Gazeta Transilvaniei, octombrie 1902 (Anul 65, nr. 215-239)
1902-10-24 / nr. 234
Românii şi Bulgarii. Apropiata întâlnire a regelui Carol al României cu principele Ferdinand al Bulgariei, este apreciată pretutindeni ca un eveniment de o importanţă deosebită politică. E semnificativ, că însăşi pressa bulgară e cea mai staruitoare în a accentua din dl li mai mult însemnătatea întrevederei domnitorilor celor două state vecine, pe care le desparte Dunărea, Zlarul oficios „Bulgaria“ ,ced că amintita întrevedere este de o importanţă netăgăduită pentru cele două popoare vecine, dovedind, că toate neînţelegerile de acum doi ani, au dispărut cu desăvârşire. „Bulgaria şi România“, lice diarul oficios, „vor continua din nou a trăi ca buni vecini şi prietini“. In acelaşi sens scrie dein Sofia şi corespondentul ziarului „N. Fr. Presse“, zicend, că Bulgarii înşişi au ales Rusciucul ca loc al întrevederei, şi că visita este o probă, că regele României aprecieza atitudinea reală a principelui Ferdinand şi sforţările sale contra elementelor turbulente din Bulgaria. In genere foile din Viena dau multă importanţă visitei regale române în Rusciuc, asigurând că în cercurile cele mai bine informate din Viena se consideră omagiul, ce l-a adus societatea de binefacere slavă din Moscva regelui Carol, precum şi visita acestuia în Bulgaria ca un efect al politicei emanate de la Petersburg şi Viena, politică care ar iisui se delăture toate diferenţele ce pot fi stricăciose păcii şi susţinerii stărei actuale în peninsula balcanică, a mesurat învoielei austrorusescî. Alte 4are din străinătate sunt de părere, că iniţiativa pentru apropierea dintre Bulgaria şi România s’ar fi luat dela Petersburg şi Sofia. In tot caşul este bătător la ochi, că Societatea de binefacere slavă îşi aduce aminte, după două-zeci şi cinci de ani, de partea ce au avut-o şi Românii în frunte cu domnitorul lor la victoriile de la Plevna. Fără îndoială, societatea cea mare rusească prin omagiul adus regelui Carol pentru strălucitele fapte ostăşesc! ale armatei române, a avut de scop ceva mai mult decât a săvârşi un act de recunoscinţă întâr- ziat. Desigur ca prin manifestaţia aceasta a voit se marcheze, că politica rusescă vrea să fie binevoitoare şi faţă cu România şi că nu urmăresce scopuri ostile acesteia. Interesant este şi un articol, ce-l publică „Pester Lloyd“ de Marţi despre intrevederea de la Rusciuc. Acest articol, ca mai toate ce le publică numita foaie în cestiuni ale politicei esterioare, este mai mult sau mai puţin inspirat de cătră oficiul nostru de esterne. Clişeul e cel vechiu, dar modul cum tălmăcesce intrevederea, se deosebesce întru câtva de vederile pressei din străinătate. Și articolul din cestiune înșiră întrevederea regelui României cu principele Bulgariei între întâmplările politice de însemnătate. Der adauge imediat: „Judecând lucrurile mai exact, acesta întrevedere nu armonieza pe deplin cu disposiţiile celor două popoare, căci esistă şi arî acele contraste naţionale şi politice, cari au fost cansat tulburarea raporturilor diplomatice între Bucurescî şi Sofia. Intilnirea, fece »„ Lloyd“, nu se face de aceea, fiindca ar esista simpatii între Români și Bulgari, ori fiind-că din întrevederea acesta ele s’ar pute desvolta curând; întâlnirea regelui Carol cu principele Ferdinand avea motive mult mai simple, fiind o urmare a celor două visite, ce le a făcut principele Bulgariei în Sinaia, și cari din consideration de curioasie au trebuit se fie intoarse. Contra visita nu se mai putea amâna, fiind-că din partea bulgară s’a arătat pe cale diplomatică o viuă interesare de acesta. Cu toate astea foaia semioficioasa din Pesta dă espresiune dorinței, ca să se stabileasca relațiuni amicabile între România şi Bulgaria în interesul liniştei şi a păcii în Orient. Nu crede însă, că Bulgarii vor putea să se emancipeze de cu..*mtul nebun şovinist ce i-a cuprins de vre-o 4e°e ani. Se vede, că în punctul acesta şoviniştii bulgari se asemena mult cu şoviniştii unguri. In fine numita fine constată, că Bulgaria nu are să mulţămască independenţa sa puterei sale proprie, ci numai ajutorului Rusiei şi României, şi că încercările revoluţionare bulgare în Macedonia n’au prospecte de a dobândi succese mai însemnate şi mai durabile. Ori cum ar fi, întrevederea dela Rusciuc şi pregătirile, ce se fac pentru ea, indică o schimbare cel puţin pentru un timp oarecare a cursului politicei de după culise rusesc în Bulgaria. Proiectele militare. Am amintit erî, că la 1 Noemvrie s’a ţinut în Viena un consiliu comun de miniştri presidat de Majestatea Sa. înainte de a se ţine consiliul, monarehul a primit într’o audienţă mai lungă pe ministrul president Szell. Despre acest consiliu, foile din Budapesta publică următoirele scrii, ce li se comunică din Viena. Obiectul consiliului comun au fost proiectele militare. Proiectul despre chemarea reserviştilor de întregire, va fi retras. încă în decursul acestei săptămâni, guvernele vor presenta parlamentelor proiecte noue, în sensul cărora reserviştii de întregire nu vor servi doi, ci numai un an. După altă informaţie, guvernele renunţă la chemarea reserviştilor de întregire şi în schimb vor cere într’un proiect înmulţirea contingentului de recruţi cu 15, eventual 20,000. In congregaţia comitatului Bistriţă, ţinută joia trecută, în Gestiunea adresei comitatului Pojun, s’a primit cu mare majoritate următorea resoluţiune: „Congregaţiunea ia notă cu regret de adresa comitatului Pojun referitoare la memoriul, pe care acel comitat l’a adresat FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Radda. Novelă de Maxim Gorki. (Urmare). Adesea, în timpul nopţii, Loiko portea în stepă departe, şi i se audia vidra plângând pănă în zori; îşi plângea libertatea mortă şi, cât timp noi eram încă culcaţi, îl ascultam, îngrijaţi şi gândiam : — Ce e de făcut? Când două stânci se rostogolesc una peste alta, nu e bine să te bagi între ele, căci ai putea fi sdrobit!... Odată eram adunaţi şi vorbiam de treburile noistre; ne cuprinse o plictiseala. — Cântă-ne ceva, înveselesce-ne sufletul ! zise Dănilă cătră Loiko. Loiko aruncă o privire spre Radda, care era întinsă nu departe de el, cu ochii ridicați spre ceriu, și vidra vibra ca inima unei fete. Loiko cânta: I Hei hop! Să mergem pe câmpie Calul meu, ținut de mâna mea de fer Me duce, de cretli, că alerga pe pustie, Fugii Inima-mi arde, și-mi svâcnesce ’n creer. Radda întoirse capul, și ridicându-se, zâmbi cătră cântăreț. El se înfierbântă și urmă: He ! hop ! Să mergem făr’ de încetare, Amicul meu, alergă ca gândul! Largă-i stepa năgrăi a ta resuflare 0 noapte !... dér calul e iute ca ventul Alerga, sboră, coma îi fâlfăce ’n sbor Atinge aproape luna, —ar eu stau să mor. Ah Dumnedeule, acesta a fost un cântec! Nimeni nu mai scie astădî cânta așa! Dér Radda îi dise cu un ton sarcastic : — Nu sbura așa sus, Loiko, ai putea căde de acolo cu nasul într’o mocirlă și țî-ai murdări mustețele. Loiko îi aruncă o privire sălbatică, dar nu rspunse nimica. El cântă mai departe: He ! hop ! repede ! Soarele răsare Ei noi, vai! trebue să ne culcăm He ! hop ! Etă ziua, și ’n lumina mare In rușine noi ne cufundăm! — Eră un cântec frumos, zisecăruia, în viața mea n’am audit altul, ca aceâta; dracul să-şî facă o pipă din pielea mea, déca mint! Bătrânul Nour îşî răsucea mustețele și dădea din umeri, de plăcere; acest cântec îndrăsneţ ne-a fermecat pe toțî. Numai Raddei nu i-a plăcut. — Așa țârăiau odată greerii, vrând să imiteze strigătul vulturului, zise ea. Audind aceste vorbe, ni se părea, că ne-a aruncat cineva zăpadă ’n față. — Vrei, să-țî trag o chelfeneală Radda? îi strigă Dănilă. Der Sobar îșî aruncă căciula la pământ și dise galbăn, ca ceva. — Stai Dănilă! La un cal sburdalnic îi trebue zăbală de oțel. Dă-mî pe fiică-ta de nevastă! — Era o vorbă!zise Dănilă zâmbind. Ia o, decă vrei și deci poți. — Bine, răspunse Leiko. Și întorcându-se spre Radda: — Ei bine, frumușica mea, ascultă-mă puțin și nu fi așa fudulă. Eu am vedut multe fete în lume, darnici una nu mî-a atins inima. Tu, Rauna, tu mî-ai robit-o. Ce e de făcut? Deci a fost scris să fie, se face întotdeauna. Te iau de nevastă înaintea lui Dumnedeu, pe onoarea mea, înaintea tatălui tău, și înaintea acestor omeni! Der să nu mi te împotrivesc!, eu sunt om liber şi am să trăesc, cum stiu eu ... Se apropia de dânsa, cu dinţii încleştaţi şi cu ochii înflăcăraţi. Văzurăm, cum îi întinse mâna. — Era, gândiam noi, Radda a aruncat un laţ în gâtul unui fugar de stepă. Deodată văzurăm, cum Leiko ridică braţele în aer, apoi cădiu pe spate!... O minune! Credeai, că un glonț a atins pe tînăr drept în piept. Radda îi împleteai un biciu de piele pe lângă piciore și îl trase cătră dânsa, ceea ce îl făcu se cadă. Fata rămase culcată fără se se mișce și zîmbia tăcând. Leiko, sedând jos, îșî „rozeta“ iese In flictre di, Annamette jeam Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe sase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an Pentru România si străinătate: Pe un an 40 franci, pe sase luni 20 fr., pe trei lun! 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate ocolele poștale din întru si din afară si la d-nii colectori Abonamentul neutru Bra&' Administratiunea. Piata baie. Târgul Inului Nr. 30. etatm I.: Pe un an 20 cor., pe șase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă . Pe un an 24 cor., pe # iuui 12 c., p luni 6 corone. — Ce ese mp iar 10 bani. — Atât aht.namenteie cât și insertmnne «unt a ae plăti înainte. REDACT l UTVE A , ! aflmmnistraţiTmea si Tipografia Braşov, piaţa marc nr. 30 !3«îi8orî netraucate iau 00 primesc.— Manuscripte nu as retrimit. INSERATE se primesc la Adminlatraţiune în Sra^ov şi la nrmftterele BIROURI da A SUNTURÎ, în Viena la N. Dukes Nachf.. Nux. Augenfeld& Emeric Leaner Heinrich Schalek. A. Oppelik Nachf. Anton Oppelik. in Budapesta: la A. V. Goldberger. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). PREJUL INSERTIUNILOR: o seria garmond pe o colonii 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifa şi învoială. — RECLAME pe pagina isa o seriă 20 bani.» Nr. 234. Braşov, Joi 24 Octomvrie (6 Noemvrie). 1902. camerei deputaţilor cu privirela revisuirea art. de lege 44 din 1868, şi din partea sa îşi esprimă dorinţa, ca numita lege se nu fie revisuită, ci din contră să fie esecutată în totă întinderea ei“. Concusul Sinodului din Arad. Era conclusul, ce s’a adus în şedinţa a Il-a de la 2 Noemvrie a. c. a sinodului estra-ordinar al eparchiei Aradului: „Având in vedere, că Sinodul eparchial în 30 Maiu (12 Iunie) a. c. conform prescriselor „Statutului organic“ a săvârşit alegerea de episcop pentru văduvită eparchie a Aradului; Având în vedere, că după § 98 din „Statutul organic“ scaunul episcopesc vacant trebue întregit în timp de trei luni; Având în vedere, că după disposiţiunile generale ale „Statutului organic“ p. I. biserica ortodoxă română îşi regulază, administreză şi conduce afacerile sale bisericesc după dreptul ei canonic, or canonul 25 al sinodului IV, ecumenic dispune, ca în trei luni să se facă hirotonirea de episcop pentru eparchia văduvită. Având în vedere, că autoritatea dirigentă cea mai înaltă în biserica ortodoxă orientală este neîntrerupt legată de puterea episcopală; Având în vedere, că scaunul episcopesc vacant nu este îndeplinit nici astăzi în a 7-a lună de la văduvia lui; Având în vedere, că din acesta causă biserica din eparchia Aradului este lipsită de supraveghere şi conducere archipastorală, or credincioşii sunt lipsiţi de comuniunea darurilor spirituale reservate ordinei episcopale şi transmisibile numai de către episcopul diecesan . Având în vedere, că acestă stare de lucruri altereză disciplina şi aşezămintele bisericei, clătină ordinea morală şi sgudue credinţa religiosă în popor. Din aceste considerante bisericesce spirituale, cuprins de legitimă îngrijire pentru sartea bisericei, pe de altă parte pătruns de sentimentul datoriei sale şi de respectul legii, Sinodul Eparchial întrunit în sesiune extraordinară, dând espresiune sentimentelor sale de omagială supunere şi neclintită fidelitate cătră Majestatea Sa, glorios purtător al coronei Stuluî Ştefan, şi cu deplină încredere faţă de înaltul guvern al M. Sale, în conformitate cu § 96 p. 12 din „Statutul organic“ . Insărcineză pe consistorul eparchial din Arad, ca prin o adresă cătră I. P. S. S.