Gazeta Transilvaniei, martie 1903 (Anul 66, nr. 48-72)

1903-03-01 / nr. 48

relucţutirea , în­inistraţiaM şi Tipornia Bratov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se pri­­mefte.— Manuscript© nu 3© retrimit. INSERATE •• primesc la Administraţiune tn Braşov şi la m­inaterele BIKOCRI de A.NXTÎTTU­Rέ­n Viena , la N. Dukee Nachf îSux. Augenfeld & Eraeric Lea­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf, Anton Oppelik, in Budapesta, la A. V. Gold­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). PREŢUL INSERTIUNILOR: o seria garmond pe o poloana 10 ban! pentru o publicare. — Publicări mai dese după fari­ta și învoială. — RECLAME pe agina 8-a o seria 20 bani. Nr. 48. Braşov, Sâmbătă 1 (14) Martie. 1903. ANUL LXVI, a GAZETA“ lese în Bactre di. Abonamente pe din Austro-Ungaria Pe un an 24cor., pe şose ’ur 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Dumineci 2 fi. po fii Pentru România şi străinătat­e. Pe un an 40 franci, pe e^si luni 20 fh, pe trei luni IC fi N-rii de Duminecă 8 frsr nî. 8e prenumera la tote ofi ciele poștale din întru­t*' di afară și la d-nii cole* tori. Abonamentul pentru fr.v Administrafiunea, Piatî‘ mart. Târgul Inului Nr. 80 etaj.it I.: Pe un an 20 oor., pe luni 10 cor., pe trei lun­i 5 oor. Ou dusul în casă : Pt vn: *1 24 por., pe 8 luni 12 p.. î n txe luni 6 coroane. — Un ol.»înpiai 10 buni. — Atât abonamentele cât și inaertiurdie sunt a se plăti înainte. Schimbarea sceneriei dualiste. Se nu fi avut dreptate acela, care vorbind despre monarchia noastra a c}'90 că este „imperiul neverosimi­­lităţilor“, când vedem cum deodată s’a schimbat sceneria dualistă şi cum ceea ce se afirma faţă cu Translai­­­tania, acuma se poate susţine numai cu privire la Cislaitania; cu alte cuvinte, cum pacostea obstrucţiunei a trecut din Austria în Ungaria şi pe când parlamentarismul ungar stag­neaza, „Reichsrath“-ul din Viena lu­­creaza cu putere îndoită pentru a resolva proiectele de lege, menite a satisface necesităților urgente ale statului şi ale monarchiei? Camera deputaților din Viena a votat proiectele militare de mult, pe când în camera ungară urmeaza deja de şase septemânî discuţiunea asupra lor, vise fără de nici un alt resultat, decât acela, că s’au presentat din partea oposiţiei obstrucţioniste aproape patru-zeci de moţiuni contra acelor proiecte, cari vor da ocasiune pro­punătorilor de a mai prelungi încă­­odată aşa de mult obstrucţiunea, având dreptul fie­care din ei a mai vorbi odată câte­va ore, ori şi mai mult, la încheierea desbaterei. Mai mult, camera deputaţilor austriaci a trecut deja peste prima cetire a proiectului de lege budge­tar, pe când guvernul ungar încă nici o indemnitate pe alte 1­ 4 luni nu este sigur a pută dobândi dela cameră. Cehii, se vede, vor se părăsăscă cu totul tactica obstrucţionistă, căci se asigură, că ei sunt deja h­otărîţî de a nu mai împi­­deca nici prima cetire a proiectelor pactului cu Un­garia. Ba ministru-preşedinte Koerber şî-a ridicat din nou în camera aus­­striacă glasul de „samsar cinstit“ în afacerea împăcării germano-celtice şi a desfăşurat un program, amănunţit de reforme, ce voesce a le introduce în administaţie şi justiţie. Ce s’a petrecut ca să fie justi­ficată o astfel de schimbare a lu­crurilor în Austria? înăuntrul ei nu seim se se fi ivit nimic deosebit, nu observăm nicăirî vr’un semn vădit de apropiere între cele două naţiuni din regatul boem. De altă parte cu greu se poate admite, că atitudinea presentă a de­putaţilor cehi din camera vienesă ar fi numai eflucsul convingerei lor mai bune, că cu obstrucţiunea nu­ o vor duce departe, căci e o armă cu două tăişuri. Nu, tactica actuală a Cehilor precum şi a celorlalte cluburi şi par­tide din adunarea deputaţilor, tre­­bue să aibă şi alte motive. Poate nu greşesc acele foi maghiare, cari afirmă, că la Austriacă se observă tendinţa de a voi să apară acei mai reali faţă cu trebuinţele monarchiei şi mai îngrijaţi pentru viitorul acesteia, de­cât Ungurii. Despre un lucru putem fi siguri. Cei din Austria au început a se re­culege şi a cunosce, că certele şi desbinările dintre ei contribue numai a întări poziţia preponderantă a Un­gariei în concertul dualist. Ei sunt aciî firm hotărîţi de a se abnega, cât nu­mai le va fi posibil fără a-şî periclita propriele interese naţionale şi eco­nomice, pentru a pută procede în toate cestiunile de interes general în unire, făcend faţă pretensiunilor de tot felul ale Ungariei, pe cari ei cu toții de mult le-au declarat, cu drept ori cu nedrept, esagerate. Ceea­ ce doare însă și supără mai­­ mult la Budapesta, este, că în Reichs-­­rath se ridică la toate peasiunile voci, cari condamnă politica interioară a guvernului unguresc față cu naţio­nalităţile nemaghiare. Acesta e destul spre a face ca foile maghiare se declare pe Aus­triac­, fără deosebire, de cei mai mari duşmani ai Ungariei. „Pretensiunile naţionale.“ Ziarul „Zeit“ din Viena scrie, că guvernul­ Szell este în posiţia de a-şî realiza promisiunile, ce le-a făcut în afacerea aşa numitelor „pretensiuni naţionale“, ridicate de contele Apponyi şi soţi şi susţinute de opoziţie privitor la armată. Anume: noul cod pe­nal militar s-a pregătit deja, în ce priveşte soluţiunea cestiunei steagurilor şi emble­melor din punct de vedere maghiar Coloman Szell s’a înţeles în principiu cu cercurile militare din Viena. Privitor la pretensiunea, ca ofiţerii supuşi ungari să fie transferaţi la regimentele din Un­garia, sunt oare­cari piedecî. Monarchul a dat, ce e drept, la 1868 un rescript, în care învita pe ministrul de rasboiu, ca ofiţerii originari din Ungaria să fie împărţiţi la regimentele ungare. Atunci s’a şi întâm­plat de fapt acăsta. Pe timpul însă cât a fost ministru de răsboiu Krieghammer, or­dinul, din consideraţiunî de serviciu, a fost pus ad acta, ba cercurile militere au pus pond pe aceea, ca ofiţerii originari din Ungaria să fie împărţiţi la regimente aus­triace. înainte cu câte­va zile însă — dice „Zeit“ — s’a întâmplat un lucru de impor­tanţă extra-ordinară.­Majestatea Sa a atras, în formă oficială, atenţiunea ministrului comun de resboia Pittreich la rescriptul din 1868. Pittreich a ordonat deja trans­ferarea a numeroşi ofiţeri ungari la regi­mentele ungare, disposiţiune care se va publica zilele acestea în foia oficială. Ce­lelalte transferări vor urma repede una după alta, — şi astfel marele gravamen, din a cărui pricină s’a făcut atâta sgomot din partea politicianilor oposiţionişti, va dispare. Prin acăsta însă — adauge z zia­­rul — nu se va ajunge ţinta representării co răspuinjătăre a elementului ungar în ar­mata comună, deăre­ ce pe când numărul ofiţerilor ungari formăză numai 22°­ 0 din totalul ofiţerilor armatei, pe atunci 40°/0 din întreg contingentul armatei comune constă din supuşi ungari. Din causa acăsta mare parte din ofiţerii austriaci vor ră­mână la regimentele din Ungaria. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Trei liturghii cetite.*) De Alphonse Daudet „Cum ai eris Garrigou ?... Doi curcani cu trufe ? „Da, părinte, doi curcani delicaţi um­pluţi cu trufe. Eu sciu dar, căcî singur am ajutat la umplut. Gând se frigeau, mă temeam, că le plesnesc, pielea atât erau de îndesaţi. „Iesus Maria, trufele sunt mâncarea mea favorită — dă­raî repede superpeli­­ceul (stihar scurt), Garrigou! — Şi ce ai mai văitut în bucătărie afară de cur­cani ? „O, tot feliul de lucruri bune. — De la amiadi n’am făcut alta, decât am tot ciupelii la fasanî, potîrniche şi sturdî — de shurau penele cât colo, pe urmă am pes­cuit din lac ţiparî, crapi şi păstrăvi şi... „Erau graşi păstrăvii, Garrigou, hai? „Graşi de tot, părinte, nişce păstrăvi straşnici, soli... „Ah, Domne, par­că le văd toate acestea cu ochii. — Dar vin ai turnat în cană pentru liturghie?... „Da, părinte, este pregătit totul. Insă vinul de liturghie nu-i nimica faţă cu cel ce va veni după liturghie. Să vedî în refec­toriul castelului ce e! O mulțime de ga­rafe toate pline cu vin în toate colorile. Apoi tacâmuri de argint, fiori și cande­labre! — Așa un ospăț n’a mai fost, cum o fi ăsta din noaptea de Crăciun. Domnul marchis a invitat pe toți nobilii din veci­nătate. Vor fi cel puţin patru-izeci de per­­soane la masă, afară de primarii­ şi scrii­tor. Ah, părinte, trebue să vă socotiţi forte fericit, că şi Sfinţia Vostră sunteţi între cei invitaţi. Eli am mirosit numai curca­nii şi mirosul acesta mă urmăresce în toate părţile. — Aoh!“ „Repede, repede, fiiule! Trebue să ne ferim de îmbuibări păcătose, mai ales în noaptea de Crăciun. Aprinde repede fă­cliile şi trage clopotul de liturghie. E­­ aproape miertul nopţii şi nu e permis să întârziem“. * * * Dialogul acesta avu loc în noaptea de Crăciun din anul Domnului o mite şăse sute şi atâţia, între sfinţia sa părintele Do­minic Balaguere, capelan al familiei Trin­­guelage, şi între sacristanul Garrigou său mai bine între acela, pe care Dominic îl credea de sacristanul Garrigou. Căci trebue să sciţi, că în acea noapte diavolul îm­brăca figura tînărului sacristan Garrigou, spre a ispiti pe părintele la nesaţ. Pe când aşa dar aşa numitul Garri­gou trăgea din toate puterile de funia clo­potului din turnul capelei domnesc­, sfin­ţia sa în mica sacristie îmbrăcă sticharul şi casula şi de­oarece spiritul lui, prin atâ­tea zugrăviri gastronomice deja era puţin zăpăcit, buzele lui murmurau în timp ce se îmbrăca, în loc de rugăciuni, cuvinte d’al d'astea: „Curcani fripţi — crapi graşi — păstrăvi uriaşi —“. Afară sunetul clopotului era purtat departe în vânt. Pe castele de la Ven­­toux, dominate de vechile turnuri ale cas­telului se ivea din când în când câte o făclie. Erau familiile arândaşilor, cari ve­­niau la capela din castel să asculte litur­ghia de mădă noapte şi se urcau pe casta în grupuri şi cântând cântări sfinte, înainte venea tatăl cu felinarul, apoi fe­meile îmbrăcate în nişce mantale lungi şi negre, printre femei strânşi unii lângă alţii — copiii. Cu tată era înaintată şi cu tot vântul rece, mergeau cu toţii voioşi îna­inte, să asiste la liturghie şi apoi după li­turghie la masa, ce li se aşternea de obi­­ceiu şi lor în bucătărie. Din când în când se ivea în trecere câte o călăsă cu feres­­tri strălucitoare, urmată de făclieşî, ori să vedea un catâr cu clopoţei la gât şi la lumina felinarelor arândaşii recunoscură pe primarul lor, pe care îl salutară cu cu­vintele: „Bună sara, d-le Arnoton“. „Bună săra, bună săra, omeni buni!“ Noaptea era senină şi gerasă. Pe cerin straluciau mii de stele, vântul de nord vâjâia şi pe haine cădea o ploie subţire ngheţată fără să le ude şi ploia era un fel de zăpadă, care justifica tradiţia des­pre Crăciunul alb. Sus în vîrful dealului *) Liturghii necântate, cum se obicinuesce în bi­serica apusenă. In z ziua de Crăciun fie­care preot trebue să slujescft 3 liturghii. Din „Reichsrath“. In parlamentul austriac s’a urmat alaltă-erî discusiunea asupra budgetului. Intre oratorii acestei şedinţe a fost şi con­ducătorul ceh Kramarz, care a desfăşu­rat punctul de vedere al partidului Ce­hilor tineri. Declaraţiuni importante a fă­cut şi ministrul president Koerber. De ase­menea şi cei­lalţî oratori ai partidelor din „Reichsrath“. Primul orator Dr. Menger (german) voteză budgetul. — Romantzuk (rutean) nu găsesce satisfăcătăre situaţia politică generală. Acesta se referă şi la raporturile Austriei faţă cu Ungaria, care singură beneficiază de toate fal­sele comuniunei, dar i-ar plăcă totu­şi să rupă legăturile comune, atât cu privire la politica in­ternă, cât şi la cea esternă. Austria tre­­bue să promoveze la fel cn desvoltarea popoarelor sale, şi Germanii trebue consi­deraţi şi ei numai cu primul inter pares.— Spinck­i invită guvernul să fie drept faţă cu tote naţionalităţile imperiului, căcî atunci s’ar pune capăt luptelor naţio­naliste. Kramatz spune, că guvernul actual nu este constituţional. Germanii stiu, că nu dispun de majoritate în cameră şi pot avă un m­inisteriu parlamentar. Nu Ger­manii, ci Cehii sunt îndreptăţiţi a­ se plânge de direcţia guvernului, care face tot ce-i stă în putinţă pentru a întări pe Germani. Singura cale de eşire din impas, ar fi ca­lea legei şi a dreptăţii. Cehii, continuă oratorul, nu fac politică de populari­tate, ci vreu să servăscă esclusiv poporului lor şi prin acesta patriei şi egalei în­dreptăţiri a tuturor popoarelor. Vrem să facem ca statul acesta să devină liber şi independent, tare şi unitar în interesul tu­turor popoarelor. Guvernul să alăgă între programul nostru şi programul Germani­lor, care însămnă puterea şi hegemonia unei minorităţi asupra majorităţii. Koerber, ministru-president, declară că nimic nu e mai firesc, decât a da în cestiunea naţionalităţilor acelaşi răspuns : guvernul nu este naționalist, din care cauză nici nu poate face politică de nație.

Next