Gazeta Transilvaniei, iulie 1904 (Anul 67, nr. 143-168)
1904-07-01 / nr. 143
Nr. 148—1904. „Bajan“, „Diana“, „Pallada“ și „Novik“, 2 canoniere și 7 contratorpilare au eșitt din basinul interior al portului. Flota rusă, care era precedată de mai multe vapoare trimise cu scop de a curăți minele, a fost atacată de o escadră de torpilare japonese. După ambril flota rusă s’a reîntors în port. Ce vrea Japonesii. Ziarul „Novoie Vremia“ a primit acum două zile o depeșă de la corespondentul său de la teatrul răsboiului în care se spune, că generalul Kuroki ar fi declarat unui ofițer rus,făcut prisonier de Japonesî, că Japonesii nu au alt scop decât a cuceri Manciuria meridională, de a lua cu asalt fortăreţe Port-Arthur şi Niusvang, de a fortifica aceste puncte şi a le înzestra cu puternice garnisoane; apoi Japonezii ar aştepta, ca Ruşii să recucerască aceste posiţiuni. Generalul Kuroki ar fi adaugat, că după părerea sa Rusia ar avea nevoie de 800,000 omeni spre a atinge acest scop. Contrariu acestor scliî, ofiţerii japonesî făcuţi prisonierî la Liaoyang, afirmă că şefii armatei jjaponese au intenţiunea de a goni pe Ruşi pănă dincolo de lacul Baical. Alexieff decorat de patriarchul Ierusalimului. Depeşă din Constantinopol, Patriarchul Ierusalimului a conferit lui Alexieff, guvernatorul provinciilor rusesce de lângă oceanul Pacific, crucea de cavaler al ordinului Sf. Morment. Alexieff, mulţumind pentru acesta patriarchului, într’o scrisoare, i-a spus, că armata rusescă consideră acistă onoare cao garanţie, că ortodoxia va învinge păgânismul. Alexieff încheie astfel: „Rugaţi-vă pentru armele rusesce şi pentru mine“. Telegrama împăratului Wilhelm cătră regimentul său rusesc împăratul Wilhelm a telegrafiat următoirele comandantului regimentului rusesc Viborg, al cărui proprietar este : „Felicit regimentul meu pentru posibilitatea de a se afla în faţa duşmanului. Sunt mândru, că regimentul meu va pute se aibă onoarea de a lupta pentru Ţar, pentru patrie şi pentru gloria armelor rusesce. Cele mai sincere ale mele urări însoțesc acest regiment. Dumnezeu să-i binecuvinteze steagurile.“ Din dieta ungară. — Desbaterea asupra listei civile. — (Şedința de la 11 Iulie.) In şedința de Luni s’a urmat desbaterea asupra listei civile. Cel dintâiu a luat cuvântul Lovaszy Marton : își începe discursul dicend, că deci ar fi vorba de greutatea argumentelor ce s’au adus contra proiectului, acesta ar fi trebuit deja săcadă. In ce privesce mărimea ei, lista civilă nu stă în proporţie cu forţele economice ale ţării. Dă că s’ar cere bani pentru acoperirea cheltuelilor domnitorului, mai bucuros le-am da; a vota însă sporirea listei civile pentru personalul Curţii, care urăsce pe Maghiari şi care ne face atâteasupărări, — nu e motivat. Curtea nu petrece la noi, ea petrece statornic în străinătate. N’avera deci nevoie de a se înfiinţa garda trabanţilor. Oratorul face un scurt istoric al Curţii de la 1742 pănă la 1867. La 67, cjice, s’a aranjat cestiunea listei civile în speranţa unui viitor mai bun. Speranţele maghiare însă au fost nimicite, căci legile n'au fost respectate. Resultatul speranţelor maghiarede la 1742 pănă afii, n’a fost decât o desilusiune amară. (Kecskemethy F.: Preteneiunile noastre sunt ilusiuni deşerte) Raporturile dintre naţiune şi regele său nu se ameliorăză, ci se recesc. Causa este, că regele n’a fost lămurit asupra comunităţii de interese, ce trebue să esiste între dinastie şi naţiune. — Nu primesce proiectul. Ratkay László, după o mică întroducere, presentă un proiect de resoluţiune, în care se cere să se arate de cătră guvern fiecare posiţie din lista civilă, apoi fiindcă limba statului e limba maghiară, iar colorile şi emblema maghiară au fostrestabilite în legea de la 1848, guvernulsă se îngrijască de validitatea legilor pri GAZETA TRANSILVANIEI, uitare la Curtea maghiară şi de organisarea cancelariei de cabinet ungare. Regele nu-şî capătă drepturile din îndurarea lui Dumnezeu, ci de la naţiune. De aci urmăză, că regele trebue să petrăcă în mijlocul nostru, pentru ca actele lui să potă fi controlate din punct de vedere constituţional. Unde aflăm noi pe regele maghiar? Hock I.: In Viena. Ratkay L.: Nici acolo, ci în justiţie, unde pedepsele se dictăză în numele regelui maghiar, la dare, unde banii se încassăză în numele lui, și pe firmele tutungeriilor. Am vrut un regat, care să ne fie aripi; am căpătat însă regat maghiar, care ne este cătușe.— Nu primesce proiectul. Gabányi M.: Nu primesce proiectul, nici lista civilă de pănă acum. Dintre archiducî numai archiducii Iosif şi Iosif August şi micul archiduce Matia sunt vrednici de apanaj. Ceilalţi nu locuesc aici. Din archiducî ar trebui să se crăscă călugări, oi din archiducese călugăriţe. (Ilaritate). Presidentul: Aşi ruga pe d-nii deputaţi să vorbască cu mai mult respect despre membrii dinastiei. Gabanyi M.: In jurământul ce l’a făcut regele pe constituțiune, s’a obligat să guverneze o Ungarie independentă. Nu esistă însă Ungarie independentă, prin urmare regele și-a călcat jurământul (Mare sgomot în dreapta. — Presidentul face atent pe orator, că persoana regelui e sacrosanctă şi inviolabilă. Chema la ordine pe orator.) In ţară sunt atâtea naţionalităţi, încât din causa lor Ungaria nu se poate desvolta spre unitate naţională. Sunt: Valahi, Saşi, Jidovi, Slovaci, Ruteni ş. a. (O voce : Jidovii nu-s naţionalitate!) Adevărat, că Jidovii nu-s naţionalitate, ci confesiune (Ilaritate). Decă s’ar fi esecutat ordinaţiunea ce a dat’o regele la 1868 şi dăcă s’ar fi introdus comanda maghiară în armată, abiî toţi ar vorbi unguresce şi naţionalităţile s’ar asimila. Nu primesce proiectul, ci pretinde ca domnitorul să reîntorcă toţi banii, cari i-a căpătat ca listă civilă. SOIRILE DILEI. 30 Iunie v. Alegerea de preşedinte la Comunitatea de avere. Representanţa Comunităţii de avere din Caransebeş este convocată pe diua de Sâmbătă 3 (16) Iulie, cu scop de a se face alegerea de preşedinte. Serbarea lui Ştefan cel Mare în Suceava. Primim la redacţie programul serbării comemorative, ce se va ţine Vineri în 2 iulie v. în oraşul Suceava din Bucovina întru aniversarea centenarului al patrulea de la moartea lui Ştefan cel Mare. Programul este următorul: 1) De la orele 9—10 a. m. Liturgie în biserica Mirăuţilor, celebrată de Pr. C. Sa priorul vechei Mitropolii Gh. Balmoş cu mare asistenţă. 2) Predică. 3) Precis la 10 ore a. m. procesiune la ruinele cetăţii. 4) Parastas între zidurile cetăţii. 5) Imn festiv, odă de Vasile Bumbac, musică de E. Mandicevschi. 6) Discurs comemorativ, ţinut de dl Eusebie Popovici. 7) Cântecul lui Ştefan Vodă, de V. Alexandri, musică de Musicescu. Cântările se vor esecuta de corul reuniunii de cântări, ,,C. Porumbescu“. Comitetul aranjator în frunte cu d-nii Gh. G. Balmoş, priorul mănăstirii, Eusebie Popovici, profesor şi Atanasie Pridie consilier de tribunal învită pe toţi fraţii români la acestă serbare comemorativă. Pentru sărbătorirea în chip mai vrednic a amintirei voivodului Ştefan cel Mare, locuitorii comunei Zanoaga (Romanaţi), au ridicat un monument în curtea şcolei locale. Pe monument e fixat basorelieful în bronz, representând pe Ştefan cel Mare. Modelul e făcut de elevul sculptor Mihăescu Marin Drăghicenu. Jurnaliştii germani în Budapesta. Jurnaliştii germani, cari şi-au ţinut zilele acestea congresul la Graz, au făcut o escursiune la Budapesta unde societatea jurnaliştilor maghiari „Otthon11 a aranjat o şedinţă festivă în onoarea colegilor lor. Şedinţa aceasta a fost presidată de Rákosi Jenö, preşedintele societăţii „Otthon“, care a invitat la masa presidială şi pe jurnalistul german Reichenauer. S’au pronunţat mai multe discursuri. Rákosi a accentuat în discursul său „misiunea istorică universală a naţiuneî maghiare“. In onoarea jurnaliştilor s’a dat şi un banchet la care a luat parte şi ministrul preşedinte Tisza, rostind un toast în limba nemţescă. O stradă tipică în Budapesta. Un redactor de la „Alkotmány“ şi-a luat osteneala să scrie toate firmele comercianţilor din una din străzile cele mai frecventate din Budapesta, strada Kerepesi, şi a ajuns la convingerea, că are dreptate Dr. Lueger, primarul Vienei, când în loc de Budapest dice „Judapest“. In numita stradă sunt 229 de firme, între cari numai vr’o 30 sunt unguresc!, și acelea de smur maghiarisate, restul sunt evreescî. „Alk.“ le publică pe toate. Pe partea stângă sunt 129. Seria se începe cu Sternberg și se sfârșesce cu Tillmann, er pe partea dreapta sunt 100, la început cu Feuermann şi la sfârşit cu Kaufmann. Reuniunea română de cântări din, Braşov la Sinaia. Cu trenul de mâne joi, dimineiţa la orele 3455 reuniunea română de cântări din Braşov pleca la Sinaia, unde va da un concert în castelul regal Peleş. Acest concert se aranjază în urma învitărei din partea Maj. Sale Reginei, care şî-a esprimat în diferite rîndurî dorinţa, de a audi corul reuniunei noastre de cântări sub conducerea d-lui prof. G. Dima. Corul va fi însoţit de orchestra rousicei orăşănescî din Braşov, or concertul va ave loc după atacaje în sala cea nouă de concerte şi representaţiuni din castelul Peleş. Programul este următorul: 1) G. Dima: „Salvum fac regema, cor mixt şi orchestră. (închinat Majestăţii Sale Regelui Carol I al României) 2) G.Dima : „Fericiţi sunt cei goniţi pentru dreptate“ cor mixt a capella. 3) I. Brahms: „Cântece de iubire“ pentru cor mixt şi acompaniare a 4 mânî. 4) G. Dima: Trei cântece poporale românesc! a) Fântână cu trei isvore; b) Mândruliţa de demult şi c) Nu-i dreptate, nu-i! 5) N. W. Gade: Solia primăverii, piesă de concert pentru cor mixt şi orchestră. 6) G. Dima: Muma lui Ştefan cel Mare, baladă pentru solo, cor mixt şi orchestră. Cununii. D-l Harm Vlad îşî va serba cununia cu d-sora Elena Moraru la 24 Iulie în biserica gr. cat. din Jurnul de câmpie. D-l Iacob Nastase îşî va serba cununia cu d-sora Letiţia M. Radu la 24 Iulie în biserica gr. cat. din Mişcreac. Nuni : D l şi D-na Nicolae P. Petrescu. Rugare. Domnii, de la cari a fost confiscat la timpul său volumul prim al „Cărţii de Aur“ şi l-au primit deteriorat îndărăt, sunt de nou rugaţi, să binevoescă a mi-l trimite mie la Sibiiu cu posibilă grăbire, şi cel mult pănă la finea lunei acesteia, pentru ca în schimb să le pot trimite gratis câte un exemplar din noua ediţie a acestui volum. După espirarea terminului pus, schimbul nu se va mai face în mod gratuit. — Sibiiu, 12 iulie n. 1904. Teodor V. Păcăţian, autorul „Cărţii de Aur“. Graba strică treaba. Sub titlul acesta „S. D. T.“ publică următoarea nostimadă: Zilele acestea am publicat o scrie despre o alegere de învăţător. Parochul din acea localitate ne trimite după aceea o carte poştală, în care îşî esprimă mirarea, că scrrea aceasta o publicăm de abia acum, pe când alegerea s’a făcut încă în anul trecut. După cum ne am convins ulterior, cartea poştală, pe care însuşî învăţătorul ne comunică scriea despre alegerea sa este datată în adevăr de la 14 Iulie 1903, ştampila poştei însă este de la 5 Iulie a. c. Unde a stat ascunsă un an întreg cartea poştală, despre acesta nu se scie nimica. Un poet practic, Gabriele d’Anunzio, ca mulţi alţi poeţi şi scriitori renumiţi este adesea rugat de stimătorii săi, să le dea autograful. D’Anunzio le răspunde: „Cu plăcere, însă numai pe una din scrierile mele“. Şi cu toţii se grăbesc a cumpăra vr’o carte de a lui Anunzio, pe care apoi autorul o împodobesce cu autograful său. •— D’Anunzio este de altmintrea Evreu şi se vede şi de aici spiritul practic al rassei sale. La spitalul civil din Braşov, a fost în luna iunie următorea mişcare: Bolnavi rămaşi din Maia 137, intraţi în cursul lui Iunie 188. Total 325 (199 bărbaţi, 126 femei). S’au vindecat 162. S’au îndreptat 16 Nevindecaţi 4. Decedaţi 7. Au mai rămas în spital 136 (84 b. 52 f.) Dilele de îngrijire 3869. Operaţiuni s’au făcut 75. Consultaţiuni gratuite 416. Operaţiuni ambulatorice 8. In cursul semestrului s’a esecutat cu totul 510 operaţiuni. Reuniunea română de cântări din Braşov ni-a întrunit Luni sera orăşî la unul din acele concerte ale sale, cari fac ca din când în când să ne înălţăm cu gândul şi cu sufletul în sferele armonioase ale artei musicale, uitând pe câteva momente neajunsurile vieţii noastre tiilnice. Programul a fost alcătuit din piese alese, între care două coraposiţiuni ale rapestrului G. Dima. In ce privesce esecutarea, corul ca şi dirigentul său au fost la înălţimea chemării lor. Nimic n’a lipsit nici din precisiunea cântărilor, nici din a conducerei probate. Este greu a clasa singuraticele puncte ale programei, deoarece fiecare piesă a fost în felul ei valorosa. Mai mult a impresionat, credem, publicul românesc ultimul punct al programei, balada de G. Dima „Mama lui Ștefan cel Mare*, o piesă mare de concert pentru cor mixt, solo de bariton şi alt, cu acopaniament de orchestră. Balada aceasta este parcă ruptă din sufletul poporului românesc. Ea ne înfăţişază figura măestosă a marelui erou, care după tradiţiunea poporală s’ar fi reîntors rănit după o luptă grea, căutând adăpost în castelul său, apoi figura eroică a mamei lui Ştefan, şi figura dulce şi „suavă“ a tinerei Domniţe. Balada acesta este fără îndoială una din cele mai succese composiţii ale d-lui Dima, cu efecte dramatice musicale de o putere covărşitoare. Esecutarea n’a lăsat nimic de dorit. Solurile esecutate de recunoscuţii noştri solişti, d-na G. Dima şi Dr. V. Saftu, au fost prestaţiuni rare artistice. Atât în balada acesta, cât şi în piesele „Solia Primăverii“ de Gade, „Fericiţi sunt cei goniţi“ de G. Dima şi „Cântecele de iubire“ ale lui Brahms, corul Reuniunei s’a dovedit din nou ca un cor escelent, instruit şi disciplinat. O plăcută surprindere au causat auditorului solistele: d-na Ciurcu şi d-sora Ilaiulescu, cari prin prestaţiunile lor alese s’au dovedit din nou ca puteri remarcabile ale reuniunei de cântări. Publicul ie-a răsplătit cu bogate şi binemeritate aplause Acopaniamentul la pian (la piesa „Cântece de iubire“) a fost susţinut în mod măiestru de cunoscutele noastre pianiste d-şorele E. şi M. Dima. Concertul a fost bine cercetat mai ales de public românesc, care a răsplătit cu vii aclamaţiuni şi aplause musică frumaosă, esecutată de corul reuniunei noastre de cântări. — b. Pagina 8. Corona regelui Serbiei. Corona regelui Petru, fabricată din bronzul tunurilor voevodului Karageorge, va fi aurită la Paris şi smălţuită după modelul vechei coroane sârbesci. Arestări de ofiţeri turci. „Berliner Tagesblatt“ află din Constantinopol că, după ultimul seiamlâc, au fost arestaţi mai mulţi ofiiţeri turci, între cari şi comandantul suburbiei Skutari. ULTIME SCIRI. Londra, 12 iulie. „Times“ primesce din Tokio scriea că o divisiune japonesa a cucerit cu asalt Marţi fortul Miaotsu, unde Japonesii au aşeetat 8 tunuri. In asaltul acesta Japonesii au avut perderi forte mari. Berlin, 12 iulie, „Vossiche Zeitung“ anunţă din Cify, că Japonesii au ocupat Ciungtao, cheia fortăreţei Port-Arthur. Intre Ciungtao şi Port- Arthur se dau lupte mari de-a lungul colinelor. Petersburg, 13 Iulie. Agenţia telegrafică rusă anunţă din Mukden, că Japonesii au îndreptat un atac contra posiţiunilor de la Port-Arthur. Ei au fost respinşi cu pierderi colosale de cătră Ruşi. Proprietar: Dr. Aurel Mureșianu. Redactor responsabil Traian H. Pop.