Gazeta Transilvaniei, septembrie 1903 (Anul 66, nr. 193-216)

1903-09-02 / nr. 193

Pagina 2. hauer, fie­care ne-am despărţit, convins de adevărul părerii contrare. Inchipue-ţî d-ta, că la un congres in­ternaţional al presei se dă un banchet, cu care directorul jurnalului „Times“ din Londra şede lângă directorul jurnalului „Le Temps“ din Paris şi vorbesc cum vorbim noi doi, şi se înţeleg cum ne în­ţelegem noi, care ne vedem întâia oră în viaţă. După o jumătate de an se nasce un conflict între Anglia şi Franţa, dintr’o bagatelă, ca de obşte. Şei d-ta că ajunge ca aceşti doi omeni să-şi scrie două scri­sori private, pentru­ ca conflictul să fie aplanat mai de grabă ca prin dece întru­niri de diplomaţi?“ Arătându-i părerile mele ca Român despre uniunea interparlamentară, aşa cum le-am espus în prima corespondenţă ce vi-am trimis’o, el mi-a răspuns: „Ai drep­tate, dar numesce-mi d-ta un singur stat european, care n’are să împărţască cu ve­cinii să­i graniţelele, pe cari răsboie de sute de ani le-a tot schimbat în favorul său în defavorul unuia dintre cei doi ve­cini !“ „Ei, şi de aici urmăză? „Urmază că nu uniunea interparlamen­tară e aceea care vă va pute face d-vostră dreptate“.­­ „Ci?“ „Ci numai şi numai, d-vostră înşi­vă !“ Eră un mare adevăr, pe care cei mai mulţi dintre noi nu-l admitem. De opt ani de când cutreei străinătăţile, am avut de multe­ ori ocasiune să văd cum judecă străinătatea despre noi. Şi m’am convins că străinătatea acesta, pe a cărei părere punem atâta preţ, de la care aşteptăm sal­varea nostră, nici habar n’are de noi. In ţările apusene esistă două soiuri de oameni: cei ce fac politică adevărată, di­plomaţii bunăoră, carî sciu forte bine cum stăm noi, dar carî, chiar de ar dori, nu ne pot ajuta, căci politica ţării lor, cere ca să lucreze aşa precum le prescriu interesele proprii şi marea massă, care nici nu scie că Român nu este egal cu Turc sau Bulgar. Nu esagerez. La esposiţia din Paris întrebând pe un oficiant al museului de la Luvru, undee espus tresorul de la Pie­­troasa a secţiei române mi-a spus, că nu scie, dar în sala vecină e o cloşcă cu pui în aur, depusă de secţia bulgară din Bu­­curesci. Şi ignoranţa asta o întâlnim în luminatul apus, nu la pantofari şi croitori, ci la studenţi universitari, la deputaţi şi la jurnaliştii, care — o spun după dureroase esperienţe, — comenteza articole pe care guvernele statelor mici le plătesc cu bani scumpi ai ţării lor, pentru­ ca burghezul german sau frances să le cetească fără in­teres şi fără pricepere. Ei puţinii ce le pricep şi pe cari îi interesează, ce pot face ei? Am vădut dar nu de mult, cum unul dintre cele mai vitejeşti popore pe pe faţa pământului, Burii, cu care „sirapatisa“ Eu­ropa întregă, a fost isgonit din locurile sale şi distrus în trei generaţii de eroi, — pentru­ ca o mână de lori,li englesî să poată acumula câte­va milioane mai mult, pe lângă cele care le aveau. Nu străinătatea ne va ajuta nouă, ci numai noi înşi­ne, atunci când vom lucra mână în mână pentru idealul ce-l avem ! Străinătatea va vorbi atunci. Adî e bine să ne cunoscă, asta nimeni n’o poate tăgădui, dar un savant care prin munca sa cinstită face onoare numelui de Român, va fi în stare să ne ridice prestigiul în ochii Eu­ropei mai uşor, decât o sută de articole politice publicate cu parale scumpe în vre-unul din marele jurnale ale Apusului! Tilică, plin de speranţe. Şi dacă ea o poate face a­­cesta, numai şovinismului pote s'o mulţu­­mescă, or sub şovinism e de a se înţelege înfocata iubire de patrie, care se concen­­treză în tot ce e frumos şi nobil. Con­ceptul acesta nu cunosce interparlamen­taristil şi noi servim prin el pacea internă şi interesului patriei n­astre...“ După Apponyi au vorbit Dr. de Paiva (Lisabona), Lecroy (frances), Fer­rari (italian.) S’a ţinut un toast şi pentru reprepresentanţii români şi încă în limba română de către deputatul Szombathy. „Amicii păcii“ in Budapesta. Şapte-c­eci şi şapte de membrii ai confe­­renţei interparlamentare, invitaţi de con­tele Albert Apponyi, au venit din Viena la Budapesta, ca să visiteze capitala ma­ghiară. După­ ce au fost purtaţi încole şi încolo prin oraş şi după­ ce au visitat şi noua clădire a parlamentului unguresc, Vineri seara li­ s’a dat un banchet. Cu oca­­siunea aceasta, contele Apponyi a ţinut un tonst în care a flis între altele: „Representantul unei foi vienese m’a întrbat, cum se unesce şovinismul meu în­focat cu tendenţele lucrării pacînice a con­­ferenţei interparlamentare.­­ am răspuns evasiv. Profit acum de ocasie, a răspunde acestei întrebări. Constituţia maghiară de adî numără dece secole. In timpul acesta naţiunea maghiară a trecut prin grele încercări, dar ea şi-a păstrat locul, ea pri­­veste la un trecut glorios şi la un viitor GAZETA TRANSILVANIEI. Alianţă contra naţionalităţilor. t­o­­ încă de un an şi mai bine, câţî­va şovinişti din comitatele locuite de Slovaci au luat iniţiativa de a înfiinţa o mare so­cietate („Magyar szövetség“) cu scop, di­­ce­se de a „întări maghiarismul“ din acele părţi espuse ale ţării. S-au înscris îndată numeroşi membri în noua societate. Primul succes i-a ame­ţit în grad aşa de mare pe corifeii ma­ghiarismului din comitatele locuite de Slovaci, încât ei sau gândit să dea fătu­lui lor o întindere mai mare. Astfel la 28 iunie­­, o conferenţă compusă din cei mai ferbinţi apostoli ai maghiarizării, în frunte cu contele Ioan Eszterh­ázy a ales un comitet esecutiv care să pregătască lucrările pentru generalizarea societăţii amintite şi să o boteze „Országos Magyar Szövetség“ (Alianţă maghiară regnicolară). Etă după foile maghiare activitatea ce ar fi să o desfăşore „alianţa“ din cestiune, cu ascuţiş îndreptat urăşî şi urăşi contra bietelor naţionalităţi: a) Adunarea tuturor datelor privitoare la mişcările naţionaliste şi gruparea lor. b) Ţinerea în evidenţă a instituţiuni­­lor naţionaliste, a organisării lor şi mijloa­­celor de care dispun. c) Procurarea şi studiarea literaturii din străinătate referitoare la luptele de na­ţionalitate şi cunoscerea tuturor acelor in­­stituţiuni, ce le-au creat statele străine din punct de vedere al apărării contra ten­dinţelor naţionaliste. d) Urmărirea cu atenţiune şi spriji­nirea instituţiunilor de stat şi sociale esis­­tente ce s’au înfiinţat faţă cu agitaţiunile naţionaliste. e) Informarea pressei străine şi din patrie în ce priveste inştiinţele naţiona­lităţilor, sprijinirea ei cu date, eventual cu ajutore materiale. f) A urmări cu atenţiunea efectele administraţiei în ţinuturile locuite de na­ţionalităţi. g) A urmări mişcările populare din punctul de vedere, că unde cunosce sau pierde din teren maghiarismul? h) Studiarea raporturilor economice care jocă rol important în informaţiunea et­nografică a ţării. i) A urmări pas de pas rolul capita­lului, ce servesce scopurile naţionaliste: băncile cassele de economii, însoţirile, mi­cile şi marile întreprinderi şi a sonda mij­­loacele cu cari s’ar putea contrabalansa efec­tele stricăciose ale capitalului naţionali­tăţilor.­­) A constata, cu cât mica şi marea proprietate maghiară e însărcinată la băn­cile naţionalităţilor. „Alianţa“ şî-a mai pus de ţintă lupta în literatură, artă şi viaţa socială faţă cu curentele străine cari sunt în contrast cu „geniul maghiar“. Vedem aşa dar, că acesta „alianţă“ şî-a luat asupră-şî realizarea unei serii în­tregi de mari probleme politice, adminis­trative, sociale şi economice. C’un cuvânt alături de „kulturegylet“-urî şi tot felul de „egylet“-urî maghiare, vine şi ea cu programul ei de luptă — şovinist intole­rant, ce se face în gimnasti şi licee este cartea lui Cornelius Nepos despre răsboie şi lupte. După acea vin expediţiile lui Iulius Cae­sar. Din istoria Grecilor şi Romanilor elevii nu învaţă de­cât despre vărsări de sânge şi lupte, pe care le vedem presentate ca lucruri de laudă. Acestea de­sigur nu con­­tribue la asigurarea păcii. Tribunalul internaţional. 5 Conferenţă de pace a constatat cu satisfacţie, că de patru ani există în Haaga un tribunal permanent de arbitraj şi că diferite state s’au obligat a apela la in­tervenţia acestui tribunal, încă şi mai mult! Tribunalul de arbitraj a şi întrat în func­ţiune pronunţând sentinţă într’o chestie litigiosă dintre statele unite şi Mexico (10 Octomvrie 1902.) Drepturi pentru popoarele mici. Deputatul Dr. Lewakowski (polon austriac) a dis între altele. O altă causă a resboielor este şi sar­tea acelor naţiuni, care sunt în minori­tate în statele, în care trăesc. De aceea e necesar a regula nu numai raporturile în­tre state, ci a crea un drept şi pentru re­­gularea raporturilor dintre naţiunile care trăesc în statele poliglote. Circularul rusesc referitor la confe­­renţa de pace din Haaga a accentuat drep­tatea şi menţinerea drepturilor existente ale naţiunilor, ca basă a raporturilor paci­­nice internaţionale. Primul pas ce l-a fă­cut însă guvernul rusesc a fost cassarea constituţiei finlandeze. Naţiunile cele mari, cari abtî voiese se împartă întrega lume între sine, n’ar trebui să uite, că mâne pot să fie şi ele subjugate. Ore Germanul Francesul, Englesul ar privi liniştit, ca în propria lui ţară să-i fie limba eliminată din scaici, de la judecătorii şi din admi­nistraţie; ca copii lor să fie opriţi a se instrui în limba mamei lor, şi se fie bă­tuţi decă nu vor să-şi înveţe religiunea în altă limbă, pe care nici nu o înţeleg şi în sfârşit, decă apeleză la suveranul, acesta în loc să-i asculte, să-i respingă, cum am păţit-o noi Polonii ?! .. Din causa aceasta noi, Polonii, de o sută de ani încoace de trei ori ne-am în­cercat, în Rusia şi Germania, a scutura ju­gul acesta. Firesce, noi nu suntem de­cât 20 milioane şi ceva, numărul nostru de­vine însă prin numărul celorlalte popoare asuprita de trei ori atâta. Pacea universală va fi deci mereu ameninţată, cât timp drepturile acestor na­ţiuni nu vor fi normate prin stabilirea unor principii neclintite. Cât timp vor esista guverne, care se vor menţine numai prin terorism şi apli­carea forţei brutale, nici vorbă nu poate fi de reducerea armatelor. Propunerea lui Porumbaru. D-l Emil Porumbaru (România) face propunerea de a­ se esecuta hotărîrea con­­ferenţei din Haga relativă la conferenţă internaţională pentru dreptul privat. Pro­punerea d-lui Porumbaru se primesce. Discursul lui Bobcef. Mica Bulgarie — dice Bobcef — trăiesce în condițiunî, cari îi paraliseaza instiințele sale pacînice. Cu toate dificul­tățile însă, Bulgaria a făcut sforțări în­semnate pe terenul economic și cultural. Cere esecutarea art. 88 al congresului din Berlin. Viitorul congres. In numele statelor unite din America delegatul Bartholdt învită conferență in­terparlamentară în orașul St. Louis. Invi­tarea aceasta se primesce, or invitarea grupului din Copenhaga se admite pentru congresul XIV (1905). Membrii consiliului interpar­lamentar. In urma propunerii secretarului ge­neral, Gobat, se aleg în consiliu următorii: Belgia: Aug. Beernaert, Aug. Honzeau de Lehaie. Bulgaria: Bobcef, Dr. Ghenadieff. Danemarca: E. de Krabbe, Fr. Bajer. Ger­mania: Dr. v. Bar, Dr. M. Hirsch. Franța: Emil Labiche de la Batut, Ber­toant. Marea Britanie: Filip Stanhope, Randal Cremer. Holanda: Rahusen, Tyde­­man. Italia: Pierantoni, Ferraris. Norve­gia: John Lund, Horst. Austria: Baron Pirquet, Dr. Plener. Portugalia: Dr. de Paiva, Dr. Falcao. România: Porumbaru, T. G. Djuvara. Suedia: E. Beckmann, E. Wavrinsky. Svitera: Dr. Goliat, Scherrer. Spania: de Marcoartu. Ungaria: contele Alber Apponyi, Pázmándy. Statele­ Unite: Bartholdi. Meetingul de protestare din Bucurescî. Vineri după amiazî, studenţii univer­sitari români au ţinut în sala Dacia un meeting de protestare în contra atrocită­ţilor comise de cătră başibuzucii turci şi insurgenţii bulgari asupra Românilor din Macedonia. Studenţii îşi dăduseră întîlnire în localul Asociaţiunei studenţesce din ca­lea Victoriei, de unde la orele 2, au por­nit în corpore, cu drapelul în frunte, spre sala Dacia. Au parcurs calea Victoriei şi strada Carol intonând în cor imnul „Deşteptă-te Române“. Meetingul se deschide la orele 3 de către d-l Georgescu, preşedintele Asocia­ţiei generale a studenţilor. D-l Georgescu face o descriere miş­­cătore a suferinţelor îndurate de Românii din Macedonia, pradă barbariilor turcesc­ şi bulgăresc­. Studenţimea universitară nu poate să rămână impasibilă. Şi de aceea a organizat acest mee­­tiing care e menit a atrage atenţia şi bună­voinţa opiniei publice din ţară în favoarea fraţilor de la Pind. D-l Ghiţă Ionescu face în mod amă­nunţit istoricul Macedoniei, mai cu sămă în ce privesce imperiul româno-bulgar. In acastă epocă Românii au fost ade­văraţii stăpânitori ai acestei ţări. Dreptu­rile lor deci asupra Macedoniei nu se pot tăgădui de Bulgari pentru­ că pe când aceştia, sub imperiul româno-bulgar, erau mâna care esecuta, Românii erau cugetul care conducea ţera. Datoria nostră a tuturor e de a în­griji de şcolile şi bisericile române din Macedonia. Ei fraţii noştri Macedoneni să fie si­guri, că cu toate, că trăim într’o ţară liberă, nu-i vom uita nicî-odată şi că inimile noas­­tre vor fi pururi cu dânşii. D-l Constante, student macedonean, aduce elogii st­udenţimii universitare ro­mâne care a luat iniţiativa de a da stri­gătul de alarmă pentru salvarea românis­mului din Macedonia, ameninţat de a fi exterminat de hordele başibuzucescî şi bulgărescî. D-sa esprimă dorinţa ca guvernul român să intervie pe lângă guvernul tur­cesc ca Bahtiar-Paşa să primească pedeapsa meritată şi să se ia măsuri pentru­ ca Ro­mânii macedoneni să înceteze de a mai fi pradă furiei bandelor de cari sunt în­conjuraţi. Vorbesc apoi d-nii Mihail Bălăcescu, Nuşi Tuli care atacă elementul grecesc din Macedonia despre care spune, că e tot atât de duşman Românilor mace­doneni ca şi Bulgarii şi Turcii, deci nu şi mai mult. D-l Vişom dice, că mulţi vor susţine că fac agitaţie politică pe chestia Româ­nilor de la Pind. De la conferenţă din Viena. (Amănunte). Asupra conferenţei de pace din Viena trebue să mai revenim relevând unele mo­mente interesante. Schimbarea programului instrucţiu­­nei publice. Baronul Pirquet a dis între altele: Trebue să schimbăm programul in­­strucţiunei publice. Prima lectură classică, Nr. 193,—1903- Delegaţii români­ stă şi numele delegaţilor români, cari au participat la aceasta conferenţă: Emil Porumbaru, Tr. Djuvara, Stroe Belloescu, I. Suditu, C. Fotin, Ilie Raco­­viţă, N. Săveanu, I. Gheorghiu, I. Agraru, G. Constantinescu-Rîmniceanu, I. Dobro­­neanu, St. Dobroneanu, T. Teodorini, Au­rel Iliescu, Vasile Caneicov, P. Missir, Titu Frumuşanu, N. Frumuşanu, N. Moro­­ianu, St. Cihoski, generalul în pensie Pi­­lat, C. Câmpeanu, D. Atanasiu, I. Stăn­­culeanu, G. Dragu, Enăşescu, Goilav, Gre­­goriade, Nicorescu, State, G. Vidră şi St. Sihleanu.

Next