Gazeta Transilvaniei, septembrie 1902 (Anul 65, nr. 191-214)
1902-09-01 / nr. 191
REDACŢIUNEA, Juffiiflistraţiiinei şi Tipografe Braşov, piaţa mare nr. 30. Sorioarî nofranoate nu se primesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE •S primesc la Adminiatraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: în Viena, la N. Dukes Nachf.. Nux. Augenfeld & Emeric Leaner, Heinrich Schalek. A. Oppelik Nachf. Anton Oppelik. (n Budapesta: la A. V. Goldberger. Ekstein Bernat. Iuliu Leopold (VII Erzsébet körút). rnE^uu î fi 3 E n T i Li ri î L G n : o aeria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifa și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani. Nr. IO.—Anul LX?. Brașov, Duminecă î (14) Septemvrie. 1902. (Numér de Duminecă 35). ,gazeta« iese îa ilîcire i Ateiammerestru Anstro-Dagaria. Pe un an 24oor., pe $ese luni 12 ocr., pe trei luni 6 oor. N-rii de Dumineco- 2 fi. pe an. Pentru România şi străinătate: P© un an 40 franci, pe luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 frânai. Se prenumeră la tote onioele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Ateametttul pentru Brasin Administrativnea, Piaţa nete. TSrgul Inului Nr. 30, atytiu I.: re un an 20 cor., pe saee luni 10 cor., pe trei luni 5 oor. Cu dusul in casa : 1*?* ui bn 24 cor., pe 8 luni 12 o., pe trei luni 6 corone. — Un esemplar (0 tiani. — At&t abcD.amentele cftt și inserţîunil© punt a se plăti înainte. k in timpul din urmă noi Românii m avut se suferim ârăși multe lo■î'î din partea celor ce au adîcerea în mână. 1ţ Numai a rău ne-a cobit vestita visa „lege, drept şi dreptate“ a ministrului-preşedinte Szell. De atunci şovinismului jidano-maghiar i-a crescut cresta peste măsură şi aciî naţionalităţile sunt mai turburate chiar ■de violenţele şi sălbătăciile lui, decât cum erau sub guvernul lui Banffy. Numai în lunile din urmă s’au sevîrşit nisce acte duşmănose contra naţionalităţilor, cari te fac să-ţi stea mintea în loc. , Mai întâiu veni ordinul, prin ■ care catecheţilor nemaghiarî de la şcolele de stat, li se impune se predă de aici încolo elevilor lor religiunea A în limba maghiară. Apoi au urmat Faimoasele ordinaţiunî, prin cari ministrul Wlassics vrea se facă a se preda în şcolele noastre poporale 17 ore pe săptămână în limba maghiară. Numai de curând am Înregistrat nouă caşuri de atac asupra limbei, a şcolelor şi a autonomiei noastre bisericesc]. In locurile montane ale Bănatului guvernul, în urma unei învoiri cu societatea căilor ferate austro-ungare, a luat asupră-şî şcolele româ- nescî, ce erau susţinute de acăstă societate, însă nu ca se păstreze caracterul lor, cum îl îndatora chiar ■■ legea, ci pentru a le maghiariza. Tot în Bănat guvernul a ordonat ca şcola confesională din Satul-nou să fie închisă, pe cuvânt, că în fosta graniţă militară nu pot esista şcole confesionale, decât numai cu învoirea guvernului. Va se cică ministrul isgonesce din acele ţinuturi legea de şcole, care este valabilă pentru totă ţăra. Porunca ministerială se ridică peste lege, numai ca se potă da o lovitura de morte şcolei române din Satul-nou. In privinţa dreptului de limbă ministrul Wlassics nu mai vrea să scie de nici o lege. Unde nu mai poate, încalcă acest drept. Aşa a ordonat de pildă, ca preoţii, cari primesc ajutore de la stat se dea chitanţe în limbă maghiară. Preotului din Bichiş-Ciaba i s’au spart ferestrile şi l’au ameninţat că’l vor omorî, fiindcă a refusat se dea un estras de botez în limba maghiară, apărând limba oficială română a bisericei. Cine ar pută însă înşira aici toate caşurile de volnicie? A ajuns lucrul aşa de departe, încât cei de la putere se fălesc astă-u ţaţă cu măsurile lor de maghiarizare. Par’că cu cât se apropie mai mult decisiunea asupra pactului cu Austria, guvernul unguresc caută anume să-şi facă nume bun la şovinişti, ca se-i aibă pe partea sa în ora decisivă. Noi Românii am păţit multe şi nu ne vor descuraja nisce neputincioase svîrcolirî. Dar trebue se tragem şi o învăţătură din cele ce se petrec şi se înţelegem odată, că îndrăsnăla cea mare a adversarilor noştri vine numai de acolo, că nu ne văd strîns uniţi şi solidari în luptele nostre, ci ne cunosc prea mult slăbiciunile, micile patimi, certe şi desbinărî. Aceste trebue se înceteze. Mâne şi poimâne membrii Asociaţiunii nostre se întrunesc în adunare generală la Oraviţa. Ei se adună acolo în semnul limbei şi al culturii noastre românesci, a talismanului, care ne ţine sufletul şi ne dă tăria să ne apărăm şi se resistăm fără şovăire, în aşteptarea isbândei ce aştepta pe toţi bravii, stăruitorii şi curagioşii! Răspândirea culturei naţionale prin scriere, şi graia viu fătă unicul mijloc de mântuire pentru noi. Binecuvântată fie munca acelora, cari stăruesc şi muncesc în brazda culturei, asigurând astfel viaţa şi viitorul poporului nostru! O învăţătură pentru noi. DILETONUL „GAL. TRANS.“ Suarea Griviţei. (Aniversarea a 25-a«) Astăzji se împlinesc 25 de ani, de cândRarul nostru a primit dela Turnu-Măgurele următorea serie telegrafică înveselitore: Turnu-Măgurele 2 (14) Septemvrie, 9 ore 45 minute noaptea: Divisiunea a 4-a română a luat în 30 August v. cu repeţite asalturi fortul Griviţa. Patru tunuri şi un stindard turcesc cădură in mările Românilor. Lupta împrejurul Plevnei continuă. Spiritul trupelor este escelent. Aceasta luptă crâncenă a fost resultatul atacului celui mare asupra redutei principale Griviţa, cea mai tare, şi care domina mai mult Plevna. La aceasta luptă au luat parte două divizii românesci, divizia a treia şi a patra, dintre cari cea din urmă a reportat victoria dela Griviţa. Cu trei cile înainte aceeaşi diviziune, ce a participat la acţiunea decl-’ asupra Plevnei dimpreună cu celelalte trupe ale armatei de operaţiunea române,rusesci, luase o posiţiune a inimicului şi o redută a lui. Acesta fu întâia luptă succesa a armatelor române. Corespondentul de pe câmpul de rasboiui al „Gazetei Transilvaniei“ scrie despre acest succes cu data de 29 Aug. (10 Sept.) , 1877 între altele: Diviziunea a patra trivfuse trei batalione înainte spre a respinge pe inimic şi a se face stăpâne pe posiţiunea lui, ca se p6tă aşeda pe ea o baterie. Un batalion din regimentul al 13-lea de dorobanţi înainta în tota regula. Turcii începură focul, lupta se încinse. Sub protecţiunea artileriei ambelor armate, bravii Români înaintară şi respingând complectamente pe inimic, se făcură stăpâni pe acea posiţiune, luând totodată şi o redută. Batalionul de dorobanţi se distinse în mod admirabil, nu mai puţin trupele din al 5-lea regiment de linie, care a cooperat cu ei. Posiţiunea inimică deveni a nostru sora la 6 ore şi bravelor noştre trupele succese a aşeda pe ea peste nopte o baterie. După ce arată apoi cât de crâncenă a fost lupta şi că Românii au avut vre-o 150 răniţi şi 30 morţi, corespondentul încheie aşa: In fine întâia întreprindere română fu cu succes. Ruşii sunt surprinşi de purtarea trupelor române, încât însuşi împăratul Alexandru, care a observat mişcarea din depărtare dimpreună cu Măria Sa domnitorul şi cu marele duce, a admirat bravura trupelor române şi a decorat stindartele batalioanelor, care au fost în foc, cu ordinul Sf. George. El dete adecă pentru fiecare companie câte două cruci a lui Sf. George şi câte patru de fiecare baterie, din cele ce au fost înaintat în contra fortificaţiunilor inimice. Spiritul între oştenii români e admirabil şi încrederea Ruşilor în armata noastră e mare. Astăzî e Luni şi bombardarea dureză mereu. In fiecare noapte Turcii încărcă a ne respinge din posiţiunile luate, însă fără succes, începutul e bun. Să trăiască România! NB. Poate înainte de a primi scrisoarea aceasta cred, că vei augri, că Plevna este luată. Şi’n adevăr, precum constata atunci şiRaiul nostru, după învingerea dela 30 August ), căderea cetăţii era numai o cestiune a timpului. Pe la noi se lăţise deja înainte faima, că Plevna a fost luată. „Turcofilii noştri“, — scriea „Gazeta“ — au fost profund agitaţi de sgomotele lăţite. Esclamațiunile dureroase de „Plevna elesett“ (Plevna a cădut) erau urmate de strigătele de bucurie „Plevna még áll“ (Plevna mai stă). Noi însă zicem: „Plevna va cade, va trebui să cadă...“ Deja în numărul următor al cRa- Aniversarea luărei Griviței. 1 (Ordin de di al Regelui Carol I.) Maj. Sa Regele Carol I, cu ocasiunea aniversării luprei Griviţei, a dat din Ragaz, unde petrece de present, următorul înalt ordin deţine armată: Ostaşi. „ Un sfert de vec se împlinesce astădî „de când vitejii oşteni ai ţerei au reînviat „străbuna virtute militară, cucerind cu „jertfă, de sânge reduta Griviţa. Acest mă„reţ fapt de arme a întemeiat renumele „armatei şi va străluci pururea ca o pildă „vrednică de urmat. Cu mândrie puteţi „privi pe un trecut glorios, care trebue se „fie pentru voi neîncetat un puternic în„demn în împlinirea sfintei vostre datorii. „Sunt deplin încredinţat că, decâ „scumpa năstră patrie va avea din nou „nevoie de serviciile văstre, nu veţi rămâne „înapoi de bărbăţia şi avântul bravilor ostaşi din resboiul neaternărei. „Mare este bucuria inimei Mele purtând a ve ura, în amintirea acestei dile „de gloriăsă memorie, noroc şi isbăndă. Dat în Ragaz, la 30 August 1902. Carol. Revista politică. Săptămâna acăsta ni-a adus o nouă lovitură. Fisolgăbirăul din Paneiova a închis şcola confesională română din Satul-nou, sigilând ambele uşi ale salei de învăţământ cu declararea, că în fostul confiniu militar (graniţa militară) nu este permis se esiste şcole confesionale, din care causă comisiunea administrativă a comitatului Torontal a decis se închidă şcola română confesională. Eră încă unul din nenumăratele acte de forţă brutală, ce s’au săvîrşit şi se săvîrşesc în contra şcolelor române. Nu se mulţumesc cei de la putere cu introducerea forţată a limbei maghiare în şcolele noastre, ci se dedau acum şi la acte atât de volnice şi ilegale, cum este cel cu închiderea şcolei din Satul-nou. * Pe când ni se aplică lovituri atât de dureroase din partea duşmanilor limbii şi culturei noastre naţionale, corifeii politici maghiari se fac luntre şi punte pentru a amăgi lumea şi ţăra cu vorbe despre marea libertate de care s’ar bucura naţionalităţile nemaghiare pe globul unguresc. Aşa zilele trecute, contele Albert Apponyi, presidentul dietei unguresc!, s’a dus anume la Şvabii din Bănat, ca să-i cuminţăscă şi sfătuăscă cum se se parte în viitor, pentru ca se fie fericiţi. Li-a spus în Lovrin, că ei n’au să ţină la marea naţiune germană din imperiu, că Şvabii luptând tot-deuna în trecut alături cu Maghiarii, n’au se fie solidari cu Germanii din afară de graniţele ţării. Ei, dăcă vrău se le mărgă bine, n’au decât se se alipăscă strîns de Maghiari şi se se ferăscă de prorocii mincinoşi, cari ţintesc la nimicirea viitorului copiilor lor şi la inveninarea presentului. Din Lovrin Apponyi s’a dus la Verşeţ unde a vorbit ărăşi de prooroci mincinoşi, apoi a ameninţat cu când, că „faţă cu tendinţele şi şoptirile ce umblă se otrăvască inimele sincere, trebue luptat pănă la cuţit, fără nici o cruţare şi reservă. Pentru unii vorbe dulci, pentru alţii sbiciul. Ameninţările acestea au şi început să-şi dea rudele. Au aflat adecă cei de la cârmă, că redactorul fetei naţionale germane din Timişora, „Deutsches Tablat für Ungarn“ Alvin Cramer încă ar fi un „prooroc mincinos“. De mult adversarii acestui biet redactor german îi portă Sâmbetele, or acum în urmă i-au găsit locul: Vau espulsat (isgonit) din Timişăra, pe motiv, că fu osândit ca „agitator“ într’un proces și că e „om primejdios“ pentru liniștea obștescă.