Gazeta Transilvaniei, martie 1902 (Anul 65, nr. 48-73)

1902-03-01 / nr. 48

Pagina 2, aparţinători unei naţiuni pot să locuescă şi să înveţe în mai multe state politice. „Maghiarii sunt aderenţi­ principiului grupării după state, fără considerare la aceea, că fie­care a cărei naţiune aparţine. „Tinerii români din patrie, pentru rea­­lizarea planului lor, au desfăşurat o agita­ţie criminală (?) şi o activitate diametral opusă datoriilor cetăţenesce şi patriotice. „Ei s’au înscris în secţia românăscă din Bucuresci şi se sforţăză a recruta aliaţi contra colegilor lor maghiari atât printre tinerii naţionalităţilor din patrie, cât şi printre studenţii statelor străine. „Acţiunea de organizaţie a tinerilor români întrece mult hotarul, la care tre­­bue să se oprescă ori­ ce om, în care pe lângă ura cea mai înverşunată contra Maghiarilor, mai există o scânteie de cinste patriotică. „Din punctul de vedere al interese­lor unguresc­, continuarea şi desvoltarea acestei acţiuni este egală cu trădarea de patrie. „Nu se poate permite, ca aceia, pe care patria ungurăscă i-a încălzit şi cres­cut la pieptul său, să vina acum ca nisce asasini în potriva naţiunei şi tinerimei maghiare. Unul din membrii partidului guvernamental (?) independist şi 48-ist d-l Sebess Dénes va interpela în şedinţa de mâne guvernul în cestiunea aceasta“. Mai vreţi comentar la aceste isbuc­­nirî ale fanatismului şi urei de rassă? Desastrul de lângă Meribogo. Despre desastrul, ce l’au suferit En­­glesii lângă Meribogo, n’au sosit încă de­talii. Se scie însă, că lupta s’a întâmplat în Transvaalul-de-sud, în 7 Martie, și că Burii li-au aplicat aici Englesilor o lovitură din cele mai mari, câte au îndurat ei pănă acum. Lordul Methuen insula cu armata lui de 1200 oamen! (după alte is­­voare, mai mult de 2000) spre Lichtenburg, ca unindu-se cu armata generalului Green­­feld de vreo 1300 oameni să atace pe Dela­­rey sub poala munților Magalies. Delarey, ocolind pe Englesh, încă circula de-a lun­­gul graniței Transvaalului și lângă Meribogo a surprins pe Methuen, atacându-i la spate şi la flancuri. Englesii nu se aşteptau la atacul acesta şi când se văzură isbiţî cu înverşunare de Burî, o panică teribilă îi cuprinse. Lupta a durat 7 ore şi s’a sfîrşit cu nimicirea armatei lui Methuen. După­ ce căzură forţe număroşî Englesî şi răniţii erau în număr mare, armata s’a predat lui Delarey, care a cuprins întrega tabără englesă, a luat tote tunurile, munițiile și provisiile. Eră ce a raportat lordul Kitche­ner despre lupta aceasta: — „Carăle lui Methuen trase de boi, au plecat c’o oră mai curând, decât carăle trase de catîrî. In dorii dilei inimicul a atacat fără de veste pe la spate armata. Prima încurcătură au causat’o indigenii, car! cu caii ce-i conduceau, au dat năvală peste transportul de bagaje tras de catîrî, tocmai când transportul voia să se îm­­preune cu carăle trase de boi. încurcătura se transmise îndată şi la trupelor că­lări. Burii, cari purtau uniforme-khaki, au zădărnicit instinţa ofiţerilor de a aduna trupele. Se produse de­odată cea mai mare disordine între trupe, şi trupele şi carăle trase de catîrî au luat-o la fugă. Burii i-au ajuns şi li-au tăiat calea. Artileria și infanteria au dat dovadă de mare curagiu. Infanteria nu s’a predat pănă când nu vădit, că resistența e zadarnică. Trupele lui Delarey purtau aproape tote uniforme englese. împrejurarea aceasta a făcut impo­sibil, ca infanteria să-i deosebească de tru­pele englese. Forțele inimicului erau de peste 1000 omeni cu 2 tunuri. Comandanţii lor erau Delarey, Kemp şi alţii. Pe Me­thuen, pe care l’au vădut mai pe urmă, îl îngrijiau Burii în propria lui trăsură. Din telegrame private m’am informat, că lui Methuen i­ s’a fracturat piciorul. Sper, că trupelor auxiliare, ce le-am trimis, le va succede a întorce acolo situaţia spre bine.“ După Kitchener aşa­dar boii, catîrii şi uniformele englese, ce le purtau Burii, sunt de vină pentru desastrul îndurat de Englesî. Foile englese pretind, ca guvernul s’o rupă odată cu politica tăinuirii şi să spună, care e adevărata situaţie în Africa­­de­ Sud. O telegramă din Amsterdam spune, că pierderile Englesilor în lupta acesta sunt mult mai mari, decât acelea pe cari le-a publicat ministrul de răsboii. La finea săptămânei trecute a mai fost o luptă, în care tot Burii au eşit biruitori. Despre lupta acesta n’au sosit încă amănunte. * După o telegramă mai nouă din Lon­dra, armata engleză din Africa-de-Sud a avut pănă acum u­rmătorele pierderi: au murit 995 ofiţeri şi 19.500 soldaţi; au fost răniţi şi deveniţi invalizi 2832 ofiţeri’ Şi 65.869 soldaţi. Cu totul: 79.196 omeni. — Pierderea ar fi mai mare, dăcă Burii n’ar fi liberat 372 ofiţeri şi 8819 soldaţi, pe cari îi prinseră. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Vlaicu-Vodă. Dramă în cinci acte şi în versuri, de Alex. Davila. S’a jucat în zilele trecute cu mult succes pe scena Teatrului Naţional. Su­biectul e luat din epoca Basarabilor. După­ ce la 1330 Alexandru Basarab sdrobesce oştirile lui Carol Robert la Gher­­ghiţa, după trei-deci de ani, adecă la 1360 îi urmază în scaun Vladislav Basarab, po­reclit de popor Vlaicu-Vodă. Era în ce situaţie se găsia ţara pe timpul acesta, Vlaicu urmază politica ta­tălui său, răsboindu-se necontenit cu Lu­­dovic-cel­ mare fiul şi succesorul lui Ca­rol Robert. Ludovic neputându-l isbi de-a dreptul pe protivnicul Basarab, caută p­e cale piezişe; atacă Vidinul, cetatea lui Straşimir, ţarul bulgăresc, care ţinea în căsătorie pe o soră a lui Vlaicu. Acesta, deşi sub regenţa doamnei Clara, care fu­sese nevasta a doua a tatălui său şi deci era mama lui vitregă, fără să ţie samă de ordinile şi de vederile ei politice, îşi strînge oste, trece în Ardeal, arde Alba- Iulia crăiască şi pune mâna pe ducatul Făgăraşului. Doamnei Clara, care era un­­guroică de neam şi de religiune catolică, nu-i prea convine acestă nebăgare în seamn din partea fiului său şi-i înfrânge întru cât­va succesul isbândei, netrimiţându-i omeni şi bani pentru continuarea răsboiu­­lui, din care caută o parte din ostea lui Vlaicu fu înfrântă şi cădu­ în luptă fratele lui, Voivodul Nicolae. Profitând de situaţia critică a lui Vlaicu, doamna Clara încheie pace cu Lu­dovic şi se întăresce cu o garniscină un­­gurescă la Curtea de Argeş. Acum ea e tare şi mare. Catolică înfocată, îşi aduce lângă ea şi un episcop catolic, încercând să introducă în ţară acestă religie. Se în­­conjură de străini, pe cari îi aşeda prin dregătoriile cele mai înalte şi ast­fel acesta femeie străină de neamul româ­nesc, fără dragoste de pământ, conduce îngâmfată destinele ţării. Aci se începe piesa d-lui Alex. Davila. Boerii sunt nemulţumiţi, bîjbăesc în umbră şi nu se pot mira în destul de tăcerea lui Vlaicu. Acesta însă nu stă în nelucrare, după­ cum­ se părea, ci cu o in­teligentă diplomaţie îşi făuresce planuri prin cari să înlătură pe doamna Clara. Chiar intenţia autorului a fost de a­ ne da de la început pănă la sfârşit pe Vlaicu-Vodă diplomatul, şi nici­decum pe omul de luptă. Pentru a scutura jugul Crăimei un­guresci, domnul se înconjură de toţi duş­manii domnei Clara şi se aliază pe sub ascuns cu Simon Stareţ Vucaşin, Kralul Serbiei, căruia îi şi făgăduesce de soţie pe Domniţa Anca, fiica d-nei Clara. Planurile lui Vlaicu nu le scie decât Grue, un om de rând, Român credincios şi harnic. Doamna Clara aude despre unelti­rile ascunse ale lui Vodă şi plănuesce un omor. Incarcă să pue cuţitul în mâna lui Mircea, mai târdiu Mircea­ cel-bătrân, care acum era un băeţandru şi făcea dragoste cu Domniţa Anca. Doamna Clara îi spune, că de nu-l va omorî pe Vodă, va pierde pe Anca, şi acesta nu numai că nu pri­mesce, dar peste puţin ademenit de Vodă îi destăinuesce totă uneltirea. Ea însărcinază cu omorul pe Pala, italianul, seidul ei. încercarea însă nu reuşesce şi ucigaşii sunt omorîţî de boerii, pe cari Vlaicu îi pusese de straje la pa­tul său. In urma acestei nereuşite, doamna Clara e silită să-şi plece capul şi Vodă ajunge ea stăpân deplin pe scaunul său. A doua zi se fac sărbărî de mulţu­mire, că Vodă a scăpat de morte; se trag clopotele pe la toate bisericile. Doamna Clara încârcă se răscoale po­porul, dar nu reușesce. Vodă îndemnat de Grue, condamnă la moarte pe conspiratori, de unde după­ ce poporul ucide pe tova­rășii doamnei Clara, dânsa scapă ca prin minune. Anca se rogă atunci la Vodă pentru mamă-sa. Vodă îi ridică pedeapsa cu moarte cu condiţie ca Domniţa Anca să renunţe la iubitul ei Mircea şi să devie soţia celui pe care i-l dă interesele ţării. Anca se învoesce şi doamna Clara e tri­misă la mănăstire. In timpul acesta sosesce la Curte solie serbescă şi cere pe Anca de soţie GAZETA TRANSILVANIEI. SC1RILE DILEI. — 28 Februarie. ▼. Membrii Academiei române se vor întruni la 1 Martie pentru a proceda la alegerea a trei membri, unul în secţiunea ştiinţifică în locul lui Nic. Creţulescu, de­cedat şi doi în secţiunea istorică în locul lui Urechiă şi Maniu. Candidaţii pentru secţiunea istorică sunt domnii: Dr. N. Iorga, Dr. Onciul şi Dr. loan Mihályi de Apşa, şi pentru secţia ştiinţifică: Dr. Ioan Gantacuzino. Societatea internaţională studen­­ţască la ministrul de finanţe. Comitetul societăţii internaţionale studenţesc! s’a presentat zilele acestea — după cum scrie „M­g“ — la ministrul de finanţe Lukacs, cerându-i sprijinul material. Ministrul a promis, că le va acorda sprijinul cerut. Foia ungurăscă releveaza, că s’au luat dis­­posiţiile cele mai energice, ca la congres se nu se manifesteze nici o aspiraţie a na­ţionalităţilor. Este neîntemeiată scrrea, că congresul s’ar ţine la Bucurescî, căci prin sprijinul guvernului fiind asigurată ţinerea congresului, nu mai este nici un obstacol, care să împiedece hotărîrea congresului din Paris, de a­ se ţine anul acesta con­gresul la Budapesta. Să-şi noteze bine — continuă numita fete — studenţii naţiona­lişti, că studenţii francesî, italieni şi ai altor naţiuni, cari întâmpină în mod permanent cu cele mai vii simpatii pe Unguri (?) nu vor veni la Budapesta, ca să schimbe harta Europei, ci ca să desbată esclusiv numai Gestiuni seriose de ale ti­nerimei. Putem prooroci de pe acuma na­ţionalităţilor, că vor fi cu desăvârşire iso­­laţî cu planurile lor utopice (?) (federaţiunî latine, divisarea tinerimei). „Arieşana“. Ni­ se scrie, Sciind, că se vor găsi şi între cetitorii „Gaz. Trans.“ mulţi, cari ar vrea să afle unele şi altele despre progresul realizat de „Arieşana“ în anul acesta de gestiune, îmi iau voie, deşi cam târziu, să vă comunic următorele: Adunarea generală s-a ţinut în 1 Martie în localul băncii, luând parte un număr frumos de acţionari. D-l preşedinte Iuliu Bardoşi, inspector reg. de şcole în pen­siune, a deschis adunarea printr’o vorbire potrivită salutând pe acţionari şi espri­­mându-şî bucuria asupra progresului rea­lizat în anul acesta. S’a constatat, că de­punerile s’au urcat în anul acesta la 349,236 corone faţă de anul trecut un plus de 49 mii cor. Venitul curat a fost 19,796 cor, 8 bani, de­ asemenea cu ceva mai mult ca anul trecut. Acţionarii au luat la cunoscinţă atât raportul direcţiu­­nei, cât şi cel al comitetului de suprave­­ghiare presentat de preşedintele lui, d-1 Simeon Pop, protopop. Puţină discuţie s’a încins în jurul împărţirei venitului curat, unde d-1 Dr. V. Moldovan a propus ca institutul pe viitor să destineze un °/p mai mare pentru scopuri de binefacere. Pro­punerea s’a primit. In locul răposatului fost membru în direcţiune Ales. Pop Ro­manian s’a ales prin aclamaţiune d-1 ad­vocat Dr. Eugen Pătăcean. S’au ales prin sorţi şi 3 membrii în direcţiune, anume d-nii Silv. Moldovan, Dr. G. Popescu şi Constantin Cothişel, cari au fost realeşî. După finirea celorlalte agende administra­tive d-1 preşedinte a închis adunarea, ape­lând din nou la conlucrarea tuturor fac­torilor întru prosperarea institutului. I-a răspuns d-l Dr. Pătăcean, mulţumind di­recţiunii şi funcţionarilor pentru înţelepta conducere a băncii. Din suma destinată pentru scopuri filantropice, direcţiunea a dat pentru: 1) Şcoala gr.-cat. din Turda 352 cor. 31 b.; 2) Protopopiatului Indol pentru procurarea de cărţi şcolare 60 cor.; 3) Infiinţândului spital stud. din Blaşiu 30 cor.; 4) Pentru masa studenţilor din Blaşiu, ce se va înfiinţa 25 cor.; 5) Sodalii din Turda 30 corone; 6) Bisericei gr.-cat. din Silişte 10 cor.; 7) Masa stud. Braşov 10 cor.; 8) Şcolei com. Braşov 10 cor.; 9) Masa stud. Brad 10 cor.; 10) Bisericei gr.-cat. din Răşinari 5 cor. ; 11) Meseriaşii din Sibiiu 5 cor.; 12) Reuniunei pentru ajutorarea alienaţilor 5 cor. Mai amintesc, că „Arieşana“ dă pentru depuneri 6%i­ar ca romi de operaţiune are escomptul de cambii, cambii hipotecare, împrumuturi pe hipotecă şi împrumuturi pe obligaţii cu carenţî.­­ Un espe. Pentru masa studenţilor români din Braşov au intrat­ de la institutul de­­ credit şi economii „Parsimonia“ din Bran suma de 40 cor. ajutor anual pro 1901/902. Primesc. Onorata direcţiune cele mai vii mulţămite. — Direcţiunea şcolelor medii gr.-or. române din Braşov. Take lonescu şi „Egyetértés“. Di­­arul „Egyetértés“ a scris mai deunădi despre conferenţa d-lui Take lonescu ţi­nută la Ateneul din Bucurescî, în modul cum obicînuesc diarele unguresci a scrie despre orî­ce lucru românesc. D-l Take Ionescu aflând despre acesta a adresat numitului diar următorea telegramă: „In numărul de la 28 Februarie al­­harului „Egyetértés“ citesc estrasul conţinutului conferenţei, ce am ţinut’o la Ateneul din Bucurescî şi în care se z­ice, că am vor­bit despre situaţia Românilor din Ungaria. Corespondentul D-vostre v'a mistificat. Conferenţa mea a fost pur literară şi nu politică. Despre cestiunea română n’am­ vorbit. In cât pentru modul, cum D-vostră îmi apreciaţi activitatea mea din România, eu sunt un aderent mult mai mare al li­bertăţii opiniei, decât să mă supere chiar şi când aceea ar fi în defavorul meu“. Ziarul „Egyet.“ publicând acestă tele­gramă spune, că informaţiile le avuse din isvor românesc „vrednic de încredere“, ci despre declaraţia relativă la libertatea opiniei unice, că ia notă cu observarea, că aceea este vrednică de un bărbat de stat modern. Ateneul Român. Adî, Joi, 28 Fe­bruarie v. orele 81/2 sera, d-l profesor Ilie Bărbulescu va ţine conferenţa sa: „Idea latină la Români în timpul şi înainte de Mihaiu Vitezid“. Vineri, 1 Martie vo la la orele 9 seara, d-l C. Disescu va vorbi despre Domnia lui Bibescu-Vodă, în folo­sul societăţii „Tinerimea Română“. Regele Angliei, care a petrecut multe şi frumose oile în Francia, va visita Parisul înainte de a­ se duce la Nizza. Nr. 48 — 1902.

Next