Gazeta Transilvaniei, februarie 1902 (Anul 65, nr. 25-47)

1902-02-01 / nr. 25

Afacerea loan Zichy. Discusiunea, ce s’a încins în foile din Budapesta asupra afacerei conte loan Zichy, care era designat de cătra archiducele Francisc Fer­dinand să-l însoțăscă in călătoria sa la Petersburg, or în urma interveni­­rei guvernului unguresc a rămas acasă, se va continua, după toate prevederile, astăfiî în camera un­gară. Kossuthiștii sunt hotărîțî se in­terpeleze pe ministru-președinte în afacerea aceast­a, tot­odată se va lansa o interpelare și din sinul par­tidului liberal guvernamental. Decă puținele persoane, cari au avut cunoscință despre caşul pre­sent, ar fi observat tăcere şi ast­ fel n’ar fi rosbit nimic în publicitate, poate că ar fi trecut visita dela Pe­tersburg fără de a mai provoca dis­­cusiunile şi esplicaţiunile agitate în pressâ şi în parlament. Dar n’a fost aşa, ci din ele au publicat imediat amănunte forte esacte despre ceea­­ce s’a petrecut şi aşa s’a comis in­­discreţiunea cea regretabilă de a­ se aduce în discusiune publică delicata afacere. Urmarea a fost, că fiiarele opo­­siţionale, acasă acum, fie­care în fe­liul său, pe guvern, că numai el este de vină, că nu s’a aflat în suita archiducelui şi un magnat ungur. Firesce, că cei din partidul poporal catolic şi cu toţi afiliaţii lor pre­tind, că procederea lui Coloman Szell a fost cu totul nemotivată şi că amestecul său, prin care a ză­dărnicit intenţiunea archiducelui, a fost numai efluctul intoleranţei sale faţă cu bărbaţii de alte convingeri politice. In alt sens fac o posiţiune foile fracţiunei stângei estreme kossuthiste. „Egyetértés“ fiice, că afacerea din cestiune a produs mare iritaţiune în sinul kossuthianilor, cari nu s’au aş­teptat la aşa ceva, după­ ce cu oca­siunea în articularii proclamaţiei asu­pra căsătoriei archiducelui Francisc Ferdinand au renunţat a face o po­­siţiune extremă şi au dovedit „cea mai mare realitate“. Numitul fii ar nu dă vina atât guvernului Szel­, cât mai mult ministrului de esterne Gio­­lucho­vski, care, fiice, trebuia să fie informat asupra relaţiunilor de par­tid în Ungaria şi nu trebuia să con­­simtă la propunerea ca contele Ioan Zichy să facă parte din suita archi­ducelui Francisc Ferdinand. Toate celelalte foi discută ase­menea afacerea, cele mai multe însă cu mare reservă. Numai un filar s’a aflat, şi încă unul guvernamental, care nu se sfiesce a da espresiune nu numai nemulţumirei, ci chiar indignării, pentru hotărîrea ce a luat’o archi­­ducele-moştenitor. Acesta este moni­torul evreo-maghiar „Pester Loyd“. Lim­bagiul articulului, ce l’a publi­cat în numărul său de Miercuri, în­trece tot, ce a debitat pănă acuma acest organ ca mod de scriere obraznic. Nu se mulţumesc. „P. Lloyd“ a constata faptele, ci umblă să esa­­mineze şi motivele, pentru cari moş­tenitorul tronului a ales dintre nu­meroşii magnaţi unguri tocmai pe contele Ioan Zichy, care „portă tim­brul îndoit de conducător oposiţio­­nal şi de membru al unui partid clerical“. Nu se sfiesc evreo-maghiarii de la numita Joia a reîmprospăta caşul, că archiducele Francisc Ferdinand a primit, spre marea lor mâhnire, mai au protectoratul asupra reuniunei po­porale catolice din Viena, şi-l aduc în combinaţiune directă cu afacerea Zichy Iiicend, că „moştenitorul tro­nului e încunjurat de partidele ultra­montane ale Austriei şi Ungariei“ şi că în caşul de faţă archiducele „stă sub influenţa magică a unei fracţiuni, care întrupeză în sine opoziţia con­tra întregei desvoltărî de pănă acuma a Ungariei“. Vorbesce apoi de „sguduirea legăturei între sfera moştenitorului tronului şi sfera naţională maghiară“ şi sfîrşesce cu afirmarea, că ori şi cum totuşi va rămână „un mic pre­cipitat“ de mâhnire în urma caşului din cestiune. E natural însă, ca acăstă mâh­nire să esiste şi de partea archidu­celui şi a­ o provoca fară motiv, este, credem, o întreprindere cam riscată chiar şi pentru Evreo-Maghiarii de la „Pester Lloyd“. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ titllu­l II IMI HI II MM II HIM Iii •••III.....MMMMMMMMM........mmmimmmmmmmmmni Impresii şi amintiri. IV. Cred, că nimeni dintre Români nu se poate emancipa de o emoţiune pre­care, când se apropie de Blasiv şi de Câmpul libertăţii, „în locul acesta s’au petrecut eveni­mente memorabile pentru istoria Româ­nilor de dincolo“ dice G. Sion. Dar nu numai pentru istoria, ci şi pentru literatura Românilor s’au petrecut aici lucruri memorabile, în ziua de SS. Archangheli 1899 eram în Bucurescî la un congres, ca delegat al secţiei din Bârlad a unei societăţi patriotice. Am profitat de acâstă ocasiune, să văd cât se poate de multe şi să aud cât se poate de mult în capitala României. Am stat deci acolo 3 — 4 zile şi în timpul acesta am mers şi la universitate, unde am asistat la câte­va cursuri. Cititorii mă vor erta, că mereu fac digresiuni şi îi opresc în drum, când ar trebui să mă grăbesc să vedem, cum a fost sora de Crăciun în satul meu natal. Dar vedi, că prin asociaţiunea ideilor şi prin analogie te copleşesc în anumite împrejurări fel de fel de amintiri, cari merită să fie comunicate şi altora. Am asistat anume la un curs al d-lui Maiorescu, căci eram curios a audi vorbind pe acest bărbat, pe care aderenţii lui l’au încunjurat cu un nimb de glorie nease­mănat, or adversarii l’au combătut atât de înverşunat. Sala­ era plină de studenţi şi studente, între cari foşti elevi şi eleve de ale mele din cursul secundar. Alăturea de catedră şedea o damă mai în etate, dar de o frumuseţă rară. Era soţia lui Maiorescu, care nu neglijază o singură prelegere a soţului său. Maiorescu a combătut în acea prele­gere teoria filosofică, care dice, că nimic nu este în intellect,, déci n’a fost mai ’nainte în sensuri (Nihil in intellectu, nisi prius fuerit in sensu), în sprijinul părerilor sale a citat un exemplu recent din America despre o fată surdo-muto-orbă, care cu totă defec­­tuositatea sensurilor, a ajuns la unele no­ţiuni abstracte, fără să le fi apercipiat întâi prin sensuri, pe care nici nu le avea, încă şi mai mult. Fata a ajuns cu timpul chiar profesoră la un institut de nenorociţi, cari sufereau tot ea şi dânsa de defectu­­ositatea sensurior. Cursul lui Maiorescu a fost foarte in­teresant, forte lămurit şi ascultat cu mare atenţiune. Nu mă pot opri însă mai mult aici, căci la Maiorescu vom mai reveni când îl voi­ zugrăvi în aceste impresii pe scurt, ca adversar al şcolei naţionaliste a lui Bărnuţiu. In ziua de 10 Noem­vrie am asistat la un curs al tinărului şi eruditului profe­sor Pompiliu Eliade, care era numit de curând la catedra literaturei francese, ră­masă vacantă după moartea lui Frollo. Era primul curs al lui Eliade în acel an școlar. Tînărul profesor a vorbit în general despre limbile romanice și oprindu-se la limba română a spus, că în acestă limbă se pot distinge două epoce de regenerare literară, amândouă cu caracter latin. Prima epocă este epoca cronicarilor Moldoveni, care şi-a luat nascere dela jesuiţii polo­­nesî, care erau însărcinaţi cu rolul de pro­fesori prin familiile boieresc­, or a doua epocă de regenerare literară la Români a fost în secolul al XVIII şi a venit dela Blasiu. Dar nu numai în istorie şi literatură, ci chiar şi în politică s’au petrecut eveni­mente memorabile pe acest colţ udat de cele două Tîrnave. Aici s’a pronunţat clasicul discurs al lui Bărnuţiu la 1848 „despre principiile după cari au să se conducă acum şi pu­rurea fraţii noştri de sub sceptrul austriac în relaţiunile lor cu dinastia şi cu naţiu­nile conlocuitore“.*) „Acum şi pururea“ ? Aşa li­ s’a părut discipolilor lui Băr­nuţiu, cari la 1867 au luat­­decisiunea de a edita operele „principelui între magistri“ şi cari în naivitatea lor au credut la 1867, că generaţiunile, ce vor succeda, vor re­capitula gândirile şi vor adopta principiile marilor antecesori. •­ V. „Dreptul public al Românilor “ de S. Bărnuţiu, prefaţă, laşi 1867. ANUL LXV. ,gazeta« iese în Uitare f. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fi. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumera la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa Ir are. Târgul Inului Nr. 30. eretiu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă . Pe un an 24 cor., pe­­ luni 12 c., pe trei luni 6 corone. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA , Min­i­straţi­ea şi Tipornia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se pri­mesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la urmatoarele BIRO­URI de ANUNŢU­RI: în Viena la N. Dukes Nachf., Hux. Augenfeld & Em­eric Les­­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf. Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold­berger. Iîkstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körut). PREŢUL INSERTIU­NI LOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fă și învoială. —RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani. Nr. 25. Braşov, Joi-Vinerî­i (14) Februarie, 1902. Tratări asupra tarifului vamal autonom. Ministru - preşedinte austriac Koerber a sosit alaltă­erî în Budapesta. După o audienţă la Majestatea Sa, Koerber a discutat cu ministru-preşedinte Szell timp de 4 ore asupra cestiunilor, ce stau în legătură cu tariful vamal autonom. S’a încercat o înţelegere, dar pare că n’a reuşit. Mişcarea „socialiştilor indepen­denţi“. In Bichiş (Békés) s’a ţinut la 9 şi 10 Februarie congresul „socialiştilor in­dependenţi“. Erau de faţă delegaţi din 20 comune (54 persoane). Congresul a fost fiesichis printr’un discurs al lui Ştefan Gabnai, după care alţi 12 „oratori“ au vorbit despre starea muncitorilor. La urmă s’a primit un proiect de resoluţiune în care se cere: sprijinirea muncitorilor de câmp din partea guvernului; ştergerea dărilor nedrepte şi sistemizarea dării pro­gresive, care se se­­scrie numai pe ave­rea, care aduce un venit anual de 1000 coroine; crearea unei legi, care se dea micilor agricultori cel puţin 16 jugăre pă­mânt (a 1200 metri pătraţi); în privinţa creditului cere scărirea dobândii legale la 5% s- a. In şedinţa de la 10 Febr. a con­gresului a fost la ordinea zilei dreptul po­porului. Vorbitorii au pretins ştergerea virilismului, deplina libertate de pressă, desfiinţarea armatei permanente şi înar­marea generală; au pretins secularisarea averilor bisericesci, desfiinţarea fideicomi­sarilor şi sufragiul universal. Alegere parţială. Alaltă­erî s’a fă­cut în cercul Nitra-Zsambokret alegere parţială de deputat. A reuşit candidatul partidului poporal Francisc Major cu 922 contra guvernamentalului Rudnay, care a căpătat 702 voturi. Rampolla despre democraţia creştină. Cardinalul Rampolla a dat un circular cătră episcop­ în cestiunea demo­craţiei creştine. Circularul zice, că acţiu­nea democraţiei creştine în Italia nu tre­­bue se aibă colorit politic şi nu-i permis­să ţîntască la schimbarea formei de gu­vernământ. Ziarele democrate creştine să nu vorbescă în numele bisericei şi al scaunului papal. Participarea în alegerile politice e strict interzisă şi trebue grijit, ca stindardele şi emblemele democraţilor creştini să nu se asemene simbolurilor so­cialiste. Fără permisiunea episcopilor nu se pot ţine adunări sau conferențe pu­blice. Instrucțiunile lui Rampolla condamnă, orî­ce încercare de împăciuire cu regimul actual italian. Congresul tinerilor turci, care s’a ținut în zilele de 4—9 Februarie în Paris, a adoptat o moțiune prin care se protesteaza contra regimului actual din Tur­cia, cerând restabilirea constituţiunei, ceea­­ce ar asigura un regim de drept şi de li­bertate. Moţiunea reamintesce tot­odată puterilor datoria, ce o au, de a favorisa executarea tratatelor cu Turcia în aşa mod, încât să potă profita tote naţionalităţile din imperiul otoman. Armenii au făcut re­serve în ce priveste restabilirea regimului constituţional în Turcia, care ar fi protiv­­nic intereselor lor. Moştenitorul de tron, contele Zichy şi Szell. Oficiosul ,,Magyar Nemzet, încă se pronunţă în cunoscuta afacere a zădărni­­cirei planului ce-l avea moștenitorul de

Next