Gazeta Transilvaniei, octombrie 1904 (Anul 67, nr. 217-241)

1904-10-01 / nr. 217

ABONAjw£-al LA „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Octomvrie st. v. 1904 se deschide nou abonament, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 corone, pe şase luni 12 corone, pe trei luni 6 corone, pe o lună 2 corone. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50. Abonamente numai la numeral poporal de Dumineca: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 4 coroane, pe şese luni 2 coroane Pentru România şi străinătate: Pe un an 8 franci, pe sese luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşor prin mandate poştale. ADMINISTRAŢIUNEA. Ordinul de di al lui Kuropatkin. S’au împlinit deja opt luni, de când s’a început răsboiul între Ruşi şi Japonesi şi încă nu se poate cal­cula, când şi în ce chip se va sfârşi aceasta îngrozitoare vărsare de sânge de pe teritoriul Manciuriei, a ve­chiului legan­d al domnitorilor Chinei. In noaptea dintre 8 — 9 Febr. 1904 Japonesii au fost atacat mai intâiu fără de veste escadra ruseasca, ce ancora liniștită la Port-Arthur, nebănuind cât de aproape era inimi­cul, căci încă nici nu se declarase formal răsboiul. De atunci şi pănă afli s'au răsboit necontenit vasele cui­­rassate şi oştile lui Mikado cu ace­lea ale Ţarului, dar pănă adî încă nu s’a dat nici o luptă decisivă. Pe mare flota japonesă a căşti- 1 gat ce e drept absolută stăpânire, în urma nenorocirilor şi pierderilor flotei rusesci. Altfel nici nu s’ar fi putut ca Japonesii se debarce în Manciuria sute de mii de oştire cu tunuri şi cu toate ale ei trebuin­cioase, altfel nu s’ar fi putut ca în timp aşa de scurt în Manciuria se stea, faţă în faţă cu armata ruseasca, o armată mult mai numerosă japo­nesă, şi ca acesta s’o silesca pe cea dintâiu se se retragă dinaintea ei pas de pas suferind mari pierderi și chiar înfrângeri parțiale. La Liaoyang Rușii ajunseră a ocupa nisce posițiunî forte bine în­tărite, pe cari le putură apăra timp de cinci­­file, causând oștirilor atacătore japonese mari pierderi. Cu toate acestea, comandantul ar­matei rusesci, generalul Kuropatkin, a’ordonat retragerea armatei din causă că nu era destul de numerosă pen­tru a putea resista pănă la sfârșit năprasnicei năvale a vitejilor Ja­ponesi. Dar retragerea s’a făcut fără ca inimicul se o­ootă zădărnici prin urmărirea sa, aşa câ grosul armatei rusesci a putut ajunge neîmpedecat în posiţiile sale de astăfiî în jur de Mukden şi la rîul Hunho. Intr’un ton foarte încrecjut în puterile proprii, mândru şi hotărît arată generalul Kuropatkin în amin­titul ordin de cji cătră armata dela 2 Octomvrie a. c., că s’a retras din causă ,că n’avea destulă oştire şi spune,’că s’a schimbat situațiunea şi că în cele şase septemâui din urmă, i-au sosit atâtea ajutore din Rusia, ce i­ le-a trimis împăratul, încât acum armata ruseasca poate să merga îna­inte, se atace ea şi se nimicesc­ oş­tirile japonese. Face o impresiune deosebită to­nul în care e scris acest ordin de fii rusesc, căci nu vorbesce cu dor şi poate, ci, la dorinţa şi porunca ţa­rului, cu trebue. Nu esprimă speranţe, ci ia ca sigură învingerea finală a Ruşilor. Aşa de pilda dice ordinul de cji: „Voinţa de fer a împăratului nostru este se învingem pe duşman şi cu voinţă de fer o vom şi îm­­plini’o“. Iar la alt loc fiice: „A so­sit pentru noi timpul de-a sili pe Japonesi se îndeplinesca voinţa nostra“. De unde de­odată atâta sigu­ranţă şi încredere în sine? Ce a fă­cut pe Kuropatkin se vestesca pe faţă, că de aci în colo vor începe Ruşii atacul, adecă se dea pe faţă planul, care trebuia a­ se ţină secret pentru a asigura mai mult isbenda? S’a socotit, că ajutoarele ce au putut sosi din Rusia săptămânile din urmă, nu pot să trăcă peste 35 de mii şi că, aducând şi oștirea de la Vladivostok, abia vor fi 70.000. A­­vând deci cu 50—60 de mii mai multă armată, nu înțelege nimeni ce lucruri mari ar pută să sever­­șăscă Kuropatkin, de va trece la ofen­sivă, căci se scie că tocmai cel ce atacă e espus a pierde mai mult. Apoi nici Japonesii n’au stat cu mâniie în sîn. Şi ei au mai pri­mit ajutore destul de însemnate dela Liaoyang încoce. Deci ordinul de di rusesc, pe lângă aceea că prin el p­­constată sosirea de mari ajutoare pentru Ruşi, se poate tălmăci numai astfel, că printr’însul Kuropatkin a voit să ridice moralul şi să insufle nou curagiu trupelor rusesc­. Unii mai cred, că anunțarea ofensivei din partea rusăscă ar fi numai un act de viclenie spre a încurca pe co­mandanţii Japonesilor. Foarte probabil este, că acțiunea lui Kuropatkin are de scop despre­surarea Port-Arthurului, a căruia vi­­teza garnisonă abia mai poate să răs­­eăscă a zădărnici asalturile necur­mate japonese. Acesta însă nu va fi lucru aşa uşor, căci, deşi trupele rusesc­ sunt mai obicinuite cu tim­pul friguros de acum, totuşi Japo­nesii ocupă posiţii forte tari, precum cele de la Liaoyang, pe cari Ruşii nu le vor pută lua cu una cu două, chiar fiind mai tari la număr. Se va întempla, credem, ceea­ ce am prevăzut încă înainte cu vre-o două luni, că adecă Ruşii vor tre­bui se încăpă recucerirea teritoriului ocupat de Japonesi pas de pas şi la cas, când Port-Arthurul nu se va pută ţină pănă la primăvară, vor trebui să asedieze şi să recucerăscă şi acăstă fortărăţă — de cumva nu va fi scris în stele altfel, decât este voinţa nestrămutată a Ţarului. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ * Călin. — Schiţă. — Cu audul slăbit de durere abia mai poate prinde din depărtare stigătele „Ura!“ ale camaradilor în luptă şi ţipetele de du­rere ale tovarăşilor, cari, ca şi el, zac ră­niţi pe câmp .... Musica şi cornul sună din depărtare tot mai încet, deşteptând un simţ de du­rere în sufletul lui Călin. E frig! Grozav de frig! Ploaia curge cernută, — dar mereu. E ud pănă la piele şi hainele şi le-a făcut lac de noroi, în sbuciumul durerii. Sângele amestecat cu glod e scurţă deasupra rănilor. Nu se mai văd nici ale câte­va picături de lacrămi, ce — poate — pentru ultima oră le varsă Călin. Ţipetele desperate ale răniţilor din­­prejur, — cari au vizita de jaf, şi schin­giuire a duşmanului nemulțămit cu suferința­­ celui cădut — vărsând groaza’n sufletul lui redeștepta cele din urmă puteri, ce le mai are și încercá .... Se ridică sprijinindu-se cu mâna, ce-o mai are sdravănă, se ridică cu greu pe un genunchii­, și, nesigur, în legănarea trupului slăbit, încerca a se ri­dica mai sus, dar un picior nu-l ajută și celălalt ceva mai mult­; nu poate mai mult; vinele-i sunt scurse de sânge și capul îi este amețit; dar nu-i destul atâta, căci, greu, amețitor o lovitură-i mai apasă pe creştet și-l trântesce la pământ. . . Câte­va gemete surde — în timp ce omul, soldat advers, îl scotocesce prin tote ascundătorile hainelor, ce acoper atâta du­rere — şi cade’n amorţire............. * * * E noapte de mult. Călin nu mai stie că sufere. Sufletul şi simţirea lui au uitat par’că calicia’n care zace trupul, pentru a muri mai pe urmă. Cu mintea pe jumătate amorţită cu­­treeră alte locuri scumpe. . . . E acasă. Dar ce jale! In casă, mamă­­sa, istovită de dor, tocmai murise şi zăcea întinsă pe scaun, cu urmele lacrămilor pe faţă, or el alături în pat se chinuesce şi nu poate să plângă. Fraţii, surorile şi toţi ai lui plâng pe marta. El nu plâr­ge. Tot satu e în casa lor, dar nimenea nu-i spune lui o vorbă: par’că nu lipsise de loc din sat. . . încercă să se mişce, dar pare ținut d’o putere mare; ar plânge, dar n’are glas şi lacrămi; tot sufletu-i plânge de durere şi tot nu poate plânge . . . In timp ce preotul slujesce o tăcere’n casă, dar pe urmă încep ţipetele mai des­perate ale surorilor, când începe ţintuirea coştiugului... „Mamă !, mamă !, ne laşi! ? Spune o vorbă şi lui Călin, mamă! . . .“ Cu plânsul se amestecă bătaia cu elor şi, când patru vecini iau coştiugul pe u­­meri, sora mai mare a lui Călin nu se mai poate despărţi de coştiug: „Cum ne laşi şi cui ne laşi! Spune-o vorbă lui Călin ! .. .“ In mijlocul ţipetelor, cum­ îi string sufletul, Călin se sbuciumă. N’are putere, dar arde de dorul d’a-şi îmbrăţişa mama plecată pentru vecie. O iau pe umeri şi ies .. . Atunci din slăbiciunea lui se nasce putere, din ochii lui o lacrimă şi din gura lui o vorbă: „Ma­mă!“ Se ridică de jumă­tate, dar cade iute, plesnind cu mâna no­roiul tăvălit şi faţa i­ se’ngropă’n mocirlă într’un amar suspin. Romulus Cioflec. (Număr de Duminecă 40). „GAZETA“ iese în fie-care fir. Abonamente pentru Ausno-Ungarit Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-ril de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-ril de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-mi colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. SEDACŢIUNEA, Aministraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu­ se retrimit» INSERATE se primesc la Administrative In Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lea­ner., Heinrich Schalek, A. Op-Belik Nachf., Anton Oppelik.­ a Budapesta la A. V. Hold­­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai des© după tarifă şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani Nr. 217.— Anul LXVII. Bmsm, Vineri 1 (14) Octomvrie. 1004. Revistă politică. Hrasov, 30 Septemvrie v. De-odată cu deschiderea dietei tin­­gare la 10 Octomvrie n. viaţa poli­tică în tără devine ărăşî sgomotosă. La sgomotul acesta a contribuit foarte mult o scrisoare deschisă, ce a adre­­sat-o ministrul preşedinte Tisza ale­gătorilor săi din Ugra, în care a atins coarde ce dor şi ustură cumplit pe fraţii săi în şovinism, pe obstruc­­ţioniştii de mai anţăi. Tisza a eşit pe faţă cu un adevărat plan de răs­­boiu contra elementelor, cami timp aşa de îndelungat împiedecaseră mer­sul regulat al teleguţei ru­se parla­mentare. Şî-a pus de gând Tisza să facă şi el o reformă, să schimbe adecă regulamentul de desbatere al camerei în aşa chip, încât pe vecii vecilor să facă cu neputinţă obstrucţiunea. Când s’a gândit Tisza la acest mod de a-şî asigura succesele gu­­vernărei lui, de sigur nu va fi trecut cu vederea, că deşi odată prin mo­meli şi pactări a soitit să înfrângă gâtul obstrucţiunei, totuşi în dietă se pot strecura şi de aici înainte ele­mente, cari să-i turbure planurile de acţiune „constituţională“, deci din bună vreme nu va lua toate măsurile trebuincioase pentru a­ le face incapa­bile în viitor. Şi fiind­că la ordinea zilei în dietă vor veni în sesiunea de tomnă cestiuni, caid nu pot fi Un funcţionar vechiu. De Gr. Gi. Coatu. Intr’o frumosă oi din tomna asta, după eşirea băeţilor de la şcolă pentru amiază, şedend la masă me puseiu pe pa­tul de lângă ferestră. De acolo, priviam, cum frundele unui zărzăraş, pus cu mâ­nuşiţele mele — trei ani în urmă, — pe răzorul de pământ negru din faţa casei, cădeau una, câte una. Căderea frundelor, îmi duse gândul departe.... tocmai la omul bătrân, slab și gârbov, lipsit de putere.

Next