Gazeta Transilvaniei, august 1902 (Anul 65, nr. 168-190)

1902-08-01 / nr. 168

Niştiinţele de maghiarisare în lumină semi-oficiosa. N­. Bl­­.„O stim foarte bine cu toţii, că noi sub lăţirea limbei maghiare, nu înţelegem alt­ceva, decât, ca se de­­lăturăm cât mai mult răul cel mare,­­ după care cele 15 miliome de omeni, cari locuesc în patrie, nu sunt toţi Maghiari de viţă... Fiind afară de ori­ce îndoială, că numărul sufletelor la rassa­ maghiară nu se poate în­mulţi alt­fel, decât pe socotela na­ţionalităţilor celor­lalte, este forte natural, că aceste naţionalităţi tre­­bue se vadă în instiinţa şi tendinţa nostră un atac asupra propriei lor esis­­tenţe, ceea­ ce ărăşî nu poate avea altă urmare, decât, că readucem timpu­rile acele dureroase dela 1848, în cari mişcarea naţionalităţilor luase o direcţiune atât de rea şi în fine atât de pernicioasa "... Aceste cuvinte, le-a rostit Lu­dovic Mocsary, în camera ungară la 30 Aprilie 1879. El a prevent şi a pătruns aşa­dar cu 24 de ani mai înainte politica actuală a guvernului Szell în cestiunea naţionalităţilor, încă de atunci Mocsary a pus în lumina cea mai nemerită şi ade­vărată acea politică nenorocită, des­pre care se scrie a­­ţi în semi-oficiasa „Polit. Corresp.“ din Viena, că o urmăresce regimul actual maghiar faţă cu naţionalităţile. D-l Szell cu tovarăşii săi dela cârmă, — spune corespondentul fetei amintite vienese, — nu prin prigo­nire şi asuprire, nu prin paragraf! dictatoriali, nu prin expropieri voesce să maghiariseze, ci numai ţintind să unăscă naţionalităţile cu naţiunea maghiară în cugete şi simţiri, dar , „acesta n’o poate face, decât prin lă­ţirea limbei maghiare“. Ce însămnă în adevăr lăţirea limbei maghiare a spuso cu­ o clari­tate şi putere de convingere rară Mocsary, prin cuvintele mai sus ci­tate. Nu se prigonesce şi asupresce nu se expropriază şi nu se introduc paragraf­ dictatorial­ prin acesta lă­ţire a limbei, ci se atacă simplamente propria esistenţa a naţionalităţilor, ceea­ ce trece de fapt peste conceptele de prigonire şi asuprire. Şi cum­ că politica de naţionali­tate, despre care se vorbesce în co­respondenţa amintită şi în „Buda­pesti Hírlap“ nu poate duce în cele din urmă, decât la conflictele cele mai dureroase între popoarele Unga­riei — întocmai după cum precise Mocsary — resultă cu consecinţă logică din întrepretarea negativă, ce i-o mai dau, cricend că „naţionalităţile nu pot fi unite cu Maghiarii, déci nu în­vaţă şi déci nu vorbesc unguresce. “ „Bud. Hirl.“ esplică tesa din urmă şi mai lămurit, declarând, că Maghiarii vor recunósce de cetăţeni ai lor în viitor numai pe aceia, care învaţă şi sciu unguresce. Este dar nu numai un princi­piu politic, de care, după mărturi­sirea foilor oficioase, se conduc con­ducătorii maghiari de ac­! ci, după ele, este ceva mai mult, este un principiu de stat. „Bud. Hírlap“ în conclusiunile sale ciudate şi fantastice, ce le-am schiţat în numărul de Marţi al fe­tei noastre, se feresce, ca dracul de tămâiă, de a aminti măcar, că Un­garia, pe care ei în­tot­deauna cu fală o presentază lumei, ca stat con­stituţional, ar trebui să fie gu­vernată şi după principii constituţio­nale, fără a mai vorbi de „adevăratul liberalim“ al ministrului-preşedinte. Deci ar admite principii constituţio­nale faţă cu toţi cetăţenii fără deo­sebire, şoviniştii dela numita fete şî-ar tăia crenga de sub picioare şi s’ar face şi mai de rîs susţiind nisce insanităţi şi absurdităţi ca aceea, că cineva nu mai poate fi în Unga­ria cetăţân credincios, fără a sei unguresce. La asemeni conclusiunî descree­­rate nu poate ajunge, decât acela, care a pierdut capacitatea de a dis­tinge lucrurile şi de a cugeta logic, fie prin b­ăbăncie înăscută, fie prin aceea, că lasă a fi stăpânit fără margini de patimile sale. Mai întâiu trebue să compăti­mim pe şoviniştii maghiari, că în urma nebuniei lor de maghiari care au pierdut cu totul conceptul despre stat şi despre scopul statului. Nu înţelegem de ce treaba mai pot fi afirmările corespondenţei oficioase a ministeriului de externe din Viena, că guvernul Szell nu vrea se ma­ghiariseze prin prigoniri şi asupriri şi prin procedeuri dictatoriale, când totă „ideia de stat maghiară“ nu e, decât un concept curat despotic, care se poate pune alături cu maxima de stat a lui Ludovic al XIV-lea: „L'etat c'est moi“ (statul sunt eu), nu­mai cu deosebirea, că Maghiarii şo­­viniştî întrebuinţăză pluralul cjicend: „statul suntem noi“. Dela acesta ideă despotică por­­nesce şi „Budapesti Hírlap“, când­­zice: De oare­ce numai noi Maghiarii suntem statul, voi naţionalităţile nu puteţi să satisfaceţi pe deplin înda­toririle voastre cătră stat, decât dăcă veţi învăţa limba noastră şi decă veţi cugeta şi simţi ca şi noi, pe cei, cari nu vor împlini aceasta, nu-i pu­tem privi de concetăţenii noştri şi nici de patrioţi credincioşi. Acesta foaie, care a trecut de­o­­dată cu Apponyiştii în tabăra gu­vernului, nu vede groaznicul prece­dent, ce-l creeză părtinind şi luând în apărare asemeni idei infecte. Cu acelaşi drept, cu care „Bud. Hir­a declară pe toţi locuitorii ţării, care nu sciu şi nu vor să înveţe ungu­resce, de cetăţeni necalificaţi şi ne­credincioşi, cu acelaşi drept, (zicem, venind mâne poimâne la cârmă bună-Oră un guvern compus din sinul partidei maghiare poporale catolice, acesta poate să c­ică . Du­pă ce şi aşa ţara unguresca s’a jidovit mai de tot, noi nu putem s’o salvăm altfel, decât ridicând semnul crucii, care a fost aşezată, pe corona fundatorului acestui stat, Sfântul Ştefan, şi declarând pe toţi acei supuşi, cari nu se vor împăr­tăşi de învăţăturile religiunii cato­lice şi nu vor cugeta şi se vor simţi ca catolici, de cetăţeni necalificaţi şi de patrioţi necredincioşi. Etă ce consecinţe abnorme şi periculose pot să aibă ideile şi prin­cipiile sucite şi absurde ale şoviniş­­tilor maghiari, cari consideră statul ca scop, şi nu, cum este şi trebue considerat, numai ca mijloc spre ajungerea scopului — care scop nu poate fi, decât asigurarea libertăţii, a bunăstării şi individualităţii locuito­rilor săi. Statul nu este nici un om sin­gur, care-l stapânesce, nici o parte din cârmuitorii săi sau din popora­­ţiunea sa, ori o singură naţiune din­tre naţiunile mai multe, cari îl for­­măză când este stat poliglot, ci statul e şi trebue să fie com­plexul tuturor locuitorilor săi, a tu­turor popoarelor, din care se alcă­­tuesce. Acesta a înţeles’o Mocsary mai bine ca toţi conaţionalii săi şi de aceea el le a spus în momentul grav, când a văcjut, că politica lor de naţionalitate pornesce spre prăpas­­tiă, că n’au încă trăit, că mai cu­rând sau mai tarefiu Maghiarii vor trebui se accepte situația, după care Ungaria e și rămâne un stat po­liglot­, în care trăiesc diferite națio­nalități cari toate țin cu tărie la in­dividualitatea lor, și că prin urmare toate încercările de a­ le maghiarisa vor rămâne zadarnice! Intrevederea din Rátót. Deci monarchii au intervederî de ce n’ar avea și miniștrii? Multe din acestea din urmă sunt de-o importanță mai capitală poate pentru vieța economică a statelor, de cât celea dintâi, cari de obicei, au drept re­­sultat înțelegerea pentru un cas de resboiu. Alaltăerî ministrul președinte al Au­striei Dr. Koerber a visitat pe colegul seu ungur d. Szeli, la proprietatea acestuia, în Rátót. Prin acesta visită s’ar fi înlătu­rat deocamdată cel puţin diferenţele per­sonale, ce esistau între cei doi bărbaţi de stat. Intru cât pentru diferinţele relative la chestiunile de controversă în afacerea tarifului vamal etc. se va vedea mai târ­­diu decâ întervederea de la Rátat va avea vr’un resultat positiv reti­nut. In tot cașul Koerber pare a fi înclinat pe panta con­cesiunilor. Congresul pentru emigrări. In diua de 10 și 11 August s’a ținut în Timișora congresul pentru emigrări aș­teptat cu atâta încordare. Mişcarea de emi­grare, se scie, că a luat în timpul din urmă proporţii enorme chiar şi în comi­tatele din Bănat, supranumit Canaanul Ungariei. Unele ţinuturi sunt ameninţate cu depopulare. Deci chiar şi sîrguincio­­sul Şvab a început se ia în mână toia­gul emigrării, atunci să se scie, că tre­bue să fie cause forţe serioase şi forţe grave, cari au pus în mişcare emigrările. Intâiă se atribuiau emigrările ademe­nirilor unor agenţi lipsiţi de conscienţă. Măsurile luate contra acestora n’au dat resultate. De 35 ani toate forţele statului au­­ fost angajate în alergarea după o fan­ „gazeta“ iese în flScirt­ii. Aboram­inte iestru Austro-Ungaria: Pe un an 24 pop., pe ş0ae luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România și străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Oraşc. Administraţiunea, Piaţa naie. Târgul Inului Nr. 80, erei in I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casa : Pe tu. an 24 cor., pe 6 luni 1 2c., pe trei luni 6 corone. — Un exemplar 10 bani. —­ At&t abonamentele cftt și inserțiunile sunt a se plăti înainte. REDACT­IUN­EA., ! AiEisistrațiMă șl Tipografia $*asov, piața mare ar. 30. $02fisorî ad­rancato nu S3 pri­mesc.— M anus cri­p te nu ao retrimit. INSERATE ce primesc la Administraţiuni în Sratov­­?i la arenaturale BIROURI de ANUNŢURI: in Visna ■ la N. Dukes Nacht., Nunc. Augenfeld & Emeric Lys­­ner, Heinrich Schalek. A. Op­­pelik Nacht'. Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold­berger. Ekstein Bernat. Iuliu Leopold (VII Erz­sebet-körút). PREŢUL INSERŢIU­NILO­R: o seria garmond pe o coloana 10 u»xiî pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­­£ă şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani. Nr. IBS. Braşov, Joi 1 (14) August 1902. temă: ideia de stat naţional maghiar uni­tar, şi un enorm capital de inteligenţă şi energie a fost consumat în acăstă utopie nebună, care s’ar fi putut întrebuinţa în­tru ridicarea şi îmbunătăţirea stării eco­nomice a ţării. Urmările acestei politice descreerate se văd în corupţia din Torontal şi alte comitate şi în miseria din Maramureş, provocată de jidovii cămătari şi de alţi esploatatori. Motivele emigrărilor sunt în prima linie de natură economică, dar în acelaşi timp aparţin şi domeniului moral şi politic. Congresul, care a fost presidat de baronul Ambrozy, a fost convocat la ini­ţiativa societăţii „Südungarischer Bauern­verein“, la care a aderat societatea gene­rală agricolă, or ministerul agriculturei şi al comerciului şi-a trimis delegaţii săi. In congres s-a citit referatul secre­tarului Bruno de Poltere care a tratat chestiunea pe larg şi din punct de vedere academic. Desbaterile, fiind în limba un­­gurescă, cei 400 de ţărani şvabi n’au pro­fitat nimic din ea şi a trebuit să se ad­mită în sinul congresului o adunare popo­rală, un fel de al doilea congres, în care s’a desbătut în limba poporului. Aici s’au făcut diferite propuneri, cari s’au ridicat la valoare de cond­us. In­tre aceste propuneri este una de­ o impor­tanţă capitală şi care privesce educaţiunea religiosă morală în şcolă. Secţia din Gyertyámos a societăţii ţăranilor din Ungaria de sud, va să fică tocmai secţia din comuna, de unde s’au făcut mai multe emigrări, pe lângă moti­vele economice, cari au causat emigrările, a relevat şi motivele morale al căror isvor este a­ se căuta în defectuositatea educaţiei. In consecinţă s’a făcut propunerea, de a­ se da o mai mare intensiune educaţiei reli­giose-morale în şcollă, şi pentru­ ca să se potă ajunge scopul în aceasta privință, s’a enunțat a­ se cere guvernului reintroduce­rea limbei materne în scafele primare. Propunerea aceasta, împreună cu cele­lalte propuneri făcute în congres, va fi înaintată guvernului și așteptăm cu o le­gitimă curiositate, să vedem, ce hotărâre va aduce d-l Wlassics, care tocmai acuma se află în zenitul paroxismului şovinist şi lanseaza circulare peste circulare relative la predarea mai cu eficacitate a­­ „lim­bei statului“. Un Ungur despre Iancu, înainte de asta cu vr’o 15—16 ani fiind la universitatea din Budapesta şi cer­cetând într’o bibliotecă am dat peste o carte ungurescă întitulată „A magyar for­radalom férfiai 1848/49-bol“. (Portrete din revoluţia maghiară de la 1848/49) scrisă îndată după revoluţiune de un anonim, care pe semne scrisese mai ’nainte o altă carte întitulată: „A magyar forradalom napjai julius elseje után“. (Istoria revo­luției maghiare începend dela 1 Iulie), căci din secretul ce-i acopere numele nu tra­­déza, decât atâta, că și acésta din urmă carte (Portretele) este scrisă de autorul celei dintâiu. Mi­ s’a părut, că portretul lui Iancu, zugrăvit de un Ungur în anul prim după revoluţie, când încă colcăia răsbunarea contra Românilor, comparat, cu colorile negre, în cari îl zugrăviau mai târdiu, ar

Next