Gazeta Transilvaniei, august 1903 (Anul 66, nr. 170-192)
1903-08-01 / nr. 170
REDACŢIUNEA Adlministraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administrative în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI : In Viena, la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Leaner., Heinrich Schalek, a.. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. Y. Goldberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VIL Erzsébet-körút) PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 8-a o seriă 20 bani ANUL LXVI. „SAZETA“ iese în Secareni. Abonamente pentru Austro-Ungaria Pe un an 24 cor., pe sese luni 12 cor., pe trei luni 16 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România și străinătate. Pe un an 40 franci, pe sese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-ril de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţinea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiuni, sunt a se plăti înainte. Nr. 170. Braşov, Vineri 1 (14) August 19 OS. Adunarea de la Baia-mare. (Reflexiunî). (a) Din dările de seama publicate prin fiarele noastre am vecrut, că adunarea generală a Asociaţiunei ţinută în ciilele de 9 şi 10 Augustin Baia-mare, a fost bogată în momente înălţătore. Colţul acela de ţară este situat cam la o parte de arterele principale de comunicaţiune, la periferia Românismului. Cum sunt omenii pe acolo? Cu ce se ocupă poporul ? Cari îi sunt aptitudinele și aspirațiunile? La toate aceste întrebări, deca vreun inteligent din țara Bârsei ar trebui se răspundă, ar rămâne cam încurcat. Mulți cunosc numai atâta, cât le-a oferit vederea întâmplătore a Românilor de pe la Chiuzbaie, lucrători la fabrica de celulosă din Zernescî, şi cărora pe jumătate în glumă, pe jumătate cu dispreţ lefie „amuceni“, fiindcă în dialectul de pe acolo (ca şi în cel din Moldova de sus) se 4i°e „amu“, în loc de „acum“. La noi nu se practică din păcate frumosul şi utilul obiceiu al Germanilor, de a trimite tinerii încă pe când se află în gimnasiu, cu raniţa în spate şi toiagul de turist în mână, ca se studieze de aproape şi se vadă pănă unde se întinde „des Deutschen Vaterland“. Şi totuşi ar fi vrednic de studiat şi de cunoscut mai de aproape acel colţ de ţară în mijlocul căruia se află ca o mireasa frumosă cetatea Băii-marî cu o populaţie românâscă de peste 4000 suflete şi cu o cunună amplă de comune rurale curat românesc!. In comitatul Sătmariului Românii trăiesc în mase compacte, formând 42°/0 a populaţiunei totale. O sută cincî-decî pe mii de Români aproape neamestecaţi cu alte rasse!— pentru că Maghiarii sunt în cealaltă parte a comitatului. Apoi la massa aceasta compactă din Sătmariu se alătură comitatul Sălagiului aproape 62°/0 (128.446 R.), Maramureșul cu 25°/0 (75.000 R.), Solnoc-Dobâca cu 77.40°/0 (183.000 R.) după cari urmeaza apoi comitatele ardelene şi alte câteva ungurene în legătură neîntreruptă cu Sătmariul! Multe mii de Români sunt aşa dar, cari trăiesc şi muncesc şi doinesc prin satele ce împrejmuesc oraşul, asupra căruia au fost aţintiţi acum, timp de 2—34 de ochii tuturor Românilor. Şi Românii aceştia purta în peptul lor o însufleţire mare pentru cultura naţională, însufleţirea aceasta însă este o forţă mai mult virtuală, din cauză că a lipsit pănă acum prilegiul de a o pune în practică. Preoţii, şi învăţătorii confesionali de la şcolele primare, au fost până acum aceia, cari luptându-se cu enorme dificultăţi au salvat stindardul culturei naţionale în acele părţi. Resistenţa faţă cu influenţa culturei străine va deveni însă din ce în ce mai slabă, dacă nu va primi alimentaţie de la centrele mai favorisate de serte. Şcolele secundare şi superioare naţionale lipsesc cu desăvârşire, clasa cultă eşită din sânul poporului român se indeletnicesce cu productele literaturei streine şi mulţi sunt cărora lî-e ruşine se-şî vorbesca limba şi se cérá se i-o vorbésca şi cei de altă naţionalitate. Etă de ce în părţile acelea, dăcă întri la oficiul postal, la farmacie, în vr’o prăvălie şi vrei se vorbesc! românesce, te crede că vrei se demonstrezi. Pănă acolo au ajuns lucrurile, încât nici nu se poate închipui un Român, care portă haine nemţesce şi totuşi se vorbescă românesce cu cei de altă naţionalitate, sau la oficiile publice. Apoi bisencesce nu sunt decât 50 de ani, de când Băimărenii au fost scoşi de sub jurisdicţiunea eparchiei rutene de la Muncaciu, de unde la orî ce alta, numai la sprijinirea culturei naţionale nu se puteau aştepta. Au trecut 20 de ani, de când s’a ţinut la Baia-mare adunarea societăţii pentru fond de teatru. Petele de atunci, cari au participat la festivităţile împreunate cu acea adunare, astăzi mame, povestesc cu drag copiilor lor cele văzute şi auzite la acele festivităţi. In proporţii mult mai grandiose, decât înainte cu 20 de ani la adunarea Societăţii pentru fond de teatru, s’a manifestat cu ocasiunea adunării de la 9 şi 10 August rîvna culturală a poporului român şi a stors respectul chiar şi al Maghiarilor, cari de astă-dată s’au purtat mai loial, decât la 1900, când au refusat permisiunea de a se aranja în Baia mare un modest concert românesc. Mult timp se va mai vorbi în cercurile celor ce au avut fericirea se asiste la adunarea Asociaţiunei despre cele petrecute la Baia-mare. Succesul moral nu se poate aprecia încă în de-ajuns. Ar fi de dorit numai, ca distanţa de la adunarea aceasta şi pănă la cea viitoare se nu fie Grăşî de 20 de ani! aprobarea pentru aceste condiţiuni. De aceea însărcinarea lui Apponyi este forte problematică. Condiţiunile lui Apponyi. In cercurile politice se svonesce, că Apponyi va primi însărcinarea de a constitui cabinetul numai Incaşul, când corona i-ar da autorisaţia de a pune în programul seu în mod apodictic toate cele 7 condiţiuni formulate de Szentiványi şi pe lângă acelea introducerea limbei maghiare în justiţia militară. In sfîrşit să fie autorizat a declara, că consideră de just şi legal postulatul de a introduce limba maghiară, ca limbă de comandă şi că va pute realiza acest postulat la timp oportun. Este însă forte îndoios, decă consilierii militari se vor învoi la aşa ceva şi nu se scie decă Maiestatea Sa şi-ar da Situaţia politică. Crisa de cabinet a intrat în stagnare. Tratativele care trebuie să precedeze formarea cabinetului nu se pot începe până nu se va întorce Majestatea Sa din Isehl. Alăltăierî s’a întors la Viena și ministrul de externe Goluchowsky al cărui glas împreună cu al ministrului de răsboiu va trebui ascultat în chestiunea importantă, când e vorba de concesiuni în ale armatei. Caracterul de mare putere a monarchiei, alianţele ce le încheie, în sfârşit toţi factorii, de cari ministrul de externe trebue se ţină cont, atîrnă de la calitatea şi hărnicia armatei. Se crede că în prima linie vor fi ascultaţi acei factori cari sunt aşa dieând advocaţii firescî ai monarchiei, şi numai după aceea vor fi ascultaţi bărbaţii de stat ungari. Dintre aceşti din urmă primul va fi ascultat, Khuen Hedervary, care a plecat adî la Viena. Alţi bărbaţi din Ungaria vor fi ascultaţi după ce curtea se va muta în Ungaria. Se scie că M. Sa va merge zilele acestea la Gödöllő şi va petrece câtva timp şi în Buda. Atenţiunea cercurilor politice ungare este îndreptată asupra persoanelor, cari pot avea şanse la formarea cabinetului. Alăturea cu Apponyi se vorbesce în timpul din urmă mult şi de ministrul de finanţe Lukacs. Evenimentele din Balcani Confidenţele Sultanului. Sultanul a însărcinat pe propriul său fiu, principele Aehmed-efendi şi pe preşedintele consiliului de stat Turkhan-paşa, ca se-şî esprime în personă regretele adîncî în faţa ambasadorului rusesc din Constantinopol pentru atentatul sângeros din Monastic Ambasadorul Sinowjew a promis, că va aduce la cunoscinţa Ţarului acestă a doua condolenţă şi se aşteptă cu încordare răspunsul Ţarului, deoarece la prima condolenţă esprimată de marele vizir şi ministrul de externe, răspunsul contelui Lamsdorff a provocat o adevărată panică in Yldizkiosk. Totodată s’a instituit un tribunal marţial, care să judece pe asasinul Halim şi complicii lui. Acest tribunal va ave datoria a descoperi pe adevăraţii autori morali ai atentatului. Numirea inspectorului de reforme Hussein Hilmi paşa ca guvernator interimistic în Monastir pare a fi o garanţie suficientă, că cercetările se vor face cu cea mai mare energie. Voci de pressă. Diarele din Rusia califică uciderea consulului din Monastir drept consecință a fanatismului turcesc. Intrega Turcie trebue făcută responsabilă şi o satisfacţie extraordinară trebue cerută. Cele mai violente articole contra Turciei le-a publicatziarul „Swjet“ şi „Petersburgskju Wjedomosli“. „Ori face parte Turcia — dice „Swjet“ — din concertul european, şi atunci nu e permis să se potă întîmpla asemenea evenimente, ori Turcia a încetat de a esista ca putere şi nu este decât o jucărie în mânile unor trupe cu porniri animalice, şi atunci nu i se mai cuvine loc pe harta Europei. Turcii n’au soitit se aprecieze nici măcar sentimentul de milă al Ţarului, care l’a rugat pe Sultan să graţieze pe asasinul lui Scerbina. Acum nu mai trebue să fie menajată Turcia! „Petersburgskija Wiedomostadice, că ar fi timpul suprem a isgoni pe aceşti atentatori neruşinaţi din Europa, cari au năvălit odinioră într’un continent strein, ca o câtă de lupî flămând şi timp de cinci secole au asuprit nisce rasse, cari atât în privinţa culturală, cât şi fisică le sunt mult superioare. Decă un detaşament internaţional a putut să ocupe Greta, de ce se nu potă ocupa Macedonia armata bulgară, sprijinită de un corp internaţional al puterilor interesate? Turcia trebue să se învoiescă la acesta, altmintrea rischéza un resboiu, ultimul pe teritoriu european. Atentat asupra podului din Gevgeli. In diua de 11 August s’a săvîrșit un atentat de dinamită asupra podului liniei orientale (9 m. lungime). Podul a fost deteriorat. S’au început imediat lucrările de reparaţie. — Staţiunea Gevgeli este situată între Salonic şi Veskueb. Scopul atentatului a fost împedecarea transported de trupe din vilaetul Kossovo la Monastir. Uriaşa catastrofă suteranâ. De când cu catastrofa întâmplată înainte de asta cu șese ani în bazarul de caritate din Paris, nu s’a mai audit de atâtea persoane cari să-şi fi pierdut vieța de-odată, ca acuma pe linia ferată suterană numită „Metropolitain“ între Belleville și Menilmontant. Catastrofa s’a întâmplat înfiua de 11 August la orele 8 sera. Victimele sunt în mare parte lucrători, cari mergeau din fabrici acasă la familiile lor. La început nu se cunosceau proporţiile catastrofei. In fumul grozav nimeni nu putea să se apropie de tunel şi prin urmare nu se soia, dăcă au rămas în viaţă din pasagerii trenului electric. In diferite rânduri s’au încercat pompieri şi soldaţi să între în tunel, tot-deuna au trebuit însă să se retragă dinaintea fumului înăduşitor. Abia pe la orele 4 dimineţa a putut străbate în tunel câţîva pompieri curagioşî, cari imediat la scările staţiunei au dat peste cadavrele a trei femei şi patru bărbaţi. Nenorociţii aceştia ajunseră pănă aproape de eşire, când în urma fumului şi spaimei îşi perduse ultimul rest al puterilor şi au leşinat în momentul, când era se pună piciorul pe teren liber, la aer liber. De la patru pănă la şase ore dim, au găsit 45 cadavre, pănă la 8 optdecî şi patru. La intrarea tunelului se aglomerase o mulţime uriaşă de omeni, între cari femei desperate şi copii, cari aşteptau cu inima strînsă să vadă deca nu cumva sunt bărbaţii sau părinţii lor printre cadavre. Se petreceau scene sfăşietare, de câte orî aduceau nouă victime la lumină. După ultimele scriî, numărul victimelor este 84. Catastrofa s’a produs prin faptul, că s’a aprins un vagon și din acel vagon alte vagone. Trenul într’aceea înainta cu repeziciune nebună, ca să iasă de sub pământ. Intr’aceea însă s’a întrerupt curen