Gazeta Transilvaniei, octombrie 1903 (Anul 66, nr. 217-242)
1903-10-01 / nr. 217
Pagina 2. tităţî de cartuşe în posesiunea naţionalităţilor. Oribil! Rusia şi Bulgarii. ziarul rusesc „ Peter aburgskija Vjedomosti“ vorbind despre relaţiunile turco-bulgare şi în special despre Bulgari, scrie următorele : „Putem asigura pe omenii politici bulgari, că resolvarea pacinică a cestiunei este foarte apropiată, că ea va fi satisfacătoare într’un mod neeșteptat și că se va dovedi, încă odată, că fără ajutorul Rusiei nici odată nu se pot obține resultate favorabile.... Cestiunea este numai de câteva săptămâni, pănă ce se vor lua măsuri necesare pentru a pune pe Turcia în neputinţă de a-şî mai bate joc de Europa. Este lucru prea natural, că având a se îndeplini un plan complicat, reuşita căruia depinde de împăcarea intereselor interese prea încurcate, că pentru a îndeplini aşa ceva, este nevoie de timp, câteodată chiar de mult timp. Trebue încă în asemenea caşuri şi mult sânge rece, ceea ce lipsesce tocmai unui popor tînăr cu nervi desordonaţi, ca cel bulgăresc. In Rusia pricepem foarte bine starea sufletescă a Bulgarilor, cari se găsesc în apropiere imediată cu măcelurile şi incendiurile din Macedonia şi sunt nevoiţi de a trăi în pretenie cu sistemul de guvernare cu ciomagul. Tocmai de aceea Rusia se îngrijesce de sartea lor şi caută a resolvi cestiunile pendente, bineînţeles nu aşa cum le trăsnesce prin cap Bulgarilor, dar aşa cum e mai bine. Şi dacă Bulgarii nu vor să admită, că Rusia judecă lucrurile mult mai bine decât dânşii, acesta este absolut indiferent pentru politica rusească.... „Credem, că datoria noistră este se sfătuim serios pe Bulgari să se lase de apucăturile unui copil răsfăţat, care cu plânsete şi sbierete cere îndeplinirea capriciilor sale, în timp ce fraţii lui mai mari sunt tocmai ocupaţi şi îngrijiţi. Primul resultat al unei astfel de purtări gălăgioaşe şi fără prevederea viitorului, este că ne gândim cu mai mare, simpatie la alţi membrii ai familiei slave nu mai puţin încercaţi, dar ceva mai modeşti“, la unificarea planului de învăţământ pentru institutele teologice, pedagogice şi şcolele poporale din întrega metropolie, consisterele eparchiale au fost invitate a designa bărbaţi de specialitate, cari să fee parte la ancheta şcolară spre scopul indicat. Acastă anchetă întrunindu-se, a pregătit proiectele de planuri, cari sunt deja înaintate consistorului metropolitan şi vor servi deci de basă congresului la unificarea planurilor de învăţănânt. Nu ne îndoim, că în aceste cestiuni mari, membrii congresului vor fi conduşi de spiritul evangeliei Domnului; or desbaterile, precum în trecut, aşa şi în viitor se vor ţină la un nivel înalt...“ In ajunul congresului din Sibiiu. Mâne, în 1 (14) Octomvrie, se va deschide congresul naţional bisericesc gr. or., ca representanţa întregei provincii metropolitane a Românilor ortodoxi din Ardeal şi Ungaria. Duminecă seara au sosit în Sibiiu PP. SS. II, episcopii Nicolae Popea (Caransebeş) şi Ioan I. Papp (Arad), archimandriţii Augustin Hamsea (Arad) şi Filaret Mustu (Caransebeş), protopresbiterii Mihai Popovici (Orşova) şi Dr. George Popovici (Lugoş), spre a lua parte la şedinţele consistorului metropolitan în scopul pregătire agendelor pentru congres. „Tel. Rom.“ nr. de la 13 Octomvrie st. n. se ocupă la loc de frunte cu chemarea congresului ca suprem for chemat a da direcţiune şi a regula întregul mers al desvoltării organismului bisericei gr. or., şi vorbind despre agendele congresului, scrie între altele: „Intre agendele importante cu cari va avea să se ocupe congresul în sesiunea aceasta, pe cât suntem informaţi, sunt şi propunerile consistorului metropolitan cu privire la înfiinţarea nouelor episcopii şi cu privire la unificarea planului de învăţământ în institutele noastre teologice, pedagogice şi în şcolele noastre poporale. In arabe aceste cestiuni vitale şi de mare importanţă pentru ulteriora desvoltare a bisericei şi poporului nostru, în urma însărcinărilor date prin ultimul congres, consistorul metropolitan a pregătit rapoarte detailate, şi anume cu privire la înfiinţarea episcopiilor celor nouă a pregătit un plan exact şi detailat asupra modului şi tuturor condiţiunilor de realizare practică a acestor eparchii; oi cu privire GAZETA TRANSILVANIEI. Spre descurcare? Evenimentul zilei îl constitue audienţele ce li s’au dat eri. Luni, contelui Iuliu Andrassy, contelui Ştefan Tisza şi deputatului Dionisie Peresei, fost ministru de interne şi president al camerei deputaţilor pe timpul lui Banffy. Când s’a lăţit în cercurile politice budapestane svonul, că aceşti trei bărbaţi de stat unguri au plecat la Viena, unde au fost chemaţi de Maj. La monarchul, combatanţii pentru postulatele naţionale estreme au rămas ca trăsniţi. In audienţele, ce au avut loc erî, nu s’a luat o decisiune definitivă asupra resolvării crisei. Audienţele par a fi avut numai caracter informativ. Acesta reiese cel puţin din declaraţiile ce le-au făcut Tisza şi Perczel erî fără după reîntorcerea lor din Viena. Tisza a spus, că n’a primit încă însărcinare de a constitui un cabinet, or Perczel a declarat asemenea, că audiența ce i s’a dat, a fost de caracter esolutiv informativ. Restul audienței lui Perczel — flice una din foile maghiare — este, că monarchul a voit să afle dela el, în ce mod s’ar putea face capăt anarchiei parlamentare. Pe diua de actu, Marţi, au fost din nou chemaţi la Viena contele Ştefan Tisza şi contele Khuen-Hedervary. Scriea acesta a potenţat şi mai mult îngrijirile tabărelor obstrucţioniste şi a umplut de presimţiri sinistre elementele, cari în venirea lui Tisza văd reînviând vechiul sistem al regimului tiszaist. In audienţa de adî, e aproape sigur, Maj. Sa va da contelui Tisza autorizare formală de a constitui guvernul. Diua de adî însamnă, deci, un punct marcant în situaţiunea politică ungară. E punctul de la care pornesce facţiunea de descurcare şi este, pote, şi începutul unui period de al cărui sfârşit nimeni nu poate încă se-şi dea semă, o desmetecire cam neplăcută din visurile aurii despre o armată naţională maghiară. Mai mult decât toţi pare a fi opărit şi desilusionat contele Albert Apponyi. Se crede anume, că el va fi isgonit din scaunul de preşedinte al camerei. In caşul acesta, el şi aderenţii săi vor părăsi partidul liberal şi vor forma un grup oposiţional în cameră. întrebarea e însă: câţi vor eşi din partid? Unii cred, că 60 — 70, alţii din contrăzic, că mai mult de 20—30 nu vor urma pe Apponyi. Un semn al timpului este şi faptul, că în adunarea generală a comitatului Pesta, ţinută erî, majoritatea membrilor a respins propunerea lui Francisc Kossuth de a se interzice inpassarea dărilor. Va sădică, în centrul, în inima ţării elementele cari ameninţă cu „resistenţa pasivă“, n’au putut dobândi ceea ce au dobândit majorităţile artificiale de prin alte comitate, cari s’au arătat mai „patriotice“ decât „patrioţii“ din „capitala ţării.“ Una din foile maghiare fruntaşe trecând în revistă evenimentele filelor din urmă dice: „Avem nevoie de totă forţa morală, ca să nu ne pierdem echilibrul în timpul ce ne aşteptă“. Aşa este. Taberele obstrucţioniste şi neobstrucţioniste maghiare, au început o luptă, care era că se sfîrşesce ca orî-ce luptă ce se pune în scenă fără forţe suficiente, ş’apoi e legea firei, că orî-ce suiş are şi coborîş. Probleme economice şi sociale. (11) (Urmare.) A doua d' am continuat drumul la Sebeş cu căruţele. Plutirea lemnelor de brad se terminase pe rîu, or a celor de fag nu începuse, căci se fac de ordinar tomna. Pretutindenea erau încă trunchi resleţî aninaţi unii de alţii ori pe cele prunduri, sau de colţii şi blocurile de petră, cari aşteptau numai unda ori îmboldirea din partea oamenilor, ca să se pună Urăşî în mişcare. Lucrători români armaţi cu mari cange şi ţepoie erau ocupaţi cu tragerea şi împingerea lor la apă, pentru a curăţi rîul de ei şi a-i aduna la grătarele de la Petrifalău şi Sebeş. Lemnăria de brad este arondată de stat firmei Baiersdorf din Sebeş. Rîul este curăţit şi întreţinut în stare de a fi plutitor, ca şi şoselele din munţi, de cătră erar. Deosebit de plutirea lemnelor din pădurile evariale, s’a mai acordat permisiunea de plutire pentru lemne şi la particularii firmei Baiersdorf din Sebeş şi d-lui P. Barcianu din Orăştie pentru scoaterea de lemnărie din pădurile ce ţin dânşii în arândă şi esploatare pe frontiera României ori chiar dincolo de frontieră. D-nul P. Barcianu este în partea locului singurul dintre Români, care dispunând de ceva stare materială, nu s’a înstrăinat şi n’a căutat să devină advocat — carieră şi ramură atât de dorită pentru a deveni independent — ci şî-a pus inteligenţa şi capitalul său în serviciul poporului şi nemuirii, punând în valoare comori neesploatate, ori şi necunoscute şi dând la sute de familii câştig şi pane acasă. Onoare lui! Dacă ar găsi numai cât mai mulţi imitatori. In România Grecii, Bulgarii şi Jidanii luau intuia păduri de la stat şi particulari în arendă, ca prin esploatarea lor se devină arendaşi de moşii şi moşieri, şi forte mulţi din ei au făcut stare şi averi mari. Românii transilvăneni, acasă şi în ţară, nu cunosceau alta, decât extragerea rădăcinilor şi conjugarea verbelor neregulate latinesc şi grecesc!, — şi avuţii imense de sute de milioane florini stau acasă neesploatate, necunoscute, ignorate, or băncile românesc nu găsesc aplicaţie şi fructificare pentru capitalurile lor, decât dând bani la omeni, ca să plece spre America. Râul Sebeş este precum vedem, o arteră de comunicaţiune şi trafic de lemne de milioane, care se poate spori încă considerabil. Traficul mare este deschis; cel mic abia există de nume. Pe tot percursul râului n’am întâlnit şi vădut decât câteva joagere (ferestrae de apă), ca să le poţi număra pe degete dăcă nu vor fi şi acele în mâni străine. Cădere de apă destulă pentru sute de mii de cai putere — lemnăria trece pe dinaintea uşei — dar nu este cine să o lucreze şi fasoneze. Producătorul în mic şi în ramura aceasta poate lupta şi concura cu cel mare — căci spesele de regie sunt mult mai mici — munca proprie. După optjile aceeaşi chestiune şi dorinţă mă duse pe valea Strâmbei la Şinca-veche, unde tot firma Baiersdorf din Sebeş luase de la comună o bucată de pădure veche în esploatare. Şincanii vechi ca şi finarii foşti grăniceri, au şi ei mari păduri — dar ce folos, căci parte din ele sunt devastate, or brădetul la loc rău greu de esploatat, aproape imposibile şi inaccesibile cu mijloacele ordinare ale comunei. Folosul şi venitul din pădure, afară de păşunatul cu vitele, constă în aceea, că fiecare făcea câte un stâng în două de blane pentru vândare pe an, pe care pănă le făcea şi aducea omul acasă, le transporta la oraş distanţă de 32 km, de 2—3 ori cu carul şi abia i se plătea munca lui. La 250 familii cu carăle circa 400 stângenî pe an. De un venit şi beneficiu propriu al comunei din pădure, nici vorbă nu putea fi. Măieştri lemnari, cari să facă diferite unelte din lemnul de fag etc., nu sunt. Acum după tăierea iraţională s’a interdis în urma luărei pădurilor în administraţia statului, şi s’a interdis facerea stângenilor, comuna a dat în esploatare un complecs de vr’o 350 jugăre de pădure V, părţi fag şi/strădet firmei B. Firma având pădure de esploatat în complecs mai mare, pe lângă un preţ bun de metru cubic ce plătesce comunei, a regulat îndată drumurile şi a făcuttot poduri nouă şi solide peste ape, a construit şi un ferestrău sistematic pentru debitarea şi fasonarea lemnului, a făcut drumuri nouă şi şosea de care şi trăsuri acolo unde n’a călcat înainte rotă "de car, er pentru scoborirea lemnelor din munte pănă la ferestrău, a construit un scoc de 7 km, lungime pe care au să vină lemnele singure aduse de apă în 10 minute pănă la ferăstrău. Sătenii din satele vecine — grănicerii cei voinici şi chipeşi — cari treceau cu duiumul în România, ca să între ca servitori şi măturători pe la cele prăvălii şi rândaşî pe la bucătăriile din Bucurescî, când în serviciu, când fără serviciu, vor găsi pe anî de oile câştig şi ocupaţiune la ei acasă şi pe hotarul lor la doboritul, scurtatul şi fasonatul lemnelor; cei cu cară la transportul de material confecţionat gata şi în fabrică. Fabrica le plăteşce oamenilor ziua de muncă cu 1 fl., 1 fl. 20 cr. şi pănă la 1 fl. 60 pentru 8 ore de lucru vara şi orna. Cei cu braţele ca şi cei cu vite şi cară vor găsi ocupaţiune şi câştig pe ani dejile şi un câştig regulat, nu ca cel problematic din Ţeră. Comuna întră după 5 ani în stăpânirea absolută a scocurilor şi canalului, şi va pute pune şi ea în valoare şi esploatare şi celelalte părţi de pădure ale ei pănă la 8000 jugăre. (Va urma.) Nr. 217.—1903- SOIRILE DILEI. V — 30 »Septemvrie v. Congregaţiunea comitatului Braşov este convocată în adunare generală ordinară de toamna pe diua de 17 Octomvrie 1903 la orele 10 a. m. Pelerinaj studenţesc la Seghedin. In Budapesta s’a pornit, o mişcare printre studenţi, ca se facă un pelerinaj pe jos pănă la Seghedin, unde încununând cu mare solemnitate monumentul lui Kossuth, se „expieze profanarea“. Pelerinajul va porni afi s cu mâne şi se va opri în oraşele Kecskemét, Czegléd, Kiskunfélegyháza, dând pretutindenea serbări în amintirea lui Kossuth. A cincia zi vor sosi la Seghedin, unde vor fi primiţi cu mare tămbălău. Tinerilor studenţi s’au asociat număroşi deputaţi. Streinii în România. Unele diare, — şi, ce este mai caracteristic, unele diare guvernamentale române — semnalază ca un pericol naţional faptul că cea mai mare parte din moşiile din Moldova au ajuns să fie în stăpânirea temporală — unele chiar perpetuă — a unor străini. Astfel „Observatorul“, „Voinţa Naţională“ şi „Secolul“ vorbesc de un străin, care are astăzi peste o sută de moşii în arendă. In Moldova 80 la sută din moşii sunt arendate de străini; în Muntenia proporţia este aproape aceeaşi. Faptul este destul de vorbitor şi nimeni nu poate tăgădui, că el constitue un pericol şi încă un mare pericol naţional. De mult încă industria şi comerciul nostru este acaparat de străini; rămânea însă principalul isvor de bogăţie pe care străinul nu-l atinsese, pe care constituţia ţărei îl pusese la adăpost de lăcomia străină. Străinii au găsit mijlocul însă ca să acapareze şi acest isvor, luându-l în arendă Se vorbesce chiar de unii bogaţi străini arendaşi, cari au cumpărat chiar moşii pe numele unor personagii cu multă trecere. Astfel se înconjoră articolul din constituţie, care opresce pe străini de a cumpăra pământuri şi totodată se trece peste legea care interdice străinilor de a se stabili la sate. Căci e lesne de înţeles că arendaşul, străin va aduce cu el o legiune întrega de slujbaşi, aameni de încredere, străini ca şi el. Pericolul este destul de serios, căci ameninţă cu înstrăinare principalul isvor