Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1902 (Anul 65, nr. 1-24)

1902-01-01 / nr. 1

Din d­insi sfintei sărbători de mâne, Marţi, Sf. Vasilie, Hilarul nu va apără pănă Miercuri săra. Anul nou. Anul, de care ne despărţim, ne lasă cu nisce im­presiuni, cari ne fac se simţim, că s’a petrecut ceva de mare cumpănă pentru poporul nos­tru, despre ce vise nu ne putem da deplin semn. A fost un an de probă şi de avertisment tot­odată pentru noi Românii dintre Tisa şi Carpaţi la încheierea a doue lustre, ce s’au succedat în viaţa nostră naţională şi de partid. Cu ce m­-am ales în aceşti zece ani după atâtea frământări, sbuciu­­mări şi suferinţe? Incătrău am por­nit şi unde am ajuns? Erau umflate pânzele speranţe­lor, cu cari conducerea partidului nostru pornise la luptă la începutul anului 1892. Cum s’au realizat aceste speranţe? Atitudinea partidului nostru în faţa alegerilor dietale şi municipale din acest an avea se fie măsurătorul pentru a judeca întru­cât la între­barea de mai sus se poate răspunde favorabil ori nu? Fără de a mai examina în acest moment părţile luminoase şi umbroase ale amintitei atitudini, fără de a asemăna tabloul de acum zrece ani, cu acela, ce ni-­a oferit anul trecut, vedem şi simţim cu toţii deosebirea, vedem neajunsurile, ce le-au adus cu sine urgia contrarilor şi slăbiciunea şi patima din sînul nostru. Dar mai mult, suntem convinşi, că am ajuns la un punct, unde trebue să ne oprim, ca se ne cugetăm serios şi conscienţios, ce se întreprindem în viitor, pentru­ ca se ne putem reculege după multele loviri şi dezamăgiri, ce le-am suferit Privind, aşa convinşi, înaintea nostră, ne cuprinde hotărîrea şi spe­ranţa, că în viitor vom insui cu toţii a­ le face toate mai bine. Şi numai gândul, că va fi aşa ne dă nouă putere de energiă. Gân­dul însă trebue să se facă faptă, căci numai aşa poate fi scăpare pentru neamul nostru mult prigonit. In răstimp de trei-ciecî de ani puterea publică n’a făcut nici un singur pas, ca să nu fi ţintit la slă­birea, ba la nimicirea nostră ca in­dividualitate etnică, ca Români. Adus’a lucrurile păn’ acolo, încât partidele din dietă îşi aruncă una alteia în faţă ca păcat de trădare de parim­ă, ori-ce înclinare ori apa­­rinţă de înclinare de a se arăta mai echitabil faţă cu Românii şi cu ce­lelalte naţionalităţi! Şi regimul de acum nu se de­­osebesce întru nimic de cele de mai Înainte, când e vorba de împăcarea naţionalităţilor! Noi Românii n’avem se aştep­tăm deci dela nimeni nimic, ci totul are se ne vină numai dela statorni­cia şi hărnicia nostră propriă. Drepturile unui popor nu se cer­şesc şi nu se dăruiesc, ci se eluptă. Acesta să n’o uităm nicî-odată. In anul nou ne aştâptă dâră continuarea grelei lupte, ce-o pur­tăm de peste trei-efeei de ani, ba poporul român o luptă de sute de ani în contra aceloraşi duşmani. Isbânda e încă forte îndepărtată. Nîci că poate fi vorba de ea pe câtă vreme nu va străbate în massele po­porului nostru consciinţa stărei de­plorabile şi umilitoare, la care e redus, şi consciinţa demnităţii sale. Consciinţa aceasta s’o deşteptăm cu toţii şi la tot pasul în poporul nostru. Atunci vom putea fice că am făcut mult, aproape tot pentru causa nostră, şi ne vom apropia cu mulţi şi mari paşi de un an nou fericit şi în trebile noastre publice naționale. ANUL LXV. „aizETA“ iese în Mem iU. AtaaiMi patru iustro-asgsm: JPe un an 24 cor., pe yese hin/ 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. regin România si «amta». Pa un an 40 franciPipo fotie luni 20 fr., pe trei lurfl 10 fr. N-rii de­ Duminecă 8 franci. 8o prenumără la tote ad­elele poştale din întru şi din afara şi la d-nii colectori. Apodamsmu­l patra fireşti? Adt/intvtruimnea, Piaţa Is­aie. Târgul Inului Nr. 30, etasm X.: Pe un an 20 cor., pe fese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casa : Pe uri an 24 cor., pe 8 luni 12 p., pe trai luni 6 corone. — Un exemplar 10 bani. — AuAt abonamentele ettt şi isiserţiuniie sunt a se pîreti înainte. REDACŢIUNEA , ? Aii­sistraţiunea şi Tipografia I Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori netraneafce nu se pri­mesc.— Manuscripte nu ae retrimit. as primesc la Administraţiune Sraşov şi la uruiătorele BIBOCEI de ANITK­TUHÎ în Viena la N. Dukes Nacht­., Nux. Augenfeld & Emeric Loa­ner, Heinrich Schalek. A. Op­­pelik Nacht. Anton Oppelik. in Surfapesta, la A. V.­­Gold­berger. Ekstein Bernat, luliu Leopold (VII Erzsébet-körút). PREŢUL INSERŢII!­NILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tari­fa şi învoiala. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani. Nr. I. Braşov, Liraî­larţi ! (14) Ianuarie. 1902. O voce despre autonomie. „Bu­dapesti Hírlap organ guvernamental şi care are conexiuni cu unii din membrii marcanţi ai Congresului catolic, ocupân­­du-se în numărul seu de la 11 Ianuarie n. de cestiunea autonomiei catolice, scrie în­tre altele: „...Adevărat, că guvernul nu vrea se satisfacă nici celor mai moderate preten­­siuni. In jur stările actuale şi după antece­dentele întâmplate, nici nu ne putem în­chipui guvern, care ar voi să­ ar pută să renunţe la influenţa sa asupra afacerilor catolice. Nimeni să nu ne înţelăgă greşit. Autonomia ar pută să-şi ia origina­“numai din voinţa unanimă a puterii statului şi a episcopilor. Aşa­dar pănă atunci când va fi un guvern, care într’adevăr vră autono­mia şi care e şi aplecat­­să pregătăscă constant şi cu dibăcie afacerea aceasta, — pănă atunci, dicem, poate să se înfiinţeze sub numirea de autonomie un organism oare­care, o creaţiune incapabilă de a vie­ţui, ea însă nu poate fi decât stărpă din punctul de vedere al interesului­­naţional, ce pretinde participarea mirenilor catolici în afacerile bisericesce cu caracter lu­­mean.... Noi am dori, ca congresul catolic se nu primescă nici un fel de organism, ci să-şi esprime postulatul, ca înfiinţarea autonomiei catolice să se facă în mare şi în întreg pe basa acelei lucrări, pe care a pregătit-o primul congres“. Să se ia aşa­dar lucrul de la început şi apoi catolicii să aştepte venirea altui guvern mai accesibil pentru pretensiunile lor. Mai scurt dis, autonomia catolică să se amâne ad calendas graecas... Retragerea lui Goluchowski. Lui „Hamburger Nachrichten“ i­ se anunţă din Viena, că ministrul comun de esterne Goluchowski şi-ar fi înaintat cererea de demi­­siune. Scriea e combătută, ce-i drept, inse cercurile competente din Viena nu se în­­doesc în aceea, că demonstraţiunile polo­­nese din Galiţia şi împrejurarea, că locţii­torul galiţian n’a răspuns la vorbirea lui Czartom­szky, a produs sânge rău în Ger­mania şi tot aici este a­ se căuta şi causa pretinsei retrageri a lui Goluchowski. Scriea despre retragerea lui Goluchowski o aduce și foia rusăscă [„Birsevija Vjedo­­most“ dicend, că urmașul lui va fi baro­nul Lexa-Aehrenthal, ambasador austro­­ungar la Petersburg, care este amic sin­cer al apropierii Austro-Un­gari­ei de Rusia. Biblioteca Metern ASTRA 111[1111 *F1170* Bate câmpii­ — Fanaticul secuiu Becsics Gustav a publicat o broşură în­titulată „Acţiune naţională“. Ce spune Beksics ? Drept corolar al fantasmago­rii­lor,­vce le pune pe hârtie, el zice: „Ungaria său va fi în viitorul apropiat stat naţional, său nu va mai rămână mult timp în hotarele ei de adî“. Teribilă al­ternativă pentru­­ şovinişti! Şi ca se fie stat naţional, Beksics strigă după sprijin pentru maghiarpme pe toate tărâmurile. Munca, ce trebue să se desfăşore, are să fie culturală şi economică­, importantă e mai filos politica economică naţională. Beksic­s vorbesce în deosebi despre Se­cuime, unde ar trebui să se facă o „înţe­­lăptă“ colonisare, să se creeze industrie şi institute de bani, „cari să ia lupta cu Albimiu. Ori în cătrău se întorce, tot de naţionalităţi se isbesce Secuiul. Ar­ară să le scie odată sub glia verde, ca pe „globul maghiar“ numai Maghiaro-Secui să existe. Invalidarea mandatului din De­şi­i, mandat cu care intrase în dieta actuală contele Teleki Domokos, preocupă viu opi­­niunea publică maghiară şi pressa. Mai interesant e, că Curia n’a invalidat man­datul din motive formale, ci pentru corup­­ţiune şi tractare cu mâncări şi beuturi. Acesta e primul cas în Ungaria de co- ness#Aeetmii Incoco. Dar şi mai intere­sant e, că Curia a scos ast­fel din dietă pe un magnat maghiar şi vechili mame­­luc guvernamental — fapt, asupra căruia foile „liberale“ plâng ca Ieremia pe ruinele Ierusalimului. Aceste foi bănuesc şi acasă Curia de nedreptate, ba unele din ele dau a­ se înţelege, că în afacerea invali­dării mandatului n’au jucat rol dovedile obiective, ci tema, că de s’ar ordona o cer­cetare, s’ar descoperi, că fişpanul din Solnoc-Dăbâca a primit ordin de sus să dea porunci funcţionarilor din administra­ţie a vota toţi pentru Teleki Domokos. In petiţia prin care s’a atacat mandatul, se dice între altele, că alegătorilor români li­ s’a dat bani, mâncare şi băutură şi gen­­darmii i-au ţinut închişi într’o cârciumă, ca se nu fugă. Fisolgăbireul i-a dus sub escortă de gendarmi la curtea grofului Eszterhazy din Hollomezö, unde i-au trac­tat cu băutură şi în dorii dn­ei i-au pus în trăsuri şi­­ la Deşifi cu ei. Aici i-au închis într’un restaurant. însuşi contele Teleki i-a omenit cu cognac şi colac pe cei 49 alegători români. Alegerea din Deşti­ a fost o copie fidelă a alegerilor de sub Tisza-Banffy — sentinţa Chim­ei însă e ceva caracteristic şi neobicinuit în Ungaria. „Ne pustiim!“—esclamă cu durere Francisc Kossuth în „Egyetértés“—adecă s’ar fi pustiind Maghiarii. Şi ce gândiţi, cine le-ar ocupa locul ? Cine, dăcă nu e „Valachii“. A cetit Kossuth chiar în foia lui, că în cei din urmă trei ani 78 de proprietăți vechi maghiare au cădut în manile Românilor. O fi, poate. Dar a cui e vina? Kossuth, firesce, scote sabia în con­tra băncilor românesc­ şi le face vinovate pe acestea. Li-ar tăia capul, de ar pută, ca şi Bekiscs. Mai dice Kossuth, că de vină ar fi şi „articulus“-ul din 1695, care a impus domnilor de pământ maghiari se cruţe pe iobagi, ca se aibă cu cine-şî munci câmpul şi plăti dările. Atunci, dice, au invadat iobagii în moşiile neme­­şescî şi s’au răspândit ca roiul în Ardeal. Urmaşii lor au ocupat apoi pământul, — şi vă puteţi închipui, ce conclusiuni mai trage Kossuth. Sireacii! Ei se prăpădesc, ei domnii şi stăpânii, şi noi cei prigoniţi şi nemiluiţi, boerim! De vreţi să vă amu­­saţi niţel, citiţi articolul lui Franezi Kos­suth din „Egyetértés“, nr. de la 12 Ia­nuarie. Partidul poporal catolic a mai re­purtat o victorie, cucerind cercul Galgocz al cărui mandat din Octomvrie îl nimi­cise Curia. La alegerea de joi a reuşit poporalul Paul Meszlenyi faţă de liberalul Rudnyanszky Béla. „Alkotmány“, organul oficios al partidului, jubilăză esclamând: „Eră cum în contra minciunilor liberale şi a volniciei, zidim cetatea tare a adevăru­lui pe stânca conscienţelor“.... Petiţia din Năsăud. Curia a des­­bătut­ petiţia din Năsăud, care ataca man­datul deputatului Dr. Beck Marcell şi pretindea invalidarea lui pe motive de presiuni şi corupţiune. Petiţia cerea, ca mandatul se i­ se dea lui Csókán Janos. Curia a respins petiţia. Cultura maghiară şi naţionalităţile. Comisiunea financiară a dietei a des­­bătut în trei şedinţe budgetul ministeriului de culte şi instrucţiune publică. Deja în prima şedinţă de joi s’au îndreptat ata­curi nesăbuite în contra sculelor nema­­gh­iare şi a învăţământului confesional, şi am vădut, cum ministrul Wlassics a asi­gurat pe kossuthişti şi guvernamentali, că politica culturală maghiară stă adî pe te­melii tari şi causa maghiarizării merge înainte cu paşi siguri. Desbaterea s-a continuat în şedinţa de Vineri. La poziţia: „gimnasiile de stat“, Komjáthy Bela a accentuat din nou gre­şita plasare a gimnasiilor acestora din punct de vedere naţionalist. Komjáthy ar dori, ca aceste gimnasii să facă­­minuni în răspândirea culturei maghiare şi a ma­ghiarisării—Berzeviczy Albert l-a combătut arătând, că şcolele de stat înfiinţate în ţinuturile locuite de naţionalităţi aduc mari servicii ideii de stat maghiar; ele sunt chemate în primul rând de a ridica nivelul cultural al Maghiarilor, dar tot­odată dau şi naţionalităţilor putinţa de­ a­ se cultiva (di. maghiarisa — Red.) — Fostul ministru de tristă amintire Hiero­­nymi e de părere, că nu felul cum sunt plasate şcolele medii poate se fie lucru principal, ci cucerirea tinerilor nemaghiari de cătră societatea maghiară. Cam de aceeaşi părere e şi d-l Wlas­sics. El dise, că cea mai corectă politică faţă cu naţionalităţile este a face, ca cul­tura maghiară se atragă pe ceilalţi cetă­ţeni (nemaghiarî). Nu e de părere tocmai, ca se se aplice forţa, dar causa maghia­rismului trebue să o apere cu energie. S’a vorbit şi despre scolele de fete. Şi aici Komjáthy a fost cel dintâiu, care şi-a ridicat cuvântul în contra scofelor de fete românescî, arătând asupra pretinsului pericol ce-i involvă sporirea institutelor române de acest fel. El cere dela ministru control și strictă supraveghiare — Wlas-

Next