Gazeta Transilvaniei, iulie 1902 (Anul 65, nr. 143-167)

1902-07-02 / nr. 143

Graba adversarilor noştri. „Se ne grăbim, se ne grăbim!“ striga mai deunăcji un şovinist fana­tic într’una din foile ungurescî. Acest strigăt nu este nou. La folosit deja părintele maghiari sărit contele Şte­fan Széchényi, când îi admonia şi împintena pe conaţionalii sei se se deştepte din letargia lor şi se insu­­iesca a câştiga pe Români, Germani şi Slavi pentru maghiarism, pe ca­lea „asimilării prin cultură“, căci la din contră, (acea, naţiunea maghiară este în pericol ca din momentul, când se vor sfărăma cătuşele iobăgiei se fie cu totul copleşită de celelalte popoare conlocuitoare. Se ne grăbim­ este şi devisa pigmeilor, cari au urmat epocei de regenerare naţională a poporului maghiar. Ca şi cel ce rec­end, ca s’apropie o mare furtună se silesce cu cea mai mare grabă să-şi adă­­postesca avutul periclitat: aşa se iuţesc şi epigonii marelui Maghiar se scape... Dar ce­­ţicem ? La ma­­ghiarisatorii violenți din era jidano­­maghiară nu e vorba de salvarea averii proprii, nici măcar cât era vorba despre ea pe timpul lui Se­­chenyi, ci a lor ţîntă este în primul rend de a ataca bunurile culturei popoarelor conlocuitoare printr’un des­potism de rassă desnaționalisător. Nu se mai gândesce nimeni dintre cei ce guverneaza astăc­î statul, la o ^similare pe cale pacinică, căutând câștiga din ce în ce mai mult mpatia celor de altă limbă, cum pretindea Széchényi. Adî cei dela putere nu mai au înțeles decât pen­tru o maghiarizare brutală prin legi şi mesuri volnice ale puterii publice, prin persecuţiune şi impunere forţată pe tote cărările. Strigătul „se grăbim“ nu mai însemna în timpul de faţă, decât admentarea de a folosi timpul cât va mai dura pacea şi constela­ţia favorabilă politică generală, pen­tru a distruge patrimoniul naţional al popoarelor nemaghiare, ca se ro­mână stăpână absolută şi esclusivă în ţară numai limba şi învăţătura maghiară. „Se grăbim“ esclamă începând dela Coloman Szell şi Wlassics toţi şefii resorturilor administraţiunii sta­tului. Şi apoi dăi la ordonanţe şi porunci fără de nici o milă şi fără sfîrşit, tote firesce numai pentru pretinsa „completare a clădirei sta­tului naţional maghiar unitar“. Neastâmpărul şi nerăbdarea ce a cuprins pe adversari în aceste in­­stiinţe nenorocite ale lor îi face să vadă de un timp încoce un pericol îndoit de mare în resolvarea cestiu­­nei naţionalităţilor, ce se impune. Nimic nu dovedesce mai viu acesta stare surescitată sufietesca a duşma­nilor libertăţii popoarelor nemaghiare, decât sgomotul infernal, ce’l fac acum în contra pretinsei propagande pangermane între Saşi şi mai ales între Şvabii din Bănat. Firesce, că n’au lăsat din ocldi nici un moment pe Români şi Slavi, încât pentru noi Românii ne vedem aciî încunjuraţi de toate păr­ţile de cătră cei­ ce umblă să ia cu asalt cetăţuia limbei şi a naţionali­tăţii noastre. Şi cum ne presentăm noi în acesta situaţiune strîmtorată? Privind jur împrejur nu pare oare că, pe când număroşii noştri inimici sunt mai solidari ca ori şi când contra nostră, pe atunci duhul rău al desbinărilor interiore îşi jocă­­răşi mendrele la noi în modul cel mai îngrijitor ? Să ne grăbim deci şi noi! Se ne grăbim nu de a ataca bunurile al­tora, ci de a alunga acel duh îm­­peliţat al desbinării, pentru­ ca să pu­tem să ne păstrăm şi apărăm cu atât mai bine bunurile noastre proprii! cât şi Szell au participat cu multă agili­tate la discusiune, asemenea şi cei­lalţi miniştri de resort. Se zice, că guvernul unguresc ar fi făcut concesiuni guvernu­lui austriac atât în ce priveste produc­tele brute, cât şi cu privire la vămile pe articulii de industrie. Ziarele oposiţionale maghiare sunt, din cauza aceasta, grozav de cătrănite asupra guvernului Szell, în­­vinuindu-l, că „a vândut interesele Unga­riei“. Ziarele guvernamentale sunt însă de altă părere. „Pester Lloyd“ de pildă dice, că dacă guvernul unguresc ar fi ţinut la urcarea vămilor pe productele brute, acesta ar fi însemnat declararea resboiului vamal contra Germaniei şi Italiei. Conferenţele n’au avut resultat de­finitiv. Divergenţele dintre cele două gu­verne sunt încă forte esenţiale şi nu se aştaptă o grabnică şi deplină înţelegere. Tot ce s’a putut dobândi şi de data asta este, că referenţii ministeriilor respective se vor întruni la 23 Iulie st. n., pentru a treia cetire a tarifului vamal. In interva­lul acesta se vor înţelege asupra cestiu­­nilor, cari stau în nex cu pactul. Tratările între cele două guverne se vor continua încă în August, şi probabil şi în Septemvrie, cr ministrul-preşedinte Szell numai în Oct. după redeschiderea dietei ungare, va putea da informaţiuni asupra resultatului la care a ajuns în tratările cu guvernul austriac. „Politik“ din Praga spune, că Koer­ber şi Szell s’ar fi înţeles deplin asupra pactului, care în esenţă nu diferă întru nimic de pactul Badeni-Banffy. Din Bucovina. Cetim în „Deştep­tarea“ . In urma atitudinei demonstrativ ostile a clubului dietal ruten faţă de cele­lalte cluburi dietale, cluburile dietale român, armeno-polon şi german-progresist au decis a întrerupe ori­ce contact cu clubul dietal ruten. Deputaţii ruteni vor fi provocaţi de mareşalul ţărei, de a par­ticipa la şedinţele dietei, deci nu doresc, ca se se aplice faţă de ei regulamentul declarându-se mandatele lor vacante, în numele tuturor comitetelor albanese, un memoriu cătră puteri, în care se spune, că singurul mod de soluţiune a cestiunei albanese este ocuparea provisorică a Al­baniei de cătră Italia, în felul cum a fă­cut Austro-Ungaria cu Bosnia şi Her­­ţegovina. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ La munte. De O. P. (Continuare.) Mirosul ce-i răspândesc bradii, mi-a revocat mirosul ordonat de medic din odaia unui prietin tuberculos. Mirosul de brad şi laptele de capră, ar fi—după pă­rerea poporului — remediile cele mai bune în contra belelor de plămâni, şi medicii în neputinţa lor faţă cu boia „care nu orta“, recurg şi ei la sfatul mulţimei. Cam la amiadă am eşit la golu. Ce surprisă! Călătorul din şes, care aruncă numai priviri fugitive pe munte, cugetă, că frumuseţa muntelui înceta cu pădu­rea de bradî şi că golu e loc sterp, fără verdeţă, afară poate de muşchiul ce aco­pere stâncile, pe când adevărata lui fru­museţe d’abia aici se începe. Unde se sfîrşesce regiunea bradilor, se începe câm­piile muntelui. Câmpuri de erba verde, flori de cele mai diferite colori, rîurî tro­ienite cu zăpadă, peste care trecem ca și peste pod, raze de soro, ce în pădure nu­mai pe furiș puteau străbate prin desișul crengilor de brad, era privelistea ce i­ se oferă călătorului la cea dintâi privire în golu. Eram pe dunga Bărcaciului, spinarea de munte cea mai înaltă dintre Negoiu şi Suru. Să vedeau căspile societăţii carpatine într’al treilea picior de munte. Ne-am oprit să mai îmbucăm ceva. Isvoare de apă rece erau destule şi aşa sgomot făceau, cum mergeau rău pe costă la vale, de nu-ţî audiai vorba. Am mai aruncat câte o privire pe calea ce am percurs’o apoi am început a cobori in rîul Puha. Aici ne-am întîlnit cu Sever, director de bancă... in spe, care a călătorit în viața lui mult cu trenul, dar pe jos acum pentru prima oră. Se întorcea cu nevasta cătră casă. L’am silit se vină cu noi. Soţia lui cânta admirabil. O turistă germană, care a audit-o într’o seara cântând o doină, a numit’o „Königin der Lieder“. Am urcat apoi crast şi ne-am coborât în Şărbota. Trei inşi am rămas înapoi, ca să ne scăldăm Apa din Şărbota era limpede ca cristalul, dar rece de-ţî scăpărau ochii. Am grăbit apoi se-î ajungem pe cei­alalţî, dar nu s’a mai putut, căci era prea repede costa. La 3 ore după amiadî am sosit în căsoile so­cietăţii carpatine. O căsoie de bârne cu 3 despărţăminte cam vre-o 20 paturi pentru bărbaţi şi 10 pentru cocoane. îndată ne puserăm să despachetăm. Dintâi sticlele. Numai o sticlă s’a spart şi spre cea mai mare supărare a tuturor, sticla cu beutura cea mai naţională, cu rachiul. La stânga căsuiei este un potec mai regulat, pe care se află o tăbliţă cu inscripţiunea „Drachensteig“. Mă uit pe harta societăţii carpatine şi găsesc pe vâr­ful Negoiului tipărit negru pe alb „Dra­chensteig11. Mă uit pe harta militară şi gă­sesc de asemenea acestă numire, numai că în parantes mai găsesc şi numirea ro­mânescă „Strunga dracului“. La armată deci tot e mai multă loialitate faţă de ve­chile numiri ale munţilor, ca la circum­spectul şi de Români iubitoriul „Karpaten­verein“. Inchipuiesce-ţî acum, dragul meu cetitor, că vii din Strassburg sau Mainz, se védi Carpaţii şi Ardealul, să védi vre­un Român viu aşa cum umblă el îmbră­cat, încălţat (sau desculţ) şi tu începând din gara dela Fughi-Vásárhely pănă în vârful Negoiului, nu afli o inscripţie românâscă: cu ce idei despre Românii din Ardeal te vei întorce tu, care poate, vei fi cetit cartea d-lui Xenopol despre loganul românismului? Acuma calea ferată mai tracă-ducă-se, acolo dispune puterea de stat, or statul este puternic, poate atot pu­ternic, şi noi suntem prea slabi, ca să ne luăm de cap cu el, dar aci unde societa­tea e chemată se salveze cinstea munţi­lor noştri, aci totuşi n’ar trebui să stea cu mânile în sân, când numirile românescî una după alta se elimineză şi se înlocu­iesc cu numiri—nemţescî. Aşa se vede, că noi suntem osândiţi să tragem scurta. ANUL LXV. „gazeta« iese îi fisctre ii. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 24 cor., pe sese luni 12 cor. pe trei luni 6 cor. N*rii de Duminecă 2 fi. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 0 franci. Se prenumeră la tote ofi­ciale poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea. Piaţa n­are. Târgul Inului Nr. 30, etet in I.:­re un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă . Pe un en 24 cor., pe 6 luni 12 p., pe trei luni 6 corone. — Un exemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA , iâiiiistrajiii­ea şi Tipografia Braşov, piaţa mare or. 30. Scrisori nefrancate nu se pri­mesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE te prime30 la Artministraţiune în Braşov şi la urmatoarele BIROURI de ANUNŢURI: în Viena : la N. Dukes Nacht­., Kux. Augenfeld & Emeric Lea­ner. Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nacht. Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold­­berger. Ekstsin Hsmat, Xuliu Leo­pold (VII Erzsebet-körut). PREŞUL INSERŢIU­NILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fă şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani. Nr. 143. Braşov, LimMarţi 2 (15) Iulie, 1902. Pactul. In 10 Iulie s’au ţinut în Viena lungi conferenţe între miniştri de resort ai celor doue guverne dualiste, cu privire la pactul vamal. După solrile­­fia­relor vienese şi budapestane, atât Koerber Ocuparea Albaniei. Foia rusescă „Petersburgkija Vjedomosti“ scrie, că co­mitetul albanes din Bucurescî a adresat, Administrația de stat si — y y maghiarisarea. In programul de lucrare a dietei un­gare, pentru tomnă, figureaza și reformele, ce sunt a­ se face în administrație. Minis­­tru-președinte Szeli vre se inlocuiescá ad­ministrata comitatensă actuală cu admi­nistraţia de stat. Corporaţiunile autonome pot să-şi dea şi ele părerea şi să contro­leze mersul lucrurilor, a administra însă numai statul să fie în drept. Acesta e „principiu“ de guvernământ!... Introdusă odată administraţia de stat, atât primarii, cât şi notarii comunali de­vin şi ei funcţionari ai statului, ca bună­­oră funcţionarii de dare şi cei de la poştă. Aşa resoneza cel puţin „Budapesti Hirlap“ de la 11 iulie. Fata aceasta esprimă, precum bine seim, părerile guvernului şi planurile, ce le face ea în privinţa m­aghiarisării, sunt efluxul informaţiunilor, ce şi­ le ia din cer­curile guvernului, sunt direct inspirate de guvern. Tocmai fiind­că aşa este, credem că e de interes a arăta, ce importanţă dă ad­ministraţiei de stat din punct de vedere al maghiarisării. Etă ce scrie, între altele, „Bud. Hirlap“ : „Limba maternă a primarului sau no­tarului poate să fie germană, valachă, ori slovacă, statului nu-i pasă de acesta, nu-l despoie de limba maternă. Primarul şi no­tarul însă, numai în limba maghiară poate se administreze, deşi cu publicul are voie de a comunica şi în limba maternă a aces­tuia Decă sunt comune, unde nu se poate găsi un primar, care se scie unguresce, acea comună simplamente nu va alege primar, ci se va alătura la comuna unde primăria se cârmuesce unguresce. Adminis­traţia comunală, deci se va face prin or­ganele statului şi în limba maghiară, va maghiarisa în parte însemnată comunele cu limbă streină, cum, pe lângă şcolă, ofi­ciul de date, direcţiunile financiare, poşta şi telegraful şi în mare parte calea ferată au magh­iarisat oraşele (?), unde înainte

Next