Gazeta Transilvaniei, martie 1904 (Anul 67, nr. 48-70)

1904-03-02 / nr. 48

Demonstraţii la Praga şi la Viena. Cine nu stie de rota hunei, pe care când unul suie, altul cobora? Nu încetase bine obstrucţiunea ma­ghiara în camera ungară, când obstruc­­ţiunea Cehilor din Reichsrath ajunse arăşî în flore, în forma ei cea mai înăsprită ca obstrucţiune technică, culminând în continue votări nomi­nale, ilustrate cu scene vehemente anume provocate de unii şi alţii mai neastâmpăraţi şi mai bătăuşi dintre cei, cari dau lupta şi cei cari pre­tind a se apăra numai. Posiţiunea şi rolul celor din urmă revine de astă-dată partidelor germane, căci ofensiva au luat-o Cehii, având ca ţintă răsturnarea guvernului Koerber şi realizarea ce­lor două postulate: limba de oficiu internă celtică şi înfiinţarea unei uni­versităţi celtice în capitala Moraviei. înăsprirea relaţiunilor între Ger­mani şi Cehi nu-şî găsesce însă acuî espresiunea cea mai viuă în luptele din parlament, ci în frecările na­ţionaliste în afară de parlament, d­or cu deosebire în demonstraţiunile stu­denţesce de la universităţile din Praga şi din Viena. Se scie, că în Praga sunt uni­versităţi paralele: una germană şi alta celtică, precum aceste două nea­­muri ale Boemiei se împart deose­bit ori paralel şi în alte instituţiuni mai înalte. E lucru firesc deci, că tinerimea dela universitatea ger­mană se desvolta în spiritul naţional german, care, mai ales de un şir de ani încoace, a luat o nuanţă mai şo­­vinistă, mai estremă ca altă-dată, or de altă parte tinerimea dela uni­versitatea celtică este învăpăiată de sentimentele naţionale celtice, cari asemenea n’au rămas neînfluinţate de curentul estrem, ce s’a încuibat tot mai mult şi între Cehi. Şovi­nismul neamurilor din Boemia, ce-i drept, se deosebesce mult de cel unguresc, dar esistă în felini său, ca product al antagonismului celui mare între rassa germană și slavă. In Boemia Cehii vorbesc de pericolul germanisării tot așa cum Germanii accentueaza mereu pe acela al cehisării. De aceea în luptele lor e greu a deosebi în­tot­deauna pe atacator de cel atacat. Aşa e şi la demonstraţiile stu­denţesce din Praga. Când îi aveţî pe Cehi vorbind, cred­ că ei au fost cei provocaţi, oi când cercetezi ar­gumentele Germanilor, ţi­ se pare că numai Cehii au causat scandalele şi escesele pe pieţele Pragei. Grozav îi supără pe Cehi când studenţii germani, uniformaţi după obiceiul lor, fie­care cu eşarfa şi cocorda societăţii lui, ies grupuri­­grupuri şi se arată pe „Graben“-ul din Praga, marşând câte patru şi câte opt un rând şi cântând cântece naţionale germane, — de nu chiar ■ „Wacht am Rhein“ — ceea­ ce se numesce nemţesce „Studenten-Bum­­mel.“ O astfel de atitudine este pri­vită de poporaţiunea cehă ca pro­vocătore. Audi ce se cuteze aceşti Nemţi în capitala boemă, din care ei fac adî abia a decea parte! De aici apoi eşirea pe teren a studenţimei celtice şi încercarea de a zădărnici pretinsa demonstraţie germană. Intr’o zi din urmă au fost­ mobilisate chiar şi elevele şcolelor celtice în scopul acesta. Dar deca în Praga esistă uni­versităţi paralele, în Viena ar pută să esiste, căci numărul Cehilor şi al altor Slavi la acăsta universitate atinge aproape jumătate din numărul tuturor ascultătorilor. Cine se va mira deci, că demonstraţiile dela Praga s’au transplantat şi la Viena, unde studenţii germani, ca să dove­­dească, că ei sunt stăpâni pe univer­sitate, (deşi acesta era închisă,) au ocu­pat rampa din faţa ei şi au stat acolo de dimineţa pană sera ca să­ o pă­­zăscă, or când s’a apropiat armia Slavilor, la cari s’au alăturat şi stu­denţii italieni, s’a produs o cioc­nire pentru posesiunea terenului din faţa aulei, încât în învălmăşală s’a surpat una din balustrade, cădend studenţii unul peste altul, din noro­cire însă fără de urmări grave. Poporaţiunea Vienei nu s’a agi­tat ca cea din Praga la acest spec­tacol, nici atunci când studenţii slavi şi italieni au traversat cântând cân­tece naţionale stradele ei. S’au făcut interpelări în cameră şi Dr. Koerber a declarat că se va procede cu cea mai mare stricteţă în contra demonstranţilor. In cameră continuă într’aceea obstrucţiunea. Cehii vor să-şi afirme puterea, or Germanii nu vor să ce­deze nimic din puterea ce o esercită încă în împrejurările de afli. ANUL LXVII. „SAZ3TA“ iese în fi ni­rji, Abonamente pentru Austr Ungarii Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rli de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rli de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. SEDACţiUNEA, Am­inistraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Vlena: la M. Dukes Nacht., Nux. Augenfeld & Emeric Lea­ner., Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Gold­berger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (VII Erzsóbet-körut). PREŢUL ASERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu- I blicări mai dese după, tarifă I şi învoială. — RECLAME pe I pagina 3-a o seria 20 bani Nr. 4B. Braşov, Linii-Marţi 2 (15) Martie 1904. Braşov, 1 (14) Martie. In şedinţa de Sâmbătă a dietei, 5­5 după­ ce s’a votat şi în a treia cetire pro­iectul despre contingentul de recruţi, s’a început desbaterea asupra proiectului de indemnitate. Cu ocasiunea acesta a luat cuvântul şi contele Albert Apponyi. El a declarat, că deoare­ce indemnitatea o con­sideră cestiune de încredere, nu votază proiectul. După acesta Apponyi a făcut o aspră critică asupra activităţii de până acum a guvernului Tisza. L’a învinuit, că a deviat de la programul militar ela­borat de comisiunea de 9, care a fost considerat ca minim al postulatelor naţio­nale. In ton satiric s’a ocupat apoi de is­­bucnirile lui Tisza contra guvernului Szell, care a lucrat mai mult decât Tisza. In consecenţă s’a ocupat cu individualitatea lui Tisza şi cu trecutul său politic. Tisza nu se poate desbăra de trecutul seu plin de negaţi­­unî faţă cu orî­ce reformă. — Tisza luând cuvântul a polemisat cu Apponyi. Desbate­rea asupra proiectului urmăză în şedinţa de afii. Partidul lui Bannfy sporesce me­reu, cum anunţă­­fiarele. Banffy însuşi în fie­care sără petrece la club, ironisând viu schimbările politice. Clubul noului partid are deja pănă acum 90 membri,­­ aproape toţi candidaţi de deputaţi, întrunirea alegătorilor saşi din ţara Bârsei.­­ Braşov, 14 Martie 1904. Pe ziua de eră, 13 Martie, orele 2­/2 p. m­. alegătorii saşi ai celor două cercuri din Braşov, precum şi cei din cercul Ghimba­­vului şi Hermanului au fost convocaţi la o adunare în sala casei sociale (Gesellschafts­haus) din Bartolomeiu. La ordinea­­filei era: 1) Chestiunea intrării deputaţilor saşi în partidul liberal. 2) Pregătiri pentru alegerea din cercul 1. Braşov, ce se va ţine la 22 Martie. 3) Propuneri libere. Punctul întâiu a provocat o discuţie mai bine de două ore, la care au luat parte mulţi fruntaşi ai vieţii politice săsesc­. Spre a­ se vedea ce disposiţie dom­­nesce între Saşii din ţăra Bârsei faţă cu intrarea deputaţilor saşi în partidul guver­namental, vom da aici un scurt raport asupra discuţiunei în jurul acestui punct. După­ ce deputatul Him a expus avantajele, ce resultă din intrarea depu­taţilor saşi în partidul guvernamental, s’a urcat la tribună d-1 predicator din cetate Scherg şi într’o cuvântare avântată a veş­­tedit intrarea deputaţilor saşi în partidul liberal. D-1 Scherg în zadar se întrăbă, cari au fi putut fi motivele acestui pas, nu le găsesce. Căci ce s’a petrecut în viaţa politică de la 1897 Incoace, data exodului deputaţilor saşi din acel partid? S’au raa­­maghiarisat numirile venerabile germane ale localităţilor. Orendi a fost condamnat şi închis, pentru­ că a tradus un articol dintr’un­­fiar românesc, declarând în intro­ducerea, ce i-a făcut, că nu consimte cu conținutul lui, îl publică însă pentru a se vedea amărăciunea ce stăpânesce inimile Românilor. Liess a fost condamnat de asemenea într’un proces de pressă. El Lutz Korodi, condamnat la un an închi­­soare, a fost nevoit a se expatria. Sunt acestea fapte, cari ar putea motiva pro­­cederea deputaţilor Saşi? Şi apoi in­trarea deputaţilor s’a făcut fără ca să fie întrebaţi alegătorii. De aceea face propu­nerea, ca întrunirea să exprime regretele sale pentru faptul, că li­ s'a confiscat drep­tul de a­ se pronunţa. Deputatul Dr. Lurtz răspunde, că ho­­tărîrea de a întră nu s’a luat, decât sub reserva aprobării ulterioare a alegătorilor, cari ‘sunt liberi astădi a desaproba ceea­­ce au făcut deputaţii. Prof. Lexen, urcându-se la tribună declară, că se alătură propunerei lui Scherg și citeza faptul depunerei mandatului lui Korodi, a cărui scrisoare adresată preşedin­telui camerei nici nu s’a cetit în cameră, ol dintre deputaţii saşi nici unul nu a luat cuvântul pentru Korodi, căci nu le convenia să combată guvernul, între spri­jinitorii căruia se înrolaseră de curând. Citez­ cuvintele deputatului Lurtz, care la 15 Februarie 1898, a motivat eşirea de­putaţilor saşi, asămănând acest grup cu bu­chetul Makart.... Acuma a eşit din modă buchetul Makart!... Dr. Lurtz, luând din nou cuvântul spune, că el nu s’a schimbat, el tot aşa îşi iubeşce poporul, ca şi mai înainte, şi în interesul acestui popor a lucrat când a pledat pentru întrare. Atunci nu era timp să fie întrebați alegătorii, densul însă a pro­fitat de prima ocasiune, ducându-se în toate comunele cercului său şi declarând din capul locului, că îşi depune mandatul, în cas deca alegătorii săi l’ar desaproba. I­ s’a votat însă încredere unanimă. Deci însă acuma majoritatea alegătorilor din cele­lalte cercuri îi dau vot de blam, declară că îşi va depune mandatul şi nu va mai can­dida. D-l Lurtz spune, că nu el s’a schim­bat, ci împrejurările s’au schimbat. La 1897 era la guvern paşa de la Bistriţă, acuma însă era un altul la putere, care deşi nu în cameră, dar în particular i-a promis asigurarea drepturilor confesionale şi in special ale confesiunei protestante, prin esecutarea art XX din 1848. Notarul public Schnell, luând cuvân­tul face apologia procederei deputaţilor. Timpul era scurt și nu se puteau convoca alegătorii. Era vorba de 24 ore, deci era peste tot ca alianța aceasta să aibă vreo valoare politica. Asemenea lucruri se vor repeta și în viitor. Cine combate aceasta, dovedesce, că vorbesce despre un lucru, pe care nu-l pricepe, sau este un fantasat, un zevzec politic. Propune a se trece la ordinea­­fi­lei asupra propunerei lui Scherg. Dr. Liechtenmacher dice, că-i pare bine, că s’au găsit bărbaţi independenţi, cari şi-au ridicat vocea să protesteze. Cât timp vor esistă guverne inspirate de şo­vinism, cât timp un preşedinte de tribu­nal refuză ori­ce hârtie de la partide, deci nu este scrisă unguresce, şi tot aşa şi pe terenul administrativ, cât timp nu se va schimba sistemul — deputaţii saşi n’au ce căuta în partidul guvernului. Acuma stăm însă în faţa unui fapt împlinit şi nu putem espune poporul unei nouă agitaţii electo­rale. N’avem, decât să luăm în spinare ceea­ ce s’a făcut. Scherg. Procederea deputaţilor saşi, cari încheie alianţe fără se întrebe pe alegători, duce direct la pesimism. Protes­­teza în numele reputaţiei poporului săsesc să se facă un asemenea joc frivol în nu­­mela lui. Decă poporul îşi vede dreptu­rile astfel confiscate, va zice: Ce-mi mai pasă! Nu-mi mai bat capul cu chestiuni elec­torale, şi atunci ni­ se poate trimite un se­cretar de stat, pe care să-l alegem depu­tat, căci decă e vorba de a apăra intere­sele poporului prin intervenţii particulare şi nu în plină cameră — atunci secretarul de stat mai multă ispravă va putea face. D-l Schnell spunea, că era urgent să se facă intrarea în partid. Ce urgenţă aşa grozavă era? Au nu avea guvernul o ma­joritate covârşitoare? Ce a făcut acesta faţă cu obstrucţia? Se juca cu ea, ca mâţa cu soarecele, căci îi plăcea acest joc. Intru cât a contribuit grupul Saşilor la înfrân­gerea oposiţiei ? Wilh. Kopony, combate de asemenea intrarea deputaţilor saşi în partidul liberal şi propune a li­ se esprima desaprobarea. Deputatul Dr. Schmidt, justifică in­trarea, spunând, că Saşii sunt puţini şi trebue să se alăture unui partid mare, tre­­bue să fie prudentes et circumspecţi, alt­­mintrea vor ajunge să fie asupriţi de Ro­mâni (?!). Saşii nu pot face decât politică specifică săsescă şi nu politică generală de naţionalitate. Ori­ce altă politică ar fi echivalentă cu sinuciderea. S-ar concentra ura tuturor politicianilor maghiari asupra noastră și guvernul poate face mult rău, chiar fără să violeze legea. Punându-se la vot propunerea lui Scherg, cu majoritate de voturi se trece la ordinea zilei. După aceasta și-a desvoltat progra­mul d-l Traugott Copony și pe urmă d-l jude Arzi. Adunarea, cu majoritate de 376 vo­turi (contra 71) primesce candidatura d-lui Traugott Copony. înainte de aceasta însă s’a declarat ca obligator­i ca toți să se supună votului majorității. Prin urmare nu se va pune altă candidatură. Întrunirea a fost presidată de d-nul Carl Adam. Rep. Răsboiul. Lupta navală de la Port-Arthur — Bombar­darea cetății. Cu data de 11 Martie amiralul Ale­­xierv a trimis la Petersburg următorul raport din Mukden despre lupta navală de la 10 Martie: Amiralul Makarom, comandantul flo­tei rusescî din Port-Arthur, anunță cu data de erî (10 Martie) urmatoarele: Cele 6 vase (torpilare), din cari pa­tru sub comanda generală a căpitanului

Next