau propuneri de colorit na­ţional, fiă ele cât de şoviniste şi ne­­precugetate. Camera noastră încă îna­inte cu 25 de ani — aşa­dar într’un timp, când statul ungar nu era atât de bine consolidat ca astăzi — a auzit destule vorbiri de aceste, fără ca ele se fi stricat cât de puţin des­­voltării acestui stat.“ Limbagiul acesta, la părere mai echitabil, ar fi surprins în alte vre­muri. Astăzi, în era fariseismului celui mai desbombat szelfist, nu va mai face nici o impresiune asupra oamenilor cu judecată sanctoasă şi rece. Cu ce vrea se se spele înaintea străinătăţii şi a lumei civilisate des­potismul îmbrăcat în piele de aic al sistemului Szell? Cu cei câţi­va Slovaci cari au eşit din urne numai în urma cooperării Slovacilor cu partida po­porală catolică! Şi aceşti Slovaci se flă, după „P .Lloyd“, cei ce au des­chis drumul pentru representarea na­ţionalităţilor în dietă? Ultrai­ştii români şi sârbi au dat —vice foaia guvernamentală — şi de astă-dată parola pasivităţii dar cu aces­­ta n’au dobândit, decât „numai forte modeste succese“, deoarece alegătorii români şi sârbi au votat nu numai pentru candidaţii moderaţi conaţio­nali, ci şi pentru candidaţi unguri de diferite partide. De aici conchide, firesce, la neoportunitatea poliţiei de pasivitate etc. Cu­ o naivitate prefăcută adauge „P. Lloyd“ la tote aceste. Putem totuşi să fim curioşi —cum se vor purta „deputaţii naţionali“ în ca­meră, dar din programele lor se scie, că nu voiesc se restoarne nici statul ungar, nici dualismul. Deja cu acesta e mult câştigat și ceea­ ce vor mai avea ei se aducă înainte în dietă, ca critică a instituțiunilor esis­­tente seu ca dorință a lor, se va putâ asculta acolo fără pericul. Toate acestea le spune numita fete ca și cum s’ar înțelege de sine, ca şi când nu s’ar sti dinainte cum vor fi primiţi aceia, cari eventual vor cuteza a încerca se critice se­rios stările triste şi putrede actuale din punct de vedere al drepturilor naţionalităţilor. N’au păţit’o­are chiar şi Saşii, cari totdauna au fost representaţî în dietă, că erau pe aci se fră daţi afară de-acolo de şovi­­niştii înfuriaţi, când cu discuţia asu­pra legii pentru maghiarizarea nu­­r­melor localităţilor? De aceea cunoscând bine sensa­­bilitatea şoviniştilor de pe băncile din drepta şi stânga a camerei, „P. Lloyd“ le zice cu privire la Slovacii noi veniţi, Ii puteţi asculta fără pe­ricul. De fapt şi când ar fi mai mulţi la număr, Slovacii aceia nu pot de­veni nici într’un cas periculoşi ma­ghiarismului violent, pe câtă vreme ei nu vor pretinde din punct de ve­dere naţional, decât esecutarea legii de naţionalitate, care esecutare a devenit aciî chiar imposibilă din causa legilor şi ordonanţelor aduse, în cei trei­zeci de anî trecut!, în prejudiţiul acestei legi. Ar trebui dor să fiă cassate mai întâiu toate legile de maghiari­­sare dela 1879 încoce, ca se fiă cu pu­tinţă esecutarea legii naţionalităţilor. Postulatele revisuirei legilor politice bisericesci şi a legei asupra necon­­fesionalităţii, primite şi în programul slovac, arăşi nu poate să sparie pe şoviniştii din dietă, căci situaţiunea guvernului nu se va altera prin aceea, că cei patru Slovaci vor vota în aceste cestiuni cu partidul popo­ral catolic. Sciu bine fariseii dela putere la ce ţintesc. Ei vor să nimicăscă opo­­siţia naţionalităţilor, hipnotisând vic­­timile, ce şi­ le aleg cu încetul din sînul ei, ca să le potă cu atât mai bine apuca şi înghiţi. Pilele aceste organul contelui Zichy, vorbind de politica de amă­gire a lui Szell, scriea: „Vă cju­taţi şarpeie cum se tîrăe, cum stă la pândă când zăresce prada, vă cjut­aţî când şi a prins vic­tima, cum o înghite încetinel cu balele lui — de viă? Dacă stoma­cul lui e plin, e aşa de blând şi pacinic, se încolâcesce şi odihnesce pănă ce mistue. Dar îndată­ ce a mistuit, ce a înghițit, el pornesce din nou după pradă“. „Aceasta — încheia amintitul organ — e icoana partidului libe­ral ; aceasta e politica lui bisericască“ — cr noi putem adauge cu cea mai tare convingere : aceasta e şi politica lui de naționalitate! FOILETONUL „GAZ. TRANS“. (16) Coresi scriitor sau tipograf? Un capitol din istoria primelor începuturi de literatură cultă naţională la români. (Continuare.) Diaconul Coresi e figura cea mai alesă în seria vechilor copişti, conservatori ai vechei noastre literaturi române biseri­cesc! — toţi anonimi — e cea mai alesă figură în istoria prinselor începuturi de li­teratură cultă la Români, căci ceea ce-l distinge şi-l ridică peste toţi predecesorii săi cărturari români — necunoscuţi după nume — este consciinţa activităţii sale. Co­rest e primul din vechii anteluptători ai culturei naţionale române, care în mână de­opotrivă cu condeiul şi cu elementele artei tipografice, literile mobile sculptate în lemn sau turnate în metal, luptă o luptă grea, lupta desrobirii limbei românesc­ din lanţurile sclăviei slavone, având el primul înaintea ochilor un scop final bine determinat: naţionalizarea bisericei române prin întoc­mirea unor traduceri acomodate românesci, prin tipărirea şi introducerea generală a lor în ritualul bisericesc. Diaconul Coresi e primul anteluptător consolit al culturei noastre literare. Dacă texte sau copii manuscripte, cum sunt psal­tirea şcheiană, psaltirea voroneţană, apos­tolul voroneţan, au fost scrise mai mult cu destinaţi­uni locale, pentru anumite biserici sau mănăstiri, textele tipărite Coresiane se disting tocmai prin destinaţiunea lor uni­versală, scrise fiind şi publicate pentru usul întregei biserici româneşci. Universalitatea ca destinaţiune a texte­lor Coresiane, este aceea, care imprimă acestor prime tipărituri românesci timbrul şi caracterul unei înalte consciinţe. Diaco­nul Coresi, consolit de destinaţiunea univer­sală a tipăriturilor sale, a trebuit să îm­brace mai întâi­ vechile texte românesci, de caracter local, într’o haină mai modernă şi mai uniformă, cu eschiderea m­ansărilor şi particularităţilor provinciale. Prima încercare de uniformisare şi unificare a limbei româneşci în scris, făcută în deplină consciinţă, este ceea-ce distinge pe diaconul Coresi de antecesorii săi co­pişti anonimi şi ceea-ce constitue valoarea reală intrinsecă a operei Coresiane. Ceea-ce dice Coresi în epilogul psal­tirei sale din 1577: „dereptu aceaia fraţii mie­, preuţitorii, scrisu-v’amu.... se ve fiă de inţelegăturâ“, este aceeaşi ideiă, ce-o vedem esprimată mai târejiu în formă mai distinctă şi mai clară în a doua prefaţă a Noului Testament de Belgrad 1648: „Aceasta încă vă rugătma să luaţi aminte, că rumânii nu gruiescu în toate părţile într’un chip, încă nici într’o ţară toţi într’un chip; pentr’aceaia cu nevoe poate să scrie cine va să înţeleagă toţi.... Bine ştimă, că cuvintele trebue se fie ca banii, că banii aceia sânt buni, carii îmblă în toate ţările, aşa şi cuvintele acelea sântă bune, carele le înţelegă toţi. Noi drept aceia neamă silit de încât am putut, să is­­vodim aşa, cum să înţeleagă toţi“.21­­ 2T) Gaster, Chrest. rom. I, pg. 12Ö. Archaismele şi provincialismele, sunt elementele specifice, ce le delătură Coresi după putinţă din redacţiunile sale româ­­neşci. Aşa d. e. în psaltirea Coresiană, pre­cum dovedeşte comparaţiunea cu textul psaltirei manuscripte scheiane şi vorone­­ţane, sunt omise şi înlocuite cu forme mai moderne archaisme, ca gintu (lat. gens), desideratii (lat. desideratum), mesereare (lat. misereri), fuste (lat. fustis), opu (lat. opus), etc. etc., or dintre particularitățile fonetice provinciale e evitat în primul rând rhota­­cismul.2S) Că prin copiarea vechilor texte și mai ales prin „îndreptarea“ lor, — întru­cât aceasta era lăsată la arbitriul fiecăruia — adeseori se comiteau erori, acesta o do­­vedesce chiar şi permanenta şi insistenta rugare a editorilor şi a culegătorilor de a erta şi a îndrepta, ceea ce s’a greşit even­tual. Că Coresi încă a comis multe erori. 28) Vedi în detail articolul meu, Limba vechilor noastre cărţi bisericesc, în „Gazeta. Trans.“ 1899. Nr.­­m. ANUL LXIV. „GAZETA“ iese în flăcare fii. Aremenie pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe ce de luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tate ofi­ciale poştale din întru şi din afara şi la d-nii colectori. Atementul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa br. axe. Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă . Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12 p., pe trei luni 6 coroane. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUIt­EA, Administraţiimnea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se pri­mesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE •E primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURÎ de ANTOÎTIJSÎ: în Viena: la N. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Les­­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nechf. Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold­berger. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsebet-körút). P­R­EŢU­L INSERŢIUNILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fă şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani. Nr. 217. Braşov, Luni-larp 2 (15) Octomvrie. 1901. România şi tariful vamal ger­man. „Lokalanzeiger“ din Berlin publică o scrisoare a d-lui Al. JBeldiman, ministrul român la Berlin, prin care se desminte soi­rea dată de „N. Fr. Presse“ cum­ că Ro­mânia, prin d-l Beldiman, ar fi făcut oare­­cari declaraţiunii cancelarului german asu­pra noului proiect de tarif vamal al Ger­maniei. Pactul austro-ungar. Dr. Lueger, primarul Vienei, a vorbit într’o adunare a creştinilor sociali despre situaţia generală politică internă şi s’a pronunţat şi asupra pactului dintre Austria şi Ungaria. „Nici­odată —­­zise Lueger — n’a fost în ces­­tiunea pactului mai favorabilă situaţiunea pentru noi ca acum. Adii avem în mână Ungaria aşa, că putem să-i adresăm un cu­vânt mai aspru. Trebue date la o parte proiectele de pănă acum şi trebue să aducem altele nouă şi mai favorabile. Un­garia să fiă locul de statornică consumare a articulilor de industria austriacă şi n’are să caute ea a şi prea artificial o proprie industriă. De n’o vor voi Maghiarii acesta, mânce-şî ei vitele şi ducă-şî făina unde le place“. — Cuvintele lui Lueger i-a pişcat grozav pe şoviniştii din Pesta. Pregătiri în Balcani. „Magyaror­szág“ se ocupă cu importanţa întrevederei de la Viena între Majestatea Sa monarchul nostru și Regele Carol, pice, că acesta în­trevedere n’a fost un simplu act de curio­­as­ă, căci monarchul austro-ungar întorcând visita, ce i-a făcut’o Regele Carol, a con­vorbit cu suveranul român timp de la­ 2 oră. Câte­va efile mai înainte ministru-pre­­şedinte român a fost la Viena, or la con­­ferenţa celor doi monarchi a participat şi ministrul Goluchowski. Obiectul convorbirii, cjice numita fete, l-au format mişcările po­litice din Balcani şi mai ales politica ru­­sesca faţă de România a dat material bo­gat de conversaţia. „M.­g.“ crede a­poi, că cu privire la acesta Regele Carol a de­clarat, că atitudinea Rusiei n’a schimbat nimic în atitudinea politică a guvernului său. Arată mai departe, că Bulgaria caută cu tot preţul să-şi redobândescă capacitatea de acţiune, ceea­ ce i-a şi succes prin îm­prumutul contractat de curând în străină­tate. Din toate aceste conchide, că în Bal­­cani se pregătesc lucruri mari și conferen­­țele din Viena au avut de sigur scopul de­ a contracara politica bulgară în munca ei.

Next