Gazeta Transilvaniei, februarie 1904 (Anul 67, nr. 24-47)

1904-02-01 / nr. 24

Nr. 24.—1904 bani în mărci poştale. A se adresa: Li­brăriei Frăţilă, Calea Griviţei 195. Alegere de notar. Joi în 11 i. e. n. a avut loc în comuna Rotbav alegerea de notar, fiind ales cu mare majoritate d-1 G­. Gagesch, fiiul notarului I. Gagesch din Vulcani. Concert. Duminecă, în 14 Februarie la concertul musicei comunale din sala hotelului Europa în programul variat ve­dem şi piesa „Garofiţa“, de Dinicu, înce­putul concertului la orele 8. Intrarea 60 bani. Dintre farmaciile din cetate. Du­minecă în 14 Februarie după armadă nu va deschisă, decât farmacia „La Ursul“ a d-lui Victor Roth de sub casina română. Din Estremul­ Orient Soldații japonesi. — Corei. — Flota japonesă. — Flota ruséscá. Port Arthur. — Vasele torpedo. Când scriem aceste rânduri se dă în Estremul Orient o luptă crâncenă între două din cele mai puternice imperii din lume. Ciocnirea intereselor între Rusia şi Japonia era aşa de inevitabilă şi de ca­pitală, încât nu trebuia să fim proroci spre a prevede isbucnirea acestui resboiu, mai curând sau mai târdiu. Ori­care ar fi însă resultatul final, mărginise-va el numai între cele două puteri intrate în luptă ori va cuprinde în vîrtejul său şi alte puteri, un lucru este afară de orî­ce îndoială, că omenirea se găsesce într’unul din momen­tele hotărîtdre ale desfăşurării sale is­torice. Pentru a face, ca cetitorii noştri să înţelagă mai uşor cele petrecute în pu­ţinele­­file de la isbucnirea răsboiului, şi cele ce vor mai urma încă, am credut ne­cesar a da la la locul acesta în fuga con­deiului unele detalii, cari privesc soldaţii japonesi, modul lor de luptă şi teatrul răsboiului. O trăsătură caracteristică a calităţilor soldatului japones este resistenţa cea mare, ce o opune ostenelei. Omenii aceştia mici, cu o aparenţă mai mult de leneşi, pot executa marşuri lungi, îndură mari greu­tăţi şi oboseli, fără ca buna lor disposi­­ţiune să fie alterată întru câtva. Japo­­nezii datoresc formaţiunea actuală a ar­matei lor instrucţiunei, pe care au primit-o de la armata germană. Uniforma lor e foarte simplă: vesta şi pantalonii de pos­tav albastru închis, caschetă germană, ei pentru ofiţeri chipiu frances. Ceea­ ce deo­­sebesce pe Japonese de noi este între altele obiceiul lor de a mânca. Ei înlocuiesc furculiţa nostra cu două vergi de lemn, cu ajutorul cărora duc alimentul la gură. Hrana se compune mai cu semă din orz fiert, din legume ferte şi din peşte, or beutura lor preferită este ceaiul. Un mare cunoscător al armatei ja­­ponese D. G. Wegener din Berlin scrie în­­fiarul „Die Zeit“ urmatoarele: „Gum o să se sfârşască răsboiul e greu de spus. In ori­ce caz, cu care am vădut oştile ja­­ponese în campanie, în avântul lor stră­lucit, cu înarmarea escelentă nu pot fi aşa sigur ca alţi colegi de victoria Ru­şilor. Japonia are uriaşul avantaj de a fi cu totă puterea sa în vecinătatea câm­pului de răsboiu. Greutatea e lipsa de bani, dar Anglia are de ajuns bani și deci banii englezî se vor pune în slujba fo­cului răsboinic al Japonesilor, victoria lor îmi apare aprope sigură“. Japonia are acum 8 vase mari de răsboiu și 3 se contruesc, 4 au tonaj de peste 15.000 tone, deci sunt din cele mai mari de pe lume. Mai au 23 de încruci­­şători chiurasaţi, 5 se construesc. Dintre încrucişători 5 au peste 9000 de tone. Sunt 9 vase apărătore de ţărmuri, 125 de bărci cu tunuri, 17 distrugători de torpede, 65 de torpiloare (11 sunt în lucru), apoi un număr mare de vase ajutatore. La cas de resboiți se vor mai înarma 37 de vapoare ale soc. „Nippon lösen Kakushiki“ Kaisha cu tutela de la 12—15 mile, pe lângă altele mai puțin repede. Vasele de resboiț au 568 de tunuri grele și mijlocii și 950 cu tragere repede. Omeni au pe ele 25.000. Rusia are parte la Port-Arthur, parte la Vladivostoc: 9 chiurasate de mare adâncă, clasa I-a, 11 de clasa a doua, 7 tuntri cu tunuri de mare adâncă, 2 încrucişători torpilori, 33 vână­tori de torpede, 22 torpilare de clasa Ia, 8 de a doua, 1 spărgător de ghiață, în total 99 de vase, cu 241,101 tone, cu putere de 544,350 de cai, cu 1347 tunuri şi 295 de tuburi aruncătore de torpile. Deci flota japonesă e superioara celei rusescî, măcar că Rusia a dus tot ce putea şi tot ce necesita acolo. Mărul de certa, în jurul căruia s’au dat deja lupte şi se vor mai da încă este peninsula Corea a cărei independenţă şi integritate teritorială este absolut necesară pentru siguranţa şi liniştea Japoniei. Dom­nitorul acestei ţări, a cărei suprafaţă este aproape egală cu acea a Franţei, este îm­păratul Yi-hong, care judecând după pre­­semnele de pănă acum stă în partea mai mare sub influența Japoniei. Corea este o peninsulă lungă asiatică mărginită despre partea continentală de sudul Siberiei și nordul Chinei, or țărmurile ei stâncoase fac deoparte față Japoniei, er de altă parte golfului Pe-Tchi-Li, pe care îl străbat acum flotele de răsboiți. Teritoriul Coreei pe care vieţuesc cam 10,000,000 de lo­cuitori, este muntos, păduros şi bogat în minerale, are o importanţă militară şi maritimă de prima ordine. Capitala Coreei este Seul, ci unul din porturile cele mai însemnate Chemulpo. Primul tun tras în noul resboin a fost îndreptat contra portului şi cetăţii Port Arthur, o iinioră posesiune chineză, astăzi aparţinător Rusiei. Acest port, în care au suferit Rusii primul lor dezastru, are numai pe o mică întindere adâncimea necesară unor vase mari de resboiui şi anume numai în apropiere de întrare astfel că vasele, cari ancoreză aici se pot vedea din largul mării şi se pot uşor bom­barda. Din cauza îngustei intrări (numai 35 m ) o flotă mai mare numai cu greu poate să între şi să iesă din port, de aceea la o retragere din faţa inamicului ea ar putea fi ameninţată, chiar şi atunci, când puţine vase inamice ar sta în fața por­tului. Afară de acesta în timpul ernii nu pot timp de două luni să iasă din port. Un militar german distins care a studiat acest port dice că Port-Arthurul este din punct de vedere strategic slab, deoarece nu poate resista unui atac nici despre mare și nici de pe uscat. Resultatul strălucit, pe care l’a avut atacul subit al Japonesilor contra vapoarelor rusescî staționate în Port-Arthur se da­­toresce în mare parte vaselor torpedo, cari din nou s’au dovedit de dușmani pe­riculoși a raarelor vase de resboiți. Cele mai mari vase torpedo au o lungime numai de 50 m. o lăţime de 5 m. şi o tuţelă cam de 50 chilometri pe oră. Atacul acestor vase periculoase decurge astfel: Vasul torpede se apropie la o distanţă de 40­0—500 m. de vaporul duşman şi lan­­sează torpilorul care are forma unei ţi­gări de o lungime de 5 metri şi al cărui diametru este de 35—45 centimetri. Tor­pilorul conţine un cazan cu aer comprimat şi vre­o 90 chgr. fulmicoton presat şi umed. Procedura lansării torpilorului din tubul vasului torpedo este următorul: La lansarea torpilorului se deschide au­tomatic cazanul cu aerul comprimat, care pune în mişcare şurubul din capătul tor­pilorului, prin ce acesta se mişcă de sine mai departe cu o iuţelă de circa 1000 metri pe minută. La vârf are torpilorul un piron care conduce în interiorul torpi­lorului, atingând un balon de sticlă, care conţine acid. In cas, că torpilorul se lo­­vesce cu vârful seu de un obiect solid, pironul sparge balonul de sticlă şi acidul aprinde fulmicotonul, care esplodază şi nimicesce obiectul solid, în caşul acesta vasul de răsboiu. Vasele de răsboiu se apără în contra acestor duşmani înfricoşaţi în modul ur­mător: Noaptea se îngrădesc la o distanță corespundătoare cu un rociu de oțel, care opresce apropierea torpiloarelor. Cel mai bun mod de apărare este însă paza­ bună. Vasele moderne de răsboiu au instalațiuni de lumină electrică, cu ajutorul cărora lumineaza în timp de noapte marea la o distanță de mai multe sute de metri. In momentul când se observă apropierea va­selor torpedo, deci de tunuri cu tragere repede slobod gloinţele lor asupra vaselor, cari nimicesc în scurtă vreme vasele aceste înainte de ce ar fi putut lansa torpilarele. Tsing. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 3. Representaţîi, concerte şi petreceri. Reuniunea română de cetire şi cântări din Sasca­ montană va aranja un concert împreunat cu joc şi representaţie teatrală Duminecă la 8 (21) Februarie în favorul şcolei confesionale gr. or. române de nou înfiinţată. Societatea literară a şcolarilor de la gimnasiul român din Năsăud va da o serată literară-musicală la 21 Febr. în sala de gimnastică de la gimnasiu. Veni­tul e destinat fondului societăţii. Program variat. Reuniunea de cântări şi musică „Armonia“ din Bogşa montana va aranja la 21 Febr. o representaţie teatrală în fa­vorul fondului său. Corul vocal bisericesc din Nereu va da un concert la 15 Februarie în sala „Casei Naţională“ de acolo. In Câţcău s-a dat la 12 Februarie­­, o petrecere cu joc în folosul şcolei confesionale Petersburg, 12 Februarie. Statul major al marinei publică spirea, că 6 vase de rosboy niponese au fost ava­riate in lupta de la Port Arthur. 150 oamen! au fost ucişi şi 150 răniţi In urma acestei scrii mari manifesta­­ţiunî s’au făcut dinaintea palatului de iarna. Berlin, 12 Februarie Din Yoko­hama se anunţă (Tiului „Vossiche Zeitung“, că acolo s’a răspândit fai­ma, că Port Arthur ar fi că fia. Lip­­sesce o confirmare oficială a acestei ser­ri. Paris, 12 Februarie. Agenţia „Havas“ confirmă spirea, că trupe japonese au debarcat la Chemulpo şi au ocupat capitala Coreei. Grosul ar­matei şi-a aşeetat lagărul în împre­jurime. Londra, 12 Februarie, A ziarul „Standard“ publică din Tien-Tsin­schrea, că cinci încrucşătore rusescî din escadra ce se află in portul Wladiwostok, au bombardat Marţi portul japones Ha­kodate din insula Jesso, Viena, 13 Februarie. Solri ofi­ciale confirmă, că flota ruseasca eşind din portul Wladivostok, a trecut la Hacodate. De aici a luat-o spre Port-Arthur, spre a se uni cu flota rusască de acolo. Tokio, 13 Februarie. Capitala Coreei e cu totul în manile Japone­silor. împăratul corean e prisonierul lor. Londra, 13 Februarie. Scriî din Petersburg afirmă, că o mare bă­tălie a avut loc la rîul Yalu, în care bătălie Japonezii au suferit mari în­frângeri. Berlin, 12 Februarie. Scriea dla­rului „Yoss. Ztg.“, că Port-Arthur ar fi curtat, nu se confirmă. Kiel, 12 Februarie. 15 vase mari de resboiu rusescî se pregătesc a pleca în Asia orientală. PariS, 12 Februarie. Contrar soi­rilor publicate de „Times“ după care Rusia n’ar avea în Mandsuria decât 50,000 omeni,­­fiarele francese sunt informate, că întreaga Mand­­surie e înțesată de trupe rusescî, parte din Asia, parte din Europa. Diverse. O pagină din istorie. S’au împli­nit două veacuri şi jumătate, la ianuarie 1904 st. n., de când cazacii saporagî au recunoscut de şef suprem pe Ţarul din Mosova. In adevăr, la 8 ianuarie st. v. 1654, delegaţii cazaci s’au întîlnit cu delegaţii moscoviţi pe piaţă, în faţa catedralei, po­­vestesce „Revista rusă“. Era vorba, ca să alegă un şef: sultanul Turciei, hanul Or­­­raeei, regele Poloniei, ori ţarul Moscvei. — Voim pe ţarul Orientului, au stri­gat dânşii. Şi hatmanul lor a pronunţat atunci cu solemnitate următorele cuvinte: — Domnule, fă ca să fim uniţi în veci! Au cetit atunci condiţiunile tratatu­lui de alianţă cu Moscva; după aceea de­legaţii moscoviţi s’au închinat în faţa hat­manului şi boerul Buturlin a spus: — Majestatea Sa Ţarina, marele Ţar şi împăratul tuturor Rusiilor, Alexie Mihai­­lovicî, mî-a poruncit, mie, umilului său servitor, să mă informez asupra sănătăţii tale, nobile hatman! Hatmanul a răspuns: — Mulţumesc umilit Măriei Sale Ţa­rului, suntem sănătoşi şi dorim ca şi Măria Sa să fie sănătos. Au intrat în catedrală, unde trebuia să aibă loc ceremonia jurământului. In momentul acesta, se ivi o piedecă. Hat­manul cerea, ca înainte de toate delegaţii moscoviţi să jure în numele Ţarului, că acesta nu va distruge privilegiile cazacilor din Ucraina. Buturlin a declarat: — Aici nu-i obiceiul. Supuşii fac ju­rământul împăratului lor şi trebue să aveţi încredere în acela, pe care voiţi să-l ale­geţi ca şef. După o discuţiune lungă, Cazacii au consimţit să depue cei dintâiu jurământul. Ceremonia, care fu­ amânată pentru a doua­­zi, s’a prelungit totă­­jiua. Cazacii au jurat, îmbrăţişând crucea şi Evan­ghelia. Şi aşa tot ţinutul ce e desemnat as­tăzî cu numele de „Rusia mică“, a fost câştigat de Imperiul Ţarilor. Se remarcă, că nici un consiţământ n’a fost mai liber, mai sincer, şi nu s’a manifestat sub o formă mai poetică şi mai naivă, de cât acela pe care l au dat, atuncea strămoşii locuitori­lor din Kiev, Cermeov şi alte oraşe, Ca­zacii Saporogi. Şi acum câte­va­­file s’au împlinit două veacuri de la aceasta alipire. Radium. In Paris a eşit o revistă „Le Radium“ scrisă de Henri Farjan cu scopul de a răspândi cunoscinţe sigure asu­pra Radiului şi asupra lucrărilor soţilor Curie: „Revoluţiunea uriaşă ce poate aduce în viaţa socială producerea industrială a acestui corp prin aplicaţiile lui la produ­cerea de putere mişcătore, de căldură, de lumină şi chiar de tămăduire, a trezi en­­tusiasmul şi curiositatea lumei*, zice di­rectorul. In Statele­ Unite e o societate la Buf­falo, care esploateză nisce minerale din Colorado, transportându-le cu catâri la 200 de kilometri şi gramul de radiu o costă 200 000 de fr., deci kilogramul costă 200.000.000 de fr. Revista se adresază la toţi cetitorii săi din lume să i­ se trimită probe de minerale de radiu, arătând cum se pot cunosce acestea. Pentru descoperirea radiului, Henri Becqerel şi soţii Curie, au căpătat premiul Nobel de 100.000 lei. Domna Curie a lucrat ca studentă cu d-l Curie, făcând mai multe descope­riri, de pildă însuşirea unor cristale de quarţ de a produce electricitate, când le apă­­săm într’un chip anumit. Dar celebritatea şi-au făcut-o descoperind substanţele foarte cu mare putere radiantă: Poloniul şi Radiul. Soţii Curie au mai primit premiul Osiris de 60.000 lei, tot pentru aceeaşi descoperire. POSTA REDACŢIUNEI. Verax — Gherla. Deci aveţi ceva împotriva d-lui Dr. B., binevoiţi a tranşa cu dânsul. Noi nu putem publica asemenea naivităţi. Proprietar: Dr. Aurel Mureşianu. Redactor responsabil Traian H. Pop.

Next