Gazeta Transilvaniei, septembrie 1902 (Anul 65, nr. 191-214)

1902-09-01 / nr. 191

­ REDACŢI­UNEA, Ju­ffiiflistraţiiin­ei şi Tipografe Braşov, piaţa mare nr. 30. Sorioarî nofranoate nu se pri­mesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE •S primesc la Adminiatraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: în Viena, la N. Dukes Nachf.. Nux. Augenfeld & Emeric Lea­ner, Heinrich Schalek. A. Op­­pelik Nachf. Anton Oppelik. (n Budapesta: la A. V. G­old­­berger. Ekstein Bernat. Iuliu Leopold (VII Erzsébet­ körút). rnE^uu î fi 3 E n T i Li ri î L G n : o aeria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fa și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani. Nr. IO­.—Anul LX?. Brașov, Duminecă î (14) Septemvrie. 1902. (Numér de Duminecă 35). ,gazeta« iese îa ilîcire i Ateiamme­restru Anstro-Dagaria. Pe un an 24oor., pe $ese luni 12 ocr., pe trei luni 6 oor. N-rii de Dumineco- 2 fi. pe an. Pentru România şi străinătate: P© un an 40 franci, pe luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 frânai. Se prenumeră la tote oni­­o­ele­ poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Ateametttul pentru Brasin Administrativnea, Piaţa n­ete. TSrgul Inului Nr. 30, atytiu I.: re un an 20 cor., pe saee luni 10 cor., pe trei luni 5 oor. Cu dusul in casa : 1*?* ui bn 24 cor., pe 8 luni 12 o., pe trei luni 6 corone. — Un esemplar (0 tiani. — At&t abcD.amentele cftt și inserţîunil© punt a se plăti înainte. k in timpul din urmă noi Românii m avut se suferim ârăși multe lo­­■î'î din partea celor ce au adî­cerea în mână. 1ţ Numai a rău ne-a cobit vestita visa „lege, drept şi dreptate“ a ministrului-preşedinte Szell. De atunci şovinismului jidano-maghiar i-a cres­cut cresta peste măsură şi aciî na­ţionalităţile sunt mai turburate chiar ■de violenţele şi sălbătăciile lui, decât cum erau sub guvernul lui Banffy. Numai în lunile din urmă s’au sevîrşit nisce acte duşmănose contra naţionalităţilor, cari te fac să-ţi stea mintea în loc. , Mai întâiu veni ordinul, prin ■ care catecheţilor nemaghiarî de la­­ şcolele de stat, li­ se impune se predă­­ de aici încolo elevilor lor religiunea A în limba maghiară. Apoi au urmat F­aimoasele ordinaţiunî, prin cari mi­nistrul Wlassics vrea se facă a se preda în şcolele noastre poporale 17 ore pe săptămână în limba ma­ghiară. Numai de curând am Înregistrat nouă caşuri de atac asupra limbei, a şcolelor şi a autonomiei noastre bi­sericesc]. In locurile montane ale Băna­­t­­ului guvernul, în urma unei învoiri cu societatea căilor ferate austro-un­­gare, a luat asupră-şî şcolele româ-­­ nescî, ce erau susţinute de acăstă societate, însă nu ca se păstreze ca­racterul lor, cum îl îndatora chiar ■■ legea, ci pentru a le maghiariza. Tot în Bănat guvernul a ordonat ca şcola­­ confesională din Satul-nou să fie în­chisă, pe cuvânt, că în fosta gra­niţă militară nu pot esista şcole con­fesionale, decât numai cu învoirea guvernului. Va se c­ică ministrul is­­gonesce din acele ţinuturi legea de şcole, care este valabilă pentru totă ţăra. Porunca ministerială se ridică peste lege, numai ca se potă da o lovitura de morte şcolei române din Satul-nou. In privinţa dreptului de limbă ministrul Wlassics nu mai vrea să scie de nici o lege. Unde nu mai poate, încalcă acest drept. Aşa a or­donat de pildă, ca preoţii, cari pri­mesc ajutore de la stat se dea chi­tanţe în limbă maghiară. Preotului din Bichiş-Ciaba i­ s’au spart feres­­trile şi l’au ameninţat că’l vor omorî, fiind­că a refusat se dea un estras de botez în limba maghiară, apărând limba oficială română a bisericei. Cine ar pută însă înşira aici toate caşurile de volnicie? A ajuns lucrul aşa de departe, încât cei de la putere se fălesc astă-u ţaţă cu măsurile lor de maghiarizare. Par’că cu cât se apropie mai mult deci­­siunea asupra pactului cu Austria, guvernul unguresc caută anume să-şi facă nume bun la şovinişti, ca se-i aibă pe partea sa în ora decisivă. Noi Românii am păţit multe şi nu ne vor descuraja nisce neputin­­cioase svîrcolirî. Dar trebue se tra­gem şi o învăţătură din cele ce se petrec şi se înţelegem odată, că în­­drăsnăla cea mare a adversarilor noştri vine numai de acolo, că nu ne văd strîns uniţi şi solidari în luptele nostre, ci ne cunosc prea mult slăbiciunile, micile patimi, certe şi desbinărî. Aceste trebue se înceteze. Mâne şi poimâne membrii Aso­­ciaţiunii nostre se întrunesc în adu­nare generală la Oraviţa. Ei se a­­dună acolo în semnul limbei şi al culturii noastre românesci, a talisma­­nului, care ne ţine sufletul şi ne dă tăria să ne apărăm şi se resistăm fără şovăire, în aşteptarea isbândei ce aştepta pe toţi bravii, stăruitorii şi curagioşii! Răspândirea culturei naţionale prin scriere, şi graia viu f­ătă unicul mijloc de mântuire pentru noi. Binecuvântată fie munca acelora, cari stăruesc şi muncesc în brazda culturei, asigurând astfel viaţa şi vii­torul poporului nostru! O învăţătură pentru noi. DILETONUL „GAL. TRANS.“ S­uarea Griviţei. (Aniversarea a 25-a«) Astăzji se împlinesc 25 de ani, de când­­Rarul nostru a primit dela Turnu-Măgurele următorea serie te­legrafică înveselitore: Turnu-Măgurele 2 (14) Septemvrie, 9 ore 45 minute noaptea: Divisiunea a 4-a română a luat în 30 August v. cu repeţite asalturi fortul Griviţa. Patru tunuri şi un stindard turcesc cădură in mările Româ­nilor. Lupta împrejurul Plevnei continuă. Spiritul trupelor este escelent. Aceasta luptă crâncenă a fost resultatul atacului celui mare asu­pra redutei principale Griviţa, cea mai tare, şi care domina mai mult Plevna. La aceasta luptă au luat parte două divizii românesci, divizia a treia şi a patra, dintre cari cea din urmă a reportat victoria dela Griviţa. C­­u trei cile înainte aceeaşi di­viziune, ce a participat la acţiunea decl-’ asupra Plevnei dimpreună cu cele­lalte trupe ale armatei de operaţiune­a române,ru­­sesci, luase o posiţiune a inimicului şi o redută a lui. Acesta fu întâia luptă succesa a armatelor române. Corespondentul de pe­­ câmpul de rasboiui al „Gazetei Transilvaniei“ scrie despre acest succ­es cu data de 29 Aug. (10 Sept.) , 1877 între altele: Diviziunea a patra trivfu­se trei bata­­lione înainte spre a respinge pe inimic şi a­ se face stăpâne pe posiţiunea lui, ca se p6tă aşeda pe ea o baterie. Un batalion din regimentul al 13-lea de dorobanţi înainta în tota regula. Tur­cii începură focul, lupta se încinse. Sub protecţiunea artileriei ambelor armate, bravii Români înaintară şi respingând complectamente pe inimic, se făcură stă­pâni pe acea posiţiune, luând tot­odată şi o redută. Batalionul de dorobanţi se dis­tinse în mod admirabil, nu mai puţin tru­pele din al 5-lea regiment de linie, care a cooperat cu ei. Posiţiunea inimică de­veni a nostru sora la 6 ore şi bravelor noştre trupe­le succese a aşeda pe ea peste nopte o baterie. După­ ce arată apoi cât de crân­cenă a fost lupta şi că Românii au avut vre-o 150 răniţi şi 30 morţi, corespondentul încheie aşa: In fine întâia întreprindere română fu cu succes. Ruşii sunt surprinşi de pur­tarea trupelor române, încât însu­şi împă­ratul Alexandru, care a observat mişcarea din depărtare dimpreună cu Măria Sa domnitorul şi cu marele duce, a admirat bravura trupelor române şi a decorat stin­­dartele batalioanelor, care au fost în foc, cu ordinul Sf. George. El dete adecă pen­tru fie­care companie câte două cruci a lui Sf. George şi câte patru de fie­care baterie, din cele ce au fost înaintat în contra fortificaţiunilor inimice. Spiritul între oştenii români e admi­rabil şi încrederea Ruşilor în armata noas­­tră e mare. Astăzî e Luni şi bombardarea dureză mereu. In fie­care noapte Turcii în­­cărcă a­ ne respinge din posiţiunile luate, însă fără succes, începutul e bun. Să trăiască România! NB. Poate înainte de a primi scrisoa­­rea aceasta cred, că vei augri, că Plevna este luată. Şi’n adevăr, precum constata a­­tunci şi­­Raiul nostru, după învin­gerea dela 30 August ), căderea ce­tăţii era numai o cestiune a timpu­lui. Pe la noi se lăţise deja înainte faima, că Plevna a fost luată. „Turcofilii noştri“, — scriea „Gazeta“ — au fost profund agitaţi de sgomotele lăţite. Esclamațiunile dureroase de „Plevna elesett“ (Plevna a cădut) erau urmate de strigătele de bucurie „Plevna még áll“ (Plevna mai stă). Noi însă zicem: „Plevna va cade, va trebui să cadă...“ Deja în numărul următor al cRa- Aniversarea luărei Griviței. 1 (Ordin de di al Regelui Carol I.) Maj. Sa Regele Carol I, cu oca­­siunea­ aniversării luprei Gri­viţei, a dat din Ragaz, unde petrece de pre­sent, următorul înalt ordin de­­ţi­ne armată: Ostaşi. „ Un sfert de vec se împlinesce astădî „de când vitejii oşteni ai ţerei au reînviat „străbuna virtute militară, cucerind cu „jertfă, de sânge reduta Griviţa. Acest mă­­„reţ fapt de arme a întemeiat renumele „armatei şi va străluci pururea ca o pildă „vrednică de urmat. Cu mândrie puteţi „privi pe un trecut glorios, care trebue se „fie pentru voi neîncetat un puternic în­­„demn în împlinirea sfintei vostre datorii. „Sunt deplin încredinţat că, decâ „scumpa năstră patrie va avea din nou „nevoie de serviciile văstre, nu veţi rămâne „înapoi de bărbăţia şi avântul bravilor os­taşi din resboiul neaternărei. „Mare este bucuria inimei Mele pu­rtând a ve ura, în amintirea acestei dile „de gloriăsă memorie, noroc şi isbăndă. Dat în Ragaz, la 30 August 1902. Carol. Revista politică. Săptămâna acăsta ni-a adus o nouă lovitură. Fisolgăbirăul din Pan­­eiova a închis şcola confesională română din Satul-nou, sigilând ambele uşi ale salei de învăţământ cu declararea, că în fostul confiniu militar (graniţa militară) nu este permis se esiste şcole confesionale, din care causă comisiu­­nea administrativă a comitatului To­­rontal a decis se închidă şcola ro­mână confesională. Eră încă unul din nenumăratele acte de forţă brutală, ce s’au săvîr­­şit şi se săvîrşesc în contra şcolelor române. Nu se mulţumesc cei de la putere cu introducerea forţată a lim­bei maghiare în şcolele noastre, ci se dedau acum şi la acte atât de vol­nice şi ilegale, cum este cel cu în­chiderea şcolei din Satul-nou. * Pe când ni­ se aplică lovituri atât de dureroase din partea duşma­nilor limbii şi culturei noastre naţio­nale, corifeii politici maghiari se fac luntre şi punte pentru a amăgi lumea şi ţăra cu vorbe despre marea liber­tate de care s’ar bucura naţionali­tăţile nemaghiare pe globul ungu­resc. Aşa zilele trecute, contele Al­bert Apponyi, presidentul dietei ungu­resc!, s’a dus anume la Şvabii din Bănat, ca să-i cuminţăscă şi sfătuăscă cum se se parte în viitor, pentru­ ca se fie fericiţi. Li-a spus în Lovrin, că ei n’au să ţină la marea naţiune germană din imperiu, că Şvabii lup­tând tot-deuna în trecut alături cu Maghiarii, n’au se fie solidari cu Germanii din afară de graniţele ţării. Ei, dăcă vrău se le mărgă bine, n’au decât se se alipăscă strîns de Ma­ghiari şi se se ferăscă de prorocii mincinoşi, cari ţintesc la nimicirea viitorului copiilor lor şi la invenina­­rea presentului. Din Lovrin Apponyi s’a dus la Verşeţ unde a vorbit ărăşi de proo­roci mincinoşi, apoi a ameninţat cu­ când, că „faţă cu tendinţele şi şopti­­rile ce umblă se otrăvască inimele sincere, trebue luptat pănă la cuţit, fără nici o cruţare şi reservă. Pentru unii vorbe dulci, pentru alţii sbiciul. Ameninţările acestea au şi înce­put să-şi dea rudele. Au aflat adecă cei de la cârmă, că redactorul fetei naţionale germane din Timişora, „Deutsches Tablat für Ungarn“ Alvin Cramer încă ar fi un „prooroc min­cinos“. De mult adversarii acestui biet redactor german îi portă Sâm­betele, or acum în urmă i-au găsit locul: Vau espulsat (isgonit) din Timi­­şăra, pe motiv, că fu osândit ca „agi­tator“ într’un proces și că e „om primejdios“ pentru liniștea obștescă.

Next