Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1903 (Anul 66, nr. 1-24)
1903-01-28 / nr. 21
REDACŢIUNEA, idministratiunea si Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Sosia ori netrafcita nu se primeau.— Manuscripte nu sa retrimit. INSERATE se primesc la Adminiatraţiuna In Braşov şi la urmatoarele BIROURI de ANUNŢURI: în Viena la ÎS. Dukee Nanhf Hux, Augenfeld & Emeric Lesner, Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf, Anton Oppelik. in Budapesta, la A. V. Goldberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR: o seria garmond pe o poloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLARE pe pagina 3-a o seria 20 bani. Nr. 21. Braşov, Luni-Marţi 28 Ianuarie (10 Februarie). „gazeta« iese la fiScire fii. itaanMe pastru Anstio-OBprij: F© un an 24 oor., pe şes« Icni i*2 oor., pe trei luni 6 oor. N-rii de Duminecă Sfi. po ax Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe £(.10 luni 20 fr., pe trei luni 50 fr N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi dus afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţinea, Piaţa Mare. Târgul Inului Nr. 30, etadiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă . Pe be an 24 cor., pe 8 luni 12 cu pe trei luni 6 corone.— Un esnmpi&r 10 bani. —• At&t abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Limba armatei şi Andrassy. Ori de câte orî guvernul unguresc este strîmtorat de oposiţiunea din cameră pe tema naţionalismului maghiar, urmărirea aşa cjişilor agitatori ai naţionalităţilor ia dimensiuni mai mari. Guvernul se simte nevoit a da dovedi că, deşi de esemplu ia în apărare limba de serviciu germană în armata comună, totuşi n’a încetat şi nu încetăză de a fi naţional maghiar. O ia in apărare fiind că n’are încă trău. Cum s’ar și pută se facă altfel acul, când nu numai că nu dispune de-o armată maghiară, dar nici măcar de un singur tun? Cea mai strălucită dovadă despre situaţiunea silită, în care se află partidul guvernamental în cestiunea comuniunei seu a mnunei reale cu _A .-Kifvia, ni.ntă fiisfirisul Contelui Iuliu Andrassy rostit în descrierea generală a proiectelor de lege militare. In acăsta vorbire fiul răposatului ministru de esterne Andrassy a luat în adevăr apărarea limbei germane ca limba de serviciu în armata comună, arătând că ea este justificată prin însăşi legea pactului dela 1867, de altă parte însă a făcut sentimentului şi aspiraţiunilor naţionale maghiare faţă cu armata nişce concesiuni, cari în ultima analiză pregătesc succesiva maghiarizare a armatei, încât privesce partea ei ce se recrutăză din Ungaria. A avut mult curagiu contele Iuliu Andrassy a vorbi cum a vorbit în faţa oposiţiunei estreme, în care dau tonul agitatori ca Barabas şi Komjáthy. Modul pătimaş cum fu întâmpinat din partea celor estreme pentru cuvintele sale, este o probă destul de tare pentru acăsta. Dar el prin aceea, că a pledat indirect pentru cunoscutele dorinţe şi pretensione ale lui Apponyi, a sguduit însuşi basa strict legală, pe care s’a pus, căci a admis că cu încetul se pot îndrepta lucrurile în privinţa limbei prin aceea, că regimentele vor adopta ca limbă a lor limba maghiară, fiind totodată toţi oficerii maghiari aplicaţi la aceste regimente. In privinţa acăsta este logic ceea ce susţine o feie vienesă, că dăcă Andrassy crede a fi lucru îndreptăţit ca regimentele să ia cu încetul un caracter naţional având tot numai oficeri naţionali, atunci nu e departe timpul, când şi pretensiunea ca limba comandei şi organisaţiunei interne să nu mai fie, cât pentru Ungaria, cea germană, ci cea maghiară, îşi va afla apărătorul său, şi când fără miseria certelor dintre naţionalităţi se va transplanta şi în armată. Este dar mai mult o cestiune de oportunitate şi de momentană necesitate, ce îl îndemnă pe Iuliu Andrassy să stăruie pentru respectarea legei pactului de la 1867, care lasă cu totul la decisiunea coronei, care să fie limba de serviciu a armatei. Or, nu e aşa, când el afirmă ţaţă cu oposiţionalii, că Maghiarii mai trebue să se gândăscă şi la aceea, că monarchia în fiecare zi pote să fie încurcată în vr’un răsboiu, că în acest răsboiu ea poate să învingă, dar poate să fie şi învinsa. Şi de va fi învinsă atunci cine gărantăză, că coroana-lui Ştefan nu va fi ameninţată ? Din causa acăsta armata trebue să aiba o limbă de comandă şi de serviciu unitară, ca să n’ajungă a fi în momentele pericolului o „întrăgă babilonie“. A mai din contele Andrassy, că legea naţionalităţilor nu se poate estinde şi asupra afacerilor comune şi că disposiţia ei, că „limba maghiară este limbă a statului“, se referă numai la administraţiunea internă. E semnificativ, că oposiţia kos---i-1---— 1, vw, r» 0vxvn n X din de legea naţionalităţilor, se provocă la ea şi o aduce ca dovadă contra lui Andrassy pentru a sprijini postulatul ei naţional. Sentinţa de la Clusiv în procesele „Tribunei“ a provocat o adevărată sensaţie. Mulţî credeau de es, că în telegrama publicată în ultimul nostru număr s’a strecurat o greşală de tipar, atât de enormă li se părea amenda de 11.000 corone. Conform sentinţei suma acăsta se va lua din cauţiuneaharului. Foile din Clusin sunt forte satisfăcute de acăstă sentinţă. Organul guvernamental „Magyar Polgár“ descrie: „Acesta a fost o sentinţă la locul ei, necesară şi exemplară“. „Erk“ zice: „Tribunalul a adus o sentinţă cu care poate să fie mulţumit orice om nepreocupat (?) care are sentimente adevărate maghiare“. — Rechisitorul lui Csipkés „E—k“ îl încarcă de elogii. „E—k“ ,fice, că acel rechisitoriu a fost o adevărată filipică, plină de argumente puternice. Păcat însă, că nu o publică în estens, căci din estrasul ce-i dau numitele foi, nu vedem de loc criteriile unei filipice, ci vedem numai clișeurile debitate de atâtea ori înalte rechizitorii.... Noul tarif vamal austro-ungar. ziarele cele mari austriace, prevăd în noul tarif un nou răsboiu vamal cu statele balcanice, „Neue Freie Presse“, făcând comentarii asupra lui, relevăză faptul că până acum România, Serbia și Bulgaria erau favorisate prin taxe speciale la cereale. Noul tarif le ia acestă favoare. Sporirea taxelor pe vite lovesce mai cu sămă pe Serbia. „N. F. Presse“ se întrebă: „Ce o se devină exportul nostru în Peninsula balcanică? In anul 1901 am exportat în aceste state, mărfuri în valoare de mai mult de 81 de milioane. Răsboiul nostru vamal cu România ne-a făcut pagube mari. In urma acordurilor vamale, am constatat îmbunătăţirea acordului nostru, care a sporit mereu în proporţie cu îmbunătăţirea stărei economice a României. Trebue să se acorde celor trei state alte compensaţii pentru a nu păgubi industria nostră“. Faţă cu acestă stare de lucruri, Serbia şi Bulgaria după cum află „Le Temps“ din Paris, proiectăză să formeze o ligă vamală sub patronagiul Rusiei, pentru a resista la tarifele Austriei şi Germaniei. Nouă dovedi in afacerea Dreyfus ? Biătelor francese li-a comunicat o notă Agenţia Fournier, prin care se afirmă că deputatul socialist Jaurăs posede dovada, că un general, fost ministru de răsboiu, a comunicat documente secrete judecătorilor de la Rennes, ai lui Dreyfus. Documentele ar fi fost false şi pentru acăsta trebue să se anuleze procesul lui Dreyfus şi să se dea în judecată fostul ministru. Mobilisare? Cu toate desminţirilefiarelor, oficiale, faimele despre mobilisărî şi pregătiri de răsboiu în vederea isbucnirei mişcării revoluţionare în Macedonia, se menţin. Lui „Bud. Hirlap“ şi altorfiare maghiare din Pesta li se anunţă din lume, că întrega garnisonă de aici a primit ordin se fie gata. Scopul acestui ordin nu este cunoscut, însă e clar, că el stă în legătură cu disposiţia, că o parte a flotei de rosboiui va sosi în curând la Fiume. O serie telegrafică din Belgrad anunţă, că reserviştii au fost însdiinţaţi, că pe ziua de 20 Februarie vor fi chiemaţi sub arme, deci să fie gata. O telegramă din Roma vestesce, că pregătirile de rosboiui ale Italiei se fac pe o scară forte întinsă. Şeful statului major, generalul Saletta, petrece de treifile în Neapole, centrul mobilisării armatei italiene, şi unde se află marile deposite de cereale, făină, îmbrăcăminte şi arme. Se afirmă, că s’au pregătit tote pentru o intervenţie, fie în Balcani, fie în Tripolis. Flota de resboiti (15 vase) stă gata de plecare, tot aşa s’au designat şi trupele, cari vor fi mobilisate. Indată ce Austro- Ungaria va interveni în Macedonia, la Neapole vor debarca 10,000 soldaţi. Lui „Figaro“ i se anunţă din Filipopolis şi Sofia, că Sultanul a dat ordin să se mobiliseze numaidecât 240.000 ımenî pentru Macedonia. Scriea acesta se desminte dicându-se, că Turcia are actualmente forţe suficiente pentru a suprima revoluţia, ce va isbucni. Discuţiune asupra limbei armatei. (Şedinţă furtunosă în dietă.) Şedinţa de Vineri, 6 Februarie, a dietei a fost extraordinar de furtunosă. Deputatul independist Barta Ödön a cerut cuvânt, înainte de ordinea de a fi, ca să protesteze „în numele naţiunei“ contra teoriei enunţate în şedinţa precedentă de contele Iuliu Andrássy privitor la limba de comandă a armatei. Contele Andrassy zisese, că legea naţionalităţilor de la 1868, în care se enunţă, că limba maghiară e limba statului în Ungaria, nu se poate aplica şi la instituţiile comune, cum e armata; a voi să se aplice legea acăsta şi la armată, ar însemna desfiinţarea încetul cu încetul a afacerilor comune. Coronei i s’a reservat dreptul de a dispune, care să fie limba de serviciu a armatei, ăi dăcă Corona n’a dispus ca limba maghiară să fie limba armatei, e pentru că n’a voit ca armata să devină un turn babilonic. Barta Ödön a combătut violent pe contele Andrassy, imputându-l între altele, că înaintea lui e mai preţiosă graţia puterii, decât realizarea aspiraţiunilor na-ionale. Stânga estremă acompania cuvintele oratorului ei cu aprobări viforese. Ministrul president Coloman Szell simţind, că e momentul săibă şi el un cuvânt, a respins la început cuvintele lui Barta prin care a acusat pe Andrássy, că veneză după graţie. Andrassy a vorbit din convingere asupra unei cestiuni, despre care a vorbit obiectiv. (Mare sgomot în stânga şi stânga estremă.) Szell spune că în privinţa acesta şi el este de aceeaşi părere, şi nu poate fi nici de cât vorba, că prin disposiţia prea înaltă privitore la limba armatei, s’ar atinge suveranitatea statului ungar. Prin art. de lege XII de la 1867 limba maghiară nu e decretată nicăirî afacere comună, cr starea acăsta esistă de 85 ani. (Mare sgomot în stânga estremă. O voce din stânga: Destul de ruşinos lucru!) Inse limba maghiară îşi are drepturile ei în armată, la instrucţie şi la corespondenţă. (Mari contradiceri în stânga). Limba maghiară îşi are drepturile ei inprescriptibile. (Vii strigări din stânga estremă: Nu-i mai putem asculta! Jos!) Dar nici acăsta nu vreţi s’o concedaţi, nici asta n’o primiţi bucuros. Am credut, că veţi primi bucuros, dăcă eu din acest loc spun, că limba maghiară îşi are drepturile ei inprescriptibile, pe cari le respectăm cu sfinţenie, pentru a se validita acolo unde e posibil pe lângă limba de comandă. Limba de serviciu în armată trebue se fie unitară, dacă vrem ca armata, la cașuri de nevoie, să nu sufere în ceea ce priveste capabilitatea ei de apărare și de luptă (Strigări în stânga extremă: Partidul guvernamental face politică austriacă.) Hollo L. independist, spune, că se năgă suveranitatea limbei maghiare. Andrassy degradăză limba maghiară la rolul limbilor română, slovacă, sârbăscă, — în sfîrșit la niveu babilonic. Buzath F.: Pe altul l’ar fi sfâșiat pentru astfel de cuvinte. Hollo: Andrassy s’a gândit, poate, că atunci şi Cehii şi Polonii vor pretinde hegemonia limbei lor. Vészi: Acesta a fost adevăratul înţeles al vorbirei. Hollo: Dar pentru ca să nu fie încurcături în Austria, noi să n’avem drept de disposiţiune ? Bine fac Cehii şi Polonii când îşi apără drepturile lor naţionale, noi n’avem să ne amestecăm în inşuinţele lor. Este un raţionament periculos, de a renunţa la un drept, numai pentru ca în Austria să nu fie încurcături. * Urmăză o scenă agitată între ministrul Fejervary şi Ugron Gabor. Mezössy luând cuvântul dice, că ministrul president şi ministrul de honvedî fac obstrucţie prin întreruperi. (Ilaritate). Acum amândoi jocă rolul mutei din Porţiei. (Ilaritate în stânga.) B. Fejervary : Sunt răguşit. Ugran: Muta din Porţiei joca şi nu vorbesce. Br. Fejervary : Am spus’o de repeţite ori, că nu sunt curios de a asculta pe d-l Ugrón. (Mare sgomot in stânga și stânga estremă). Astemperăte.... (Urmăză o scenă forte agitată. Stânga și stânga estremă strigă din toate puterile, sgomotul e la culme și cuvintele presidentului, prin cari