Gazeta Transilvaniei, martie 1904 (Anul 67, nr. 48-70)
1904-03-02 / nr. 48
Demonstraţii la Praga şi la Viena. Cine nu stie de rota hunei, pe care când unul suie, altul cobora? Nu încetase bine obstrucţiunea maghiara în camera ungară, când obstrucţiunea Cehilor din Reichsrath ajunse arăşî în flore, în forma ei cea mai înăsprită ca obstrucţiune technică, culminând în continue votări nominale, ilustrate cu scene vehemente anume provocate de unii şi alţii mai neastâmpăraţi şi mai bătăuşi dintre cei, cari dau lupta şi cei cari pretind a se apăra numai. Posiţiunea şi rolul celor din urmă revine de astă-dată partidelor germane, căci ofensiva au luat-o Cehii, având ca ţintă răsturnarea guvernului Koerber şi realizarea celor două postulate: limba de oficiu internă celtică şi înfiinţarea unei universităţi celtice în capitala Moraviei. înăsprirea relaţiunilor între Germani şi Cehi nu-şî găsesce însă acuî espresiunea cea mai viuă în luptele din parlament, ci în frecările naţionaliste în afară de parlament, dor cu deosebire în demonstraţiunile studenţesce de la universităţile din Praga şi din Viena. Se scie, că în Praga sunt universităţi paralele: una germană şi alta celtică, precum aceste două neamuri ale Boemiei se împart deosebit ori paralel şi în alte instituţiuni mai înalte. E lucru firesc deci, că tinerimea dela universitatea germană se desvolta în spiritul naţional german, care, mai ales de un şir de ani încoace, a luat o nuanţă mai şovinistă, mai estremă ca altă-dată, or de altă parte tinerimea dela universitatea celtică este învăpăiată de sentimentele naţionale celtice, cari asemenea n’au rămas neînfluinţate de curentul estrem, ce s’a încuibat tot mai mult şi între Cehi. Şovinismul neamurilor din Boemia, ce-i drept, se deosebesce mult de cel unguresc, dar esistă în felini său, ca product al antagonismului celui mare între rassa germană și slavă. In Boemia Cehii vorbesc de pericolul germanisării tot așa cum Germanii accentueaza mereu pe acela al cehisării. De aceea în luptele lor e greu a deosebi întotdeauna pe atacator de cel atacat. Aşa e şi la demonstraţiile studenţesce din Praga. Când îi aveţî pe Cehi vorbind, cred că ei au fost cei provocaţi, oi când cercetezi argumentele Germanilor, ţi se pare că numai Cehii au causat scandalele şi escesele pe pieţele Pragei. Grozav îi supără pe Cehi când studenţii germani, uniformaţi după obiceiul lor, fiecare cu eşarfa şi cocorda societăţii lui, ies grupurigrupuri şi se arată pe „Graben“-ul din Praga, marşând câte patru şi câte opt un rând şi cântând cântece naţionale germane, — de nu chiar ■ „Wacht am Rhein“ — ceea ce se numesce nemţesce „Studenten-Bummel.“ O astfel de atitudine este privită de poporaţiunea cehă ca provocătore. Audi ce se cuteze aceşti Nemţi în capitala boemă, din care ei fac adî abia a decea parte! De aici apoi eşirea pe teren a studenţimei celtice şi încercarea de a zădărnici pretinsa demonstraţie germană. Intr’o zi din urmă au fost mobilisate chiar şi elevele şcolelor celtice în scopul acesta. Dar deca în Praga esistă universităţi paralele, în Viena ar pută să esiste, căci numărul Cehilor şi al altor Slavi la acăsta universitate atinge aproape jumătate din numărul tuturor ascultătorilor. Cine se va mira deci, că demonstraţiile dela Praga s’au transplantat şi la Viena, unde studenţii germani, ca să dovedească, că ei sunt stăpâni pe universitate, (deşi acesta era închisă,) au ocupat rampa din faţa ei şi au stat acolo de dimineţa pană sera ca să o păzăscă, or când s’a apropiat armia Slavilor, la cari s’au alăturat şi studenţii italieni, s’a produs o ciocnire pentru posesiunea terenului din faţa aulei, încât în învălmăşală s’a surpat una din balustrade, cădend studenţii unul peste altul, din norocire însă fără de urmări grave. Poporaţiunea Vienei nu s’a agitat ca cea din Praga la acest spectacol, nici atunci când studenţii slavi şi italieni au traversat cântând cântece naţionale stradele ei. S’au făcut interpelări în cameră şi Dr. Koerber a declarat că se va procede cu cea mai mare stricteţă în contra demonstranţilor. In cameră continuă într’aceea obstrucţiunea. Cehii vor să-şi afirme puterea, or Germanii nu vor să cedeze nimic din puterea ce o esercită încă în împrejurările de afli. ANUL LXVII. „SAZ3TA“ iese în fi nirji, Abonamente pentru Austr Ungarii Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rli de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rli de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. SEDACţiUNEA, Aministraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Vlena: la M. Dukes Nacht., Nux. Augenfeld & Emeric Leaner., Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Goldberger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (VII Erzsóbet-körut). PREŢUL ASERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu- I blicări mai dese după, tarifă I şi învoială. — RECLAME pe I pagina 3-a o seria 20 bani Nr. 4B. Braşov, Linii-Marţi 2 (15) Martie 1904. Braşov, 1 (14) Martie. In şedinţa de Sâmbătă a dietei, 55 după ce s’a votat şi în a treia cetire proiectul despre contingentul de recruţi, s’a început desbaterea asupra proiectului de indemnitate. Cu ocasiunea acesta a luat cuvântul şi contele Albert Apponyi. El a declarat, că deoarece indemnitatea o consideră cestiune de încredere, nu votază proiectul. După acesta Apponyi a făcut o aspră critică asupra activităţii de până acum a guvernului Tisza. L’a învinuit, că a deviat de la programul militar elaborat de comisiunea de 9, care a fost considerat ca minim al postulatelor naţionale. In ton satiric s’a ocupat apoi de isbucnirile lui Tisza contra guvernului Szell, care a lucrat mai mult decât Tisza. In consecenţă s’a ocupat cu individualitatea lui Tisza şi cu trecutul său politic. Tisza nu se poate desbăra de trecutul seu plin de negaţiunî faţă cu orîce reformă. — Tisza luând cuvântul a polemisat cu Apponyi. Desbaterea asupra proiectului urmăză în şedinţa de afii. Partidul lui Bannfy sporesce mereu, cum anunţăfiarele. Banffy însuşi în fiecare sără petrece la club, ironisând viu schimbările politice. Clubul noului partid are deja pănă acum 90 membri, aproape toţi candidaţi de deputaţi, întrunirea alegătorilor saşi din ţara Bârsei. Braşov, 14 Martie 1904. Pe ziua de eră, 13 Martie, orele 2/2 p. m. alegătorii saşi ai celor două cercuri din Braşov, precum şi cei din cercul Ghimbavului şi Hermanului au fost convocaţi la o adunare în sala casei sociale (Gesellschaftshaus) din Bartolomeiu. La ordineafilei era: 1) Chestiunea intrării deputaţilor saşi în partidul liberal. 2) Pregătiri pentru alegerea din cercul 1. Braşov, ce se va ţine la 22 Martie. 3) Propuneri libere. Punctul întâiu a provocat o discuţie mai bine de două ore, la care au luat parte mulţi fruntaşi ai vieţii politice săsesc. Spre a se vedea ce disposiţie domnesce între Saşii din ţăra Bârsei faţă cu intrarea deputaţilor saşi în partidul guvernamental, vom da aici un scurt raport asupra discuţiunei în jurul acestui punct. După ce deputatul Him a expus avantajele, ce resultă din intrarea deputaţilor saşi în partidul guvernamental, s’a urcat la tribună d-1 predicator din cetate Scherg şi într’o cuvântare avântată a veştedit intrarea deputaţilor saşi în partidul liberal. D-1 Scherg în zadar se întrăbă, cari au fi putut fi motivele acestui pas, nu le găsesce. Căci ce s’a petrecut în viaţa politică de la 1897 Incoace, data exodului deputaţilor saşi din acel partid? S’au raamaghiarisat numirile venerabile germane ale localităţilor. Orendi a fost condamnat şi închis, pentru că a tradus un articol dintr’unfiar românesc, declarând în introducerea, ce i-a făcut, că nu consimte cu conținutul lui, îl publică însă pentru a se vedea amărăciunea ce stăpânesce inimile Românilor. Liess a fost condamnat de asemenea într’un proces de pressă. El Lutz Korodi, condamnat la un an închisoare, a fost nevoit a se expatria. Sunt acestea fapte, cari ar putea motiva procederea deputaţilor Saşi? Şi apoi intrarea deputaţilor s’a făcut fără ca să fie întrebaţi alegătorii. De aceea face propunerea, ca întrunirea să exprime regretele sale pentru faptul, că li s'a confiscat dreptul de a se pronunţa. Deputatul Dr. Lurtz răspunde, că hotărîrea de a întră nu s’a luat, decât sub reserva aprobării ulterioare a alegătorilor, cari ‘sunt liberi astădi a desaproba ceeace au făcut deputaţii. Prof. Lexen, urcându-se la tribună declară, că se alătură propunerei lui Scherg și citeza faptul depunerei mandatului lui Korodi, a cărui scrisoare adresată preşedintelui camerei nici nu s’a cetit în cameră, ol dintre deputaţii saşi nici unul nu a luat cuvântul pentru Korodi, căci nu le convenia să combată guvernul, între sprijinitorii căruia se înrolaseră de curând. Citez cuvintele deputatului Lurtz, care la 15 Februarie 1898, a motivat eşirea deputaţilor saşi, asămănând acest grup cu buchetul Makart.... Acuma a eşit din modă buchetul Makart!... Dr. Lurtz, luând din nou cuvântul spune, că el nu s’a schimbat, el tot aşa îşi iubeşce poporul, ca şi mai înainte, şi în interesul acestui popor a lucrat când a pledat pentru întrare. Atunci nu era timp să fie întrebați alegătorii, densul însă a profitat de prima ocasiune, ducându-se în toate comunele cercului său şi declarând din capul locului, că îşi depune mandatul, în cas deca alegătorii săi l’ar desaproba. I s’a votat însă încredere unanimă. Deci însă acuma majoritatea alegătorilor din celelalte cercuri îi dau vot de blam, declară că îşi va depune mandatul şi nu va mai candida. D-l Lurtz spune, că nu el s’a schimbat, ci împrejurările s’au schimbat. La 1897 era la guvern paşa de la Bistriţă, acuma însă era un altul la putere, care deşi nu în cameră, dar în particular i-a promis asigurarea drepturilor confesionale şi in special ale confesiunei protestante, prin esecutarea art XX din 1848. Notarul public Schnell, luând cuvântul face apologia procederei deputaţilor. Timpul era scurt și nu se puteau convoca alegătorii. Era vorba de 24 ore, deci era peste tot ca alianța aceasta să aibă vreo valoare politica. Asemenea lucruri se vor repeta și în viitor. Cine combate aceasta, dovedesce, că vorbesce despre un lucru, pe care nu-l pricepe, sau este un fantasat, un zevzec politic. Propune a se trece la ordineafilei asupra propunerei lui Scherg. Dr. Liechtenmacher dice, că-i pare bine, că s’au găsit bărbaţi independenţi, cari şi-au ridicat vocea să protesteze. Cât timp vor esistă guverne inspirate de şovinism, cât timp un preşedinte de tribunal refuză orice hârtie de la partide, deci nu este scrisă unguresce, şi tot aşa şi pe terenul administrativ, cât timp nu se va schimba sistemul — deputaţii saşi n’au ce căuta în partidul guvernului. Acuma stăm însă în faţa unui fapt împlinit şi nu putem espune poporul unei nouă agitaţii electorale. N’avem, decât să luăm în spinare ceea ce s’a făcut. Scherg. Procederea deputaţilor saşi, cari încheie alianţe fără se întrebe pe alegători, duce direct la pesimism. Protesteza în numele reputaţiei poporului săsesc să se facă un asemenea joc frivol în numela lui. Decă poporul îşi vede drepturile astfel confiscate, va zice: Ce-mi mai pasă! Nu-mi mai bat capul cu chestiuni electorale, şi atunci ni se poate trimite un secretar de stat, pe care să-l alegem deputat, căci decă e vorba de a apăra interesele poporului prin intervenţii particulare şi nu în plină cameră — atunci secretarul de stat mai multă ispravă va putea face. D-l Schnell spunea, că era urgent să se facă intrarea în partid. Ce urgenţă aşa grozavă era? Au nu avea guvernul o majoritate covârşitoare? Ce a făcut acesta faţă cu obstrucţia? Se juca cu ea, ca mâţa cu soarecele, căci îi plăcea acest joc. Intru cât a contribuit grupul Saşilor la înfrângerea oposiţiei ? Wilh. Kopony, combate de asemenea intrarea deputaţilor saşi în partidul liberal şi propune a li se esprima desaprobarea. Deputatul Dr. Schmidt, justifică intrarea, spunând, că Saşii sunt puţini şi trebue să se alăture unui partid mare, trebue să fie prudentes et circumspecţi, altmintrea vor ajunge să fie asupriţi de Români (?!). Saşii nu pot face decât politică specifică săsescă şi nu politică generală de naţionalitate. Orice altă politică ar fi echivalentă cu sinuciderea. S-ar concentra ura tuturor politicianilor maghiari asupra noastră și guvernul poate face mult rău, chiar fără să violeze legea. Punându-se la vot propunerea lui Scherg, cu majoritate de voturi se trece la ordinea zilei. După aceasta și-a desvoltat programul d-l Traugott Copony și pe urmă d-l jude Arzi. Adunarea, cu majoritate de 376 voturi (contra 71) primesce candidatura d-lui Traugott Copony. înainte de aceasta însă s’a declarat ca obligatori ca toți să se supună votului majorității. Prin urmare nu se va pune altă candidatură. Întrunirea a fost presidată de d-nul Carl Adam. Rep. Răsboiul. Lupta navală de la Port-Arthur — Bombardarea cetății. Cu data de 11 Martie amiralul Alexierv a trimis la Petersburg următorul raport din Mukden despre lupta navală de la 10 Martie: Amiralul Makarom, comandantul flotei rusescî din Port-Arthur, anunță cu data de erî (10 Martie) urmatoarele: Cele 6 vase (torpilare), din cari patru sub comanda generală a căpitanului