Gazeta Transilvaniei, septembrie 1902 (Anul 65, nr. 191-214)

1902-09-26 / nr. 211

ţ-O« AB°NA ■1 $S,LA „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Octomvrie st. v. 1902 se deschide nou abonament, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria : Pe un an 24 corone, pe şase luni 12 corone, pe trei lunî 6 corone, pe o lună 2 corone. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50. Abonarea se poate face mai uşor prin mandate poştale. ADMINISTRAŢIUNEA. Redeschiderea dietei. Astăc­î se redeschide dieta un­­gureasca şi se inaugureaza tot de­o­­dată noua clădire pomposă şi luc­­ruosă a parlamentului, care a costat atâtea a mai de milioane, ce cad în sarcina contribuabililor din totă ţara. Orgoliul naţional maghiar a dat nascere ideei de­ a clădi un palat atât de somptuos, menit ca prin strălu­cirea sa esterioră se înalţe vada dietei şi se premaresca parlamenta­rismul unguresc. Numai că risipa cea mare, ce s’a făcut cu aceasta clădire peste mesură lucsuosă, nu stă în nici o proportiune cu sără­cia, ce domnesce în ţară. Cei ce au voit se simboliseze astfel importanţa parlamentarismului unguresc nu puteau se semnifice mai nimerit contrastele, ce esistă de fapt între dieta cea totdeuna gata de a fi espresiunea fuduliei şi a esclusi­­vismului rassei dominante maghiare şi între poporaţiunea poliglotă, de a cărei dorinţe şi aspiraţiuni aceasta dietă n’a ţinut şi nu ţine seama mai de loc, ori numai în mesură cu to­tul nesuficientă. Efectele parlamentarismului mo­dern unguresc le vedem acim pe tote cărările şi nimeni nu ne-ar crede, când am afirma, că popoarele aces­tor ţerî, se pot bucura de ele, în­gâmfarea, sumeţia şi încrederea orbă în sine şi în puterile sale, era tim­brul caracteristic ce l’au imprimat acest parlamentarism timpului de faţă, şi cine ar pute nega, că strălu­cirea atât de costisitoare a noului palat al dietei n’ar fi în consonanţă cu el? Deci de strămutarea magnaţi­lor şi deputaţilor din vechia clădire în cea nouă pomposă s’ar putea lega cel puţin speranţa, că ei nu vor duce cu sine şi spiritul de intole­ranţă, ce a ilustrat pănă acuma toate faptele şi întreprinderile lor! Dar o astfel de speranţă n’are nici un temeiu, ci din contră pare justificat să admitem, că trufia şo­­vinistă va cresce încă cu dimensiu­nile mai mari şi mai grandiose ale clădirei, care va fi în viitor teatrul spectacolelor ce ni­ le va oferi. Deja aciî când pentru prima oră s’a auijit glasul şoviniştilor între pă­rerii noului palat, aceştia au dat o probă, că se sim­t şi mai îndrăz­neţi şi mai întreprinzători în noua împrejurime. Discuţiunile dietale s’au început în noul palat c’un atac vehement al oposiţiei kossuthiste în contra gu­vernului. Dar atacurile n’au fost îndrep­tate numai în contra guvernului, ci chiar şi contra monarchului, încât preşedintele camerei Apponyi din causa aceasta a trebuit se cheme de done ori la ordine pe unul dintre vorbitori. Eră sub ce auspicii s’a redeschis dieta ungară în nisce momente, când din toate părțile se ridică probleme grele și seriose, cari pentru a putea fi resolvate spre binele statului și a popoarelor lui, ar trebui se întîmpine FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Dama din Tivoli. De Knut Hamsun. — Urmare — Trecu o săptămână. Intr’o seara preum­­blându-mă pe strada Carol Johann, întâlnii din nou pe dama din Tivoli. Când ne apropiarăm unul de altul, amândoi micșo­rarăm pașii și înainte de a-mi da bine socoteala, mă trezii, că mergeam alăturea cu densa. Vorbirăm despre nenumărate nimi­curi, înaintând încet pe trotuar. Imî spuse cum se numesce — un nume de familie cunoscut, — întrebându-mă și de numele meu. Înainte de ce i-așî fi răspuns, mă prinse de braț dicându-mî: — „A, da! II cunosceam deja“. — „Așa? Intr’adevăr, prietenul meu, e foarte gentil. Permiteți-mî să întreb“... Gândurile ei erau deja departe și arătând spre Tivoli­dise. Un om se urca cu bicicleta pe-o sârmă în formă de spirală, înotând într’o mare de facle aprinse. — „Să mergem acolo?“ o întrebam. — „Să ne căutăm mai bine o bancă“, răspunse dânsa. Mă conduse peste strada Drammen. Şi ne aşedarăm în colţul cel mai întune­cat al parcului. încercam, fără reuşită, să încep o conversaţie. Ea mă întrerupse cu un gest rugător: — „Ore n’ai fi dispus să faci un moment?“ — „Forte bucuros, cu plăcere“, di­­seru eu și tocuia. Nu vorbim nimic ca vre­o jumătate de ceas. Dama ședea lângă mine, fără să se mișce; cu tot întunerecul îi vedeam albul ochilor întors necontenit spre mine. In sfârșit începu să-mi fie frică de privirea aceasta pătrundetere, bolnavă. Vream să mă ridic, mă stăpânii însă și scoseia numai ceasul. — „Sunt 10 ceasuri“, disera. Nici un răspuns. Ochii ei mă pri­­viau înmărmuriți. De­odată d­ise, fără să se mișce. — „Ai avea curagiul să desgropî un cadavru de copil ?“ Pe mine mă prinseră fiorii. Fără în­­doiela aveam de-a face cu o nebună; totu­șî curiositatea nu mă lăsa s’o pă­răsesc. De aceea disera, privindu-o pă­trunzător: — „Un cadavru de copil? — de ce nu? Pot să-țî ajut foarte bine!“ — „A fost îngropat de viu, zise ea, și trebue să-l mai văd odată“. — „Da, se ’nțelege, răspunseia eu, trebue să-țî desgropăra copilul. E al d-tale“. O privim fix, ea deveni neliniștită. — „Adecă de ce să fie al meu? Am zis numai, că cunosc pe mama copilului. Ascultă. Am să-țî istorisesc totă întâm­plarea“. Și dama aceasta, care de alt­fel nu era în stare să vorbască un lucru cuminte, logic, începu să povestescă o întâmplare lungă despre un copil, o întâmplare neo­­bicînuită, care mă impresiona adânc. Isto­­risia foarte natural, fidel și pătrunzător, în­tr’o limbă frumoasă, așa, că nu mi­ se mai părea, că n’ar fi în toate mințile. „O damă tânără, — fără să spue anume cine e acea damă — a cunoscut nu de mult un domn, de care se îndrăgi nespus şi cu care în sfârşit se logodi. Erau mult înpreună, în public, pe stradă, şi în secret, în locuri ascunse. Veniau unul la altul; el la ea în odaia ei, ea la el în odaia lui, sau se întâlniau în întune­­rec pe banca aceasta, pe care şedem noi acum. Da, se’nţelege, lucrul stetea rău şi într’o bună Zi cei de-acasă observară în ce stare se afla biata fată. Chemară doc­torul — dama îi spuse pe nmne, — unul dintre cei dintâiu doctori ai noştri, şi la sfatul lui fata fu­ trimisă într’un oraş de provincie la o moşă. Se născu copilul şi curios, că doc­torul din Christiania venia şi acolo, în oraşul de provincie, şi tînăra mamă zăcea cu totul alt spirit în dietă, spiritul demn şi conciliant al echităţii şi al dreptăţii. Convocarea „Reichsrath“-ului. „Corespondenzbureau“ din Viena anunţă, că convocarea „Reichsrath“-ului se va face în dilele proxime. Modificarea legei naţionalităţi­­tăţilor. In congregaţia de alaltăeri a co­mitatului Liptau a venit la ordinea dilei rescriptul comitatului Pojun privitor la modificarea legii naţionalităţilor. Congre­gaţia a primit cu 69 contra 25 voturi pro­punerea, ca se adreseze dietei o petiţiune asemenea celei de la Pojun. Stefan Ra­­kovsski (partidul poporal) şi I. Rujiak (de­putat naţional slovac) au făcut contra­propuneri, dar nu li­ s’au primit. Pe când se vorbia în congregaţia din Liptau despre modificarea legei naţio­nalităţilor, asupra rescriptului comitatului Pojun se discuta în representanța comu­nală a orașului Pojun. Representanța a decis să se treaca la ordinea zilei peste afacerea aceasta. Motivarea Zice, că prin decisiunea aceasta representanța a dorit să fie consecventă, de oare­ce și înainte cu doi ani a decis astfel, şi ea e convinsă, că dieta din proprie iniţiativă va decide, dacă va fi necesar, în cestiunea modifică­rii, legii naţionalităţilor. Croaţi şi Sârbi. Partidul naţional 9 9 * din Croaţia (guvernamentalii croaţi şi Sârbii) a ţinut alaltăeri o conferenţă în Agram la care a asistat şi ministrul Ervin Ceh. După lungi discuţiunî partidul a luat hotărîrea: 1) Partidul condamnă demon­straţiile şi tulburările de la 30 August, 1, 2 şi 3 Sept. săvîrşite contra Sârbilor. 2) Partidul declară, că de dragul păcii şi în interesul ţârii se va da un vot în dieta regatelor Croaţiei, Slavoniei şi Dalmaţiei pentru despăgubirea celor ce au suferit pagube; 3) Partidul aşteptă de la toţi membrii lui, să lucreze într’acolo, ca eve­nimentele neplăcute din Agram să fie uitate şi între Croaţi şi Sârbi să se resta­­bilească concordia. »gazeta« iese în Metre­ni, Abonamente pantru vistto-Dnzaria: Pe un an 24 cor., pe sese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România si străinătate: Pe un an 40 franoî, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franoî. Se prenumeră la tote ofi­­erele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşet Administraţiunea, Piaţa mare. Târgul Inului Nr. 30, etai­iu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă . Pe un an 24 cor., pe 8 luni 12c., pe trei luni 6 corone. — Un exemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA., Min­istraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. SO. Scrisori nefrancate nu se pri­mesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următor­el­e BIROURI de ANUNŢURI: în Viena: la N. Dukes Naehf., Nux. Augenfeld & Emeric Lea­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Naehf, Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VH Erzsebet-körút). PREŢUL INSERŢIU­NILOR: o peria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fa şi învoială. —­ RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani.­.. Nr. 211. Braşov, Joi 26 Septemvrie (9 Octomvrie). 1902. Generalii buri în Bruxel ll Ala­tă­erî, 6 Oct., generalii buri Bennett, Botha şi Belarey au sosit în capitala Belgiei, unde au fost primiţi de poporaţiune cu mare însufleţire. Bemeit a ţinut de pe bal­conul otelului, în care a descins, o vor­bire. El a declarat, că generalii n'au venit in Europa spre a cere o sprijinire pentru nedobîndirea independenţei, ci spre a cere ajutor pentru a lecui pagubele causate de resboiți. — Seara s’a ținut în ondrea gene­­ralilor buni o mare adunare poporală. Dewett a declarat: In fața puternicei în­suflețiri, ce-o vedem aici, ne întrebăm, de ce n’a intervenit nimeni ? Rumnedeu a voit să ne pierdem independența. Vom rămâne credincioși nouei patrii, deea se vor ese­­cuta în mod real condiţiunile de pace. En­­glesii nu mai sunt inimicii noştri. Eu am subscris tratatul de pace şi-mi voi p­rine cuvântul. De la Bruxella generalii buni au ple­cat la Gent, la Utrecht, unde vor visita pe Krueger etc. In 17 Octomvrie st. n. vor sosi la Berlin. Din congregaţiunile comitatense: Sibiiu şi Ilugoşiu. La 6 Octomvrie n. s’au ţinut con­gregaţiile de tomna ale comitatelor Sibiiu (în Sibiiu) şi Caraş-Severin (în Lugoşin). Dăm următorele amănunte : In congregaţia comitatului Sibiiu, membrul român Dr. Bran de Lemenyi a adresat vice-spanului o interpelare în causa apariţiunei foii „Szeben és Fogaras vármegye“ ce apare în Sibiiu. In fie­care număr foata aceasta se ocupă cu politica militantă în direcţia celui mai aprig şovi­nism, condusă de cea mai mare reavoinţă faţă cu naţionalităţile cari, locuesc în cele două comitate. Prin soirile sale tenden­­țiose vrea să conturbe pacea şi liniştea, ce relativ domnesce în aceste părți ale țării, semena discordie şi otrăvesce inimile. Nu­mita fdie, deşi mereu face politică, n’a depus cauțiunea prescrisă prin lege. In­­treba deci pe vice-span, deci are cunos­­cința de aceasta și ce are de gând să facă pentru­ ca foaia numită să fie trasă la răs­pundere și supusă legii?

Next