Gazeta Transilvaniei, octombrie 1904 (Anul 67, nr. 217-241)

1904-10-26 / nr. 237

REDACŢIUNEA, in­inistraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURÎ: In Vlena: la M. Dukes Nacht., Nux. Augenfeld & Emeric Les­­ner., Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. Y. Hold­berger. Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (YII Erzsóbet-körut). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­­rie garmond pe o colonă 10 I bani pentru o publicare. Pu­­I­blicări mai des© după tarifă I și învoială. — RECLAME pe I pagina 3-a o seria 20 bani ANUL LXVII, „&AZZTA“ iese in fie­care in­. Abonamente pentru Ansîio-Unsar. Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-ril de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru românia şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-ril de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate o£l­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-mi colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şăse luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile, sunt a se plăti înainte. Nr. 237. Braşov, Luni-Marţi 26 Octomvrie (8 Noemvrie). 1004. Din causa sfintei sărbători a ro­mâne. Marţi, «ţianul nu va apare până Miercuri seara. Majestatea Sa la Budapesta. Pentru moment este cestiunea revizuirii regulamentului camerei, asupra căreia e ațintită atențiunea cercurilor politice. Contele Tisza inainteaza cu multă indrasneala pe li­nia, ce șî-a tras’o încă înainte de venirea sa la cârmă. Cu toate că oposițiunea a luat din capul locului faţă cu planul lui de revisuire o ati­tudine cu totul ostilă, declarând că nici nu voesce se ia paste prin delegaţii ei în comisiunea, ce va avèa se fie însărcinată de cameră cu­­compunerea proiectului de revisuire a regulamentului, ministrul preşe­dinte l’a adus în discusiunea came­rei fără cea mai mică amânare. Lupta între guvern şi oposiţiune s’a început Sâmbătă. Ea, după toate prevederile, va fi una din cele mai crâncene lupte parlamentare câte s’au dat pănă acum în camera un­gară. Isbucnirea din nou a obstruc­­țiunii va­­fi inevitabilă. Cu toate as­tea res­uitatul este nesigur. Se poate că obstinata obstrucțiune din par­tea partidelor, cari se opun ori­cărei încercări de revizuire, va aduce după sine disolvarea camerei, cu care de mult amenință guvernul actual; se mai poate însă, ca, judecând după alte precedente, o parte mare a in­­denpendi­ştilor se cedeze în decur­sul luptei şi ast­fel so facă posibilă revisuirea. E semnificativ­, că tocmai în a­­ceeeaşi 4l în care s’a început lupta în dietă,­­,a sosit şi Majestatea Sa de la Viena la Budapesta. Acesta îm­prejurare credem că nu e numai în­­templătore, ci că Suveranul prin pre­­senţa sa în capitala ungară a voit se arate cât de uralt se intereseaza şi corona de planul de revisuire al guvernului. Cu tetă atenţiunea încordată ce o reclamă afacerea revisuirii, şovi­­niştii şi foile lor nu înceteaza de a se ocupa şi de resboiul, ce li­ se de­clară naţionalităţilor prin proiectul Berzeviczy. Şi aici se impune de sine întrebarea, că pre­venirea Majestăţii Sale la Budapesta nu a avut în ve­dere, deci nu altfel, cel puţin în a doua linie, şi acest resboiu, care nu se va purta şi sferşi în dietă, ci nu­mai se va aţîţa acolo în contra ma­rei majorităţi a poporaţiunei ţării S’au scris multe, mai ales prin foile fostului ministru preşedinte Banffy despre aceea, că corona ar fi adoptat şi s’ar fi alăturat cu totul la idea de maghiarisare. „Magyar Szó“ scria mai an, că monarchul ar fi subscris chiar într’un consiliu de miniştri un proces verbal, în care se fi fost reclamată necesitatea politicei de maghiarisare. De sigur că baronul Banffy este în posiţiune­a sei mai multe de­cât alţi muritori despre cele ce s’au petrecut în consiliile ministe­riale pe timpul, când el lucra cu secţia naţionalităţilor. Totuşi ni­ se pare nu numai forte cutezată acea afirmare dar chiar ab­surdă, întru­cât nu putem nici de­­cum admite, că acelaşi Suveran, care a sancţionat la 1868 legile, ce au fost menite tocmai de a pune oare­cari stavile unui eventual povoin de maghiarizare, se se alăture la o politică ministerială diametral opusă acelor legi. De aceea este logic şi firesc se credem, că purtătorul coronei va urmări cu interes şi cestiunea rela­tivă la şed­ele naţionalităţilor, şi nu numai din punctele de vedere unila­terale şi despotice ale guvernului. Aceasta gravă cestiune fiind a se resolva de ambii factori constituționali în stat, e învederat, că și corona e chemată a-și spune cuvântul, când e pericol ca anumite instiințe se trec­ peste marginea extremă, to­lerabilă după rânduiala constituțio­nalismului. Tot din acest motiv sperăm firm, că rem­onstraţiunile, ce se pre­gătesc a le face căpeteniile biseri­cesce ale naţionalităţilor şi la Majes­tatea Sa contra proiectului Berzevi­czy, nu vor ramâne de astă dată fără efect. Reamintim, că Sinoadele noastre au fost cerut la timpul seu, ca Ar­­chiereii români se remonstreze şi la treptele tronului în contra atenta­tului asupra şcolelor noastre. Este o datorie supremă a pre­laţilor noştri, se nu pregete nici un moment de a face acest pas la Ma­­jestatea Sa. Braşov, 25 Octomvrie v. Şcole noue de stat. In budgetul pe 1905 s’a luat suma de 1­00,000 corone pentru înfiinţarea de şcole noue de stat şi alte 300,000 corone tot pentru astfel de scopuri, — adecă 400,000 cor. In motiva­rea ministrului de culte şi instrucţiune pu­blică se dice, că nouăle şcole se vor în­fiinţa mai ales în comunele, cari formeaza colonii ale statului, apoi în comitatele Trencin, Turoţ, Mitra, Lipto, Arva şi Zó­lyom, adecă în 95 comune locuite de­­ Slovaci „pentru a­ se garanta instrucţia în­­ direcţie naţională maghiară“. Se vor înfi­inţa apoi şcole nouă de stat în comitatul Sătmarului în comunele de la graniţa de limbă, unde instrucţia trebue se fie „naţi­onală maghiară“. Din acesta motivare se vede, că gu­vernul are în vedere nu numai m­aghiari­­sarea, ci şi întinderea terenului instrucţiu­­nei aşa zise de stat. Şi totuşi cei de la cârmă au îudrasnéla de a se lăuda, că nu vor se maghiariseze. Faptele însă îi des­­m­int în mod frapant. Incidentul de la Huli. După o solie din Londra, un acord complet s’a stabilit între Rusia şi Anglia în privinţa compunerei şi funcţionărei comisiunei de arbitragiu, care va judeca incidentul de la Huli. Comisiunea va ţine şedinţele sale la Paris. După ziarul „Le Temps“ ajutorul comandantului vasului amiral al escadrei ruse din Baltica, Ciado, care a plecat cu alţi trei ofiţeri ruşi de la Vigo la Peters­burg, va face înaintea comisiunei interna­ţionale de anchetă următorea deposiţiune în privinţa incidentului de la Huli: Amiralul Rosdestvenski a fost preves­tit în timpul călătoriei escadrei, că două vase călătoresc când sub un pavilion când sub un altul şi se ţin pe lângă costa scan­dinavă. In momentul când s’a produs in­cidentul, de pe transportul „Kamciatka“ s’a vădut în mod distinct două torpilare. In acelaşi timp aparatele telegrafice fără fir reproduseră o întrebare, care venea, după aparenţă, de pe transportul „Kam­ciatka“ şi redigiată în mod ciudat. Din a­­cestă causă, amiralul a ordonat să nu se răspundă. Mai târziu s-a constatat, că nu se adresase nici o întrebare de pe trans­portul „Kamciatka“. Amiralul vedând că două torpiidre, semnalate de „Kamciatka“, încercă să între ca escadra, ordonă focul. Este absolut fals, că bărcile de pescari au fost bombardate; din contră bombardarea a fost suspendată, îndată ce s’a zărit băr­cile pescarilor. Este de asemenea fals, că escadra rusă a luat torpilarele sale drept torpilare japonese în momentul când s’a produs incidentul. Torpilarele ruse se gă­seau deja în canalul la Manche. „Legea Berzeviczy nu-i va maghiarisa ci îi va romaniza pe Sași.“ „S. D. T.“ din Sibiiu polemisând cu organul „şovinismului fiiosofan““ „Bud. H.u, rele­feză din plova cea multă a foiei ma­­­­ghiare şi un grăunte de adevăr, unde se­­­dice că unitatea de simţiri nu depinde­­ de la aparţinerea la una şi aceeaşi rassă. Foia săsescă nu se teme că cunoscinţa limbei maghiare ar pute să strice poporu­lui săsesc, se teme numai că după schema lui Berzeviczy nici limba maghiară nu o va pute înveţa şi nici ceea­ ce îi este ne­cesar în viaţa practică. Copiii saşi vor eşi în viitor mai ignoranţi şi mai inculţi, de­cât în trecut. „Nu ne temem — dice „S. D. T.“ — că poporul nostru se va maghiariza prin legea Berzeviczy... Cine fie ca în­văţător, fie ca elev, a trecut prin tortura şi exargerată a instrucţiei limbei ma­ghiare, cu o ţintă fără sens, acela după toate legile psihologiei omenesc!, este imu­­nisat ,de a se îndrăgosti aşa de mult de limba aceea, încât se dorescă a şi-o apro­­pria. Nu vom fi maghiarisaţi, însă cultura e vorba să ne temem de desnaționalisare prin reforma şcolară, atunci trebue să ne temem, că în urma stăpănirei acestei re­forme­­ vom fi romanisaţi. Ceea ce ne-a conservat şi ne va conserva ca pe o mi­că insulă germană în marea română, nu es­te de­­cât cultura nostră superioară, şi a­­nume cultura nostră germană. Deci aceasta se va reduce prin legi rele, atunci nu se ia partea cea mai bună a forţei noas­tre de resistenţă, şi marele proces de ro­­manisare, care n’are nevoie de proptelele de hârtie ale statului, se va săvârşi cu re­peziciune vertiginosă. In timp de o gene­raţie de oamen! satele săsesc! se vor roma­nisa ! In hipostasa aceasta apoi poate vom fi mai pe placul viitorilor miniştri de culte şi a scriitorilor de articole de la „Bp. H.“ Sentimentele — încheie foia din Si­­biiu — nu se pot forţa la poruncă, şi şi mai puţin prin distrugerea sentimentelor înăscute. Unitatea în simţiri se va pute ajunge numai dacă nouă. Nemaghiarilor, ni se va permite să ne desvoltăm conform individualităţii noastre şi dacă nu ni se va distruge limba şi cultura, sanctuarele nas­ din dieta ungară. Revisuirea regulamentului camerei. In şedinţa de Sâmbătă a dietei s’a început desbaterea asupra propunerei mi­­nistrului-preşedinte Tisza privitoare la re­visuirea regulamentului camerei. Desbaterea a deschis’o Francisc Ko­­suth prîntr’un discurs, contra. Revisuirea, dise el între altele, nu se poate îndeplini prin majorisare, fiind-că o astfel de revi­suire n’ar aduce cu sine pacea, ci o com­pletă răsturnare. Nu guvernul, dar nicî regele n’are dreptul a­ se atinge de re­gulamentul camerei. Deci restringerea li­bertăți! cuvântului vor să o aplice, ca o pedepsă pentru obstrucţiunea din anul trecut, atunci să nu se uite, că acea ob­strucţie s’a, făcut pentru un drept inpres­­criptibil. In numele partidului său declară Kossuth, că acest partid nu va lăsa se se sdrobeasca drepturile de resistenţă şi apă­rare naţională, şi acesta cu atât mai vâr­tos, cu cât deca s’a aruncat vălul asupra trecutului, nu trebue să se uite, că pot să urmeze timpuri întunecose. Sub presiune mai înaltă adese­ erî majoritatea se anga­­jază la acţiuni, cari vatămă interesele de viaţă şi drepturile cardinale ale „naţiu­­nei“. In resistenţă majoritatea e slabă şi insuficientă deci datoria de a apăra dreptul revine minorităţii. Apelază la majoritate să nu lase a­ se ruina bastionele de apărare, cari servesc de scut faţă cu atacurile ve­nite din afară. Tisza a afis într’o vorbire a lui, că are încredere în elementele mai serioase. Deci Tisza a făcut aiusiune la partidul independist, atunci el să ia spre scrie, că în cestiunea revisuirei partidul independist nu va da mână de ajutor gu­vernului. Să renunţe, deci, Tisza la inten­ţia sa, căci oposiţia n’are să se clatine în hotărîrea ei de a apăra regulamentul ac­tual. Deci nu va renunța, atunci nu-i în­­că trăut, are să fie luptă și Tisza să-șî rea­­mintească vorba, că cel ce semăna vânt, culege furtună. In fine Kossuth presentă un proiect de resoluțiune, în care cere, ca camera să nu alegă comisiunea de revisuire, er gu­,­vernul să presente un proiect de lege" despre reforma electorală, cum a promis și s’a obligat. Tisza lua cuvântul. Vorbirea lui a fost întâmpinată în stânga și stânga extremă cu protestări furtunoase. Tisza a zis, că de­ocamdată nu e vorba despre o desbatere în merit, ci despre alegerea unei comisiunî, care să elaboreze proiectul referitor la revisuire. Aici oposiția l’a întrerupt. Tisza răs­punse ironic: Ar fi bine, ca domnii să facă atenți pe străinii, cari s’ar afla aici, că față cu mine ei apără libertatea cuvântului. — Nu putem capacita pe împăratul! strigă Polonyi. — Nu stăm de vorbă cu­­împăratul! zise Kubinyi. — După revisuire urmeză eșafodul sbiară Olay. Tisza declară cu voce înaltă, că e film decis a resolva cestiunea revisuirei, și ori va învinge, ori va cade, fiind­că a­ tre. Atunci și numai atunci ni se va pute cere, — și nu ni se va cere în zadar — ca să ne aducem inimile jertfă pe altarul comun al patriei.

Next