Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1901 (Anul 64, nr. 242-265)

1901-11-01 / nr. 242

REDACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se pri­mesc*— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: în Viena , la N. Dukes Nacht­., Nux, Augenfeld & Emeric Lea­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf, Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold­berger. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VTI Erzsebet-körút). PREŢUL INSERTIU­NILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fa și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani. „GAZETA“ iese în Metre­­ţi. Acouamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Palm România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru BraşCT Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 80, etadiu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe 8 luni 12 c., pe. trei luni 6 coroane. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 242. Braşov, Joi 1 (14) Noemvrie. 1901. ANUL LXI­V. Adresa guvernamentalilor. Când s’a cetit alaltăerî în ca­mera ungară proiectul de adresă, prin care majoritatea voesce se răs­pundă la discursul tronului, s’a „sgu­­duit clădirea de aplause.“ Toţi cei ce constituesc aşa numita „nouă“ partidă guvernamentală, „au­ aplaudat din răsputeri“ opera lui Max Falk, care a fost însărcinat de comisiune cu compunerea proiectului de adresă. A doua (zi după­ ce s’a făcut cu­noscut acest proiect — cum bine a precis oposiţionalul „Alkotmány“ — toţi învăţaţii scriitori de articole şi corespondenţi liberali şi cazare câţi se află în Ungaria, au preamărit acest proiect de adresă şi au îm­pletit cununi de lauri pentru cel ce l’a compus. Nu tot aşa au fost încântaţi de­putaţii minorităţii oposiţionale şi mulţi chiar din majoritate de acest proiect, cum asigură aceeaşi fara­­cficend : „Cu­ o limbă maghiară de The­resienstadt (suburbia din Budapesta) proiectul de adresă îi vorbesce Re­gelui în numele nouei diete. Leali­tatea lui este linguşire lipsită de fineţă; guvernamentalismul său este supunerea fără de sentimentul pro­priei demnităţi; discursul tronului este piesa musicală a lui Coloman Szeli, la acesta Max Falk a scris variaţiunile; n’a fost bună nici piesa originală, or variaţiunile au căc­ut“... Aplausele cele „sguduitoare“ sunt floricele, cu cari­chiariştii şi raporto­rii diferiţi, împodobesc în articulii şi corespondenţele lor pretinsul succes epocal al veteranului înainte mer­gător Falk. Cronica celor mai ne­­preocupaţi însă spune, că aplausele n’au fost nici pe departe aşa de grozave, că chiar din sinul partidei guvernului omenit­­au aplaudat mai mult siliţi şi că cei mai mulţi au criticat proiectul şi cuprinsul lui. Unii au aflat că e lipsit de idei, alţii că e croit după un şablon, şi ărăşi unii că nu portă un limbagiu hotă­­rît şi că conţine mulţime de germa­nisme academice. Caracteristică e observarea lui „Alkotmány“ despre veteranul dia­rist german, care în „Pester Lloyd“ îi învaţă pe Maghiari a face poli­tică naţională, ei în dietă îi învaţă cum „se se încreda necondiţionat“ în guvern şi se se „alipeasca cu trup şi suflet“ de el; despre acel diari8t care dela 1867 a şi dat acest esem­­plu, căci a urmat pană acuma cu credinţă încă fie­cărui guvern şi i-a votat toate proiectele pănă la cădere; de aceea şi merită ca guvernul şi toţi factorii liberali se-l aorbatoreasca prin scrisori şi deputaţiuni din inci­dentul jubileului seu. Cam cu aceeaşi ironiă scrie des­pre proiectul de adresă şi despre ce-l care i-a compus şi organul kossuthist. Reamintesc, mai cu seama, că Falk a fost atletul „vechei garde“ care când cu felicitarea de anul nou adusă ministrului-preşedinte Szell, causa de mare zarvă în parti­dul liberal şi era p’aci se provoace o scisiune în sînul lui. „Dar timpul aplaneza multe“ esclamă foia kos­­suthistă. Proiectul de adresă pune cea mai mare greutate, ca şi discursul tronului, pe cestiunile economice. El discută cele mai importante pro­bleme economice și trateaza mai în­­tâiu de pactul cu Austria, apoi des­pre tariful vamal general şi în urmă despre tratatele comerciale. Cu privire la aceste expuneri dire­diarul kossuthist, că pena lui Max Falk „scie așa de bine se aducă în armonie contrastele“, scie se clă­­desca poduri între puterile ce-şî stau faţă în faţă , în politica esterioara, ca şi în politica interioara este cristali­­sat în pena diplomată a diaristului „concertul vecinic al puterilor“. Ce se zicem noi despre proiec­tul de adresă, care nici măcar c’un cuvânt nu ne dă se cunoascem, că cei­­ce vor se re­presente tera înaintea coroanei s’ar gândi cât de puţin şi la binele şi fericirea popoarelor ne­maghiare ? La ce alta ne-am şi aştepta dela aceia, cari învaţă pe Maghiari se facă politica naţională de aeji ? Proiectul tarifului vamal co­mun. Ministru-preşedinte Szeli a sosit alal­­tăeri sără în Viena şi în decursul 40lei de eri a conferit cu ministru-preşedinte Koer­­ber esclusiv despre desbaterile proxime asu­pra tarifului vamal comun. Szell a conferit în privinţa aceasta şi cu contele Goluchowski, a cărui părere încă a ţinut să o asculte, fiind ministru comun de externe un factor în ce priveşte iniţiarea convenţiilor comer­­ciale internaţionale, cari stau în legătură cu tariful vamal. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. (7) Natură şi vieţă. De E. Sienheiicz, trad. de I. C. Frunză — Continuare. — Ast­fel comuna, fără nici un amestec al „inteligenţei“ îşi conducea afacerile, nu simţia lipsă de alt ajutor, ci se ocârmuia simplu după mintea Prostovenilor, care ajunge pentru comuna Prostovani, întocmai cum după acelaşi principiu — ziceau ei— pentru Paris ajunge mintea şi priceperea Parisienilor. De altmintrelea se scie, că simţul practic, aşa decând „mintea sănătosă a ţăranului“ face mai mult, decât introdu­cerea unui element străin, „inteligenţa“, şi cum­ că ţăranii, încă de la nascere, aduc cu sine „mintea sănătosă“, nu mai încape nici o îndoială. Lucrul acesta se poate vedea şi din modul cum hotărăsc ţăranii trebile comunei. — Tocmai se ţinea o şedință; toți membri erau de față. Se puse la ordinea zilei o întrebare venită dela locurile mai înalte, deci n’ar fi aplecată comuna să repare pe cheltuiala proprie drumul de pe hotar, care duce la Măgăreni. Peste tot aeastă între­bare, acest proiect nu era pe placul mem­brilor comunei, aceşti patres conscripti, şi unul din ei se şi ridica şi-şi spuse părerea cricend între altele, că el nu vede trebuinţa de a face vre-o reparatură, deore-ce ome­nii pot trece cu carăle peste livada lui Pan Scorabiewski. Dacă acest domn ar fi fost de faţă la şedinţă de bună sema ar fi protestat: pro publico bono. El însă nu era de faţă, că el ţinea la principiul ne­­intervenţiunei. Propunerea înţeleptului sena­tor de bună samă s’ar fi primit unanimit­r, decât Pan Zoldikiewicz nu ar fi fost invitat cu o zi mai înainte la masă din partea proprietarului livedei, despre care era vorba. La masă a istorisit el cuconiţei Iadwiga scena cu sugrumarea a doi generali spa­nioli, scenă ce o cetise în „Isabela de Spa­nia“, ediţia d-lui Breslauer. După masă, când s-a depărtat, a simțit în mână ceva „sunător“, de aceea acum când se desbătea cestia cu livada, în loc ca să ia la procesul verbal propunerea, ce se făcuse, notarul nostru puse condeiul jos, ceea­ ce însemna, că voiesce să ia cuvântul. — Domnul notar vră să vorbăscă — se auziră mai multe voci din adunare. — Eu vrău numai să fac observarea, că cu toţii sunteţi nişte proşti — răspunse notarul liniştit de tot. Forţa unui discurs într’adevăr par­lamentar, chiar când e ţinut pe scurt şi concentrat, este tot­dăuna forte mare. Ast­fel şi în caşul de faţă, după aceste cuvinte pline de măduvă ale notarului, prin care se făcu un fel de protest atât în potriva propunerei din cestiune, cât şi peste tot în potriva politicei administrative din co­muna Prostoveni, membrii acestui corp, membrii comunei se uitară unii la alţii cu groză şi începură să se scarpine în cap, acest nobil organ al judecăţii, ceea­ ce nu însemna alt­ceva, decât, că cu toţii sunt îngânduraţi şi se preocupă adânc de cestia pusă la ordinea ahei. După o lungă tăcere, în fine lua cuvântul unul dintre represen­­tanţi şi întreba: — Şi ore pentru­ ce? — Pentru­ că sunteţi nişte proşti! — Trebue să fie așa! — se audi o voce. — O livadă rămâne tot livadă — ob­serva o altă voce. — Primăvara nici nu poţi trece prin livadă — adause a treia voce. In urma acestei desbateri că cu pro­punerea ca livada lui Pau Scorabiewski să se folosască ca drum provisor, se primi proiectul venit dela cârmuire, şi se făcu­ un arunc pe comună după devisul cheltuelilor, ce li­ s’au propus. Simţul de drept şi de dreptate avea rădăcini aşa de tari în su­fletul membrilor din comuna Prostoveni, încât fie­care s’a învoit cu aruncul stabilit, nimenea nu se subtrase dela plătirea lui, afară de primar şi de consilierul Gămulea, cari, ca lucrările să margă mai iute, luară asupră-le greua sarcină de a supraveghia şi controla reparaturile. Trebue să obser­văm, că acestă jertfă desinteresată din partea primarului şi a consilierului Gă­mulea, ca ori­ce virtute, care trece peste priceperea omului de rând, a deşteptat oare­care pismă în cercul celor­lalţî conii- „Novoje Vremja“ despre Unga­ria. Tot din incidentul visitei marelui duce Nicolijevici la Budapesta, chiarul rusesc „No­voje Vremja“ a publicat un articol despre Ungaria. Foia rusăscă dice, că Ungaria ar face un lucru cuminte, dăcă ar garanta Slavilor o esistenţă naţională suportabilă, ca ei să nu fiă avisaţi la apărarea şi scu­tul Rusiei. N’ar trebui ca Maghiarilor să le cadă greu acesta, căci ei trebue să spie, că Rusia nu e în contra esistenţei Unga­ri­ii acum când germanismul se întinde tot mai mult spre Orient și se întăresce tot mai vădit. Austria — 4­09 «N. V.“ — e sguduită în toate membrele ei și în Ungaria abia dăcă se va afla bărbat politician, care s’ar pută încrede, că după sdrobirea Aus­triei pangermanismul va respecta integri­tatea Ungariei.— Cu vădită satisfacţie foia lui Ugron-Bartha ia notă despre articolul foiei rusesci. Adresa de răspuns la mesagiu. In şedinţa de alaltăerî a dietei ungare raportorul Max Falk a cetit proiectul de răspuns la mesagiu, ca operat al comisiunei alese spre acest scop. Adresa mulţumesee mai întâi al Majes­­tăţii Sale pentru salutarea graţiosă şi plină de încredere, la care camera va răspunde cu seriosa voinţă şi cu zel neadormit. E un semn liniştitor, că mesagiul pune în ve­dere ridicarea bunăstării materiale. Stărue asupra pactului economic, care de ani de 4,10 fiind în suspens, păgubeşte interesele eco­nomice cele mai însemnate şi a cărui re­­solvare norocosă ar promova situaţiunea materială a ţării. In cestiunea pactului, spune adresa, punctul de privire al Ungariei e clar şi inespugnabil, fiind-că se basază pe legi sancţionate. Ungaria ţine neclintit la acest punct, dar recunoaste, că interesele comune ale Ungariei şi Austriei fiind importante şi numeroase, încheierea pactului vamal şi co­mercial e în interesul ambelor părţi, pre­supunând, că acest pact e de natură, ca avantagiile lui să contrabalanseze jertfele, ce le aduce Ungaria când pentru un timp aare­ oare renunță la dreptul de liberă dis­punere. Cu cestiunea aceasta stă în strînsă le­gătură stabilirea din nou a tarifului vamal general. Interesele agrare sunt, cari în pri­mul loc trebue luate în considerare aici, fiind-că agricultura este și azi stîlpul prin­cipal al bunăstării materiale a Ungariei și prin urmare agricultura trebue luată în apărare în tarifele vamale, ce se vor pre­găti. De va succede aceasta, se va da cel puțin un impuls și industriei, care afară de acesta trebue sprijinită, desvoltată şi întărită. A treia cestiune, ce va trebui să preo­cupe dieta, este cestiunea convenţiunilor co­merciale. In privinţa aceasta urmăresc o po­­litică comercială pagubitoare Ungariei toc­mai acele s­ate, cu cari Ungaria se află în strînse legături amicaie. Adresa speră însă, că aceasta politică comercială nu va altera raporturile de alianţă politică. Intru cât priveşte pactul finananciar cu Croaţia-Slavonia se poate spera, că prin bună­voinţă reciprocă va succede a resolva şi gestiunea acesta pe basa dreptăţii şi echi­tăţii. Cu multă interesare aşteptă ţara sta­bilirea contingentului de recruţi, cestiune, care taie adânc în viaţa familiară a tutu­ror claselor poporaţiunei şi atinge foarte simţitor raporturile financiare ale statului.

Next