Gazeta Transilvaniei, iunie 1903 (Anul 66, nr. 119-142)

1903-06-11 / nr. 127

Pagina 2. Nicî de astă-dată Banul Khuen-He­­dervary n’a primit însărcinare de la Maj. Sa pentru a constitui un cabinet. El a plecat la Budapesta, cu însărcinarea de a sonda situația, intrând în contact cu dife- I rițî bărbați politici maghiari. Totă ziua de ieri Banul a făcut acesta, dar se pare că fără resultat mulțumitor. Numai după­ ce se va fi informat deplin asupra situațiunei şi numai după ce va avea şanse de a putea constitui un ministeriu, Banul se va întorce la Viena, primind eventual de a constitui cabinetul. Ajuns în Budapesta, Banul s’a dus la clubul liberal, unde a convorbit timp mai îndelungat cu contele Ştefan Tisza, Carol Hieronymi, contele Iuliu Andrassy, Szentivanyi, Eszterhazy, Mikszáth, şi cu alţii, cărora le-a declarat, că va conferi cu toţi factorii parlamentari şi apoi va lua o decisiune. Probabil, că Banul se va întorce ade Marţi în Viena, ca se raporteze Majestăţii Sale asupra resultatului încercărilor sale din Budapesta. Cei mai impacienţi sunt kossuthiştii. Ei au decis se înainteze presidentului die­tei rugarea, ca să se redeschidă seria şe­dinţelor dietale, şi acesta pe temeiul­­-lui 252 din regulamentul camerei, care dă dreptul, că ori­când 20 de deputaţi pot cere redeschiderea şedinţelor suspendate. Face impresie ciudată şi caracteris­tică tot­odată, că declaraţia adresată pre­sidentului camerei contele Apponyi, re­dactată de Bartha Miklós, se motiveză cu aceea, că crisa e agravată şi prin împre­jurarea, că Majest. Sa nu petrece în Un­garia, nu ascultă aici pe sfetnicii săi, ci petrecând pe teritoriu strein, dă prilej şi bărbaţilor de stat streini să se amestece în afacerile interne ale Ungariei. Mai remarcăm, că căpetenia kossu­­thiştilor Francisc Kossuth a fost Duminecă în Czegled, învitat de alegătorii săi. El a spus, că după a lui părere, Corona trebue să vină în Ungaria şi să caute aici o so­­luţiune a crisei. Kossutiştii se prefac a fi alarmati şi prin o pretinsă declaraţie, ce ar fi făcut-o moştenitorul de tron archiducele Francisc Ferdinand. După „Keleti Értesítő“, archi­­ducele moştenitor să fi dis de curând: — Pactul din 1876 nu valorază ni­mic şi acum e de urgenţă, ca Austria se reocupe Ungaria, cei europene. Sub egida acestui acord, Serbia este în stare de a­ se conduce în mod absolut real. Italia şi noul rege sârb. Italia a autorizat pe ministrul său la Belgrad să asiste la sosirea regelui Petru I, la Belgrad. Tot aşa au făcut şi celelalte mari puteri. Germania. ziarul oficios „Die Post” spune, că Germania consideră faptele din Serbia ca pe niste evenimente de caracter intern. Astfel fiind, Germania va recunosce pe noul rege sârbesc. O scrisoare descoperită. „Frankfurter Zeitung11 află din Bel­grad, că în uniforma răposatului rege Alexandru s’a găsit o scrisoare închisă, în care se destăinuiaj despre complot și era is­călit Zivkovicî. Regele, primind’o în sera dinainte, de asasinat uitase s’o deschidă. Acesta esplică încercarea de sinuci­dere a lui Zivkovicî. Colonelul Misiei i-a strigat amenin­țător : — Haide, lucreazi, nu te tăndăli! Cioclul a răspuns: — Ați asasinat pe rege și nu aveți a-mî porunci nimic; dar dacă vreţi, pu­teţi să mă asasinaţi şi pe mine. Soldaţii au trebuit să continue să­parea gropei. Soldaţii, cari au împuşcat pe fraţii noştri, când ne-au vădut plângând, au plâns şi dânşii. Unul din ei, în momentul împuşcărei, a lăsat să-i cadă arma din mână. Evenimentele din Serbia. Serbia şi acordul austro-rus. Corespondentul din Belgrad al Zia­rului rusesc „Novosti“ află din Belgrad, că ministrul afacerilor streine al Serbiei, d-l Kalievic, a declarat, că Serbia este inspirată de aceeaşi amiciţie faţă de Ru­sia, ca şi faţă de Austro-Ungaria, şi pri­­veste acordul austro-rus din 1897 ca actul cel mai important pentru menţinerea pe­ Doliul curţii române. 5 Regele Carol, consequent cu actul de renunţare la comandamentul onorific al regimentului 6 de infanterie din Belgrad, a ordonat, cu începere de la 4 iunie, un doliu de curte de 14 ZU© pentru neferi­ciţii suveran! sârb! Alexandru şi Draga, mişelesce asasinaţi de ofiţerii conjuraţi. Acestă nouă decisiune a Majestăţii Sale accentueza energica-i desaprobare a impunităţii ce pare asigurată soldaţilor feloni, ucigaşi ai regelui lor. Sosirea regelui Petru. După solrile sosite din Belgrad, re­gele Petru va călători pănă la Semiin, îmbrăcat în haine civile. La Semiin se va îmbrăca în uniformă de general cu cordonul ordinului rusesc Sf. Andrei, care i-a fost conferit de Țar, acum cine­­dile. Alte destăinuiri despre evenimen­tele de la Belgrad. Multe personalităţi depun cărţile de visită pentru surorile reginei Draga la otelul unde ele au descins în Viena. Dânsele nu voiesc să primească visite, fiind încă forte obosite şi deprimate. Ele au povestit unui redactor de la ziarul „Freradenblatt“ că, în ultima seră, regele Alexandru era forte vesel. La masă a sărutat de mai multe ori pe Draga în presența nostră; o servia el însuși și i-a promis, că în seara următore avea s’o conducă la teatru, ca să asculte pe un actor rus; acesta a înveselit forte mult pe Draga. De la miedul nopții, ne-am luat ră­mas bun şi ne-am sărutat. Era ultima să­rutare ! Surorile reginei Draga au urmat apoi. Un cioclu bătrân, săpând gropa re­gelui Alexandru, a fost apucat de un plâns cu sughiţuri şi n’a putut să conti­nue lucrul: era să vorbască Caius Sillius? Şi Messa­­lina stetea în cabină cu capul lăsat pe mână şi cu ochii văpae şi trăsnet. Intr’adevăr nu mai era de glumit. Directorul, zăpăcit, vine la mine şi mi­ se uită drept în ochi. L’am înţeles. — Anunţă poliţia să-i caute şi ’n gaură de şerpe! îi disera. Poliţia fu pusă în mişcare. — Daţi-mî piesa! — Ce vrei să fac! ? — Daţi-mî piesa ! Toți erau adunați în jurul meu. Che­mam pe sufletul lângă mine și-i spuseia: — Uite, tot ce șterg eu se nu sufli, mă pricep!. — Ce, vrei să întri singur în scenă? mă întrebară cu toții. — Singur! — Ce-o să facî? — Ce mî-o ajuta inspirația! Lumea din sală bătea din piciore. — începem, d-lor! Ameţiţi se duseră cu toţii pe la lo­curile lor. Aşteptam să între sufletul în cuşcă şi cortina trebuia să se ridice. In timpul acesta o uşe din­spre sală se dădu de părete şi Boureanu suflând ca o locomotivă, dădu busna ca o furtună. Zăpăcit se împiedecă de-un prag şi cădu ca un buştean. Alergarăm cu toţii de prin toate colţurile, îl ridicarăm şi cu iuţala unui transformator îşî svârli hainele de pe el. Toţi şedeam în jurul lui, fie­care cu câte-o haină în mână. Unul îi trăgea tricoul, altul îi încurcase capul în cămăşă de nu i-l mai putea scoate, d-na Boureanu îi lega sandalele şi nic­enî nimeni nu-l întreba o vorbă, nimeni nu scotea o şoptă. Cât ai clipi din ochi era îmbrăcat. D-na Boureanu îi dădu doi pumni, îl sgu­­du­ puţin de nas şi-l trase de ureche. Cortina! Piesa se începu cu liniştea cuvenită. Nici nu ne mai aduceam aminte de ce se întâmplase; eram la Roma. După actul Intui, spiritele se mai potoliră, începu potopul de dojene și de întrebări. Boureanu, bietul, povesti cum fusese tras pe sforă de-o rudă a lui din localitate, care habar n’avea de ce-i teatrul. Ii spusese, că nu putea se stea decât pănă la opt și ruda din dragoste dădu ceasul înapoi tocmai cu un ceas. II felicitarăm cu toţii pentru o rudă atât de amabilă şi începurăm actul al doilea. Gând se sfîrşi actul în­­dosul scenii, afară audirăm o certă straşnică. O uşe din fundul scenii, ce răspundea într’un fund de curte, se deschise și întră un polițist tîrînd după el pe un individ beat mort. — Ăsta trebue să fie! zise polițistul suflând obosit. Domne, cât m’am chinuit pănă să-l aduc aci!... Ovreiul, căci era un biet ovrei, pre­supusul actor, se uita speriat la noi. Un hohot de rîs se ridica în slava cerului. Gardistul cu o mutră îngrozitor de caraghiosă întrebă: — Nu-i ăsta?.... Ei, drăcia dracului, ra’am făcut de rîs frate!... și plecă pe ușe în rîsul tuturora. Cu bine Eugen. G­AZETA TRANSILVANIEI. Nr. 127.—1903. SOIRILE DILEI. J — 10 Iunie v. Dinamită în Agram. Alaltă-erî s’a aflat la o ferestră de la edificiul Direcţiei de serviciu a căilor ferate ungare din Agram, dinamită şi fitiluri. Dinamita a făcut espresie, însă deore­ce era în cantitate mică, ea n’a făcut alte stricăciuni, decât a sdrobit geamurile. Tendinţe de maghiarisare în Si­­biuu. La alegerea curatoratului rom. cat. din Sibiiu s’au manifestat tendinţele unui grup, care a candidat pe listă separată tot persoane de acelea, cari stărue pentru introducerea serviciului divin maghiar chiar şi la biserica cea mare, unde pănă acuma era nemţesc. Lista aceasta însă n’a întrunit decât 47 de voturi faţă cu 170 de voturi ale Nemţilor, cari deşi catolici, ţin cu tărie la naţionalitatea lor. Atentat plănuit contra principe­lui Bulgariei. ziarului „Nationalzeitung“ i­ se scrie din Sofia: „Evenimentele sân­­geroase din capitala Serbiei au deslegat limbile câtor­va ofiţeri din armata bulgară. Ei au făcut unele destăinuiri despre pla­nul de atentat, ce se făcuse contra lui Ferdinand la 1902 cu ocasiunea serbărilor jubilare de la pasul Şipca în amintirea răsboiului de la 1877 şi a liberării Bul­gariei, la cari serbări a asistat şi marele duce Nicolae Nicolaevici şi număroşi ofi­ţeri superiori ruşi. Autorul planului era Ludskanow, care la 1889 făcuse planuri de atentat contra lui Stambulov şi a princi­pelui Ferdinand şi care după detronarea lui Alexandru Battenberg emigrase în Rusia. Acesta avea de gând să pună la cale uciderea lui Ferdinand în timpul ma­nevrelor de la Șipca și proclamarea mi­norului Boris, ca principe sub tutela ma­relui duce Nicolae Nicolaevici. Principele află toate detailurile complotului dintr’o scrisoare anonimă primită în ziua fixată pentru uciderea lui. Principele agitat în gradul extrem, arată marelui duce scri­­soarea, acesta însă îi dădu sfatul, de a nu­­ trada nimica, spre a nu nelinişti mulţi­mea. Ferdinand dădu ordin să întărescă garda cortului său şi înmulţi şi escorta marelui duce. Serbările, cari erau să du­reze şose­r­ile, au fost întrerupte imediat, ceea­ ce dădu pricină la multe comentare. Marele duce şi ofiţerii săi plecară în aceeaşi di din Bulgaria“. Es­amen. Comunicăm cu plăcere, că tî­­nărul Ionel Mocsonyi, nepotul d-lui Dr. Alec­­sandru Mocsonyi, a depus grn esamenul la gimnasiul nostru cu deplin succes, pri­mind nota generală forte bine. Observăm totodată că examenul l’a depus pentru prima, nu pentru a doua clasă gimnasială, cum s’a dis din greşală. Abirir­enţii gimnasiului gr. or. român din Braşov „invită la petrecerea cu dans "(„Exitus“), care se va ţine Marţi, în 30/17 iunie 1903, la „casa de tir“ (Schützenhaus). Nou advocat român. D-l Dr. George Dubleş din Romos (lângă Orăştie) a făcut cu bun succes censura de advocat înain­tea comisiunei esaminătore din Budapesta. Dr. Milos Ştefanovici, advocat în Pojon şi cunoscutul naţionalist slovac, a fost ales director al institutului de bani „Tatra“ din T.­Sz.-Mărtin. Telegrame. — loco. Ministrul de comerciu r. u. a dat ordin, ca de acum înainte să se potă da telegrame-loco în toate orașele, ceea­ ce pănă acuma nu se putea face, decât în Budapesta. Aceste telegrame vor putea fi date şi la gări. O proorocie spiritistă asupra omo­rului din Belgrad. Se scrie din Londra: O istorisire ciudată a ministrului plenipo­tenţiar sârbesc de aici asupra profeţirei ce s’a făcut încă în Martie într’o şedinţă spiritistă despre uciderea regelui Serbiei, este confirmată pe deplin de cătră cunos­cutul scriitor Mr W. T. Stead. Stead este prea cunoscut, decât să se potă trage la îndoiela ceea­ ce spune, chiar deca cine­va n’ar fi fost dispus a crede Sârbului. Etă ce spune Stead: „Eram la o şedinţă aran­jată de un mediu profesional în Mowbray House, noaptea între 11 și 12. Un domn puse în mâna mediului un obiect — era o scrisoare sau vr’un­­juvaer — care mai înainte fusese în posesiunea regelui Ser­biei. D-sora B., care făcea pe mediul, n’a fost informată de unde­­ acel obiect și nicî nu sciea, cine i­ l’a dat. După­ ce l’a pipăit cât­va timp, a zis: „Asta-i de la o per­­sonă regală“, apoi se cutremură de groaza și strigă: „ Văd interiorul unui palat. Omora pe Regele. Regina este cu densul, se pune în genunchi. Ea imploră milă de la uci­gași. Nu văd, decă e ucisă regina, re­gele vise e mort! înfiorător! înfiorător! Incidentul acesta povestit de minis­trul Serbiei, confirmat de Mister Stead şi încă de un membru al parlamentului, con­­stitue obiectul unei discuţiuni în cercurile înalte din Londra. Mortă de trăsnet. Ni­ se scrie: In diua de 16 Iunie nisce femei din Serraaş (Giurgiu) s’au dus la vale (părăul Fîlpei) la spălat rufe. Intr’aceea s’a iscat un vi­for cu tunete şi fulgere. Un trăsnet a lo­vit în apropierea femeilor şi cinci din ele au cădut ca morte. Dându-li-se repede ajutor, patru din ele s’au redeşteptat, a cincia însă Todora soţia lui Alexandru Borş a rămas mortă. Bărbatul ei tocmai atunci venise din România, unde a stat cinci săptămâni la lucru. Desperarea și jalea lui și a celor cinci copii minori este mare­ încercare de sinucidere. N’au tre­cut decât câte­va săptămâni de la sinuci­derea servitoarei Mihály Roza, căreia co­lonia de servitoare din localitate i-a făcut paradă la înmormântare, însoţindu-o pănă la gropă îmbrăcate în alb, şi deja alte două servitoare, anume Maria Máté şi Berta Bodor au atentat la viaţa lor. Aces­tea două erau în serviciu la o casă din strada Băilor de abur şi nu şi-au ales strungul, ca Mihály Roza, ci leşia ca mijloc de a­ se despărţi de viaţa aceasta. Una din ele a băut o cantitate considera­bilă de leşie, şi a fost transportată la spi­tal într’o stare desperată, a doua a băut

Next