Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1903 (Anul 66, nr. 1-24)

1903-01-01 / nr. 1

r REDACŢ1UNF.A, feaHinistraţiimea si Th­omSa Braşov, piaţa mare ar. JO. cimsori netrancato nu se pri­­îb«sc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE ss primesc la Administraţiune îr. Braţov şi la următorele^ CIROURI de ANUNŢIJB.1 : « d­3na , la N. Dukee Nanhf J^ux. Augenfeld & Emeric Les­kor, fteinrich Schalek. A. Op­­pelik Nacht'. Anton Oppelik. la Budapesta: la A. V. Gold­­borger, Ekstein Bernat, Iu-**1 Leopold (VTd Erzsebet-krA‘ut)­­PREȚUL INSERTIUW'1­ OR: o aeria garmond pe ° coll­,na 10 bani pentru o publicare.— Publicări nard -ies5_­i?țJ;îar1“ fă și îyit. jîâiă. — RECLAME pe pagina c­a o seria 20 bani. Nr. î. Brașov, Miercuri 1 (14) Ianuarie 1908. f muma vEHmik SIBIU '­ ANUL LXVI, Al' „gazeta“ isse la Hacara iii, ibonarasntE pilim instro-nMsria. Pe un an 24 cor., pe ?ese luni 12 cor., pe troi luni 8 cor. N-rii de Duminecă 2 fi. pe an. totrs România si stismátais: Pe un an 40 franci, pe ?ese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 f­ran­ci. Ro prenumără ispjIiS ofi­­cieis poştale din întru Ji d&re afară şi la d-nii colectori. ADonameatul peutm Brita Administraţiunea, Piaţa b­aie. Târgul Inului Nr. 80, etet iu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Gu dusul în casă . Pe un an 24 cor., pe 0 lunî 12 p., pe trei luni 6 corone. — Un eseroplar 10 bani. — Atât abo namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Din causa sfintei serbatori de mâne, Mier­curi, Sf. Vasilie,­­ţiutul nu va apare până joi sera. Urare de anul nou. Se ne ridicăm, în orele şi mi­nutele, ce ne mai despart încă de anul cel nou, de­asupra necazurilor şi miseriilor­­jilei, se uităm de ceea­­ce ni-a sfâşiat inima, versend, cum şi după un şir de an, atât de înde­lungat (de la epoca redeşteptării noas­­tre naţionale, se pecătuesce în mij­locul nostru încă aşa de mult, cum se duşmănesce frate cu frate şi cum patimile cele rele fac se amuţescă prea des glasul consciinţei şi al mân­driei naţionale, cum servilismul şi fomea de bani tulbură minţile, slă­besc curagiul, în­că simţul de dato­rie şi de demnitate; se ne retragem câte­va momente privirea de la bi­­dosa privelişce, cre ni-o presintă ne­dreptăţile şi fărădelegile de tot soiul, şi se ne înălţăm pe acele piscuri înalte ale cugetării, de unde cu oehii limpezi! şi cu mintea şi inima netur­burată putem se aruncăm p­r­iviri­le noastre în trecut şi în vii pr­os. Ce vedem, pe acesta­­’pudere nesfârşită a desvoltării şi/­‘ vieţii noastre culturale şi naţionale, frumos, îmbucurător şi încuragiator, alta, de­cât rudele semenţei aruncate de pre­decesorii noştri pătrunşi de iubirea şi îngrijaţî de sartea neamului lor? La ce ne aşteptăm în viitor, cu ce ne mângăiăm în mijlocul neajunsurilor şi amărăciunilor, ce trebue se le în­durăm, dăcă nu cu speranţa, ca să­mânţa cea bună, aruncată de mâna binecuvântată a nobililor luptători pentru drepturile şi fericirea popo­rului, să răsară, să crască şi înflorască? !Vor trece secol! pete, până ce sîmburele sădit va răsări“, cjicea ne­muritorul episcop Clain, care s’a sa­crificat în lupta pentru drepturile po­porului. A trecut de atunci peste un secol şi jumătate şi cine va cjice, că sămânţa aruncată de el şi de cei­lalţî apostoli ai românismului, cari au vieţuit în acelaşi veac şi au urmat după el, ar fi răsărit deja pretutindeni ? Oare nu ni­ se pare şi astăzi, în vecul al XX-lea ca o minune, când cetim în cărţile istorice despre stă­ruinţele şi faptele acestor bărbaţi cu inima mare ? Cât n’au obosit bărbaţii aceştia aleşi ai naţiunei în periodul de un veac şi jumătate, ca să semene în popor sămânţa frăţiei, a armoniei, a iubirei de fapte bune şi măreţe şi a abnegării de sine, pentru binele comun! Şi încet, încet a răsărit acea sămânţă binecuvântată şi ată că pe holdele strămoşesc­ se zăresc prin toate unghiurile straturi învertuite şi înflorite, ce aduc mângâiere pentru criua de aeri şi speranţă în criua de mâne. Dar acelaşi mare bărbat al po­porului îngrijat de viitor, ca nu cumva să-i zădărnicască speranţele, a adaus: „Sămînţa aruncată de sigur va răsări, numai de or fi cine se pă­zâscă să nu i­ se taie rădăcinile!“ Par’că anume ar fi vrut să pro­­feţăscă, că un secol şi jumătate mai târejiu va sosi un timp pentru mult CaiCcht­ci Vicoti­ci liciţi uu6, caii vi­oca- ixim mare grije va fi cine să păzâscă să nu se taie rădăcinele semânţei celei bune, ce s’a aruncat în agrii săi stră­moşesc!. Să recunoscem, că acuî acesta este cel mai mare pericul ce ne ameninţă în mersul atât de îngreuiat al desvoltării noastre naţionale. Unde sunt cei chiemaţî şi da­tori să păzască, se nu se taie rădă­cinile acestei desvoltări? Şi deca ei se găsesc şi sunt consoli de marele lor obligământ, ce fac cum se ’nţe­­leg şi cum proced ca să-şi împlinască cu sânţenie chemarea şi datoria? E mult mai uşor a semăna, de­cât a cultiva ce s’a semănat şi a PO­LETONUL „GAZ. TRANS.“ An nou. Venişî şi tu din depărtări ca un copil sburdalnic, Pe frunte porţi cununi de flori, In faţă ochi strălucitori Şi plini de dor năvalnic. Iţi scuturi capul maiestos Plutind în fericire, Şi tuturora le zîmbescî, Pe toţi îi m­ângăi şi-’i robescî Cu dulcea ta privire. Te crete ftăreţ şi imortal, Un deu venit pe iurae Se ’m­părţi noroc fericiri, Să ’nalţi în şubrede măriri Necunoscute nume. Că ai venit nu ne mirăm, Aşa e legea firii: Moşnegii cad, se prăbuşesc Şi alţii ’n locul lor păşesc In partea moştenirii. Dar te-am ruga stăruitor Să ţi faci milostivire, Şi să ne spui de la ’nceput In care zodii te-ai născut Şi ce’i a ta menire? Venit’ai să ne mântuesci De uri şi desbinare? Şi ’n locul pismei diavolesc! Să ’mplânţi virtuţile cerescî: Iubire şi iertare ? O, cât de mult te-om preamări Dec’ai venit cu gânduri: Pe răi să-i desrăutăţesci, Pe buni să-i sprijini ş’ocrotesci In nobile aventuri. Un neam de sarte prigonit Nădejdi în tine pune, Tresaltă’n el un tainic dor Şi buzele-i şoptesc uşor O sfântă rugăciune... Ascult’o şi tu şi ne dă A ’nvingerii cunună In luptele ce le purtăm, In străduinţa ce ne dăm Ş’avem sarte mai bună. Revarsă pacea între fraţi Şi dragostea de bine, Ş’un blăstem de ne-o apăsa Ridică-l cu puterea ta, Să nu ne mai desbine. Altar ţ’om ridica atunci In inimi iubitoare, Că unui neam suferitor I-ai pus balsam vindecător Pe rana care-’l dore. Cu drag te-om imortalisa Că ai venit pe lume, Să faci să strălucescă iar Odrasla fechiului stejr Cu gloriosu-i nume. — — „Unirea ’n forte poate da „A ’nvingerii cunună! „Uniţi-vă şi vă ’ntăriţî, „D’atuncî şi iadul biruiţi „Cu toţii împreună!“ Traian H. Pop. 4TM păzi ca rodul să fie scutit de înrîurin­­ţe­a rele ce tind a­­ zădărnici. De aceea privind la viitor prima dorinţă trebue să ne fie a vedea pă­zit şi apărat rodul muncei, al stă­ruinţelor şi al jertfelor atâtor gene­raţi­uni. Ca să-l ferim să nu fie nimicit de influenţele stricăciose, trebue să-l cultivăm noi înşi­ne cu acea îngri­jire şi acel devotament, care ni le-au lăsat d o pildă pentru toate veacurile predecesorii noştri Acesta nu se poate ajunge decât ni­mai printr’o mare iubire de jertfă şi abnegare de sine. Fie ca anu! ce vine să ne întă­­îr fîcă pentru acest apostolat spre bi­nele naţiunei şi al patriei noastre! Compromisul austro-ungar. Elî s’au terminat în Budapesta conferenţele miniştrilor ungari şi austriacî, care s’au tr* «pat de redactarea şi stilisarea defini­tivă a proiectelor privitdre la compromi­sul vamal austro-ungar. Atât ministrul pre­sident Szell, cât şi ministrul president Ko­­erber vor depune în 26­­. c. proiectele pe biroul celor două camere. Mai înainte însă ei "se vor declara asupra acestui com­promis. Proiectul de lege asupra imi­grărilor.­in şedinţa de ieri a dietei un­gare s-a încheiat şi desbaterea pe para­graf­ asupra proiectului de lege privitor la imigrări. Majoritatea a primit proiectul, care în curând va deveni lege, împărţire,­ Turciei? „Novosti“ din Petersburg crede, că cu ocazia întrevederei miniştrilor Lambsdorff şi Goluchowski­­a fost vorba, ca puterile interesate să cum­pere de la Turcia, Macedonia, Serbi­a-veche şi Albania. „Le Nord“ tot din Petersburg, care în ultimii ani a ocupat locul unui cl­ar oficios, ceire că Franţa va lua Serbia- Víchie şi districtul Delr, Rusia va primi vilaeturile Uskub şi Monastir; Anglia îşi reservă vilaetul Scodra şi districtul Elbar­­rsn ; Italia va lua districtele Karaferin, la­ Biblioteca Judeţeană ASTRA lonic şi împrejurimile. Germania şi-a ifta ochii pe vilaetul ianina, or Austro-Fugaria se va alege cu districtele Seras şi Drama. „Dnetvnic“ din Sofia, e la rândul lui in­format „din sursă politică autorizată“, că contele Lemsdorff şi contele Goluchowski au stabilit următorea înţelegere: Bulgaria va fi proclamată independentă, în schimb prinţul va disolva comitetele macedonene şi va ceda Rusiei portu­ra Burgas şi Varna — Macedonia va primi tautonomia, cu prin­cipele Mirko de Muntenegru ca guverna­tor general. — Austro-Ungaria capătă Mi­­troviţa şi un acces la marea Adriatică, „Politică românesca“. Sub titlul acesta, noul ziar braşovean „BrassóiHírlap“ se ocupă într’un prim ar­ticol de politica de pasivitate a Români­lor. Autorul articolului zice, că a întrebat odată pe un distins politician român, că de ce un popor de trei min­cine, cum sunt Românii, nu păşesce pe terenul activităţii? Politicianul român ar fi răspuns: „Noi pu­tem aştepta“. Din aceste trei cuvinte îşî formuleză autorul conclusiunile După interpretare „Br. H.“ răspunsul de r.­ite ar fi să se înţelegă în modul următo­r avem timp se aşteptăm pănă se va spoi­­numărul Ro­mânilor, căci avem convingerea, că peste câte­va sute de anî în Ardeal nu se va vorbi, decât românesce. Avem timp, să aşteptăm pănă vor coborî păstorii din munţi în văi şi vor ocupa proprietăţile, din car­­espansiunea şi gogoriţa grando­maniei l-a expropriat pe Maghiari. Avem timp, să aşteptăm pănă ne vom zidi şcoli, institute culturale, ni­ se vor înmulţi băn­cile şi se vor împuţina adversarii. Avem timp să aşteptăm pănă ce încetul cu în­cetul va cresce marea de popor pănă în vîrful Buceciului şi se va strecura în fun­dul văilor şi pănă ce ruinându-se zidurile străinilor să ridicăm noi palate pentru un popor cultivat şi îmbogăţit. Credend, că aceste conclusiunî sunt sigure, autorul articolului declară, că pot Felicitările de anul nou. Este ceva firesc, că primele nostre gândiri în cina de anul nou sunt bune şi curate, inspirate de dorinţe şi urări de bine pentru rudele, prietenii şi cunoscuţii noştri. In România copii umblă cete-cete pe strădi şi din buzunarele lor pline de grâu seu orez „semănă“ trecătorii, urîndu-te „mulţi ani!“ Prin „sămănatul“ cu grâu se simbolisază belşugul de pâne, or ore­zul va fi însemnând de sigur belşugul de pilaf, mâncare obicinuită la Turci.­­ La Germani urările de anul nou sunt generale, în Belgia serbările de anul nou iau proporţii mari. In Antwerpen de esera­­plu omenii cu mic cu mare sunt în picioare din ciorî de di, er pe strădi este aglom­e­­raţie mare şi cunoscuţii şi necunoscuţii se felicită unii pe alţii. In Suedia şi Nor­vegia este obiceiul de a se felicita în persona şi adesea se face câte un drum, lung şi obositor prin zăpadă şi pădure, spre a pute ura în personă. In schimb îi este asigurată „gratulantului“ primirea cea mai cordială.

Next